România este condusă in mod voit către dezastru, iată dovada!
România şi Noua Ordine Mondială
România este un poligon de încercare în plan real pentru SIDA, dezindustrializare, deznaţionalizare, depopulare…
Recent au fost prezentate o serie de documente ce incriminează strategii Noii Ordini Mondiale (N. O. M.) de producere artificială şi răspândirea controlată a virusului AIDS. Interesant este că malefica idee a producerii unui virus ucigaş ca antidot împotriva suprapopulării planetei a fost elaborată şi dezvoltată în mod secret de către eminenţa cenuşie a Clubului de la Roma, dr. Aurelio Peccei, o dată cu pregătirea documentelor pentru Conferinţa Populaţiei de la Bucureşti, când s-a atras atenţia asupra dublării populaţiei în progresie geometrică.
Astfel, dacă în 1900, populaţia Globului era de 1,6 miliarde locuitori, în 1960 se dublase (deci crescuse cu 1,6 miliarde în 60 de ani), ca în 1999, deci în acest an să se dubleze din nou şi să ajungă la 6 miliarde. Ceea ce înseamnă că în mai puţin de 40 de ani populaţia Globului a crescut cu 3 miliarde de locuitori. Iată de ce, în documente strict confidenţiale, strategii lumii, autorii din umbră ai Noii Ordini Mondiale (N.O.M.) au pus la punct un plan de reducere în masă a populaţiei, în special a celor din ţările subdezvoltate ale Africii, unde deşi mortalitatea este extrem de ridicată (în jur de 20 la mie) natalitatea este dublă (peste 40 la mie) astfel că şi sporul anual al populaţiei în aceste ţări este de 20-25 la mie şi chiar mai mult. În schimb în ţările dezvoltate sporul populaţiei este de circa 1 la mie, zero sau chiar subunitar, dar nu mai mult de 1-2 la mie. În această situaţie de depopulare lentă (Germania, Suedia, Olanda etc.) au luat măsuri de sprijinire a familiilor, încurajând femeile să aibă cât mai mulţi copii, chiar şi atunci sau mai ales atunci când nu sunt căsătorite. În Germania situaţia de femeie necăsătorită cu doi, trei sau patru copii a devenit un soi de meserie, ele fiind un fel de matcă reproducătoare a statului german, foarte aproape de ceea ce visa cu decenii în urmă un alt precursor al N.O.M.
Se ştie că rata mortalităţii este direct dependentă de nivelul de trai şi se modifică rapid, în vreme ce natalitatea ţine de genă şi de mentalităţi, fiind mai dificil de modificat. Aşa se face că în ţările arabe, care au dat de bogăţia petrolului, rata natalităţii a rămas neschimbată ca în vremurile de sărăcie, respectiv foarte ridicată, în vreme ce rata mortalităţii a scăzut la cote incredibile, de 3-5 la mie. Motiv pentru care strategii N.O.M. şi întreţin acolo focare de război în ideea stopării acestei explozii demografice.
Nimic nu se face la întâmplare. Virusul HIV a fost produs tocmai pentru a stopa creşterea populaţiei în Africa devenită o bombă demografică pentru a se abate atenţia opiniei publice, mai precis pentru a fi intoxicată cu informaţii ce par veridice s-a prezentat varianta infectării de la maimuţele verzi din Congo, prin consumul cărnii acestora ori prin sodomie. Pe aceeaşi linie a inoculării ideii că ar fi vorba de „pedeapsa divină” pentru devierile omenirii sfârşitului de mileniu, s-a mers şi în cazul infestării deliberate a grupurilor de homosexuali din America. În toate cazurile, virusul imunodeficitar (HIV) a fost inoculat prin injectare. În acelaşi mod s-a procedat în cazul planului complex de-a dreptul criminal la care este supusă România de peste un deceniu, devenită un poligon de experimente incredibile. Dar care îşi arată de acum rezultatele odioase. Este ştiut că primele cazuri de SIDA au apărut în Leagănul nr. 1 „Sfânta Ecaterina” din Bucureşti. Explicaţia medicilor de bună credinţă a fost şi este că virusul a fost inoculat în mod dirijat, în cadrul unui program de vaccinare, susţinut de o fundaţie internaţională, implicată şi în exportul de copii din România. La vremea respectivă s-a declanşat o anchetă urmată de un proces penal care au fost însă muşamalizate la intervenţia unor forţe internaţionale oculte, aceleaşi însă care aveau în vedere anihilarea României sub toate aspectele, începând cu populaţia.
Inocularea HIV şi răspândirea SIDA constituie doar unul din mijloacele folosite pentru depopularea galopantă a României. Conform unor cifre vehiculate de presa străină (din Israel, de pildă) România are actualmente o populaţie cu 2 milioane mai redusă decât în 1990, deci cu 10% mai puţin. Cert este că în baza ultimelor cifre statistice, România a ajuns la un raport natalitate-mortalitate mai mult decât alarmant, fără corespondent într-o altă ţară sau într-o altă perioadă. Conform datelor Comisiei Naţionale pentru Statistică, mortalitatea depăşeşte 14,7 la mie, în vreme ce natalitatea scade sub 10 la mie. Aşadar, de la 2-3 la mie spor în anii ’80 s-a ajuns la minus cinci la mie, cu zone foarte extinse în care s-a ajuns la minus şapte sau opt la mie!
Cifrele coincid întrutotul cu cele preconizate de cupola N.O.M., care are în vedere ca în următoarele decenii populaţia să se reducă în mod drastic la numai 2 miliarde de oameni, aproximativ la nivelul la care se găsea în perioada anterioară primului război mondial. Ca un argument în plus care confirmă cele ce se întâmplă în România trebuie arătat faptul că strategii creării virusului S.I.D.A. şi ai celorlalte mijloace criminale de diminuare a populaţiei s-au ocupat de reducerea populaţiei în Salvador prin declanşarea unui război local. Planul însă a eşuat, conform unor declaraţii ce provin din chiar cercul celor iniţiaţi întrucât nu a fost combinat cu alte mijloace de reducere a populaţiei, motiv pentru care un asemenea plan complex cuprinzând inocularea virusului HIV, atacul la nivel psihosocial, înfometarea, deznaţionalizarea şi, în cele din urmă, şi un război civil sau interetnic se aplică în România. Thomas Ferguson, cel care a făcut dezvăluirile cu privire la Salvador şi care este unul din strategii Clubului de la Roma a susţinut cât se poate de nevinovat că Salvadorul trebuia „salvat” întrucât rata natalităţii era de 3,3 la mie, aproape unică în lume între ţările non-africane.
Printr-o coincidenţă tragică, România avea, în anii 80, când s-a pus la punct planul ce avea să înceapă cu asasinarea lui Ceauşescu, exact acelaşi procent de creştere demografică: peste trei la mie. Reducerea populaţiei prin mijloacele arătate este, după Ferguson, „cheia” strategiei Clubului de la Roma şi a grupului lui Henry Kissinger, care au elaborat o strategie ce se potriveşte exact cu ceea ce s-a întâmplat în România. Ei spuneau astfel: „Vom veni într-o ţară şi vom întreba: care este planul vostru de dezvoltare? Aruncaţi-l. Nu vă trebuie nimic. Doar să aplicaţi un plan de exterminare a populaţiei.
Prea mulţi oameni înseamnă răscoală sau comunism.” În baza acestor informaţii vehiculate şi în ţara noastră, dar de fiecare dată ocolindu-se faptul că şi România constituie un astfel de cobai, se explică toate acţiunile de agresiune împotriva României şi populaţiei sale. Se explică de ce Banca Mondială a alocat 50 milioane de dolari pentru ca să se desfiinţeze 100.000 de locuri de muncă ale minerilor, se explică de ce Fondul Monetar Internaţional condiţionează acordarea împrumuturilor sale de desfiinţare a marilor combinate zootehnice şi de distrugere a agriculturii, respectiv a surselor de hrană, se explică de ce România a fost obligată să-şi reducă la 30% efectivele miliare, se explică de ce România a fost obligată să-şi reducă rezerva de grâu de la 2 milioane de tone la numai 350.000 de tone pe care deja a consumat-o. Anii 1999-2000 constituie punctul final al acestui plan decenal de anihilare a României.
Foametea ce se prefigurează în mod cert – respectiv realizarea unei recolte de numai 2 milioane de tone de grâu faţă de un necesar de cel puţin 3,5 milioane de tone – coincide cu situaţia încetării de plăţi concomitent cu epuizarea rezervei valutare prin plata forţată a dobânzilor de 2,5 miliarde de dolari, cu radicalizarea populaţiei prin creşterea explozivă a şomajului şi încetarea plăţilor către bugetari şi pensionari (aceştia din urmă în număr de 6 milioane) şi mai ales cu declanşarea conflictelor interetnice în Ardeal în scopul implicării României într-un râzboi de uzură, distrugător.
Acestea sunt faptele binecunoscute din presa de toate zilele, din informaţiile publice. Ceea ce nu văd politicienii, nici cei de la putere şi nici toţi cei din opoziţie, este prezenţa acestui plan diabolic ce leagă lucrurile şi le face întrutotul explicabile. Din păcate, într-un mod catastrofal pentru noi.
Guvernul României face jocurile Ocultei Mondiale punând in aplicare Planul Illuminati pentru distrugerea acestui neam… Daca articolul Romania si Noua Ordine Mondiala nu v-a convins, cititi cele ce urmează:
Scăderea salariilor angajaţilor la stat cu 25% a adus la buget o economie de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Dacă s-ar fi aplicat şi tăierea pensiilor cu 15%, aceasta ar fi urcat la 2,7 miliarde de euro. Dar toate aceste probleme şi-ar găsi rezolvarea dacă România ar putea, printr-o minune, să-şi recupereze datoriile economice istorice, pe care alte state le au faţă de ţara noastră: 21 de miliarde de euro!
Spre jumătatea lui 2010, Radu Golban, economist român stabilit în Elveţia, a descoperit un lucru pe cât de incredibil, pe atât de acoperit de “rugina” istoriei: în urma unui acord încheiat în 1935 şi continuat printr-un tratat datând din martie 1939, Germania ar avea de restituit României o datorie care, la ora actuală, s-ar cifra la aproape 19 miliarde de euro.
Pe scurt, Golban a găsit dovezi care atestă faptul că, în conformitate cu clauzele Acordului pentru “reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României” din 1935 şi ale Tratatului economic germano-român din martie 1939, Germania nu şi-a onorat obligaţiile din acele înţelegeri, acumulând o datorie către România cifrată la 1,126 de miliarde de mărci imperiale, adică aproximativ 3,717 miliarde de euro, la nivelul anului 1944. Adunând dobânda aferentă celor 66 de ani trecuţi de atunci, cei doi economişti au avansat suma de 18,88 de miliarde de euro pe care Germania le-ar avea de plătit României, la ora actuală.
Problema a fost ridicată şi în Parlamentul german, în 16 august 2010, de către parlamentara Ulla Jepke. Răspunsul Ministerului de Finanţe al Germaniei a venit neaşteptat de prompt, în aceeaşi zi cu a interpelării din Bundestag.
Nemţii nici nu vor să audă de datorie
Adolf Hitler (1889 – 1945), liderul Germaniei naziste, apare din nou în prim-plan, cu ocazia diferendului financiar dintre București și BerlinOficialii germani susţin că prin prevederile Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, ce a urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, România a renunţat la orice pretenţie materială faţă de Germania. Atâta doar că explicaţia autorităţilor germane conţine o mică, dar esenţială eroare: tratatul invocat se referă la renunţarea la orice pretenţii, exceptând cele rezultate din contracte şi alte obligaţii dinainte de 1 septembrie 1939, data izbucnirii marelui conflict, deci nu se aplică şi în cazul tratatului din martie 1939, invocat de economistul român.
Din păcate, tocmai autorităţile române, care ar trebui să fie primele interesate în a face lumină în acest caz, au rămas inerte, chiar şi după aproape patru luni de la dezvăluirile făcute de Radu Golban.
O comisie fantomă se ocupă de asemenea cazuri
Conform Legii nr. 29 din 1994, completată prin Hotărârea de Guvern nr.732 din 21 octombrie 1994, organismul care ar trebui să se ocupe de recuperarea tuturor acestor datorii e Comisia Interdepartamentală pentru Avizarea Modalităţilor de Încasare a Creanţelor României. Din aceasta fac parte reprezentanţi din patru ministere: Finanţe, Comerţ, Afaceri Externe şi Interne. Lor li se adaugă cei ai Băncii Naţionale. Din păcate, până la ora actuală, deşi comisia ar trebui să elaboreze semestrial rapoarte de activitate, ele lipsesc cu desăvârşire. Conform articolului 5 al HG 732, comisia “analizează ofertele şi stabileşte agenţii economici participanţi la derularea operaţiunilor de recuperare a creanţelor României”.
Conform articolului 2 al aceluiaşi act normativ, “creanţele pot fi recuperate în devize convertibile, prin livrări de mărfuri, prestări de servicii, cesionare de creanţe, precum şi prin investiţii în ţara debitoare”.
Alte 15 state rău-platnice
România ar mai avea de recuperat, în afara datoriei Germaniei, creanţe externe în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro. Datoriile provin în urma operaţiunilor de export şi cooperare economică derulate înainte de 1989.
Alte 15 state, majoritatea din Africa şi din Asia, se regăsesc pe lista datornicilor faţă de România. Derulate în cadrul oferit la vremea respectivă de sistemul de cooperare comunist ori de interesele statului român “patronat” de Nicolae Ceauşescu, operaţiunile economice au fost stopate de prăbuşirea regimului ceauşist. Dar datoriile acelor state faţă de ţara noastră au rămas. Astfel, conform unui raport al Ministerului de Finanţe din decembrie 2006, pe lista datornicilor se regăsesc 15 state. Pentru o parte dintre acestea au fost negociaţi deja termenii de restituire a datoriei, cum e cazul Irakului, care ar trebui să plătească aproape un miliard de dolari (702 milioane de euro), până la 31 martie 2028, conform acordului semnat între cele două ţări la 18 august 2005.
Mongolia şi Cuba, datoare în ruble
O altă categorie de datornici o reprezintă Mongolia şi Cuba, care trebuie să ne înapoieze în total aproape 1,1 miliarde de ruble transferabile. Cum rubla transferabilă – ce se folosea în cadrul schimburilor economice între ţările comuniste – era egală cu un dolar, putem socoti aceeaşi sumă şi în dolari.
Prin urmare, totalul acestor datorii se ridică la aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro, la cursul de azi.
Cu banii aceştia, am scăpa de FMI
Din calculele realizate de analiştii economici, România va fi nevoită să se împrumute circa 13 miliarde de euro până la sfârşitul anului, pentru a acoperi creditele mai vechi. Doar de la începutul anului şi până la finalul lunii august, statul s-a împrumutat de la bănci şi de la diverse organisme financiare internaţionale, printre care şi FMI, circa 8 miliarde de euro. Astfel încât cele 21 de miliarde de euro pe care avem să le luăm de la diverse ţări ar acoperi atât datoriile de anul acesta, cât şi necesarul de bani până la sfârşitul lui 2010.
Cioroianu afirmă că recuperarea împrumuturilor durează mult
Deşi a declarat că nu cunoaşte detaliile concrete ale activităţii de recuperare a creanţelor României, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu afirmă că această acţiune este destul de anevoioasă. “O problemă ar fi termenele destul de lungi pentru negocieri. Acestea nu se rezolvă de la o zi la alta sau de la o lună la alta. Din câte ştiu, există firme specializate care intermediază şi cumpără aceste creanţe. De obicei, se recuperează cam o treime din valoarea lor”, a susţinut Cioroianu.
Nicolae Bud «Există comisii specializate în negocierea rambursărilor»
Deputatul Nicolae Bud spune că datoriile pe care anumite state le au faţă de România nu pot fi recuperate decât în condiţiile respectării dreptului internaţional în domeniu. “Practica spune că se constituie comisii de analiză din partea ambelor state, care au drept scop rezolvarea problemelor existente. Ştiu că România are de primit mulţi bani, chiar dinainte de 1990, de la state cărora le-a vândut arme sau alimente. Unele ţări pot nega existenţa datoriilor către România, şi atunci se va ajunge în instanţele internaţionale care hotărăsc cine are dreptate”, a precizat Bud, care este membru în Comisia de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor.
Share this: Politica,Istorie,Economie,Muzica,Investigatii,Partide,Conspiratii mondiale,Educatie,Invatamant,Sport,Cultura,Social-media
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Etichete:WIKILEAKS:TRAIAN BASESCU SI REGIMUL SAU CONDUC ROMANIA IN MOD VOIT CATRE DEZASTRU
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente