CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Web: http://www.echr.coe.int/echr
ETAPA INITIALA
Conventia europeana a drepturilor omului din 1950
Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, elaborata �n cadrul Consiliului Europei, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, a intrat �n vigoare �n septembrie 1953. �n spiritul autorilor sai, este vorba de luarea primelor masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enumerate �n Declaratia universala a drepturilor omului din 1948.
Conventia consacra, pe de o parte, o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe de alta parte, un sistem viz�nd garantarea, respectarea de catre statele contractante a obligatiilor asumate de acestea. Trei institutii �si �mparteau responsabilitatea acestui control: Comisia Europeana a Drepturilor Omului (�nfiintata �n 1954), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (instituita �n 1959) si Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, compus din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor.
Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au acceptat dreptul de pl�ngere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei pl�ngeri contra statelor contractante pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.
Cererile faceau mai �nt�i obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta �n privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei �ncercari de reglementare amiabila. �n caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.
Atunci c�nd statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul �n fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotar�re definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea. Daca un caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de supravegherea executarii hotar�rilor Curtii.
EVOLUTIA ULTERIOARA
De la intrarea �n vigoare a Conventiei, dezvoltari importante au intervenit ca urmare a adoptarii unui numar de treisprezece Protocoale aditionale. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 si 13 au adaugat drepturi si libertati celor consacrate de Conventie. Protocolul nr. 2 a conferit Curtii puterea de a emite avize consultative. Protocolul nr. 9 a deschis petitionarilor individuali posibilitatea de a-si prezenta cauza �n fata Curtii, sub rezerva ratificarii instrumentului respectiv de catre statul acuzat si a acceptarii de catre un comitet de filtrare. Protocolul nr.11 a restructurat mecanismul de control. Celelalte Protocoale se refereau la organizarea institutiilor �nfiintate de Conventie si la procedura de urmat �n fata acestora.
�ncep�nd din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse �n fata organelor Conventiei a facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor �n limite acceptabile. Supra�ncarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea pl�ngerii si p�na la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu aderarea de noi state contractante �ncep�nd din 1990. Fata de 404 cazuri �nregistrate �n 1981, Comisia a �nregistrat 2.037 cazuri �n 1993 si 4.750 �n 1997.
O reforma a mecanismului de control instituit prin Conventie se dovedea necesara ca urmare a multiplicarii numarului de pl�ngeri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre �ntre 1989 si 1996. Este contextul �n care un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr. 11, a creat o Curte unica si permanenta care a �nlocuit cele doua institutii precedente. Scopul reformei, fixat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei reuniti la Viena la 9 octombrie 1993, a fost de a creste eficacitatea mijloacelor de protectie, de a reduce durata procedurilor, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul ridicat al protectiei drepturilor omului. Rolul decizional al Comitetului Ministrilor a fost desfiintat.
�n perioada celor trei ani de la intrarea �n vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse �n fata Curtii a �nregistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 �n 1998 la 13.858 �n 2001, reprezent�nd o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile �n ceea ce priveste capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au �nt�rziat sa apara. �n aceste conditii si-a croit drum ideea unei noi reforme. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4 noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o declaratie referitoare la „Curtea Drepturilor Omului pentru Europa” prin care Comitetul Ministrilor a fost chemat sa „initieze, c�t mai cur�nd posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni �n vederea asigurarii eficacitatii Curtii �n lumina noii situatii”.
Pe temeiul acestei Declaratii, Comitetul Ministrilor a creat, �n februarie 2001, un Grup de evaluare, care si-a prezentat raportul �n septembrie 2001. Grupul a recomandat elaborarea unui proiect de protocol la Conventie prin care Curtea sa fie autorizata sa decline examinarea pl�ngerilor care nu ridica nici un aspect de fond potrivit Conventiei.
De asemenea, Grupul a recomandat �ntocmirea unui studiu de fezabilitate viz�nd „crearea �n cadrul Curtii a unei divizii noi si separate pentru examinarea preliminara a pl�ngerilor”. La 8 noiembrie 2001, Comitetul Ministrilor a adoptat o declaratie �n termenii careia raportul grupului de evaluare a fost salutat �n mod calduros; totodata, s-au dat instructiuni Delegatilor ministrilor sa procedeze la examinarea urgenta a tuturor recomandarilor, inclusiv cele referitoare la adoptarea unui protocol de amendare a Conventiei.
NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Perioada de tranzitie
Depinz�nd de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea �n vigoare a Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe l�nga Consiliul Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul mentionat, de un an, a permis, �ntre altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o serie de reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.
Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a �nceput sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data intrarii �n vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a �ncetat existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (p�na la 31 octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea �nainte de data intrarii �n vigoare a Protocolului nr. 11.
Organizarea Curtii
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. Compozitia Curtii numara 45 de judecatori �n prezent. Nu exista nici o restrictie �n ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel �nc�t re�nnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.
Judecatorii �si desfasoara activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea v�rstei de saptezeci de ani.
Curtea, �n plenul ei �si alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).
Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata at�t din punct de vedere geografic, c�t si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tin�nd seama de diferitele sisteme juridice existente �n statele contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind �n acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt �nlocuiti de vicepresedintii de sectiune.
Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, �n cadrul fiecarei sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, �ntruc�t ele efectueaza o mare parte din munca de filtrare efectuata p�na acum de Comisie.
Camere din sapte membri sunt constituite �n cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales �n numele statului interesat particip�nd de drept. Atunci c�nd judecatorul ales �n numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa �n calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.
Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei ani. �n afara membrilor de drept � presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni � ea se compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente �n statele contractante.
Curtea dispune de o Grefa condusa de un grefier ales de plenul acesteia si plasat sub autoritatea presedintelui Curtii. El este asistat de unul sau mai multi grefieri adjuncti alesi de asemenea de plenul Curtii. Fiecare dintre cele patru sectiuni judiciare este asistata de un grefier si un grefier adjunct.
Rolul grefei este acela de a asigura Curtii sprijinul juridic si administrativ �n exercitarea functiunilor sale judiciare. Ea se compune din juristi, personal tehnic si administrativ si traducatori.
Sarcina principala a Grefei consta �n tratarea si pregatirea �n vederea deciziei a cererilor mentionate de indivizi Curtii. Juristii Grefei sunt repartizati �n 20 de divizii. �n afara diviziilor care se ocupa cu tratarea cererilor, Grefa dispune si de o serie de divizii pentru urmatoarele sectoare de activitate: informatica, informatie privind jurisprudenta si publicatiile, cercetare si biblioteca, relatiile cu presa si publicul, administratia interna. Exista, de asemenea, doua divizii lingvistice si un birou central care gestioneaza corespondenta, dosarele si arhivele Curtii. �n prezent numarul total al personalului de care dispune Grefa este de 500.
Procedura în fata Curtii
1. Generalitati
Fiecare stat contractant (cerere statala) sau orice persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invoc�nd violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. O nota pentru �ndrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa.
Procedura �n fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului.
Solicitantii individuali pot supune ei �nsisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a �nfiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente.
Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate �n una din limbile oficiale ale statelor contractante. �ndata ce solicitarea a fost declarata admisibila, trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea �n continuare a limbii folosite �n cerere.
2. Procedura referitoare la admisibilitate
Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.
Un comitet poate declara, �n unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci c�nd o astfel de hotar�re poate fi luata fara alta examinare.
�n afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta �n privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, �n general prin decizii separate, dar c�nd este cazul, prin decizii unice.
Camerele pot oric�nd sa renunte �n favoarea unei Mari Camere atunci c�nd un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotar�rea data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna �n termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei.
Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa.
Luate cu majoritate de voturi, hotar�rile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului.
3. Procedura referitoare la fond
�ndata ce Camera a hotar�t sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv �n ceea ce �l priveste pe reclamant, o eventuala cerere de „satisfactie echitabila” si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.
Presedintele Camerei poate, �n interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata �n afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, �n �mprejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar �n caz poate interveni de drept.
�n cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate �ncheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.
4. Hotarârile
Camerele iau hotar�ri cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotar�rii, fie opinia sa separata � concordanta sau diferita – fie o simpla declaratie de dezacord.
�n decurs de trei luni de la data pronuntarii hotar�rii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotar�rea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.
Hotar�rea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai �nainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere.
Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotar�ri care este definitiva.
Toate hotar�rile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele p�r�te �n cauza.
Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea �ncalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, �n special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor �ncalcari. El verifica, de asemenea, efectuarea platii catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de Curte si, �n anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).
Pl�ngerile individuale se refera la chestiuni din ce �n ce mai diverse:
disparitii si asasinate;
tortura si rele tratamente pentru detinuti;
privarea arbitrara de libertate;
absenta accesului la un tribunal;
absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
ascultarea telefoanelor;
deportarea si extradarea;
discriminarea homosexualilor;
libertatea presei;
drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
ingerinte asupra dreptului la proprietate;
dezvoltarea partidelor politice.
5. Avizele consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotar�rea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.
Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate � concordanta sau diferita � fie o simpla declaratie de dezacord.
NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarârea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate � concordanta sau diferita � fie o simpla declaratie de dezacord.
�n ciuda reformei de functionare a Curtii efectuate �n 1998, instanta de la Strasbourg este din nou amenintata cu sufocarea datorita afluxului ne�ncetat de cereri. Relevant �n acest sens este raportul final supus Comitetului Ministrilor de Comisia permanenta pentru drepturile omului �n 2003. Astfel, raportul face referire la situatia creata �ntr-un singur an, 2003, �n cursul caruia Curtii i-au fost �naintate aproximativ 39.000 de cereri. Dintre acestea, doar 753 au fost declarate admisibile, peste 90% dintre cererile primite fiind declarate inacceptabile si sterse de pe rol. �n acelasi an 2003 Curtea a emis 703 hotar�ri, dintre care cca. 60% priveau cazuri repetitive, invoc�nd probleme de fond examinate deja de Curte. Pentru a depasi situatia de blocaj mentionata, Comisia permanenta pentru drepturile Omului a propus efectuarea unei noi reforme a sistemului existent. Retin�nd propunerea, Comitetul Ministrilor a adoptat, cu ocazia sesiunii sale din mai 2004, Protocolul nr. 14 la Conventia europeana a drepturilor omului av�nd drept finalitate reforma preconizata de Comisia permanenta pentru drepturile omului. Imediat dupa adoptare, Protocolul nr. 14 a fost semnat de 17 state: Armenia, Croatia, Elvetia, Estonia, Danemarca, Franta, Georgia, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Rom�nia si Slovenia. Viz�nd �ntarirea eficacitatii Curtii, reforma se adreseaza �n special urmatoarelor trei aspecte: prevenirea violarilor drepturilor omului la nivel national si ameliorarea recursurilor interne, optimizarea eficacitatii de triere si de tratare a cererilor, ameliorarea si accelerarea executarii hotar�rilor Curtii. Sintetizate, solutiile concrete propuse constau �n urmatoarele masuri de remediere:
1. Pentru executarea mai eficace la nivel national se are �n vedere adoptarea de catre Comitetul Ministrilor a trei recomandari privind formarea si educarea universitara, verificarea compatibilitatii legislatiilor si practicii cu prevederile Conventiei europene a drepturilor omului si ameliorarea recursurilor interne.
2. Pentru o functionare mai eficienta a Curtii Protocolul nr. 14 la Conventie aduce �n principal urmatoarele trei schimbari: – Cazuri evident inadmisibile: hotar�rile de admisibilitate �n aceste cazuri, adoptate �n prezent de un comitet format din trei judecatori, vor fi luate de un singur judecator, asistat de raportori ce nu fac parte din organele judiciare. – Cazuri repetitive: c�nd cazul face parte dintr-o serie rezult�nd din aceeasi deficienta structurala la nivel national, se propune ca el sa fie declarat admisibil si transat de un comitet format din trei judecatori � �n locul unei camere de sapte judecatori � �n cadrul unei proceduri simplificate. – Un nou criteriu de admisibilitate: pentru a asigura o suplete mai mare a Curtii, se prevede o noua conditie de admisibilitate � pe l�nga cele existente precum epuizarea cailor de recurs interne, termenul de sase luni. Conform noului criteriu, Curtea va putea declara inadmisibile cazurile �n care petentul nu a suferit un prejudiciu important, cu conditia ca „respectarea drepturilor omului” sa nu oblige Curtea sa examineze cazul pe fond si sa nu respinga nici un caz care nu a fost examinat �n mod corespunzator de un tribunal intern.
3. Pentru executarea mai eficace a hotar�rilor Curtii, Comitetul Ministrilor va fi autorizat, �n termenii Protocolului nr. 14, sa introduca o procedura �n fata Curtii imediat ce un stat refuza sa se conformeze hotar�rii Curtii (o decizie �n acest sens se adopta de Comitetul Ministrilor cu majoritatea de doua treimi). Pentru a putea supraveghea executarea hotar�rilor Curtii si a decide masurile ce se impun, Comitetul Ministrilor va putea, de asemenea, sa ceara Curtii interpretarea unei hotar�ri.
4. Modificarea mandatului judecatorilor: potrivit dispozitiilor Protocolului nr. 14, mandatul judecatorilor nu va mai fi de sase ani reeligibil, ci de noua ani nereeligibili.
ANEXA I
Titlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11
Conventia din 1950
Articolul 2: Dreptul la viata
Articolul 3: Interzicerea torturii
Articolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
Articolul 5: Dreptul la libertate si securitate
Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil
Articolul 7: Nici o pedeapsa fara lege
Articolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familiale
Articolul 9: Libertatea de gândire, constiinta si religie
Articolul 10: Libertatea de expresie
Articolul 11: Libertatea de întrunire si asociere
Articolul 12: Dreptul la casatorie
Articolul 13: Dreptul la o despagubire efectiva
Articolul 14: Interzicerea discriminarii
Protocolul nr. 1
Articolul 1: Protectia proprietatii
Articolul 2: Dreptul la educatie
Articolul 3: Dreptul la alegeri libere
Protocolul nr. 4
Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie
Articolul 2: Libertatea de circulatie
Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor
Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor
Protocolul nr. 6
Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea
Protocolul nr. 7
Articolul 1: Garantii procedurale în caz de expulzare a strainilor
Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie în probleme penale
Articolul 3: Dreptul la indemnizatie în caz de eroare juridica
Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
Articolul 5: Egalitatea între soti.
România riscă excluderea din Consiliul Europei. Primăria Capitalei se opune executării a trei decizii ale CEDO.
Locatarii unui imobil din stradă Doamnei nr. 18 sunt în pericol de a fi evacuaţi din apartamente, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a obligat statul român să le încheie contracte de vânzare-cumpărare. Conflictul este unul instituţional, dar are şi conotaţii mai umane, din cauză că Biserica Sfântul Ilie Hanul Colţea a obţinut în justiţie calitatea de proprietar şi se pregăteşte să dea oamenii afară din case.
Primăria Municipiului Bucureşti nu vrea să deblocheze o criză instituţională pe care, de altfel, a provocat-o şi riscă să declanşeze noi condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasboug sau, mai rău, excluderea ţării din Consiliul Europei.
Locatarii imobilului din strada Doamnei nr. 18, din centrul Capitalei, ne-au cerut ajutorul şi ne-au pus la dispoziţie documente, potrivit cărora CEDO a obligat statul român să le încheie contracte de vânzare, dar autorităţile din cadrul Primăriei Capitalei refuză să le respecte.
Ioana Ghirachi şi Viorica Costăchescu susţin că lupta lor pentru a păstra locuinţele, pentru care au plătit chirie timp de 30 de ani la stat, a fost câştigată la CEDO, însă responsabilii din Primăria Bucureşti nu dau nici o atenţie deciziilor. În consecinţă, hotărârea curţii în cazul Ghirachi, pronunţată în data de 6 octombrie 2009, nu a fost executată nici până astăzi. Iar decizia în cazul Costăchescu, din 29 septembrie 2009, deşi definitivă, nu se află în atenţia Primăriei Capitalei. Familiile Drăgan Teodor, Becea Aurel şi Constantinescu Nicoleta sunt în aceeaşi situaţie, iar oamenii susţin că se luptă cu „mafia imobiliară”, fără să poată şti cine şi de ce se împotriveşte cu atâta dispreţ aplicării sentinţelor CEDO.
În cazul Ghirachi, justiţia internă a obligat primăria să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu chiriaşii din strada Doamnei nr. 18, iar fostul primar general al Capitalei, Viorel Lis, a cerut, în data de 12 ianuarie 2000, Direcţiei Generale a Fondului Imobiliar să dispună „încheierea formelor legale”, în baza sentinţei civile nr. 6098/1999 a Judecătoriei Sector 3. Dispoziţia primarului şi a instanţei de judecată nu s-a aplicat nici până astăzi. CEDO s-a pronunţat în acelaşi sens, completând hotărârea cu obligaţia statului român de a le pune la dispoziţie locuinţe şi de a plăti familiei Ghirachi 6.500 de euro daune morale. Banii au fost plătiţi prin dispoziţia imediată a Ministerului Finanţelor, însă contractele de vânzare-cumpărare nu au fost încheiate.
Motivul este că Biserica Sfântul Ilie Hanul Colţea, aflată în imediata vecinătate a imobilului, a obţinut, ulterior deciziei CEDO, în instanţă calitatea de proprietar asupra imobilului. Ioana Ghirachi ne-a declarat că nu înţelege cum biserica a fost recunoscută ca proprietar. „Toţi chiriaşii au plătit 30 de ani chirie la stat. Biserica a câştigat, deşi noi am depus la instanţe deciziile CEDO şi am insistat că biserica nu e proprietar, nu a fost niciodată. Nu înţeleg cum de au obţinut acest imobil, dacă aveau acte le-ar fi adus până acum la instanţe! Direcţia Juridică din cadrul Primăriei s-a opus în mod suspect să ne încheie contracte. Trebuia să introducă încă din anul 1999 pe ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti un proiect de hotărâre prin care să preia în proprietatea Administraţiei Fondului Imobiliar (AFI) acest imobil pentru ca, ulterior, să ne vândă apartamentele. Însă biserica s-a amestecat, ne-a stricat rostul, au câştigat clădirea, acum o să ne evacueze!”, spune Ioana Ghirachi.
Viorica Costăchescu susţine că, în cazul ei, agentul guvernamental al României la CEDO nu i-a trimis nici o informare cu privire la demersurile pe care ar fi trebuit să le facă pentru executarea hotărârii. „Agentul guvernamental nu m-a contactat, nu mi-a trimis nimic, ar fi trebuit să se adreseze Primăriei, dar au întrebat Patriarhia ce părere are. Biserica nu are nici o treabă cu această cauză! Primăria trebuie să preia în Consiliul Local imobilul, să ne încheie contracte sau să ne dea locuinţe! Unde ne evacuează? Au lăsat biserica să se amestece. Noi avem hotărârile CEDO, ce facem cu ele? Ce face directorul Direcţiei Juridice? Sunt obligaţi de toate legile din ţară şi europene să ne lase în case. Unde să mă duc acum, cui să spun că biserica face abuzuri, că instanţele le-au dat imobilul fără să aibă acte?”, ne-a declarat Viorica Costăchescu.
Preotul ne-a lăsat cu mâna întinsă
În documentarea noastră, ne-am deplasat în strada Doamnei la nr. 18. Ne-au întâmpinat locatarii, ne-au spus despre lupta lor zilnică de a supravieţui într-o atmosferă ostilă, provocată de reprezentanţii bisericii.
Preotul Gabriel Grigorescu, despre care oamenii spun că slujeşte Biserica Sfântul Ilie, a venit lângă noi, dar nu pentru a asculta ce se discută. I-am întins părintelui mâna, în semn de bun găsit, însă dânsul ne-a lăsat cu mâna întinsă şi a plecat. Nu înainte de a le spune oamenilor pe un ton insidios să-şi găsească alte case şi să plece.
Agentul guvernamental şi blocajele instituţionale
Lipsa unor reglementări care să-i sancţioneze pe cei care monopolizează puterea în instituţiile statului şi se opun prin manevre subterane respectării deciziilor CEDO a făcut ca demersurile agentului guvernamental să nu aibă rezultate în ce priveşte protejarea intereselor reclamanţilor, aşa cum a dispus instanţa europeană. Astfel, agentul guvernamental ne-a pus la dispoziţie toate demersurile pe care le-a făcut în cazul Ghirachi pentru a îmdeplini decizia CEDO. Blocajul de la Primăria Capitalei a făcut să nu se încheie contractele şi să nu se repartizeze nici spaţii de locuit. „Cât priveşte obligaţia de a face, respectiv obligaţia Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Direcţiei Generale a Administraţiei Fondului Imobiliar de a încheia un contract de închiriere, respectiv de vânzare-cumpărare cu reclamanţii, agentul guvernamental pentru CEDO a întreprins, în conformitate cu atribuţiile sale prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, toate demersurile pentru punerea în executare a hotărârii Curţii, în sensul că hotărârea a fost adusă la cunoştinţa Administraţiei Fondului Imobiliar şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, solicitându-se, în mod repetat, executarea acesteia.
Din informaţiile transmise de Primăria Municipiului Bucureşti a rezultat că imobilul respectiv nu se află în administrarea CGMB-AFI, fiind în proprietatea Bisericii Sfântul Ilie Hanul Colţea şi în administrarea directă a Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Având în vedere că, ţinând cont de situaţia juridică a imobilului din cauză, reclamanţii şi-au manifestat intenţia de a încheia contracte cu privire la alte imobile, agentul guvernamental pentru CEDO a transmis solicitarea acestora către Administraţia Fondului Imobiliar, în vederea examinării posibilităţii de a se încheia un contract de închiriere şi un contract de vânzare-cumpărare în sensul hotărârilor judecătoreşti menţionate în hotărârea Curţii Europene, cu privire la un imobil echivalent.
Menţionăm totodată că, printr-o decizie din 22 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, confirmată în recurs, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Bisericii Sfântul Ilie Hanul Colţea şi s-a dispus evacuarea familiei Ghirachi din apartamentul respectiv pentru lipsa titlului locativ”, se arată în punctul de vedere trimis redacţiei, în data de 23 martie 2011, de către Direcţia de Comunicare şi Diplomaţie Publică a Ministerului Afacerilor Externe.
Cum e „definitivă” o cauză „rezervată”?
Faţă de cauza Costăchescu, agentul guvernamental susţine că procedura în faţa Curţii nu este finalizată. „În cauza Costăchescu împotriva României, Curtea Europeană a pronunţat o hotărâre la data de 29 septembrie 2009 cu privire la fondul cauzei. În ceea ce priveşte chestiunea satisfacţiei echitabile, CEDO a apreciat că aceasta nu se află în stare de judecată şi a rezervat-o. În consecinţă, în această cauză, procedura derulată în faţa Curţii nu este încă finalizată”, susţine MAE în comunicatul său.
Reclamanta ne arată altceva, anume că procedura e finalizată. În documentul, emis de grefa CEDO, la data de 7 ianuarie 2010, se spune că „deoarece nu a fost formulată nici o cerere de trimitere a cauzei susmenţionate în faţa Marii camere, în temeiul art. 43 al Convenţiei, hotărârea pronunţată la data de 29 septembrie 2009 a devenit definitivă la data de 29 septembrie 2009, în conformitate cu art. 42#2. Hotărârea este disponibilă pe site-ul de internet al Curţii (http.echr.coe.int) (art. 44#3 al Convenţiei şi art. 78 din regulamentul Curţii). Reţineţi că problema a fost rezolvată echitabil, nefiind în stare de judecată”.
Agentul guvernamental, insistă Viorica Constăchescu, trebuie să facă toate demersurile pentru a determina, dacă nu încheierea actului de vânzare- cumpărare, atunci repartizarea unei locuinţe.
Întrebări fără răspuns la Primăria Capitalei
Ziarul „Puterea” i-a solicitat lui Adrian Iordache, directorul executiv al Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei Capitalei, punctul de vedere faţă de situaţia locatarilor imobilului situat în strada Doamnei nr. 18. Am subliniat în solicitarea noastră, adresată Biroului de Presă al Primăriei că, în cauzele Ghirachi şi Costăchescu, CEDO a obligat statul român ca, prin instituţiile sale, să încheie contracte de vânzare-cumpărare sau să le pună petenţilor la dispoziţie spaţii locative echivalente.
Iată întrebările adresate în scris pe 28 martie 2010 la care, nici până astăzi, directorul Direcţie Juridice, Adrian Iordache, nu a răspuns prin intermediul Biroului de Presă al Primăriei:
• De ce Direcţia juridică a refuzat categoric să avizeze formalităţile necesare introducerii prin hotărâre a CGMB a imobilului din str. Doamnei nr. 18 în administrarea instituţiei publice de interes local Administraţia Fondului Imobiliar ?
• Biserica Parohia Colţea a obţinut, ulterior pronunţării CEDO, calitatea de proprietar în justiţie şi a cerut instanţei încuviinţarea evacuării locatarilor din imobil. Cum veţi evacua chiriaşii care au decizia CEDO ce vă obligă întâi să le încheiaţi contracte sau să le acordaţi locuinţe?
• Oamenii vă acuză că v-aţi împotrivit aplicării hotărârii CEDO şi că nu participaţi la rezolvarea acestor cauze, aşa cum vă obligă instanţa europeană. Mai departe, petenţii arată că s-au adresat din nou Curţii reclamând că statul român prin instituţiile sale blocheză aplicarea hotărârilor CEDO, că nu respectă deciziile? Cum comentaţi?
• Ce soluţie aveţi pentru rezolvarea situaţiei locative a oamenilor din str. Doamnei nr. 18?




Share this: Politica,Istorie,Economie,Muzica,Investigatii,Partide,Conspiratii mondiale,Educatie,Invatamant,Sport,Cultura,Social-media
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Etichete:ROMANIA RISCA SA FIE EXCLUSA DIN CONSILIUL EUROPEI DACA SE OPUNE EXECUTARII A TREI DECIZII CEDO
Comentarii recente