Arhiva | 12:20 pm

O MAMA… de MIHAI EMINESCU

8 mart.

O,mama,dulce mama,din negura de vremi
Pe framatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant.
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri,ingana glasul tau…
Mereu se vor tot bate,tu vei dormi mereu.

Cand voiu muri iubito,la crstet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grije tu ramura s-o ‘ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor stropi,
Simti-o-voiu odata umdind mormantul meu…
Mereu va creste umbra-i ,eu voiu dormi mereu.

Iar,daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca ‘n triste ziduri de tintirim:
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna’n incaperea aceluias sicriu,
De-apururea aproape vei fi de sanul meu…
Mereu va plange apa,noi vom dormii mereu.

%d blogeri au apreciat asta: