Arhiva | 1:01 pm

ISRAEL DUPA CE A CUMPARAT ROMANIA:CONFORM DECIZIEI2011/61/UE/DIN 31 IANUARIE CONTROLEAZA DATELE PERSONALE ALE ROMANILOR!

6 mart.

Conform deciziei UE, Statul Israel controlează datele personale ale româniIor.Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel. Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate.Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile noastre politice si cu starea de sanatate a românilor precum rezultata din fisele de asigurare ale CAS? Dar cu veniturile noastre si cu numerele de telefon sunate, cu rudele si prietenii nostri, bagati împotriva vointei lor într-o uriasa baza relationala de date?Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ?Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31 ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text.Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica hotararea?Date personale inseamna numerele de telefoane,conturile bancare,datele de sanatate, familia, deplasarile.. TOATE datele pe care guvernele statelor membre le colecteaza despre noi.Toate Statele trebuie sa puna in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni….Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus:2011/61/UE: Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] Text cu relevanță pentru SEE.Jurnalul Oficial L 027 , 01/02/2011 p. 0039 – 0042Decizia Comisieidin 31 ianuarie 2011în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal[notificată cu numărul C(2011) 332](Text cu relevanță pentru SEE)(2011/61/UE)COMISIA EUROPEANĂ,având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [1], în special articolul 25 alineatul (6),După consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,întrucât:(1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer.(2) Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare.(3) În temeiul Directivei 95/46/CE, nivelul de protecție a datelor trebuie evaluat ținând seama de toate împrejurările care au legătură cu o operațiune de transfer de date sau cu o serie de operațiuni de transfer de date și acordând o atenție specială mai multor elemente relevante pentru transfer, enumerate la articolul 25.(4) Având în vedere diferitele abordări privind protecția datelor din țările terțe, evaluarea caracterului adecvat trebuie efectuată și orice decizie în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE trebuie adoptată și pusă în aplicare astfel încât să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate față de țările terțe în care există condiții similare ori între acestea, și să nu se constituie o barieră mascată în calea comerțului, ținând seama de angajamentele internaționale actuale ale Uniunii Europene.(5) Sistemul juridic din Statul Israel nu dispune de o constituție scrisă, însă Curtea Supremă din Statul Israel a acordat un statut constituțional anumitor „legi de bază”. Această „legislație de bază” este completată de o jurisprudență extinsă, întrucât sistemul juridic israelian aderă în mare măsură la principiile dreptului comun. Dreptul la protecția vieții private este inclus în legislația de bază: „Demnitate umană și libertate”, în secțiunea 7.(6) Standardele legale pentru protecția datelor cu caracter personal în Statul Israel sunt bazate în mare parte pe standardele stabilite prin Directiva 95/46/CE și sunt prevăzute în Legea privind protecția vieții private 5741-1981, modificată ultima dată în 2007 pentru a stabili noi cerințe privind prelucrarea datelor cu caracter personal și organizarea detaliată a autorității de supraveghere.(7) Legislația în domeniul protecției datelor este completată, de asemenea, de decizii guvernamentale privind punerea în aplicare a Legii privind protecția vieții private 5741-1981 și organizarea și funcționarea autorității de supraveghere, bazată în mare parte pe recomandările formulate în raportul adresat Ministerului Justiției de către Comitetul de examinare a legislației în ceea ce privește bazele de date (raportul Schoffman).(8) Mai multe instrumente juridice care reglementează diferite sectoare, precum legislația din sectorul financiar, reglementările în domeniul sănătății și registrele publice, conțin, de asemenea, dispoziții privind protecția datelor.(9) Standardele juridice în materie de protecție a datelor aplicabile în Statul Israel includ toate principiile de bază necesare pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal din bazele de date automatizate. Capitolul 2 din Legea privind protecția datelor 5741-1981, care prevede principiile de prelucrare a datelor cu caracter personal, nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal din bazele de date neautomatizate (bazele de date manuale).(10) Aplicarea standardelor juridice în materie de protecție a datelor este garantată prin căi de atac de ordin administrativ și judiciar, precum și printr-un control independent exercitat de autoritatea de supraveghere, și anume de Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA), care este învestită cu atribuții de investigație și intervenție și care acționează în deplină independență.(11) Autoritățile israeliene responsabile de protecția datelor au dat explicații și asigurări referitoare la modul în care trebuie interpretată legislația israeliană și au confirmat că legislația israeliană privind protecția datelor este pusă în aplicare conform acestei interpretări. Prezenta decizie ține seama de explicațiile și asigurările respective și este, prin urmare, condiționată de acestea.(12) Prin urmare, ar trebui să se considere că Statul Israel asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal, astfel cum este prevăzut în Directiva 95/46/CE, în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statul Israel sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automatizate în Statul Israel. Pe de altă parte, transferurile internaționale de date cu caracter personal din UE către Statul Israel, atunci când atât transferul în sine, cât și prelucrarea ulterioară a datelor se efectuează exclusiv prin mijloace neautomatizate, nu intră sub incidența prezentei decizii.(13) Pentru a asigura transparența și pentru a garanta capacitatea autorităților competente ale statelor membre de a asigura protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, trebuie specificate circumstanțele excepționale în care poate fi justificată suspendarea anumitor fluxuri specifice de date, fără a aduce atingere constatării unui nivel adecvat de protecție.(14) Constatările prezentei decizii privind nivelul adecvat de protecție se referă la Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional. Transferurile ulterioare către un destinatar din afara Statului Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional, ar trebui considerate transferuri de date cu caracter personal către țări terțe.(15) Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, stabilit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, și-a dat avizul favorabil cu privire la nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de astfel de date din Uniunea Europeană sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automate în Statul Israel. În avizul său favorabil, grupul de lucru a încurajat autoritățile israeliene să adopte noi dispoziții care să extindă aplicarea legislației israeliene la bazele de date manuale, care să recunoască în mod explicit aplicarea principiului proporționalității la prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul privat și care să interpreteze excepțiile pentru transferurile internaționale de date în conformitate cu criteriile prevăzute în documentul său de lucru privind interpretarea comună a articolului 26 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE [2]. Acest aviz a fost luat în considerare pentru pregătirea prezentei decizii [3].(16) Comitetul instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia,ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:Articolul 1(1) În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană în ceea ce privește transferurile internaționale automate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană sau în cazul transferurilor neautomate, dacă aceste sunt supuse unor prelucrări automate în Statul Israel.(2) Autoritatea israeliană competentă în materie de supraveghere a aplicării standardelor juridice privind protecția datelor în Statul Israel este „Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA)”, menționată în anexa la prezenta decizie

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Reclame

UN PROCUROR ACUZA:CIPRIAN NASTASIU ACUZA SISTEMUL MAFIOT PE CARE IL PATRONEAZA TRAIAN BASESCU:HAYSSAM A PLECAT CU STIINTA SERVICIILOR SI A LUI BASESCU!

6 mart.

Procurorul Ciprian Nastasiu demasca Mafia din Romania
Scriitorul româno-american Victor Gaetan a lansat anul trecut cartea „Pradarea României”, care, potrivit autorului, prezinta exclusiv perioada Omar Hayssam – Traian Basescu, prin intermediul relatarilor fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu.
Urmariti si marturia video a procurorului Nastasiu, la finalul articolului prezent, precum si documentele aferente (vezi linkurile)
O marturie-fluviu care dezvaluie amestecul sefului statului în treburile justitiei, influentarea deciziilor prin intermediul unor oameni fideli pe care i-a pus în functii înalte si care nu au curajul sa crâcneasca. O marturie care vine sa contrazica afirmatiile lui Basescu menite sa-l contrapuna „sistemului ticalosit” si sa arate ca nu intervine în activitatea institutiilor de forta ale statului român.
„Povestea lui Omar Hayssam si eforturile DIICOT de a-l anihila ilustreaza comportamentul pe­riculos al presedintelui”, „care a ascuns informatii, subminându-i tocmai pe cei care erau foarte aproape de a-l lega”, noteaza Victor Gaetan la începutul cartii.
Mai departe, procurorul Nastasiu povesteste cum Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul rapirii celor trei ziaristi români în martie 2005. Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian au mers de bunavoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea ca le vor fi aranjate interviuri cu sirieni si irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la aceasta diversiune deoarece intrase în panica, DIICOT si alti investigatori fiind pe urmele lui, din cauza activitatilor sale ilegale.
În acest context, Nastasiu spune ca, în urma investigatiilor facute în 2004 si 2005, rea­lizeaza implicarea lui Hayssam în traficul international de armament, precum si conexiunile lui cu diverse state suspectate de comunitatea internationala de finantarea si initierea unor acte teroriste.
„Ceea ce au stabilit cu totii a fost faptul ca Omar dorea un soi de rapire, gen «vodevil», care sa dureze doar câteva zile, jurnalistii urmând sa aiba la dispozitie tot ce le trebuia: tigari, cafea, apa calda – un fel de rapire «relaxata»”, spune Nastasiu în cartea lui Gaetan. Dez­nodamântul planului rapirii trebuia sa arate românilor si oficialitatilor de la Bucuresti un Omar Hayssam erou, care îi salvase pe jurnalistii rapiti si care le platise rascumpararea. În schimb, Hayssam ar fi urmat sa fie albit la dosare.
Lucrurile au luat însa o întorsatura dramatica pentru Hayssam, acuzat si încarcerat pentru ca a organizat rapirea celor trei jurnalisti români, eliberati dupa 55 de zile de captivitate (28 martie 2005 – 21 mai 2005) în schimbul unei mari sume de bani. Numai ca oficialitatile române nu au recunoscut niciodata ca ar fi platit vreo rascumparare în schimbul eliberarii ziaristilor, informatiile privind acest troc venind în special din surse externe.
RASCUMPARAREA OSTATICILOR SI 4 MILIOANE DE EURO LIPSA
Dar iata ca prin marturisirea facuta lui Victor Gaetan, Ciprian Nastasiu devine primul oficial român implicat în criza ostaticilor, care confirma rascumpararea ziaristilor, dar pune totodata într-o lumina proasta Celula de criza constituita la Cotroceni în cazul jurnalistilor rapiti.
Astfel, Nastasiu marturiseste ca autoritatile de la Bucuresti au trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete si cu stiinta presedintelui Traian Basescu (sef oficial al celulei de criza si coordonator de facto al tutu­ror operatiunilor de salvare), aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i aduce înapoi acasa pe jurnalistii Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian. Din toata suma de bani însa, conform fostului director adjunct al DIICOT, mâini iscusite ar fi extras aproximativ 4 milioane de dolari, astfel încât rapitorii ar fi trebuit sa se multumeasca cu în jur de 9 mi­lioane de dolari.
„Stiam ca banii venisera dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am vazut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general si director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberati, asumându-si o mare responsabilitate pentru deznodamântul crizei. Stiam cu totii ca presedintele era implicat în fiecare detaliu. Asadar, nu mi-am putut imagina ca vreun ofiter escroc putea pierde pur si simplu 3-4 milioane de euro, pe drumul unde trebuia platita rascumpararea. Poate ca grupul de criza estimase costurile Guvernului român, care dura deja de aproape doua luni si implicase o munca intensa, suplimentara, la 3-4 milioane de euro, astfel încât i le-au rambursat Guvernului din fondul special… sau poate ca anumite persoane, care au avut acces si au participat la actiunea de eliberare, au scos acesti bani din suma totala de rascumparare si i-au împartit între ele.
Celula de criza era formata din presedintele României si din cei responsabili de serviciile secrete – Radu Timofte, director SRI, Gheorghe Fulga, director SIE, si Virgil Ardelean, director DGIPI. Însa directorii nu participau de fapt la întâlniri. Cu siguranta ca aceasta «actiune» ar fi putut fi dusa la îndeplinire fara stirea lor. Cu toate acestea, nimic, si vreau sa spun nimic semnificativ în chestiunea ostaticilor, nu a avut loc fara stirea si permisiunea expresa a presedintelui tarii.
Potrivit surselor irakiene si americane, Guvernul României a alocat 13-14 milioane de dolari pentru solutionarea crizei ostaticilor, însa doar 9 mi­lioane de euro au ajuns la rapitori”, dezvaluie Nastasiu.
El mai spune ca negocierile si suma de bani platita au fost clasificate de presedintele Basescu pentru 50 de ani. „Nu am avut acces la aceste documente, de la bun început mi-a fost refuzat accesul la partea clasificata a activitatii celulei de criza. Însa celor implicati li s-ar putea cere sa depuna marturie sub juramânt în fata unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi exclusa nici varianta în care armata SUA ar putea pune la dispozitie toate informatiile interceptate de ea, iar o surpriza ar putea aparea chiar si din partea irakienilor”, anticipeaza Nastasiu.
OMAR, ELIBERAT PRIN APROBARE DE SUS
Revenind la încarcerarea lui Haysam în România, ultimele investigatii medicale aratau ca starea de sanatate a sirianului se înrautatise. Ca urmare, Nastasiu a propus sefilor sai conti­nuarea investigatiilor cu Hayssam în stare de libertate. Procurorul general Ilie Botos si adjunctul sau Marcel Sânpetru au împartasit opinia lui Nastasiu si au hotarât ca trebuie luata o decizie la urmatorul termen de judecata. Dar dupa ce procurorul general urma sa aiba noi discutii. „Nu s-a precizat acest lucru, dar stiam cu totii ca întreaga situatie avea sa fie analizata la un nivel mai înalt”, povesteste Nastasiu, care dupa acest episod a decis sa plece acasa, la Timisoara.
Ajuns acolo, Nastasiu a tinut legatura cu superiorii sai pentru a vedea daca e cazul sa revina la Bucuresti. I s-a spus ca da, si când a revenit în Capitala a mers în biroul lui Marcel Sânpetru. „Mi-a spus cu raceala: «Nu vei mai participa la procedurile din instanta. Nu putem face absolut nimic, pentru ca nu avem aprobare de sus». «De sus» însemna de la presedinte si cu totii stiam asta. Cam asta era situatia pe atunci – procurorul general nu putea face nici o miscare fara aprobarea presedintelui, si cam acelasi lucru se întâmpla si azi cu Kovesi (n.r. – Laura Codruta, actualul procuror general al României)”, dezvaluie Nastasiu.
Dupa ce primeste un certificat me­dical care atesta starea grava a sanatatii lui Omar, Nastasiu îl suna iar pe Marcel Sânpetru, care îi convoaca pe el si pe colega lui de caz, Adriana Cristescu, în biroul sau. „Procurorul general Botos era si el acolo, mi-a spus, uitându-se în sus: «E OK, avem acordul». Toti cei de fata eram convinsi ca acel cineva de sus care si-a dat acordul nu putea fi decât presedintele Traian Basescu. Procurorul general Botos a continuat: «Urmeaza sa soli­citam în scris revocarea mandatului de arestare preventiva si înlocuirea masurii cu obligatia de a nu parasi tara»”, povesteste în continuare Nastasiu. Astfel ca Hayssam este eliberat în aprilie 2006 de instanta deoarece fusese diagnosticat cu cancer de colon în penultima faza.
UN PASAPORT PE BIROUL PRESEDINTELUI
Înaintea acestui episod, fostul procuror DIICOT relateaza ca într-o zi presedintele Ba­sescu a convocat la Cotroceni un grup de persoane „de nivel înalt” si re­pre­zen­tanti ai unor institutii implicate în cazul lui Omar Hay­s­sam. „Presedintele era agitat, era chiar foarte nervos. Generalul Degeratu, consilierul prezi­dential în pro­bleme de siguranta natio­na­la, era si el acolo. Era si domnul Timofte, domnul Ardelean, precum si altii, direct implicati în acest caz (procurorul general nu a participat).
Presedintele tinea în mâna un pasaport ro­mâ­nesc, cu o fotografie veche a lui Omar Hayssam, de prin 1995 sau 1996. Voia sa stie cum era posibil ca o persoana arestata si învinuita de a fi implicata în acte de terorism sa poata obtine un asemenea pasaport, si a mai întrebat retoric cum de un asemenea pasaport a ajuns pe biroul presedintelui, în loc sa se afle pe biroul anchetatorilor. Dupa o analiza superficiala a pasaportului, s-a ajuns la concluzia ca era un fals grosolan (o facatura care nu ar fi putut niciodata sa produca vreo consecinta juridica). Nimeni nu a mai scos vreun cuvânt. Îmi spuneam în sinea mea: «Domnule presedinte, v-ati plasat în miezul acestui caz, si chiar în cel al investiga­tiilor. Lucru complet neobisnuit. Poate din acest motiv va trimit dumneavoastra dovezile, fie ele adevarate sau simple falsuri. Poate ar fi vremea sa ne lasati sa ne facem treaba». Dar, bineînteles, nu am mai zis nimic”, îsi aminteste Nastasiu.
El po­ves­teste si cum fostul ministru al Justitiei, Mo­nica Macovei, colaboratoare apropiata a presedintelui Basescu, a res­pins cererea DIICOT de extradare a lui Munaf Mo­ha­mad, cel care a fost ghidul ziaristilor ro­­mâni în Irak si care era implicat alaturi de Hayssam în traficul de armament si spalare de bani. „Decizia ministrului Macovei nu ar fi putut luata fara stirea presedintelui, lucru care a îngreunat încercarea noastra de a-l presa pe Omar sa ofere, în timp util, informatii utile”, subliniaza Nastasiu. În cartea lui Gaetan este prezentat un alt apro­piat al presedintelui Basescu, secretarul de stat la Exter­ne Teodor Baconschi, care i-a trimis o scrisoare pro­cu­ro­rului general, cerând favoruri pentru Motti Tzivin, avocatul familiei lui Hayssam. Tzivin a reusit sa îl vada pe sirian de trei ori fara cunostinta procurorilor. Ulterior, Baconschi a fost promovat de Basescu ambasadorul României la Paris.
Un alt personaj apropiat presedintelui implicat în cazul Hayssam este fostul ministru de Externe Razvan Ungureanu, în prezent seful SIE. El a primit o scrisoare de la Malcolm Hoenlein, vicepresedintele Conferintei Presedintilor Organizatiilor Importante Evreiesti Americane, care îi cerea sa îl ajute pe avocatul Tzivin sa îl vada pe Omar. „Momentul scrisorii lui Hoenlein catre Ungureanu, dupa ce Tzivin se întâlnise odata cu Omar, semnifica faptul ca interventia pe lânga mi­nistrul Ungureanu avea scopul de a facilita eliberarea din închisoare a lui Omar”, spune Nastasiu.
„Basescu controla jocul si nu mi se permitea sa stiu regulile!”
În iulie 2006, fuga lui Omar Hayssam a generat doua întâlniri de urgenta la Cotroceni, care i-au facut cunostinta lui Nastasiu cu „stilul prezidential”. La prima sedinta au fost prezenti presedintele Basescu, Marcel Sâmpetru, adjunctul procurorului general, Radu Timofte si Gheorghe Fulga, sefii SRI, respectiv SIE, ministrul de Interne, Vasile Blaga, si Ciprian Nastasiu.
În cadrul întâlnirii, subiectul de atac al lui Basescu a fost disparitia lui Omar Hayssam: unde este, de ce nu stiu unde este, cine l-a vazut ultima data, daca a fost pus sub urmarire si cât timp. „Bineînteles ca stia ca Omar trebuia sa fie sub suprave­ghere pentru 30 de zile. Atunci, Vasile Blaga a izbucnit violent: «Cum adica numai 30 de zile?». De fapt, obtinusem autorizatia pâna la 4 august, o hârtie pe care aveam sa o vad mai târziu în birou, în aceeasi zi, dar în timpul acelei întâlniri am fost luat prin surprindere de agresivitatea lui Blaga si nu am ripostat (…). Presedintele a cerut tuturor sa i se explice unde se gresise. Am vazut cum functioneaza mecanismul prin care se distribuie vina”, afirma Nastasiu.
Ultima este sedinta în care sefii serviciilor secrete si procurorul general si-au înaintat demisiile din functii. Se întâmpla în iulie 2006. „Aceasta sedinta era mai restrânsa: procurorul general Botos, adjunctul sau Sânpetru, eu si presedintele Basescu. Presedintele era hotarât sa arunce vina pe mine. Mai întâi m-a acuzat ca am transmis Curtii concluzii gresite la 26 aprilie. A spus ca raportul medical era doar unul preliminar, fara consecinte medicale – lucru total neadevarat. Mi-a spus ca ar fi trebuit sa solicit un al doilea raport medical. Era clar ca eu eram tapul ispasitor. Sau poate ca presedintele cauta un tap ispasitor si eu fusesem în acel moment prima alegere. (…)
Toti cei din jurul meu m-au sfatuit sa îi acuz pe Ti­mofte, seful SRI, si echipa sa. Dar colaboram de mai bine de un an cu agentii SRI în cazul lui Omar, iar oamenii cu care am lucrat si-au facut treaba. Au muncit din greu, si marea majoritate erau constiinciosi. Altcineva «din spatele nostru» facuse treaba asta. Altcineva întrerupsese supravegherea, nu cei din transee”, povesteste fostul procuror DIICOT, aratând ca mandatul de supraveghere a lui Hayssam trebuia reînnoit la fiecare 30 de zile. Dupa fuga lui Omar Hayssam, Ciprian Nastasiu povesteste cum a fost supus unui linsaj mediatic, dar si umilintei, în cursul întâlnirilor la nivel înalt de la Cotroceni, ceea ce l-a determinat sa ia în calcul renuntarea la investigarea fugii sirianului. În acest context, mesajele de încurajare si sprijin moral primite de la Basescu de a rezolva rapid cazul fugii lui Omar au fost o adevarata surpriza pentru Nastasiu, dar si pentru colegii si superiorii lui, care se întrebau de ce seful statului l-au ales pe el pentru aceasta sarcina.
„HAYSSAM A PLECAT CU STIINTA SERVICIILOR SI A LUI BASESCU”
Cu toate acestea, Nastasiu a deschis un nou dosar privind fuga lui Omar Hayssam din tara, iar în toiul investigatiilor a avut surpriza sa fie sunat chiar de sirian, care spunea ca se afla în Liban. Printre altele, Hayssam i-a spus ca „traficantii de arme si «oamenii de afaceri» cu care lucrase doreau sa obtina de la el o declaratie înregistrata pe banda audio ca scenariul cu jurnalistii s-a desfasurat cu implicarea si cu acordul presedintelui Basescu”.
Nastasiu spune ca nu i-a crezut povestea, dar „am conversat cam 20 de minute si unele lucruri pe care le-a zis aveau foarte mult sens”. „De exemplu, credeam ceea ce mi-a spus cu privire la faptul ca a plecat cu stiinta structurilor serviciilor secrete si cu acordul tacit al presedintelui Basescu. Cu privire la acest aspect, ceea ce îmi povestea era singurul mod imaginabil ca el sa paraseasca România”, arata Nastasiu. El a raportat conversatia cu Hayssam procurorului adjunct Sânpetru, care l-a trimis sa se întâlneasca cu seful statului la Cotroceni. „Am intrat în biroul presedintelui. Nu mi-a indicat faptul ca as putea lua loc, astfel ca am ramas în picioare; eram singuri în încapere. L-am informat pe scurt despre telefonul lui Omar. Am zis: «M-a sunat din Liban si…» presedintele m-a întrerupt brusc. Cu fata încruntata a suierat: «Nu e în Liban; e în Siria». Eram buimacit. Am raspuns: «Nu am datele interceptarii. Daca sustineti acest lucru, asa trebuie sa fie».
Era ca si cum cineva mi-a clarificat situatia. Erau realitati paralele: ceea ce stiam eu versus ceea ce stia presedintele. Desi oricine ar fi presupus ca suntem în aceeasi echipa, el controla jocul si nu mi se permitea sa stiu care erau regulile! Nu mi-a pus nici macar o întrebare – persoana care în mod normal era înnebunita dupa informatie pura. Astfel, l-am întrebat pe presedinte daca considera oportun ca eu sa continuu dialogul telefonic cu Omar Hayssam, pentru a putea initia procedurile legale de monitorizare a conversatiilor. Presedintele mi-a raspuns ca nu îmi putea da sfaturi cu privire la metodele de investigatie, dar a spus ca va trebui sa continuu munca cu Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. Vi-l amintiti din Irak?”, întreaba Nastasiu, care îsi aminteste ca l-a vazut la Bagdad când cei trei ziaristi români au fost eliberati.
ÎN CAUTAREA UNUI TAP ISPASITOR
În ciuda acestui incident, Nastasiu spune ca si-a continuat munca, dar o întrebare nu îi da pace: de ce Traian Basescu l-a încurajat mai întâi sa se ocupe de dosarul fugii lui Hayssam, pentru ca apoi sa îi puna bete în roate în acest dosar?. „Cred ca raspunsul se poate afla în modul special de gândire al presedintelui si în strategia «triple X» pe care am vazut ca le foloseste. Ca în demonstratiile paranormale. Cred ca presedintele a presupus ca, furios din cauza fugii lui Omar Hayssam, voi fi plin de dorinta de razbunare împotriva lui Omar si a familiei sale, ceea ce m-ar fi condus în mod normal la închiderea cazului si la ce­re­rea de arestare a fratilor sai. Când actioneaza împinsi de mânie, procurorii fac adesea greseli stupide.
Cred ca presedintele se astepta sa actionez în mod agresiv si sa ma prezint fara probe, si daca as fi facut o greseala, eu urma sa fiu partea vinovata. Eram deja compromis în fata opiniei publice. Si în spatele acestei diversiuni, pe seama mea, scandalul lansat de fuga lui Omar Hayssam ar fi fost uitat. Numesc acest lucru închiderea cercului. Aceasta tehnica este bazata pe un program de instruire al unui renumit psiholog ucrainean, Albert Ignatenko. Relatia dintre Basescu si Ignatenko dateaza înca din momentul Anvers”, dezvaluie Nastasiu. Într-o nota de subsol , autorul cartii, Victor Gaetan, arata ca Ignatenko a fost vazut în toamna anului 2004, în timpul campaniei prezidentiale, la sediul central al PD din Modrogan, unde era consultant al persoanei care, se spunea, devenise candidatul la Presedintie al Aliantei D.A.: Traian Basescu. Acest lucru se întâmpla înainte si dupa abandonarea „uluitoare” de Stolojan a cursei prezidentiale.
PROCURORUL GENERAL KOVESI, INSTRUMENTUL PRESEDINTELUI
În marturia lui, Ciprian Nastasiu prezinta si alte cazuri în care presedintele Traian Basescu a intervenit în cazul lui Omar Hayssam. Este vorba despre pregatirea deplasarii la Damasc si Bagdad pentru interogarea lui Munaf Mohamad, un martor principal în acuzatia de trafic de armament adusa lui Omar Hayssam. În ziua plecarii, Nastasiu povesteste cum a fost chemat la Cotroceni împreuna cu procurorul general. Laura Codruta Kovesi, pentru a da lamuriri suplimentare despre ceea ce urma sa faca la Bagdad si mai ales la Damasc. La Cotroceni erau prezenti, pe lânga seful statului, sefii SRI, George Maior si Florian Coldea si cel al SIE, Claudiu Saftoiu.
„Presedintele Basescu s-a îndreptat direct catre mine, însotit de Coldea, si a întrebat pe un ton iritat: «Ce veti face la Damasc?». I-am relatat presedintelui despre contactele pe care le stabilisem cu oficialii sirieni si despre acordul acestora de a facilita interogarea lui Omar Hayssam. I-am explicat ca acest demers facea parte din activitatea normala, criminalistica, procedurala, prin care intentionam sa îi aduc la cunostinta lui Omar o noua acuzatie împotriva sa, iesirea ilegala din tara, si bineînteles intentionam sa îl interoghez asupra circumstantelor în care parasise România. (…) Presedintele s-a uitat în jos. Nu a facut nici un fel de comentariu. Apoi, dintr-odata, ne-a urat succes”, îsi aminteste Nastasiu.
Numai ca, spune el, în timp ce se pregatea de plecare a fost chemat de urgenta de procurorul general, care i-a transmis ca el si cu expertul antiterorism, Cristian Miron, aveau voie sa plece doar la Bagdad, motivând ca Nastasiu îl indusese în eroare asupra calatoriei si ca nu avea aprobarile necesare de la autoritatile siriene. „Era absolut evident, pe masura ce îsi muta hârtiile de pe birou, dintr-o parte în alta, vorbind ambiguu, dar agresiv, ca încerca sa întocmeasca o explicatie pentru decizia «ei»(…). Anulând componenta siriana a calatoriei noastre, procurorul general Kovesi nu facea decât sa îndeplineasca ordine «de sus» – ceea ce nu era ceva neobisnuit; pur si simplu, aceasta era organizarea puterii si a procesului de luare a deciziilor în aceasta institutie înca de când am început sa lucrez aici. Astfel au fost împiedicate posibilitatea interogarii lui Omar Hayssam si elucidarea circumstantelor iesirii sale din tara. Ca si posibilitatea continuarii anchetei asupra traficului de arme”, afirma fostul procuror.
Nastasiu aminteste totodata ca la 20-22 noiembrie 2008, presedintele Traian Basescu a facut o vizita oficiala la Damasc. „Întrebat daca scopul vizitei este semnarea unui acord bilateral în domeniul Justitiei între România si Siria (acord ce ar permite extradarea lui Omar Hayssam, cetatean român condamnat la 20 de ani pentru crime de terorism si evadat din România), presedintele Basescu a raspuns: «Înteleg aluzia, subiectul Omar a fost discutat». În mod evident, Basescu nu a cerut extradarea lui Omar. Si nici nu a semnat Tratatul pe Justitie cu Siria. În schimb, presedintele Basescu s-a lansat în elogii publice la adresa presedintelui Siriei si… a comunitatii siriene din România”, subliniaza Nastasiu.
PRADATORII DE ENERGIE
Firesc, Ciprian Nastasiu se întreaba de ce a fost îndepartat de la DIICOT. Stie raspunsul, dar în preambulul acestui raspuns prezinta cazul la care lucra înaintea eliminarii lui. Este vorba despre celebrul dosar de spionaj energetic, rezultat în urma supravegherii SRI care voia sa strânga cât mai multe dovezi referitoare la anumite interese financiare ruse care acaparau piata energetica româneasca. În acest dosar, în noiembrie 2006, Vadim Benyatov a fost arestat si acuzat de spionaj de DIICOT pentru ca ar fi încercat sa obtina secrete de stat de la Ministerul Economiei cu privire la planurile de privatizare în domeniul energiei.
Potrivit lui Nastasiu, un scop major al acestor actiuni de spionaj au fost obtinerea unui avantaj în extinderea centralei de la Cernavoda, precum si dobândirea de avantaje de Marco Group si componentele sale. Benyatov lucra pentru Marco Group, o companie ce parea a fi olandeza, dar care era controlata de la Moscova de magnatul rus-israelian Vitali Maschitskiy. Nastasiu povesteste ca el si anchetatorii nu au fost socati sa descopere în timpul supravegherii rusilor asociati cu Marco Group ca acestia pareau ca lucreaza îndeaproape cu persoane bine conectate din punct de vedere politic.
Pe baza probelor adunate de DIICOT, spune Nastasiu, factorii de decizie din România care ajutau Marco Group sa îsi atinga obiectivele erau „Theodor Stolojan, fost consilier prezidential pe probleme economice si financiare, Attila Verestoy, senator UDMR, Bogdan Chireac, jurnalist, consilier de imagine al grupului Marco, seful retelei de sprijin si culegere de informatii din mediul politic, economic, care lucrau în favoarea grupului rusesc; Elena Udrea, fost consilier de stat si sef al cancelariei prezidentiale, agent de influenta al grupului Marco, aflata în subordonarea si coordonarea operativa directa a lui Bogdan Chireac; Dorin Cocos, sotul Elenei Udrea, om de afaceri, agent de influenta al grupului aflat în subordonarea operativa a lui Bogdan Chireac”.
În acest context, Nastasiu subliniaza ca era constient ca acest caz este foarte sensibil din cauza numelor politice românesti mari implicate în actiuni în numele Marco Group, asteptându-se ca asupra DIICOT sa se faca presiuni, ceea ce s-a si întâmplat dupa arestarea lui Benyatov. „Si într-adevar situatia lui a fost clarificata: împotriva recomandarilor DIICOT, în recurs, Înalta Curte de Casatie si Justitie a ridicat interdictia de parasire a tarii, iar el a plecat. În prezent, el se afla la Londra si «nu este de gasit» pentru a se prezenta în fata justitiei române”, afirma Nastasiu.
UN SISTEM MAFIOT SI O CONCLUZIE AMARA
În finalul cartii, fostul procuror DIICOT ajunge la o concluzie amara: „Ca persoana însarcinata cu protejarea României împotriva tradatorilor, în 2008, la finalul misiunii mele ma temeam cel mai mult de: 1. Presedintele Basescu si 2. Elitele politice si economice ale României ale caror membrii sunt convinsi ca se afla mai presus de legea româneasca”.
În acest context, Nastasiu spune ca unul din fenomenele pe care le-a observat este alimentarea reciproca a intereselor economice si politice. „Discutam despre alimentarea unor conturi bancare din afara tarii. Unele dintre aceste conturi au fost create în favoarea serviciilor de informatii în cazul în care România intra într-o stare de razboi sau necesitate care ar putea justifica ope­rarea unor conturi legitime alimentate de oamenii de afaceri. Dar unele dintre aceste conturi au fost devalizate de oameni de afaceri si politicieni. DIICOT a încercat prin aceasta investigatie sa relocalizeze aceste conturi pentru a readuce banii în tara – pentru a-i pune la dispozitia autoritatilor legitime. Oamenii de afaceri care alimenteaza conturile din Occident sunt pentru început simbolizati perfect de Omar Hayssam. El a alimentat cu regularitate astfel de conturi, cu 200-300 de milioane de dolari americani, în decursul anilor, conturi create în Liechtenstein, Luxemburg, Liban, sau la banca franceza Paribas”, afirma Nastasiu.
Fostul procuror DIICOT spune ca ceea ce l-a interesat erau banii generati din activitati ilegale, care nu se pot justifica prin interesul national, cum ar fi: traficul cu armament, privatizarile frauduloase, sau traficul de droguri, infractiuni de crima organizata. Actiuni pe care Nastasiu le urmarea din cauza banilor obtinuti cu „complicitatea nivelului politic”. „Din experienta mea de procuror, în analizarea elementului infractional care ameninta România în perioada 2004-2008, toata lumea a facut parte din circuit înainte de 1989 si a continuat pâna în prezent, inclusiv presedintele Basescu, care face parte din sistem, si ia masuri astfel încât aceste lucruri sa ramâna parte din sistem, pentru ca sistemul sa nu fie pus în pericol.
Ca o demonstratie a faptului ca presedintele Basescu apara acest sistem, daca urmariti lantul evenimentelor, veti descoperi un caz elocvent: cel al lui Nicolae Saracu, fost angajat în diplomatia româneasca pâna în 1990, recuperat de Omar în sistemul privat, unde a facut acelasi lucru ca pâna în anii 1990 (inclusiv contracte de exporturi si tranzactii bancare în Africa si Orientul Mijlociu) pentru firma lui Omar”, dezvaluie Nastasiu.
Potrivit acestuia, dupa evadarea lui Omar Hayssam, Saracu a fost readus în serviciul diplomatic si trimis în Dubai, unul dintre centrele financiare în care Omar Hayssam a fost activ si unde se aflau conturile bancare. „Astfel ca Saracu face în continuare ceea ce facea pentru Omar, numai ca acum o face în mod oficial. Nicolae Saracu este un fel de supraveghetor al conturilor si al unor lucruri care s-au întâmplat în vazul lumii. (…) Acelasi Saracu, în vara anului 2007, a plecat în Siria, unde banuiesc ca s-a întâlnit si cu Omar. Astfel ca se poate sa fi continuat sa faca aceleasi afaceri cu Omar sub acoperirea statului”, spune Nastasiu.
SACRIFICATI ÎNTR-O „FARSA COMPLICATA”
Fostul procuror DIICOT conchide ca oamenii dedicati sistemului sunt protejati si promovati. „Sistemul se apara pe sine. A reusit sa elimine orice corp strain antisistem, cum ar fi Miron, Ciurea, si înaintea noastra Botos, Sânpetru, Fulga ,Timofte, Ardelean”, mai spune fostul procuror. Ce s-a întâmplat cu Miron a reprezentat o pedeapsa din partea noului procuror general Laura Kovesi.
Cred ca Miron a deranjat SRI, din cauza informatiilor pe care le primea prin reteua proprie, si l-a deranjat de asemenea pe presedinte, deoarece prin investigatiile sale a reusit sa descopere ce se întâmpla în Siria, pe baza unor surse din cadrul serviciilor de informatii siriene care urmau sa puna reflectoarele pe presedintele nostru. Înainte de Miron l-am pierdut pe procurorul general Ilie Botos. Deoarece sunt sigur ca presedintele stie exact cum si de ce a scapat Omar, nu pot accepta ca o persoana atât de capabila precum procurorul general Botos sa fie sacrificata ca rezultat al acestei farse complicate deoarece nu era nici vulnerabil, nici servil”, acuza Nastasiu, aratând ca pretul acestor sacrificii a fost un Hayssam liber sa fuga din tara care a reusit sa îsi aduca si familia lânga el. „Cu siguranta nu cu ajutorul DIICOT”, conchide Ciprian Nastasiu.

Nazareth – Love hurts

6 mart.

Love Hurts!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Coldplay – Viva La Vida

6 mart.

Viva La Vida!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Vanessa Amorosi – Absolutely Everybody (European German/UK Version) [HQ]

6 mart.

Absolutely Everybody!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

REM – Everybody Hurts (Live)

6 mart.

Everybody Hurts!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

TRAIAN BASESCU TRAS IN TEAPA DE PREMIERUL RUS VLADIMIR PUTIN:ROMANIA NU VA FACE PARTE DIN SOUTH STREAM!

6 mart.

Traian Băsescu era convins că România va face parte din South Stream, dar premierul Rusiei, Vladimir Putin, a fost de altă părere
Gazprom a lăsat să se înțeleagă de cinci ori, anul trecut, că România va înlocui Bulgaria în proiectul South Stream, deşi până la urmă conducta va trece tot pe la vecinii de la sudul Dunării. Rusia a promis României că va figura pe harta South Stream, determinând astfel autorităţile de la Sofia să renunţe la pretenţii.
Sub semnul estimărilor potrivit cărora consumul de gaze naturale în Europa va cunoaşte o creştere uriaşă în următoarele decenii, guvernele şi companiile au fost impulsionate să aloce miliarde de euro pentru proiecte-gigant de transport al gazelor dinspre ţările bogate în resurse (precum Rusia şi cele din Orientul Mijlociu) spre statele energofage, dezvoltate şi în curs de dezvoltare, din Uniunea Europeană.
Dmitry Medvedev respinge ideea că South Stream şi Nord Stream sunt proiecte politice
Gazele din Rusia o iau pe ruta bulgăreasca.
Oprindu-ne doar la prognozele Eurogas, organizaţie europeană de profil, cererea totală de gaze în cele 27 de state comunitare va creşte cu 32% la orizontul anilor 2030, la 637 de miliarde de metri cubi pe an, de la 483 de miliarde în 2009.
Dintre marile proiecte care speră să profite de setea consumatorilor europeni în următorii ani amintim Nabucco, South Stream, Nord Stream sau White Stream. Ideea unui gazoduct care să lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagră a fost conturată în anul 2002, dar a căpătat un potenţial deosebit mai ales după iarna 2005-2006.
Atunci, în urma unui conflict comercial dintre Moscova şi Kiev, a devenit acută necesitatea unei rute care să ocolească Ucraina, în drumul spre consumatorii europeni. Aceasta în condiţiile în care 25% din gazele europenilor sunt ruseşti, iar 80% din acestea trec prin Ucraina.
Astfel că Gazprom, gigantul rusesc de stat, şi italienii de la Eni au pus bazele unei companii de proiect pentru realizarea ­South Stream, urmând apoi un val de memorandumuri de înţelegere cu Bulgaria, Grecia, Serbia, Slovenia, Croaţia, Austria şi Ungaria. Iniţial, conducta a fost gândită pentru o capacitate maximă de 31 de miliarde de metri cubi de gaze, similară cu cea a Nabucco, însă, pe parcurs, ruşii s-au gândit să lărgească gazoductul până la o capacitate uriaşă, de 63 de miliarde de metri cubi pe an.
Locul României pe harta rusească
Unde este România în această schemă? Posibilitatea ca partea terestră a conductei să înceapă din România a intrat în calcul în 2008, când Bulgaria, ţara pe unde trebuia să treacă gazoductul, potrivit primei creionări a traseului, a început să facă nazuri.
Mai exact, bulgarii nu au vrut ca ruşii să fie proprietarii conductei de pe teritoriul ţării lor. În schimb, în toamna 2008, după vizita unei delegaţii a Gazprom, autorităţile de la Bucureşti au arătat că legislaţia românească permite acest lucru. A fost primul semnal că România este deschisă alăturării de acest proiect.
Prima parte a anului 2009 a aparţinut totuşi Bulgariei, care s-a avântat şi în alte proiecte energetice cu ruşii, precum centrala nucleară de la Belene şi oleoductul Burgas-Alexandropolis.
Dar noua guvernare de la Sofia, în frunte cu premierul Boiko Borisov, venit la putere în vara 2009, a dat din nou peste cap planurile ruşilor, spunând că reconsideră toate proiectele în colaborare cu Moscova. Şi pentru că micul şantaj din toamna 2008 împotriva bulgarilor funcţionase, aşa a ajuns Gazprom să întoarcă din nou faţa spre România.
În 2010, presa internaţională şi chiar oficialii ­Gazprom au dat ca sigură intrarea României în acest proiect de nu mai puţin de cinci ori, la intervale de câteva luni. Însă de fiecare dată Gazprom a pendulat între cele două state de la nord şi sud de Dunăre.
România – sigur, Bulgaria – probabil
Prima intrare a României în South Stream. În ianuarie 2010, vicepreşedintele Gazprom, Alexander Med­vedev, spunea că acum este momentul ca România să decidă dacă vrea sau nu să participe la construcţia gazoductului, pentru că negocierile cu Bulgaria nu merg bine.
El a enumerat ţările prin care va trece conducta, incluzând şi România, iar numele Bulgariei a fost precedat de un „probabil”. Era pentru prima dată când un oficial al Gazprom spunea explicit că ţara noastră va face parte din proiectul care va aduce noi gaze ruseşti în Europa.
Jocul de scenă al şefului Gazprom
Alexei Miller, preşedintele Gazprom, a vizitat România și Bulgaria la mijlocul lunii octombrie 2010.
A doua intrare a României în South Stream. Sfârşitul geros al lunii februarie 2010 i-a găsit pe ziarişti în faţa Ministerului Economiei de pe Calea Victoriei, sperând să scrie istorie în acea zi: Medvedev se întâlnea cu ministrul de atunci, Adriean Videanu, pentru a discuta implicarea României în South Stream.
Însă abia două zile mai târziu, Videanu a anunţat: „Vicepreşedintele Gazprom mi-a înmânat invitaţia adresată Transgaz de a participa la proiectul South Stream”. Victorie pentru România!, a urlat la unison presa din întreaga regiune. „În efortul de a-şi asigura o cantitate cât mai mare de gaze, Sofia a pus prea multe condiţii, cea mai recentă fiind legată de creşterea tarifelor de tranzit a gazelor ruseşti”, scria „Voice of Russia” în acele zile, într-un articol intitulat fără echivoc „România va înlocui Bulgaria în South Stream”.
Dialog sincer şi fructuos
A treia intrare a României în South Stream. Luna iunie 2010 îl găseşte pe Videanu la Moscova, pentru o întâlnire cu Alexei Miller, preşedintele Gazprom. După discuţii, Miller a declarat: „A fost un dialog sincer şi fructuos. Pe baza rezultatelor acestor negocieri, putem spune că s-a ridicat posibilitatea ca România să participe la proiectul South Stream”. Presa internaţională a reacţionat imediat. „South Stream virează spre România”, a scris prestigiosul cotidian rus „Kommersant”, ca să luăm doar un exemplu.
A patra intrare a României în South Stream. În sfârşit, a venit momentul ca Alexei Miller să vină la Bucureşti, la 13 octombrie 2010. „Alexei Miller şi Florin Cosma, CEO al Transgaz, au semnat un memorandum de intenţie pentru pregătirea studiului de fezabilitate pentru traseul românesc al South Stream. Dacă rezultatele studiului sunt pozitive, Gazprom şi Transgaz vor propune semnarea unui acord interguvernamental între România şi Rusia, care va servi drept cadru legal pentru implementarea proiectului în România”, sună comunicatul Gazprom.
Evident, prezenţa lui Miller la Bucureşti şi faptul că în sfârşit Gazprom semna ceva cu România legat de South Stream au determinat aceleaşi reacţii în presa străină: South Stream va trece prin România. De la Bucureşti, Miller a zburat direct la Sofia. Ce a făcut acolo? A promis South Stream bulgarilor, cu condiţia să renunţe la pretenţii.
Spectacolul continuă
„România nu mai poate înlocui Bulgaria în South Stream”, a susţinut acelaşi Alexei Miller, la Sofia, la mijlocul lunii noiembrie. Declaraţia a fost făcută după semnarea, cu autorităţile bulgare, a unei înţelegeri privind înfiinţarea companiei care va construi South Stream în Bulgaria, unde Gazprom va primi 50% din acţiuni, aşa cum îşi dorea. De asemenea, merg mai departe proiectul nuclear de la Belene şi oleoductul transbalcanic Burgas-Alexandropolis. Rusia a obţinut ce a vrut de la Bulgaria, cu ajutorul României.
Ultima intrare a României în South Stream. Chiar şi după această declaraţie tranşantă, Gazprom tot a mai împins o dată, la nivel declarativ, România în South Stream. Printr-un comunicat de presă, la finele lunii noiembrie, gigantul rus a anunţat că o delegaţie a Gazprom a venit în România, întrucât studiul de fezabilitate pentru secţiunea românească a South Stream a fost finalizat.
„Părţile au ajuns la concluzia că este benefic ca realizarea proiectului în România să continue”, spune Gazprom. O parte din presa internaţională chiar a continuat să reacţioneze, însă ziariştii români au ocolit, plictisiţi, subiectul.
„România nu mai poate înlocui Bulgaria în South Stream.”
Alexei Miller
preşedintele Gazprom
2011 – anul când totul va ieşi la iveală
Analistul economic Aurelian Dochia este convins că Gazprom a ales jocul şantajului pentru a crea o competiţie între România şi Bulgaria şi pentru a ţine deschise alternativele. „Este şi aceasta o soluţie de negociere, însă nu cred că a fost un joc gratuit. Nu cred că nu a existat niciun moment intenţia de a trasa conducta prin România, însă se pare că ruşii au obţinut condiţiile pe care le doreau din partea bulgarilor”, a declarat el, pentru „Adevărul”.
În opinia sa, participarea României la South Stream ar fi fost benefică prin prisma veniturilor suplimentare pe care le-ar fi adus la buget, însă dezinteresul manifestat de România la începutul proiectului a fost decisiv. „Nu am reuşit să eliminăm acest handicap, deşi pentru Gazprom ar fi fost ideală participarea României la proiect, pentru că ruta prin ţara noastră este mai scurtă”, a mai spus Dochia.
El a adăugat că, dacă se concretizează intenţia Gazprom de a prelua controlul conductelor de gaze din Ucraina, Rusia nu mai are motive să grăbească implementarea South Stream. „Chiar şi aşa, o astfel de conductă are sens, pentru că este nevoie de diversificarea rutelor şi de creşterea capacităţii de transport al gazelor spre Europa”, a completat analistul.
Studiul final de fezabilitate pentru realizarea conductei se va termina totuşi în primele luni ale acestui an şi România s-ar putea alege cu o ramificaţie. Aceasta în virtutea faptului că România dispune de capacităţi de înmagazinare a gazelor şi poate construi altele în colaborare cu Gazprom.
„Niciunul dintre proiectele actuale de transport al gazelor nu este mai politizat decât South Stream. Sub pretextul acestui proiect, ruşii îşi pun pe picioare o întreagă strategie politică şi economică în regiune”, ne-au spus oficiali români din domeniu, sub protecţia anonimatului.
România, între South Stream şi Nabucco
Şi semnalele oficiale de la Bucureşti către Moscova au fost contradictorii la adresa South Stream. În iulie 2009, preşedintele Traian Băsescu spunea că, dacă South Stream se va face, România nu va fi în afara acestui proiect. Exact un an mai târziu, Băsescu susţinea că România nu va balansa între Nabucco şi South Stream, ci va susţine fără echivoc proiectul Nabucco.
La rândul lor, oficialii Ministerului Economiei au declarat că în noua strategie energetică a României pentru perioada 2010-2035, care va fi gata în prima parte a acestui an, va fi inclus şi proiectul South Stream printre priorităţi. România este singura ţară care participă la realizarea Nabucco şi care nu este inclusă în South Stream sau nu colaborează cu rușii pentru alte conducte.
Bulgaria, Ungaria şi Austria au semnat acorduri cu Gazprom pentru a se alătura South Stream, iar Germania şi Turcia, de asemenea participante în Nabucco, au deja colaborări cu ruşii pentru conductele Nord Stream, respectiv Blue Stream. Gazprom a anunţat, totodată, că South Stream va fi ultimul proiect de transport al gazelor rusești spre Europa.
Cel mai scump gazoduct
Costurile totale ale South Stream se vor ridica la 15,5 miliarde de euro, au spus oficialii Gazprom la finele lunii noiembrie. Suma vehiculată până atunci era de peste 20 de miliarde de euro. Chiar şi aşa, South Stream este considerat cel mai scump gazoduct din istorie.

%d blogeri au apreciat asta: