Arhiva |

200 DE CAINI CU SUFLET DE OAMENI UCISI LA BOTOSANII LUI FLUTUR DE OAMENI CU SUFLET DE FIARA!

11 mai

UCIDEREA CELOR PESTE 200 DE CAINI DIN ADAPOSTUL DE LA BOTOSANII LUI GHEORGHE FLUTUR-PD-L ,FACE VALURI IN PRESA EUROPEANA-ROMANIA VA FI SANCTIONATA!Câinii morţi au fost găsiţi de către reprezentanţii unei asociaţii de protecţia animalelor, care susţin că angajaţii municipalităţii care se ocupau de padocuri ar fi fost în stare de ebrietate.La sosirea reprezentanţilor presei, cadavrele animalelor erau învelite în saci.Angajaţii care se ocupă de îngijirea câinilor au fost agresivi la apariţia presei, dar şi a Poliţiţiei, încercând să-i îndepărteze pe ziarişti deschizând furtunurile de apă şi îndreptându-le asupra lor şi aruncând cu cărămizi.Imediat, angajaţii s-au baricadat într-o încăpere, iar în prezent la faţa locului se află poliţişti şi reprezentanţi ai primăriei care încearcă să intre în încăperea în care se află angajaţii.Potrivit reprezentanţilor asociaţiei de protecţia animalelor, angajaţii ar fi spus că au ucis câinii conform unui ordin primit de la şefii lor.Padocurile se află în afara municipiului Botoşani, în zona rampei de gunoi, şi adăpostesc aproximativ 200 de câini comunitari. Adăposturile se află în administrarea Serviciului Public de Administare a Bazelor Sportive şi Zonelor de Agrement Botoşani, aflat în subordinea Primăriei. Reprezentanţii Direcţiei Sanitar Veterinare Botoşani : Primăria a acţionat corect în ceea ce priveşte eutanasierea câinilorReprezentanţii Direcţiei Sanitar Veterinare (DSV) Botoşani afirmă că reprezentanţii primăriei au acţionat corect prin eutanasierea câinilor aflaţi în adăpostul aparţinând municipalităţii, pentru că animalele erau bolnave de jigodie, iar tratamentul pentru această boală presupune costuri enorme.Directorul DSV Botoşani, Minodora Vasiliu, a declarat că instituţia fusese anunţată, într-o primă fază, că în adăpostul aparţinând municipalităţii mai mulţi câini au murit din cauza unei boli, jigodie, iar ulterior instituţiei i s-a adus la cunoştinţă decizia de eutanasiere a câinilor.” Primăria are un contract cu un medic veterinar care se ocupă de constatarea anumitor simptomatologii şi de tratarea animalelor. Noi am fost informaţi în primă fază printr-o adresă că la acel padoc au murit câini din cauza bolii numite jigodie. Ulterior, printr-o altă adresă, ni s-a adus la cunoştinţă că se va aplica măsura eutanasierii câinilor. Trebuie înţeles că jigodia este o boală infecţioasă cu transmitere rapidă, iar vaccinarea animalelor se face doar la cerere. Din punctul nostru de vedere, ca instituţie, nu vedem nicio greşeală. Înţelegem faptul că vizual este brutală imaginea, dar tehnic s-a acţionat corect procedural”, a declarat Minodora Vasiliu.Potrivit acesteia, tratarea unui câine care are această boală presupune cheltuieli enorme, iar chinurile la care este supus animalul, în procesul de vindecare, sunt „cumplite”. Voluntari de la protecţia animalelor Botoşani: Câinii din adăpost au fost ucişi, nu eutanasiaţiReprezentanţii asociaţiei pentru protecţia animalelor „Ador” din Botoşani susţin că explicaţia autorităţilor locale privind eutanasierea celor 230 de câini din adăpostul aparţinând Primăriei nu este plauzibilă pentru că în padocuri erau pete de sânge, iar câinii aveau urme de violenţă.Petronala Chiribuţă, voluntar al asociaţiei „Ador”, a declarat că în cursul zilei de marţi reprezentanţii asociaţiei au anunţat că vor să preia o parte din animale pentru a le duce la padocurile fundaţiei, însă acest lucru a fost refuzat de către directorul Serviciului Public de Administare a Bazelor Sportive şi Zonelor de Agrement Botoşani.Ea spune că directorul informase totuşi asociaţia despre intenţia de eutanasiere a câinilor, la care ar fi urmat să participe şi reprezentanţi ai asociaţiei, în cursul zilei de miercuri.Potrivit sursei citate, câinii au fost ucişi însă în noaptea de marţi spre miercuri, fără ca asociaţia să fie anunţată, astfel că miercuri dimineaţă, când au ajuns la padocuri, cei 230 de câini erau morţi, cadavrele fiind învelite în saci de plastic.Voluntarul asociaţiei pentru protecţia animalelor mai susţine că în momentul în care a ajuns la faţa locului a constatat că î n padocuri erau pete de sânge, iar câinii aveau urme de violenţă, astfel că explicaţia reprezentanţilor primăriei privind eutanasierea nu se susţine. Viceprimar Botoşani: Au fost eutanasiaţi din cauza unei boli infecţioaseViceprimarul din Botoşani Florin Gheorghiţă a declarat că autorităţile au decis eutanasierea câinilor din adăpost în urma rezultatelor analizelor făcute de Direcţia de Sănătate Publică, rezultate potrivit cărora în padocuri era focar de jigodie – boală infecţioasă, de cele mai multe ori letală, care se transmite rapid.El a spus că din cauza acestui focar au fost eutanasiaţi 230 de câini.”Nu este vorba de rabie, ci despre un focar de jigodie, boală care se transmite rapid. În luna aprilie a fost epidemie de jigodie şi au murit 61 de câini. În primele cinci zile ale lunii mai au murit alte 30 de animale. Am fost obligaţi de lege să dăm dispoziţie de eutanasiere pentru că altfel riscam epidemia în tot oraşul”, a afirmat viceprimarul Florin Gheorghiţă.Referindu-se la angajaţii adăpostului, care au devenit agresivi la apariţia jurnaliştilor, apoi s-au baricadat în incintă, viceprimarul a spus că este de netolerat comportamentul acestora.”Trebuie să înţelegem că acolo lucrează oameni de cea mai joasă speţă. Se va face anchetă administrativă şi vor răspunde şi în faţa Poliţiei pentru gesturile lor”, a spus viceprimarul.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

TRAIAN BASESCU SI PARTIDUL SAU NEONAZIST PROFITA DE SARACIE:ELEVII DE LA LICEUL TONITZA FACUTI MEMBRII PD-L!

11 mai

Elevii liceului Nicolae Tonitza, cu carnet de partid…PDLElevii din anii terminali de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, au acceptat să fie membri PDL că să-şi vândă lucrarile. Şi-au făcut carnete de partid la cererea directoarei liceului. Aceasta le-ar fi promis că înscrierea în partid le garantează succesul. Întâmplător sau nu, de când au carnet de partid, elevii au vândut cateva zeci de tablouri.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Juanes Para tu amor (legendado)

11 mai

Para Tu Amor!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Juanes / A Dios le pido

11 mai

A Dios le Pido!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Juanes-Me Enamora(Live)

11 mai

Me Enamora!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Juanes – Regalito 2.0

11 mai

Regalito!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

DACA TRAIAN BASESCU SI REGIMUL SAU NU VAD DEZAVANTAJELE SCUTULUI ANTIRACHETA:ROMANII LE VAD!

11 mai

Românii cred că cel mai important avantaj al scutului antirachetă american care va fi instalat la Deveselu este legat de siguranţa naţională. Alte avantaje ar fi protecţia asigurată de SUA şi NATO, precum şi colaborarea mai bună cu partenerii americani şi cu alte state. Sunt însă şi dezavantaje pe care le aduce sistemul antirachetă, cred românii.

opinii

Concluziile se bazează pe sondajul „Percepţii publice privind participarea României la sistemul de apărare antirachetă american”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Principalul agresor de care ar trebui să fie apărate statele care participă la scutul antirachetă american este, pentru 17,8% dintre români, Federaţia Rusă. Alţi potenţiali agresori menţionaţi de respondenţi sunt organizaţiile teroriste (7,2%), ţările arabe (6,7%), musulmanii (6,6%) sau Iranul (3,9%).

Principalul dezavantaj al amplasării sistemului antirachetă pe teritoriul ţării noastre îl reprezintă faptul că România ar putea să devină ţinta unor atacuri, cred 8,9% dintre români. Tot la capitolul dezavantaje, respondenţii au menţionat deteriorarea relaţiilor cu Federaţia Rusă (8,4%) şi cheltuielile mai mari pentru România (7,2%). Riscurile la care se expune România prin implicarea în proiect sunt, în opinia unora, de natură economică (22,3%) sau posibilitatea unor atacuri teroriste (19,4%).

Un procent de 85% dintre români nu ştiu însă când anume va fi instalat scutul antirachetă, iar dintre cei 15% care au declarat că ştiu data instalării, doar o treime au dat răspunsul corect, respectiv anul 2015. Cel mai bine informaţi în legătură cu data la care sistemul va intra în funcţiune sunt locuitorii din sudul ţării.

Peste jumătate dintre români sunt de părere că relaţiile României cu statele vecine vor fi influenţate în mod pozitiv de participarea României la sistemul antirachetă.

Doar o treime dintre români cred că securitatea militară a României este ridicată sau foarte ridicată. Cei mai mulţi consideră însă că securitatea militară a ţării este scăzută sau foarte scăzută. Persoanele cu studii medii şi cu studii superioare sunt mai optimiste decât cele cu studii cu elementare în legătură cu securitatea militară a României. O percepţie similară există şi în privinţa securităţii individuale, românii cu studii superioare având o mai bună percepţie în acest sens, comparativ cu românii care au doar studii elementare.

Preşedintele României a anunţat, în februarie, decizia CSAT de participare a României la dezvoltarea sistemului antirachetă, ca urmare a invitaţiei oficiale din partea preşedintelui american Barack Obama.

La sondajul realizat de IRES au participat 1.615 persoane cu vârste de peste 18 ani.

ISTORICUL NEAGU DJUVARA:PRINCIPELE NICOLAE AR PUTEA FI NOUL REGE AL ROMANIEI!

11 mai

Contact
Despre De Ce News
Ancheta ta
Arhivă

Prinţul Nicolae ar putea fi viitorul Rege, declara istoricul Neagu Djuvara


Istoricul Neagu Djuvara îl nominalizează ca posibil succesor la Tron, pe Principele Nicolae, în contextul în care reinstaurarea monarhiei constituţionale în ţara noastră ar întruni majoritatea opţiunilor populaţiei.

Astfel, Djuvara sugerează Casei Regale a României un „plan B” – nepotul lui Mihai I să fie pregătit pentru Tron, scrie Adevărul. “Dacă ţara, românii mă vor chema, sunt pregătit să răspund chemării lor, aş accepta să vin în România. Sunt pregătit să fac acest pas, chiar dacă mi-e greu să vă spun care ar fi exact strategia ce ar trebui urmată”, spunea într-un interviu Principele Nicolae.

Copilul care făcea cu mâna mulţimilor adunate în Piaţa Universităţii, în primăvara anului 1992, alături de bunicul său, fostul Rege al României Mihai I, are astăzi 26 de ani.

„Singura soluţie de a resuscita monarhia românească ar fi ca tânărul Nicolae să fie naturalizat român, să înveţe carte românească, să fie pregătit pentru o posibilă înscăunare”, spune istoricul.

Casa Regală a României a rupt legăturile dinastice cu Casa de Hohenzollern. DOCUMENT REGAL semnat de MS REGELE MIHAI I de ROMÂNIA

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la 1 aprilie 1985 în Geneva, Confederaţia Helvetică. A absolvit Colegiul Shiplake, din localitatea Henley-on-Thames, Marea Britanie, fiind în prezent student al Colegiului Royal Holloway din cadrul Universităţii Londrei. Alteţa Sa Regală este fiul şi primul copil al Principesei Elena, cea de-a doua fiică a lui Mihai I.

Potrivit Normelor Fundamentale adoptate de Majestatea Sa Regele Mihai I la 30 decembrie 2007, Coroana României, alături de poziţia de Şef al Familiei Regale se transmite Principesei Moştenitoare Margareta, apoi Principesei Elena şi, mai departe, Principelui Nicolae, acesta fiind, deci, al treilea în ordinea de succesiune.

CSM SI DATA INTRARII IN VIGOARE A NOILOR CODURI-1 OCTOMBRIE 2011!

11 mai

In cadrul intalnirii de astazi, 10 mai, a Consiliului Superior al Magistraturii cu expertii misiunii de evaluare a Comisiei Europene mi-a revenit sarcina, printre altele, de a expune punctul de vedere al Consiliului cu privire la data intrarii in vigoare a Noilor coduri.

Si pana la intalnirea de astazi, CSM a sustinut, atat in fata Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei deputatilor, cat si prin comunicate publice, ca Noul Cod civil si Noul cod de procedura civila, trebuie sa intre in vigoare la aceeasi data, intr-un termen rezonabil de la finalizarea studiului de impact asupra noilor coduri, pentru a exista posibilitatea implementarii acestui studiu si asigurarii resurselor umane si materiale necesare in sistemul judiciar.

Sub acest aspect, Consiliul pare sa fi ramas singur consecvent cu punctul de vedere original exprimat de initiatorul celor 4 noi coduri, ministerul justitiei, si singura institutie care intelege sa respecte calendarul adoptat concomitent cu adoptarea propriu-zisa a celor 4 coduri de catre Parlamentul Romaniei.

Noul Cod civil si Noul cod de procedura civila au fost gandite de initiatorul lor din punct de vedere tehnic, Ministerul Justitiei, dar si de Parlament, cel care le-a adoptat ca act de vointa politica, ca fiind complementare, avand in vedere “interdependenta organica dintre norma substantiala si cea procedurala” (MJ, Expunerea de motive la Legea de punere in aplicare a codului de procedura civila.)

Prin chiar expunerea de motive la Noul Cod civil, document cu semnificatie juridica ce a stat la baza adoptarii Codului civil de Parlamentul Romaniei, data intrarii in vigoare a Noului cod civil a fost legata si conditionata de realizarea unui studiu de impact cu privire la efectele acestuia. Mai mult, aceasta masurare stiintifica a impactului noii reglementari urma sa fundamenteze chiar continutul Legii de punere in aplicare a noului cod civil intrucat, cu cuvintele Ministerului justitiei, ”aceasta lege are ea insasi nevoie, pentru a fi elaborata, de un astfel de studiu, pentru ca prin natura ei, va cuprinde masuri punctuale, concrete, de ordin financiar, organizatoric, logistic si de asigurare a personalului, dar si de corelare a numeroase acte normative cu cele ale viitorului cod, ambele obiective neputandu-se realiza decat in urma unei minutioase analize si atente anticipari a efectelor in diverse planuri, a prevederilor codului. Cu alte cuvinte, vorbim despre obiective comune ale studiului de impact si ale legii pentru punerea in aplicare a legii” (MJ, expunerea de motive la Noul Cod civil – Legea nr.287/2009).

De asemenea, daca mai exista vreo indoiala, la momentul adoptarii Noului cod de procedura civila se prevedea in mod expres ca “Legea de aplicare a Noului Cod de procedura civila va trebui sa fie aceeasi si pentru Noul Cod civil, astfel incat aceste doua imporante acte normative – corelate intre ele- sa intre in vigoare la acelasi moment.”(MJ, expunere de motive la Noul cod de procedura civila – Legea 134/2010).

Este evident ca pana de curand intrarea in vigoare a codurilor a fost gandita, inclusiv la nivelul initiatorului lor si al clasei politice, concertat, astfel incat in materie civila ambele coduri sa intre in vigoare la aceeasi data, numai ulterior masurarii impactului lor si luarii masurilor de recalibrare a sistemului judiciar pentru a le face fata, pe de o parte pentru a numai fi necesare modificari improvizate ale actualei proceduri si intrucat calea fireasca si legitima de valorificare juridica superioara a noului Cod civil o reprezinta Noul cod de procedura civila, aceasta si fiind ratiunea existentei lui.

De curand insa, optiunile au fost modificate, iar calendarul rational stabilit odata cu adoptarea noilor coduri este ignorat.

In raportul final al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor asupra proiectului Legii de punere in aplicare a Codului civil se prevede ca data de intrare in vigoare pentru Noul Cod civil data de 1 octombrie 2011. Camera deputatilor este camera decizionala. Aceasta data pare sa reprezinte o optiune politica comuna a grupurilor parlamentare. Pe de alta parte, Proiectul Legii de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila este abia in etapa de elaborare de catre comisia de experti, urmand sa fie pus in dezbatere publica cel mai probabil in cursul lunii mai sau iunie 2011. Acest calendar intarziat nu va permite parcurgerea etapelor obligatorii dinaintea dezbaterilor parlamentare, a procedurii de aprobare si promulgare, in timp util, pentru a intra in vigoare la aceeasi data cu Noul cod civil.

Acesta este contextul in care s-a conturat, intempestiv, ideea intrarii in vigoare a codurilor de drept substantial la date diferite de data intrarii in vigoare a noilor proceduri, respectiv Noul Cod civil si Noul cod penal sa intre in vigoare la data de 1 octombrie 2011, iar Noul Cod de procedura civila si Noul Cod de procedura penala sa intre in vigoare la o data ulterioara, inca neprecizata.

Studiul de impact asupra noilor coduri nu este finalizat, cea mai optimista data pentru aceasta fiind august 2011. Stabilirea unui termen de intrare in vigoare a codului civil atat de aproape de cel al finalizarii studiului de impact face ca intreg efortul de estimare a impactului sa fie iluzoriu si un simplu exercitiu demagogic. Este evident ca intr-un interval atat de scurt nu vor putea fi implementate niciun fel de masuri de pregatire a sistemului judiciar care ar reiesi din concluziile studiului, cu atat mai mult cu cat acestea nu beneficiaza de finantare in exercitiul bugetar in curs.

De vreme ce insusi initiatorului Noului Cod civil si Parlamentul Romaniei apreciaza, asa cum am aratat, atat in 2009 cat si in 2010 ca noua reglementare nu va putea fi pusa in aplicare decat ulterior realizarii unui studiu de impact si a introducerii masurilor tehnice de pregatire a sistemului judiciar, devine evident ca studiul de impact poate deveni un nou caz de cheltuire nerationala a unor importante fonduri publice (peste 1 milion euro).

Mai mult, aparentul acord general existent in Parlament in momentul de fata cu privire la data intrarii in vigoare a Noului cod civil, defalcata de data intrarii in vigoare a noului cod de procedura civila dar mai ales de publicarea concluziilor studiului de impact, poate fi si dovada ca partidele nu sunt dispuse inca sa-si asume in mod real si costurile trecerii Romaniei, dupa 150 de ani, la o noua civilizatie juridica.

JEFFREY FRANKS SI FMI STAPANII ROMANIEI,TRAIAN BASESCU SI REGIMUL SAU SLUGILE ACESTUIA!

11 mai

Recenta aparitie in spatiul public a unei presupuse comunicari a Guvernului Romaniei catre FMI (evident, supervizata de insusi Jeffrey Franks, reprezentantul FMI pentru Romania!) imi da prilejul de a analiza o serie de masuri economice si legislative – unele recent implementate, altele doar propuse -, cu importante consecinte pentru Romania in anii urmatori. Presupun a priori ca versiunea de text aparuta in media este corecta si reflecta cu acuratete discutiile FMI-Guvern. Reactiile politice nu s-au lasat intarziate si au pendulat intre „FMI ne ia pielea de pe noi” si „FMI este singura cale de scapare de la dezastrul total”.

Comunicatul este structurat in 25 de puncte, grupate in 6 teme: (1) Introducere – stadiul indeplinirii prezentului acord intre Romania si FMI; (2) Politica Fiscala; (3) Sectorul Financiar; (4) Politica Monetara si de Rata de Schimb; (5) Reforme Structurale; si (6) Modificari de acord si monitorizare. In cele ce urmeaza incerc sa ma concentrez pe punctele 2, 3 si 6, cu un accent special pe consecintele pe termen mediu si lung pentru economia romaneasca.

Politica Fiscala

Previzibil, accentul este pus pe deficitul bugetar pe 2011 si 2012, unde tintele sunt relativ stranse – de 4.4% si, respectiv, 3.0% din PIB. Spre comparatie, pachetele financiare de ajutorare a Irlandei, Greciei si Portugaliei contin tinte de deficit bugetar mult mai mari, cu un program de reducere pe o durata mai lunga. Teoretic, se poate argumenta ca ar mai fi fost loc de negociere pentru Romania, in special in conditiile in care datoria publica externa este mica (c. 38% din PIB). O tinta de deficit bugetar mai mare ar fi permis introducerea unor masuri de austeritate mai putin dure prin repartizarea lor pe o perioada mai lunga de timp. Practic, dupa cum stie foarte bine si FMI, aceasta laxitate ar fi dus la amanari interminabile in reducerea si eficientizarea cheltuielor bugetare, in special in prag de alegeri parlamentare. Aici culegem si roadele credibilitatii fiscale scazute a guvernelor Romaniei din ultimii ani. Cu deficite bugetare mai putin volatile si cu o fiscalitate previzibila si stabila, marja de manevra ar fi fost mai mare.

Accentul este in continuare pus pe reducerea cheltuielilor publice prin: scaderea numarului de angajati in sectorul public, prioritizarea (adica amanarea) investitiilor in infrastructura, eficientizarea (adica scaderea) cheltuielilor sociale si de sanatate, cresterea (adica mulgerea) temporara a dividendelor de la intreprinderile de stat („IS”), calcularea exacta si reducerea arieratelor din intreg sectorul public. Personal, mi se pare ca nu exista o prioritizare a acestor masuri si nici o evaluare a posibilitatilor de implementare. De exemplu, este relativ usor sa reduci personalul din sectorul public, fie doar si prin neinlocuirea celor ce ies la pensie sau care pleaca voluntar, dar este mult mai greu sa impiedici autoritatile locale (in prag de alegeri!) sa cheltuiasca peste venituri, acumuland astfel noi arierate. Este usor sa ameninti ca IS-urile care acumuleaza arierate vor fi declarate in faliment si date pe mana tribunalelor competente si e mult mai mai greu sa o faci, avand in vedere opozitia managementului, a fortei de munca si lipsa specialistilor in restructurari financiare.

De departe, cele mai controversate masuri de austeritate sunt cele de reducere a cheltuielilor sociale si de sanatate. Principiul eficientizarii – facem mai mult cu mai putine resurse – este laudabil, dar aplicarea in practica, foarte indoielnica. De exemplu, introducerea de carduri electronice individuale in 2012 este teoretic o idee excelenta, dar complexitatea si durata unui astfel de proiect o face indoielnica. Pe de alta parte, cate paturi de spital (si unde!) sunt optimale pentru Romania in 2011 este, in esenta, o decizie politica ce trebuie comunicata, argumentata si asumata ca atare. Mai interesanta mi se pare propunerea de a reduce cheltuielile cu medicamentele prin stabilirea unor preturi de referinta (in sfarsit!) si folosirea medicamentelor generice – o idee, de altfel, propusa de specialistii din sectorul privat de multi ani.

Sunt vizate si principalele masuri de crestere a veniturilor, dar in opinia mea textul sufera de aceeasi lipsa de tinte concrete, precum si de absenta totala a evaluarii implementabilitatii: consolidarea ANAF, imbunatatirea sistemelor IT si recrutarea de personal calificat sunt, toate, masuri teoretic laudabile, dar sunt vagi, fara tinte precise si, sa fim sinceri, indoielnice in practica. Exista si idei concrete si usor de aplicat: cresterea contributiilor sociale in sistemul de pensii prin reducerea pragului minim, coplata pentru servicii medicale si, in viitor (de ce nu in acelasi proiect de lege?), pentru medicamente.

Sectorul Financiar

Raportul sustine ca statisticile negative din sectorul bancar (imprumuturile neperformante, in crestere, ajungand la 12.7% din total imprumuturi T1 2011) sunt balansate de capitalizarea mare – de 14.7% – si de revenirea pe profit a bancilor in T1 2011. Asa cum am scris intr-un articol anterior aceste statistici agregate ascund o mare varietate de cifre individuale cu o serie de banci practic paralizate de povara datoriilor neperformante.

Atotimportantul Fond de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar („FGDB”) este in continuare in discutie, pentru ca nu a fost inca armonizat cu legislatia falimentului si procedurile de lichidare. Se intentioneaza (laudabil teoretic!) si posibilitatea ca FGDB sa poata finanta restructurarea unei banci in dificultate, dar nu s-a obtinut inca acordul FMI si UE (exista insa o data-limita in noiembrie 2011!). Interesanta este si ideea de a acorda flexibilitate suplimentara BNR in finantarea sistemului bancar prin posibilitatea de a folosi ca garantii obligatiuni emise de state UE si institutii supranationale. In final, anticipand perioada care vine, se discuta tratamentul contabil al restructurarilor financiare atat corporatiste, cat si individuale.

Buna guvernanta a bancilor, in special cele detinute de stat (CEC si Eximbank), si exercitata prin BNR este subliniata ca un rezultat pozitiv, care trebuie prezervat si in viitor, dar limitele acestor puteri sunt vizibile in practica. Una peste alta, masuri tehnice importante si utile, dar nu imi explic de ce a durat atat conceperea si implementarea lor?

Reforme Structurale

Subiectul reformarii IS-urilor este evident important pentru FMI. Poate si de aceea masurile propuse sunt mai concrete si denota o oarecare urgenta, desi, de exemplu, tinta Metrorex de reducere a cheltuielilor de mentenanta cu 30% pana la sfarsitul anului 2011 mi se pare arbitrara si nepractica. Raman in continuare uimit de anumite propuneri care ar fi trebuit sa fie aplicate in practica de mult timp. De exemplu, cerinta ca atat Regiile Autonome, cat si intreprinderile din subordinea autoritatilor locale sa produca rapoarte financiare si operationale trimestriale! Adica timp de 21 de ani nici macar nu am stiu la timp cat, cum si unde pierdem bani in sectorul IS? Se pune si aici accentul pe buna guvernanta a acestor firme prin obligatia de a a avea audituri externe independente si regulate si de a publica rapoarte financiare trimestrial – sa zicem, relativ usor de implementat. Se propune, de asemenea, numirea unor manageri profesionisti, recrutati transparent si independent politic, precum si verificarea calificarii membrilor din consiliile de administratie – hai sa fim seriosi!

Nominalizarea pentru privatizarea partiala a unor IS-uri va genera in mod previzibil controverse. Sa le luam pe rand. CFR, care inghite anual aproximativ un miliard de euro de la buget prin cele trei divizii (Marfa, Infrastructura si Calatori) va fi redimensionat prin reducerea rutelor, a personalului si inchiderea a 1.000 de kilometri de linii rar folosite (aproximativ 10% din total). CFR Marfa va intra in procesul de privatizare cu o tinta (ambitioasa!) de vanzare a 20% din actiuni pe bursa sau unui investitor strategic pana la sfasitul anului 2011. Avand in vedere ca CFR Marfa a fost si emitent de euro-obligatiuni in 2002 (platite la scadenta in decembrie 2007), procesul de privatizare ar trebui sa fie relativ usor, dar ramane de vazut cine va fi interesat de actiuni si mai ales la ce pret!

Compania TAROM, 100 de milioane de dolari pierdere in 2010, este si ea un candidat peren la privatizare. De aceasta data, tinta de vanzare pe bursa sau catre un investitor strategic a 20% din companie este acompaniata de angajamentul numirii unei conduceri profesioniste pana la sfarsitul lunii noiembrie 2011 (in sfarsit, o tinta relativ usor de realizat, cel putin in comparatie cu extraordinar de precocea dna Ruxandra Brutaru, numita Director General al TAROM de catre Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, la frageda varsta de 28 de ani). Intrarea TAROM in alianta SkyTeam in iunie 2010 va ajuta in mod neindoielnic procesul, dar valoarea redusa a companiei va aduce putini bani la buget.

Vanzarea unei parti din aeroporturile internationale din Bucuresti si Timisoara ar aduce bani seriosi, insa lipsesc complet detaliile. In primul rand, aeroporturile internationale din Bucuresti sunt doua si ambele apartin de Compania Nationala Aeroporturi Bucuresti, care este detinuta in proportie de 80% de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, precum si de Fondul Proprietatea (20%). Desi acest activ ar atrage in mod cert mult interes din partea investitorilor, confuzia din text si lipsa detaliilor ma conduc la concluzia ca aceasta privatizare este extrem de putin probabila.

Privatizarea partiala a sectorului energetic este un alt subiect extrem de controversat din cauza marii importante strategice si a ramificatiilor politice. In plus, daca in restul Europei au fost privatizate cai ferate, aeropoarte, autostrazi sau linii aeriene, sectorul energetic a ramas in multe dintre tari proprietatea statului. In principiu, se urmareste vanzarea a 10% din Petrom, a 15% din Transelectrica, a 15% din Transgaz si Romgaz, a 10% din Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Ca urmare a blocarii „campionilor nationali”, se prevede, de asemenea, vanzarea totala sau partiala a activelor cu probleme (respectiv, poluantele termocentrale Turceni si Rovinari) si finalizarea privatizarii totale a sistemului de distributie (Transilvania Nord, Transilvania Sud si Muntenia). Compania Nationala a Huilei va fi lichidata. Tinte complexe si ambitioase din punct de vedere al implementabilitatii, ceea ce din nou ma duce la concluzia ca aceste privatizari (cu exceptia vanzarilor de actiuni la companii care sunt deja publice) sunt improbabile.

Oltchim si Posta Romana sunt ultimele doua companii unde a fost evaluata fezabilitatea privatizarii. In cazul Oltchim se prevede lichidarea in cazul in care nu exista interes din partea investitorilor. Este remarcabila, prin absenta, discutia despre potentiala privatizare a CEC sau Eximbank.

Concluzii (preliminare)

Materialul discutat este, neindoios, interesant. Desi in principalele lui linii se simte filozofia macroeconomica clasica a FMI, personal, cred ca BNR ramane „eminenta cenusie” din spatele pozitiilor romanesti. Problema principala ramane in continuare cea de aplicare in practica a unor idei si masuri menite in teorie sa eficientizeze (si sa diminueze) rolul statului in economie. Avand in vedere numarul mare de actiuni controversate, lipseste, din pacate, o ordine a prioritatilor. Procentele destinate vanzarii par arbitrare (de ce 20% din TAROM si 10% din Nuclearelectrica?). Ar fi mai bine ca aceasta hotarare sa o ia banca de investitii care se va ocupa de procesul de privatizare, in functie de conditiile de piata, in timp ce guvernul isi poate prezerva dreptul de a refuza vanzarea sub un pret preagreat cu FMI. Ultimul mare semn de intrebare este daca aceste masuri vor fi continuate si in conditiile in care coloratura guvernului se va schimba ca urmare a alegerilor parlamentare din 2012.

%d blogeri au apreciat: