RIA NOVOSTI:ALEGERI LEGISLATIVE IN RUSIA!

4 Dec

Alegeri legislative în Federaţia Rusă
Viitorul Rusiei, amanetat naţionalismului şi preţului petrolului.

Circa 110 milioane de cetăţeni ruşi sunt aşteptaţi la urne, duminică, pentru a alege un nou legislativ pentru următorii patru ani. Se estimează că prezenţa la vot va fi de 60%.

Marele favorit este partidul Rusia Unită, al cărui lider este Vladimir Putin, care nu este membru al formaţiunii-unul dintre multele paradoxuri ale politicii ruse. Numit partidul “hoţilor şi escrocilor” în mediile naţionaliste aflate în plin avânt, Rusia Unită este cotat cu 51% din intenţiile de vot, mult sub ţinta de 60-65% propusă.

Urmează Partidul Comunist al lui Ghenadi Ziuganov, cotat cu 20% din voturi. Este ea mai importantă forţă de opoziţie, însă linia sa politica a fost de respingere a modernizării, rămânând astfel pe o linie moartă în cadrul legislativului. Comuniştii ruşi au încercat, în ultimii ani, să îmbrăţişeze o retorică naţionalistă, în încercarea de a atrage o parte a tinereiii generaţii.

Vladimir Jirinovski si Partidul Liberal Democrat, creaţia fostului KGB, la începutul anilor ’90, cu o linie ultranaţionalistă se clasează pe a treia poziţie, cu 14% din intenţiile de vot. Partidul nu poate fi socotit o piedică în calea viitorului guvern şi a preşedinţiei Putin, fiind socotit o portavoce a nemulţumirilor şi frustrărilor şi nu o formaţiune care să caute soluţii de reducere a acestora altele decât ale puterii.

Ultimul partid cu şanse de a depăşi pragul electoral de 7% este Rusia Dreaptă, un partid creat de Kremlin în 2006 pentru a-i înlocui pe comunişti, dar care s-a distanţat de scopul iniţial, rămânând însă fidel lui Vladimir Putin.

Sigurul partid neparlamentar care depăşeşte 1% în preferinţele de vot este gruparea Iabloko, de orientare liberală, fondată în 1993.

Autorităţile au mai permis înscrierea în cursă a doar două alte partide. Este vorba de Cauza Dreaptă, a oligarhului Mihail Prohorov, care promitea să fie vehiculul electoral al lui Dmitri Medvedev, însă care a renunţat la luptă în schimbul libertăţii liderului său, care, datorita tendinţelor liberale, ar fi putut avea soarta lui Mihail Hodorkovski, după cum susţine politicianul de opoziţie Boris Nemţov, fost prim-vicepremier în perioada 1997-1998.

Ultimul partid este Patrioţii Rusiei, cu o platformă care combină ultranaţionalismul cu doctrina socialistă, dar căruia îi lipseşte forţa financiară pentru a lupta pentru accederea în parlament.

Lista partidelor înscrise în cursa electorală este mai mică cu patru formaţiuni decât în urma cu patru ani, un semn al temerilor actualului regim că electoratul nu mai poate fi suficient de bine controlat.

O campanie electorală într-un singur sens

Cei 11 ani de regim Putin au adus o parte semnificativă a populaţiei în situaţia de a dori ceva nou, iar pe acest fond partidul Rusia Unită a ajuns să scadă în sondaje. Frauda este cea care poate duce la îndeplinirea baremului de peste 60% din mandatele parlamentare de către partidul lui Vladimir Putin.

În marile centre urbane Moscova şi Sankt Petresburg, doar 20-30% din electorat şi-a exprimat intenţia de a vota pentru actualul partid de guvernare. Autorităţile au luat măsuri şi au interzis înscrierea în cursa electorală a mai multor formaţiuni ale opoziţiei, au fost tipărite peste 2 milioane de buletine de vot supilmentare, care la nevoie pot fi folosite în favoarea Rusiei Unite, iar cei care au comis nereguli în favoarea acestui partid au fost trecuţi cu vederea de către poliţie, procuratură şi judecători, scrie The Moscow Times. Primarii au anunţat că majorarea pensiilor şi subsidiile pentru gazele naturale vor depinde dramatic de rezultatul alegerilor.

Cumpărarea voturilor Armatei, Internelor şi pensionarilor

Voturile militarilor reprezintă o alta sursă importantă pentru Rusia Unită. Deşi Federaţia Rusă are o armată de circa un milion de militari, se estimează ca 15-20 de milioane de alegători votează în mod identic. Este vorba despre veteranii din cel de Al Doilea Război Mondial, ai războiului din Afganistan şi ai conflictelor din Cecenia şi membrii familiilor lor. Pentru militari scrutinul a inceput înainte de 4 decembrie şi votul a fost cu siguranţă influenţat de decizia guvernului Putin de a majora soldele cu până la 150%. Astfel, ofiţerii vor câştiga 1.600-2.600 de dolari pe lună, suficient ca să poata concura cu angajaţii care au avut succes în mediul privat.

Angajaţii Ministerului de Interne vor primi, începând din 2012, aceleaşi majorări salariale, iar pensiile vor creşte cu 50-70%. La o populaţie de 140 de milioane de locuitori, în continuă îmbătrânire, este un efort finaciar imens, care nu se bazează decât pe creşterea preţului petrolului. În 1998, cu puţin înainte de venirea la putere a lui Vladimir Putin, un baril de petrol costa 12 dolari, însă acum nici preţul actual de 110 de dolari nu este suficient pentru a finanţa aceste majorări. Instabilitatea din Orientul Mijlociu şi creşterea subsecventă a preţului petrolului va fi sursa stabilităţii noii preşedinţii Putin. La fel, în aceste condiţii, este puţin probabil ca Gazprom să se supună noii legislaţii antimonopol a UE, care prevede separarea companiilor care furnizează hidrocarburi de cele care le distribuie sau le stochează.

Presiuni asupra presei

Accesul partidelor politice în mass-media a fost unul dezechilibrat, Rusia Unită primind partea leului. Singurei organizaţii independente de monitorizare a procesului electoral, Golos, i-a fost închisă gura. Gazeta.ru, site-ul deţinut de publicaţia Kommersant, a renunţat la parteneriatul cu Golos, după ce presa oficială sponsorizată de Gazprom a acuzat că organizaţia este finanţată de USAID, National Endowment for Democracy sau National Democratic Institute, organizaţiile americane implicate în revoluţile portocalii din spatiul ex-sovietic. Alisher Usmanov, oligarhul care deţine Kommersant, a încetat imediat colaborarea cu Golos. Nu a scăpat nici agenţia Ria Novosti, cu orientare pro-Kremlin, căreia i s-a interzis să traducă informatiile critice din presa internaţionala la adresa campaniei electorale din Rusia.

Opoziţie de dragul opoziţiei

Chiar şi în conditiile unei prese echidistante, opoziţia liberală din Rusia are şanse minime de a accedeîn parlament, ca să nu vorbim de executiv. Partidul ui Libertatea Poporului, de orientare liberală, i-a fost refuzată înregistrarea pe listele electorale, însă, cu lideri precum fostul premier Mihail Kasianov sau Boris Nemţov, politicieni asociaţi cu declinul economic, dependenta de ajutoarele americane şi corupţia din timpul preşedinţiei lui Boris Elţîn, acestui partid i-ar fi fost greu să depăşească pragul celor 7 procente. Acum, Kasianov face apel ca alegătorii săi să-şi anuleze voturile, deşi codul electoral prevede ca aceste voturi în favoarea partidelor care nu vor intra în parlament să se redistribuie învingătorilor.

Inutilă este şi declaraţia fostului premier Anatoli Ciubais care spune că nu va vota la alegerile parlamentare, pentru că niciun partid nu a demonstrat că poate duce Federaţia Rusă spre progres. Ciubais a fondat un partid liberal care a fost neutralizat de către Kremlin, însă acum “liberalul” Ciubais conduce compania de stat Rosnano, un pionier al nantehnologiei şi un concurent serios al cmpaniilor omoloage din Occident. Anatoli Ciubais a fost coleg cu Vladimir Putin, la începutul anilor ’90, când lucrau pentru primăria din Sankt Petersburg, înainte de a poza in adversarul politic al actualului premier.

Sortite eşecului au fost şi mişcările politice de opoziţie exaltate şi susţinute vădit de Occident, precum cea a şahistului Garry Kasparov. Partidul său, Cealalată Rusie, a fost în cele din urmă, preluat de neo-bolşevicul de orientare naţionalistă Eduard Limonov şi nu a avut nicio şansă de a se înscrie in cursa electorală.

Jocul lui Putin cu focul-ultranaţionalismul rus

Pe acest fond, marii câştigtori politici ai ultimilor ani, dar şi ai actualei campanii, au fost forţele naţionaliste şi ultranaţionaliste, un fapt extrem de periculos într-o ţară cu 15 milioane de musulmani şi circa 100 de grupuri etnice.

Un risc major pentru viitorul Federaţiei Ruse îl reprezintă şi incapacitatea Partidului Liberal Democrat, de orientare naţionalistă, fondat in de KGB in anii ’90, dar şi a Partidului Comunist al lui Ghenadi Ziuganov de a controla mişcările naţionaliste.

Războaiele din Cecenia, instabilitatea din Daghestanul musulman, atentatele comise în Moscova şi valul de muncitori sezoieri şi imigranti din fostele republici sovietice central-asiatice, dar şi din Georgia sau Republica Moldova şi mai ales politica guvernului Putin de a oferi miliarde de dolari din bugetul federal pentru republicile din Caucaz au dus la apariţia unor curente ultranaţionaliste periculoase, care au organizat, în noiembrie, “Marşul Rusesc”, la Moscova, unde s-au scandat lozinci precum “Putin judecat”, “Jos cu Rusia Unită”. A mai fost organizată apoi şi mişcarea “Nu mai hrăniţi Caucazul”. Este un avertisment pentru cel care, după alegerile din martie, va reveni în funcîia de preşedinte al Federaţiei.

Actualul preşedinte Dmitri Medvedev nu a fost însoţit în vizita sa la cartierul general al armatei ruse din Caucazul de Nord, din Vladikavcaz, de ministrul Apărării, reformistul Anatoli Serdiukov, ci de actualul ambasador la NATO, naţionalistul Dmitri Rogozin, un semnal al unei posibile înlocuiri a ministrului Apărării din viitorul cabinet Medvedev şi al unei concesii făcute naţionaliştilor.

About these ads

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,538 other followers