Arhiva | 5:30 pm

TRAIAN BASESCU SI EMIL BOC „ARDELEANU'”,AI UNGRO-VALAHIEI,VASALII LUI VIKTOR ORBAN AL UNGARIEI!

17 mart.

SCRISOARE DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei? Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima Kossuth-ilor
March 15th, 2011 VR 53 Comments »
[Traducere]

Scrisoare Deschisa adresata premierului Emil Boc

Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?

Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima

Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureș, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Ieri, la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un alt angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. Iar la Bucuresti, astazi si maine, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR. Aceasta Scrisoare deschisă a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL). Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL

Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoardă mai josnică decât vita» – (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)

Domnule Emil Boc,

Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…

În urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.

Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fără apărare din Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosnicu, Cămar, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie. Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.

În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali – unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu-Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era că Kós Károly: „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (…)”. Adică împotriva României!

În ceea ce priveşte „Dieta de la Turda”, în anul 1568 ea stabilea că, alături de cele trei religii de stat – catolicismul, luteranismul şi calvinismul –, este recunoscută şi o a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime şi originea divină a lui Isus Cristos. Astfel, Dieta de la Turda condamna religia ortodoxă să rămână pe mai departe exclusă dintre religiile «recepte», pecetluindu-se definitiv, în acest fel, statutul inferior de naţiune „tolerată la bunul plac al principelui şi nobililor” a românilor ortodocşi din Transilvania, popor şi la acea vreme majoritar în Transilvania.

Ca şi cum aceste batjocuri n-ar fi fost de ajuns, o nouă farsă cinică a demarat în urmă cu patru ani: schimbarea numelui străzii Călăraşilor – eroicul corp de armată care a fost decimat în 1877 în luptele pentru independenţa României – cu cel de Lajos Kossuth, cel care a girat politic, militar şi moral, în anii 1848-49, moartea a 40.000 de români transilvăneni. Întreaga „manoperă” a fost orchestrată de consilierii municipali ai UDMR în ciuda avizului negativ al Comisiei Judeţene de Atribuiri de Denumiri din cadrul Instituţiei Prefectului. Comisia, condusă de regretatul istoric dr. Grigore Ploeşteanu, a argumentat zadarnic că denumirea în Tîrgu-Mureş a unei străzi cu numelui lui Kossuth reprezintă o provocare şi o umilire pe cât de inutilă, pe atât de primejdioasă a populaţiei româneşti. Proiectul a fost introdus şi votat în regim de urgenţă profitându-se de majoritatea pe care pe care şi-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!

Hotărârea nr. 255, din octombrie 2005, a Consiliului Local municipal a fost atacată în justiţie şi suspendată ca ilegală şi abuzivă. În dispreţul legii, persoanele care ar fi trebuit să pună în aplicare decizia instanţei nu au făcut acest lucru şi au trimis hotărârea Consiliului Local municipal (deşi ea fusese suspendată de justiţie!) Ministerului de Interne care a… retrimis-o Serviciului Comunitar de Evidenţă a persoanelor din judeţul Mureş! Aşa se face că locuitorii străzii Călăraşilor au început să primească acte fiscale, dar şi documente de stare civilă, pe adresa… strada Lajos Kossuth, stradă care de fapt nu exista! (De fapt, ea încă mai există pe panoul cu harta municipiului situat în faţa Primăriei…)

După un calvar procesual care a durat peste trei ani, în care s-au adus argumente juridice pertinente din legislaţia română şi europeană, împreună cu argumentele istorice irefutabile, s-a reuşit – deocamdată! – îndreptarea „greşelii” comisă de Consiliul Local al municipiului Tîrgu-Mureş din meschine motive politice, oportunism şi incompetenţă.

Cine a fost, de fapt, Lajos Kossuth, dincolo de imaginea romantică cultivată de generaţii în minţile maghiarilor de rând? A fost, în primul rând, un personaj al cărui rol a fost determinant în Revoluţia din 1848 din Ungaria, atât în sens pozitiv, cât şi în cel negativ. A fost, fără îndoială, un publicist talentat, bun orator, agitator politic şi patriot ungur. Exclusiv ungur, chiar dacă el însuşi era slovac de origine. De aceea, idealurile mişcării revoluţionare de la 1848, au fost generoase doar pentru naţiunea în care se asimilase. Ajuns Guvernator al Ungariei, Kossuth va refuza, în mod explicit, tuturor celorlalte naţionalităţi: români, saşi, slovaci, sârbi şi croaţi, trăitoare în Imperiul Habsburgic, orice drept privind propria identitate naţională.

Din mulţimea de argumente istorice, morale şi politice care există împotriva atribuirii numelui de Lajos Kossuth unei străzi în Tîrgu-Mureş, am ales doar şapte:

Kossuth nu a recunoscut nici un drept românilor din Transilvania şi Ungaria în afara „dreptului” de a se dizolva în naţiunea ungară. În articolele de fond, pe care le scrie în ziarul Pesti Hirlap, consideră că primul obiectiv care trebuie realizat este „uniunea” Transilvaniei – până atunci autonomă – cu Ungaria, ca o „condiţie a extinderii şi dezvoltării naţiunii ungare”. Pentru el, faptul că românii constituiau populaţia majoritară a Transilvaniei constituia un element insignifiant. Kossuth preconiza să le ia românilor, dar şi sârbilor, croaţilor, slovacilor şi saşilor, ceea ce aproape un mileniu de teroare nu reuşise să le ia: identitatea naţională. „Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune aici nu este.” (Magyarország története, VI/1, Budapest, 1979, p.164)

Kossuth, în calitate de conducător al Revoluţiei ungare de la 1848, a fost categoric împotriva oricărei emancipări naţionale a românilor. După el, condiţia de a li se crea o situaţie socială şi economică acceptabilă românilor era ca aceştia să înceteze a se considera o naţiune aparte şi de a se dizolva în naţiunea maghiară. Kossuth declara într-un discurs ţinut în Dieta de la Pozsony (Bratislava): „Dorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională deosebită este irealizabilă, deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea.” (George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei, II, Sibiu, 1890–1891, p. 755–797)

Kossuth a şi pus în practică acest veritabil şantaj politic, bazat pe superioritatea militară, tratându-i pe români cu dispreţ şi intoleranţă nelimitate. Rămâne ca un document de referinţă Proclamaţia din 10 octombrie 1848, dată la Pesta, prin care îi soma, în termeni ultimativi şi injurioşi, pe români – numindu-i „gunoaie ingrate” – să revină la „ordine şi supunere legală”, altfel vor fi „exterminaţi de unguri şi secui”. Kossuth le impunea, de fapt, românilor să accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria şi să renunţe la recunoaşterea lor ca naţiune. Rezultatul proclamaţiei a fost generarea unei confruntări de o gravitate deosebită între români şi maghiari.

O altă proclamaţie a lui Kossuth, cea din 22 decembrie 1848, prefigurează violenţa la care s-a recurs împotriva românilor în prima jumătate a anului 1849, când Transilvania a fost recucerită de trupele guvernului ungar. Ea vorbeşte de la sine despre orbirea politică care îl caracteriza pe conducătorul Revoluţiei ungare: „Plin de injurii la adresa lor, numindu-i «mercenari plătiţi», «hoardă mai josnică decât vita», «bandiţi valahi», Kossuth îndeamnă pur şi simplu la exterminarea românilor şi a tuturor duşmanilor.” (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)

Kossuth a autorizat instaurarea unui regim de teroare în Transilvania, prin numirea în funcţia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi. Acesta era un intim al său, care îi ura visceral pe români şi care a înfiinţat şi a asmuţit împotriva lor tribunalele militare -„tribunalele de sânge” – şi a transformat gărzile naţionale ungare în „echipe de vânătoare”, care au masacrat femei, copii şi bătrâni fără apărare. În ciuda protestelor şi a cererilor insistente ale generalului Bem, scârbit de nesfârşitele atrocităţi, Kossuth a refuzat să-l retragă pe acest călău paranoic. Rezultatul a fost înspăimântător: în doar patru luni, peste 6000 de români civili au fost asasinaţi. Numai în judeţele Mureş şi Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc. „Echipele de vânători”, conduse de secuii Jenei, Szabó, Zajzon şi Kovács, au măcelărit sute de români din comunele Hodac, Ibăneşti, Ruşii Munţi, Morăreni, Dumbrava, Monor, Iclandul Mare şi Mic, Sâncraiul de Mureş, Nazna, Sângerul de Câmpie şi Petelea. „Şirul martirilor români maltrataţi sau executaţi în anii 1848- 49 este nesfârşit. Numai în Tg. – Mureş au fost omorâţi peste 100 de români.” (Traian Popa, Monografia oraşului Tîrgu – Mureş 1932 p. 186)

Kossuth i-a urmărit cu o duşmănie neîmpăcată nu numai pe români, ci şi pe saşii transilvăneni, pentru că s-ar fi opus „luptei pentru libertatea maghiară”, când, de fapt, ei nu luptau decât pentru propria lor libertate. Într-o scrisoare adresată la 17 martie 1849 generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare în Transilvania, îi scrie cu ocazia cuceririi Sibiului de către armata rusească: „(…) să-i arestaţi pe cei mai de seamă conducători ai răzmeriţei săseşti, predându-i comisarului guvernamental László Csányi, iar acesta să-i ţină ostatici şi să-i execute la cea mai mică opoziţie din partea populaţiei săseşti şi dacă ruşii nu se vor retrage neîntârziat din ţară”.

Astfel, împuternicit de Kossuth, Csányi va ordona împuşcarea cărturarului Stephan Ludwig Roth, la 11mai 1849. (Otto Folberth, Der Prozess Stephan Ludwig Roth Graz-Köln, 1959).

Kossuth, aşa cum reiese din corespondenţa sa, a solicitat Franţei şi Angliei (cărora le cerea să sprijine Revoluţia Ungară) să împiedice avântul mişcării de eliberare din Principatele Române. El îşi justifica cu cinism cererea astfel: „Schimbarea situaţiei în Principate ar produce un efect moral incalculabil asupra românilor din Ungaria”. (Milton G. Lehrer, Ardealul, pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american. Cluj-Napoca, 1991, p. 218.)

Kossuth a girat, politic şi militar, etnocidul care a provocat rănile nevindecabile pe care memoria colectivă a generaţiilor de români ardeleni nu le poate uita. În perioada în care el a condus guvernul revoluţionar ungar, 236 din cele circa 2400 de sate locuite de românii din Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş au fost jefuite şi arse. În fiecare sat românesc au fost ucişi între 10 şi 20 de oameni, în total în jur de 30.000, adică de trei ori mai mulţi decât românii căzuţi pe câmpul de bătaie! Ceea ce atestă afirmaţiile acelor istorici care arată că, în anii 1848–49, în Ardeal a avut loc un genocid al românilor.

Revoluţia din 1848 a făcut printre români cam 40.000 de victime, atestă un martor din acele vremi, mitropolitul Şaguna. (Ioan Lupaş, Mitropolitul Andrei Şaguna. Monografie istorică, ediţia a II-a. Sibiu, 1911, p. 66.) Teribila cifră este confirmată în fascicula a 2-a a lucrării „Die Romänen der oesterreichischen Monarchie” Wien, Druck from Karl Gerold et Sohn, 1850, p.231.

Acestea nu sunt speculaţii, ci fapte, stabilite de istorici. Să vedem, însă, şi ce păreri au avut despre Kossuth unii dintre contemporanii săi:

Nicolae Bălcescu: „Kossuth a guvernat rău şi slab, el mi-a dovedit şi mai mult că un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria”, scria conducătorul Revoluţiei Române de la 1848, după aflarea dispoziţiilor date de Kossuth pentru organizarea unei expediţii totale împotriva lui Avram Iancu. (N. Bălcescu, Opere, Corespondenţă, IV, p. 228)

Contele István Széchényi, „cel mai de seamă ungur”: „N-aveţi decât să aţâţaţi toate naţionalităţile până la furie împotriva maghiarilor (…), să umpleţi până la refuz paharul represaliilor cu veninul dumneavoastră – şi o să vedeţi ce o să iasă”, îl avertiza Széchényi pe Kossuth încă din 1847 în „Fragmente de program politic”. (Magyar Révay Lexicon, XVII, p. 129).

Bertalan Szemere: „Kossuth s-a purtat la început ca un autocrat şi a sfârşit ca un laş, abandonându-şi patria cu o săptămână înainte de lupta finală de la Şiria, pentru a fugi în Turcia”, scrie în amintirile sale cel care a fost ministru de interne şi apoi prim-ministru al guvernului Revoluţiei Ungare din 1848, condus de Kossuth. Szemere îşi aminteşte despre el ca de un personaj arogant, duplicitar şi poltron. Despre exilul în Italia, fostul prim-ministru al lui Kossuth afirma textual: „Stilul său autocratic şi manierele intolerante vor distruge orice influenţă reală asupra comunităţii revoluţionarilor expatriaţi”. (http://en.wikipedia.org/wiki/Lajos_Kossuth)

Acesta este deci, dincolo de viziunea romantică, personajul istoric real…

Nu-i aşa că merită să existe, în Tîrgu-Mureş, o stradă care să îi poarte numele şi să-i perpetueze amintirea? Mai multă rea-credinţă şi cinism sunt greu de imaginat!

Să ne întoarcem însă la aspectele juridice ale cazului, provocate de actul administrativ abuziv din 10 octombrie 2005 al Consiliului Local al municipiului Tîrgu-Mureş. Hotărârea a fost atacată în justiţie de Asociaţia Culturală Avram Iancu, Uniunea Vatra Românească, Filiala Mureş a Partidului România Mare şi de consilierul municipal Sita Ioan.

În conformitate cu Legea 544/2004 privind contenciosul administrativ, la 4 mai 2006 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 898, prin care se suspenda punerea în aplicare a Hotărârii nr. 255 de schimbare a numelui străzii din Călăraşi în acela Kossuth. Sentinţa nu a fost pusă în executare de către primarul municipiului, deşi avea această obligaţie, ceea ce a produs derută în rândul autorităţilor locale. Astfel s-a ajuns la situaţia că locuitorilor din strada Călăraşilor nu numai că li sau trimis facturi pe adresa strada Kossuth, ci li s-au emis ilegal cărţi de identitate şi paşapoarte pe o adresă inexistentă!

Apoi a început un adevărat carusel juridic. Prin Sentinţa civilă nr. 2508, din 3 noiembrie 2006, s-a admis acţiunea în contencios administrativ a Asociaţiei Culturale Avram Iancu şi s-a dispus anularea pe fond a Hotărârii nr. 255 a Consiliului Local, dar au fost respinse acţiunile celorlalţi reclamanţi. Părţile au declarat recurs, iar Curtea de Apel Tîrgu-Mureş, prin decizia nr. 417/R, din 29 martie 2007, a admis toate recursurile, a casat integral sentinţa nr. 2508 din 3 noiembrie 2006, iar cauza a fost retrimisă spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Mureş!

S-a intrat astfel în un al doilea ciclu de procese… După numeroase hărţuieli şi tertipuri – invocări de excepţii imaginare, încercări de a scoate Primăria din cauză, chipurile ca neavând calitate procesuală – părţile reclamante au avut din nou câştig de cauză. După rejudecarea în fond a procesului privind schimbarea numelui străzii din Călăraşilor în cel de Lajos Kossuth, Tribunalul Mureş, prin Sentinţa 809 din 28 noiembrie 2008, a dispus din nou anularea hotărârii nr. 255 din 10 octombrie 2005 a Consiliului Local. Considerăm că, dincolo de repararea unor ilegalităţi, decizia Tribunalului a făcut dreptate, în primul rând, memoriei celor care cu un secol şi jumătate în urmă au pierit în împrejurări tragice.

Pentru aceasta vă solicităm, domnule primar al municipiului Tîrgu-Mureş, ca la cea mai apropiată şedinţă de plen a Consiliului Local să faceţi propunerea de a nu se declara recurs împotriva Sentinţei civile nr. 809 pronunţate de instanţă în data de 28 noiembrie 2008. În caz contrar, vor continua incertitudinea şi hărţuirea în justiţie, inflamarea opiniei publice şi deturnarea atenţiei de la problemele reale ale oraşului. Având în vedere competenţa actuală a Consiliului Local şi – de ce nu? – recunoaşterea, din partea unora dintre foştii consilieri PD, a faptului că votul lor din octombrie 2005 a atentat la memoria propriilor înaintaşi, poate fi reparată o greşeală politică comisă din motive populiste, pe de o parte, şi din oportunism şi incompetenţă, pe de alta.

Astazi, la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un alt angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica din Miercurea Ciuc, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. Iar la Bucuresti, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. Aceasta, domnule prim ministru, se numeste complicitate morala la crima.

La aceste fapte, pe plan national, se adauga cedarile continue ale Guvernului si partidului Dvs, de la Legea Educatiei la Legea Minoritatilor, ambele construite pe placul UDMR. Pe deasupra, asistam la o instaurare, de facto, a autonomiei teritoriale a asa-zisului “Tinut Secuiesc”, sub ochii nepasatori ai responsabililor cu apararea Constitutiei Romaniei.

Domnule prim ministru si presedinte al PDL Emil Boc, daca tineti sa aparati demnitatea nationala, asa cum spune ca o face si presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, puneţi capăt farselor istoriei care se repetă!

Dar oare o veti face?

Cu consideraţie,

Prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop,

Dorin Suciu, ziarist,

Victor Roncea, ziarist,

Pr. prof. dr. Mihai Valica,

Elena Andronache, Grupul Independent pentru Democratie,

Iustina Bacosca, psiholog,

Paul Bacosca, scriitor,

Gheorghe Almasanu, roman

Cristian Donciu, medic

Mariana Gurza, scriitoare, jurnalista

George Bara, jurnalist, profesionist IT

Ionut Tene, jurnalist, scriitor si poet

Mihai Rapcea, avocat

Vladulescu Stefanin, profesor

Alexandru Tomescu, editor ALTERNATIVA http://www.alternativaonline.ca

Monica Andronache, romanca

Daniela Stefan, romanca

Dr Emilia Corbu, istoric

Magda Ursache, scriitoare

Dr Ioan Lacatusu, Centrul european de studii Covasna-Harghita, Forumul Civic al Românilor din Harghita, Covasna și Mureș

Lazar Ladariu, jurnalist, scriitor, redactor sef Cuvantul Liber

Lista ramane deschisa

15 Martie 2011

Semnati Scrisoarea Deschisa la http://www.Roncea.ro sau victor@roncea.ro si dati-o mai departe.

Tineri bucuresteni au pus Opinca pe Centrul Cultural Maghiar, in replica la spanzurarea lui Avram Iancu
from Ziarişti Online by eXpress

Un grup de tineri naţionalişti din Bucureşti, conduşi de avocatul Mihai Rapcea si cetateanul Mihai Tociu, a dat replica provocatorului Csibi Barna, care l-a spanzurat pe Avram Iancu in piata publica, prin “punerea opincii” pe Centrul Cultural Maghiar din Capitală. In vazul politistilor impacientati si agitati de gestul romanesc, tinerii au pus opinca pe gardul Centrului Cultural Maghiar alaturi de inscriptia “Fara Opinca Budapesta era in Siberia”. Actiunea eleganta s-a desfasurat miercuri, 16 martie, de la ora 18, cu ocazia lansării cărţii “Europe în Budapest – a Guide to it’s many cultures”, care a avut lor în incinta Centrului, infomeaza Napoca News. Avocatul Mihai Rapcea a înmânat unui funcţionar maghiar un memoriu, cealalta opincă şi un drapel tricolor, cu rugamintea sa le trimita la Budapesta. Tinerii naţionalişti şi-au motivat gestul ironic printr-o filmare postata pe You Tube si pe care o puteti gasi si pe Ziaristi Online, in baza articolului.

Opinca românească a intrat în istoria europeană în 1919, după eliberarea Budapestei de sub regimul comunist al lui Bela Kuhn, care transformase Ungaria în prima ţară comunistă din Europa. Armata română, forţată de rezistenţa trupelor comuniste ale lui Kuhn, care se împotriveau actului Marii Uniri din 1 decembrie 1918, au ocupat Budapesta la pas, punând capăt regimului lui Bela Kuhn, aminteste Napoca News. Ca un simbol al victoriei şi al intrării trupelor româneşti în Budapesta pentru prima oară, sergentul Iordan, un “oltean potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi” a pus o opincă românească pe portdrapelul Parlamentului Ungar. Mai multe detalii puteti gasi in articolul lui Cristian Negrea – Cum au pus românii opinca pe parlamentul de la Budapesta ».

Ziaristi Online este in masura sa va prezinte Memoriul adresat reprezentantilor Budapestei de catre tinerii bucuresteni:

“MEMORIU

Către
Centrul Cultural al Republicii Ungare

În atenția
D-lui Director dr. Bretter E. Zoltán

Spre știință
Ambasadorului Republicii Ungare în România
Excelența Sa Füzes Oszkár

Cu prilejul Zilei Naționale a Maghiarilor de Pretutindeni, cetățeanul român de etnie maghiară CSIBI BARNA a comis un act incalificabil din punct de vedere moral, în centrul unui oraș din România, Miercurea Ciuc.
Acesta a batjocorit simbolic în public memoria eroului naţional Avram Iancu, aducând o ofensă fără precedent la adresa tuturor românilor şi un ultraj de neiertat împotriva celor mai sfinte simboluri naţionale româneşti.
Considerăm că acţiunile acestui provocator de profesie reprezintă expresia unui şovinism primitiv, acest gen de manifestări fiind de natură să incite la ură interetnică, vulnerabilizînd pacea şi stabilitatea din societatea românească şi reprezentînd, în aceste condiţii, un grav atentat la adresa siguranţei naţionale.
Noi apreciem că astfel de provocatori nu sunt reprezentativi pentru comunitatea maghiară și nu trebuie să generalizăm acest gest la întreaga populație de etnie maghiară.

DOMNULE DIRECTOR,
EXCELENȚA VOASTRĂ, DOMNULE AMBASADOR,

Poporul maghiar are o datorie morală de recunoștință față de poporul român. Vă reamintim că în luna august a anului 1919 Armata Română a eliberat Budapesta de regimul bolșevic. Ca simbol al eliberării poporului maghiar soldații români au arborat atunci în vârful clădirii Parlamentului de la Budapesta, o pereche de opinci a unuia dintre soldații români eliberatori.

Astăzi, în contextul afirmării apartenenței Budapestei la Europa, vă oferim cu acest prilej o opincă românească, pentru a o transmite oficialităților de la Budapesta – și dorind să vă reamintim că – fără ajutorul providențial al Armatei Române, astăzi la Budapesta s-ar fi vorbit rusește – de 100 de ani.

Această obligație de recunoștință față de poporul român și aderarea Ungariei la valorile europene multi-culturaliste, necesită să luați o poziție fermă, de condamnare a gestului provocatorului CSIBI BARNA, arătând că înțelegeți să vă delimitați față de acesta.

În cazul în care nu veți condamna public ofensa adusă memoriei eroului național Avram Iancu, vă puneți în situația de a aceepta în mod tacit mesajul defăimător la adresa poporului român.”

Cu aceasta ocazie s-a amintit si de incercarea extremistilor maghiari organizati din Romania si chiar aflati la guvernare de a impune drept nume de strada in Targu Mures un criminal de romani in masa, ca “revolutionarul” Lajos Kossuth. Procesul se afla pe rol la Curtea de Apel Craiova iar ultima infatisare va avea loc luni. Mai multi jurnalisti si scriitori l-au intrebat la randul lor intr-o SCRISOARE DESCHISA pe premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?

In asteptarea raspunsului care nu va veni, probabil, niciodata, nici de la Ambasadorul Ungariei nici de la Premierul Romaniei, unul dintre protestatarii pasnici, care a curatat de ofensa si panourile Radio 21 cu “Romanii nu au valoare”, a opinat pe blogul sau:

Noul ambasador al Ungariei l-a spânzurat pe Avram Iancu de 15 martie!

Ungaria şi-a schimbat ambasadorul în România, începând cu 15 martie 2011, în persoana domnului Cibi Barna.

Pentru prima dată în istoria diplomaţiei, un ambasador se schimbă prin aprobare tacită: vechiul ambasador tace, guvernul Ungariei tace, guvernul României tace, iar singurul a cărui voce se face auzită este, fireşte, noul ambasador.

Vechiul ambasador, domnul Oszkar Fusez, obişnuia să vorbească când era în funcţie, aşa cum face orice ambasador.

De exemplu, într-o noapte din ianuarie 2011, cineva a scris ceva de dulce pe gardul ambasadei Ungariei din Bucureşti. Instantaneu, poliţia a pornit girofarele şi a demarat o anchetă, MAE român a condamnat actul de vandalism şi a sesizat instituţiile statului, iar domnul Oszkar a declarat intr-o conferinta de presa la gardul ambasadei că “Este un incident izolat. Nu trebuie acordată atenţie mare acestui incident”. A doua zi a mai avut loc o conferinta, unde, la brat cu seful M.A.E. Baconschi, a plans de mila Ungariei pentru inscriptiile scrise, cel mai probabil, “cu manuta lui”.

După numai două luni, pe 15 martie 2011, domnul Cibi Barna construieşte o spânzurătoare în centrul unui oraş din România, după care regizează un proces împotriva unui manechin cu chipul lui Avram Iancu, apoi condamnă manechinul la moarte şi îl spânzură, iar în final îşi însuşeşte toporişca de la brâul spânzuratului şi pleacă legănat să bea o ţuică.

De data aceasta, poliţia română a privit neputicioasă timp de o oră, cât a durat circul, deoarece domnul Barna are imunitate diplomatică, MAE român nu a mai condamnat nimic, ca să nu strice relaţiile cu MAE ungar, iar din clădirea ambasadei Ungariei nu a mai avut nimeni curaj să zică că ar fi un incident izolat, care nu merită atenţie, pentru că nimeni nu a riscat să se împuşte singur în picior.

Totuşi, ca să se facă că nu stau degeaba, personalul ambasadei a organizat o lansare de carte la Centrul Cultural Maghiar, prin care să aburească amatorii de pişcoturi gratuite cu europenismul capitalei lor, Budapesta.

A fost ideea prietenului Mihai Rapcea să profităm de ocazie şi să-i transmitem un mesaj de “Bun venit” noului ambasador şi să-l anunţăm că opinca românească este în continuare pregătită să scoată Ungaria din rahat, aşa cum a mai făcut-o în 1848 şi în 1919.

După cum în 1848 s-au trezit nişte damblagii să lăţească Ungaria ca pe-o gumă de mestecat şi s-a deranjat Iancu de le-a scos gărgăunii din cap, iar în 1919 au fost năpădiţi de o ciumă roşie de a fost nevoie de armata română ca să îi scoată la lumina civilizaţiei europene, la fel şi acum opinca românească s-a aşezat veselă în vârful gardului de la Centrul Cultural Maghiar, gata de acţiune!

Ca de obicei când echipa României intră în scenă, spectacolul a fost asezonat cu poliţişti care legitimează şi întreabă de sănătate, precum şi cu copaci care tuşesc.

Şi totul s-a desfăşurat sub egida Marii Uniuni Europene, a cărei preşedinţie este deţinută chiar de Ungaria, şi care nu are nimic de comentat la simulacre de execuţii publice atâta timp cât în ştreang nu atârnă ciori…

Iată filmul evenimentului, cu “imagini de la camerele de supraveghere” ale Centrului Cultural Maghiar:

PROFESORUL TRAIAN BASESCU A INTRAT IN PANICA:MOHAMMAD MUNAF(DUBLU AGENT SRI SI USA)ELIBERAT .MESAJ OBAMA -STOP BASESCU!

17 mart.

Munaf liber. Sah Basescu. Mesaj Obama. Stop!
Ne-a parvenit o informatie conform careia familia sa extrem de bogata si influenta a cumparat judecatorii care au dat verdictul de eliberare si achitare a lui Mohammad Munaf, cel implicat in „rapirea” jurnalistlor romani, alaturi de Omar Hayssam si, initial, condamnat la moarte pentru aceasta fapta. Munaf are si cetatenie americana, pe langa cea americana si, dupa anumite surse, a fost agent de influenta in Romania, la fel cum a fost implicat in spionaj si partenerul sau Hayssam.
Eliberarea lui Munaf s-a facut cu sprijin american si ar fi indreptata impotriva lui Traian Basescu, cel a carui politica de la Bucuresti nu mai convine Casei Albe. Munaf a fost transferat in custodia irakienilor, in 16 iulie 2010, iar in acest fel reprezenta in permanenta o pozitie de sah american la adresa presedintelui Romaniei si la zonele obscure ale rapirii jurnalistilor romani. Americanii scoteau astfel castanele din foc cu mana irakienilor. Timpul de control, insa a fost expirat, Basescu a calcat pe bec, iar Munaf a fost pus in libertate. O eliberare care a uimit pe toata lumea. Sa nu uitam ca el a fost condamnat la moarte in 2005 pentru rolul jucat in rapirea jurnalistilor romani. Daca-i asa, cum spun sursele noastre, Munaf nu va fi extradat in Romania, ci in SUA, unde va povesti despre implicarea presedintelui Romaniei si a serviciilor secrete romanesti in acest scandal. Tot Munaf va devoala si identitatea „Profesorului”.
O prima dovada in acest sens este si faptul ca Ministerul Justitiei din Romania n-a fost informat de eliberarea lui Munaf, chiar daca aceasta a avut loc de mai multe zile, iar cererea de extradare este depusa de mai multi ani, din momentul in care Munaf a intrat in custodia autoritatilor irakiene. Procedura internationala prevede ca la eliberarea unui detinut, fie ca si-a ispasit pedeapsa in acel stat, fie ca a fost achitat, autoritatile sa informeze imediat tara care are o cerere de extradare asupra acestuia si sa nu-i dea drumul pana cand nu exista un raspuns de la Justitia din statul respectiv. Romania are acord de extradare cu Irakul, asa ca formalitatile n-au fost indeplinite in acest caz.
Ministerul Justiţiei nu infirma faptul că Mohammad Munaf ar fi fost eliberat de autorităţile din Irak, însă spune că „nu a fost informat până în prezent de către autorităţile judiciare irakiene cu privire la soluţia pronunţată de instanţa irakiană”. La data de 24 aprilie 2008, cetăţeanul irakian şi american Mohammad Munaf a fost condamnat de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru acte de terorism săvârşite atât pe teritoriul ţării cât şi în afara acestuia, împotriva unor cetăţeni români.
Mohammad Munaf a fost semnalat la Cluj ca fiind agent dublu (american si SRI) pe lista cu numerosi arabi, printre care Omar Hayssam si Raad Hallul. Munaf face parte dintr-o familie bogata de suniti din Bagdad. Familia sa detine mai multe terenuri printre care si unul pe malul raului Tigru, in valoare de mai multe milioane de dolari. Munaf se afla in Romania dinainte de 1989. In timpul razboiului Iraniano-irakian a fost trimis de parintii lui sa faca scoala in tara noastra pentru a scapa de armata. Inca de pe vremea aceea, familia lui Munaf facea afaceri in Romania cel putin cu accesorii si uniforme militare. A fost coleg de facultate cu Omar Hayssam, iar unul din profesori le-a fost actualul premier Calin Popescu Tariceanu. In Romania s-a ocupat si de Nitramonia Fagaras, unde s-a ocupat printre altele si cu traficul cu materiale explozibile catre Irak.

Jennifer Lopez – Baila

17 mart.

Baila!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Impresionante Jennifer Lopez y Joaquin Cortes

17 mart.

Impresionante!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

N-Dubz – Morning Star (Official Video / HD)

17 mart.

Morning Star!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

N-Dubz – Morning Star (Official Video / HD)

17 mart.

Morning Star!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

EMIL BOC A MAI TRECUT DE O MOTIUNE CU AJUTORUL CRAVATEI VIOLET-MIRCIA GIURGIU -DEPUTAT PD-L EXLUS DIN PARTID!

17 mart.

Boc a mai trecut de o moţiune cu ajutorul cravatei violet. Deputatul Mircia Giugiu, exclus din PD-L.Cravata violet l-a ajutat pe Emil Boc să treacă şi peste această moţiune de cenzură. Asta a declarat chiar premierul după anunţarea rezultatului moţiunii împotriva Codului Muncii. Primul-ministrul a mai anunţat că Mircia Giurgiu, membrul PDL care a votat pentru moţiune, va fi exclus din partid.„V-am spus de dimineaţă că dacă e cravata violetă va fi un rezultat bun”, le-a spus Boc jurnaliştilor la finalul votului moţiunii de cenzură.Deşi a început discuţia cu jurnaliştii pe un ton glumeţ, Emil Boc a comentat cu fermitate decizia deputatului Mircia Giugiu de a vota pentru moţiunea de cenzură. „Un singur deputat PDL a votat pentru moţiunea de cenzură şi va fi exclus din partid”, a declarat premierul.Moţiunea de cenzură”Codul Boc, salarii mici, şomaj mare şi firme falimentate”a fost respinsă iar Guvernul Boc rămâne în funcţie.Moţiunea de cenzură a fost respinsă după ce 212 parlamentari au votat „pentru”, 2 s-au abţinut şi 4 au votat contra moţiunii.Patru parlamentari ai Puterii şi-au exprimat votul în cadrul moţiunii, cu toate că cele două partide au anunţat că parlamentarii lor nu vor vota.Senatorul PDL Orest Onofrei, senatorul UDMR Verestoy Attila şi deputatul PDL Daniel Oajdea au votat împotriva moţiunii de cenzură. Deputatul PDL Mircia Giurgiu a votat pentru moţiune.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

%d blogeri au apreciat asta: