Arhiva | 10:39 am

B.U.B.A . REGIMULUI GROPARULUI ROMANIEI INCHIDE SPITALE DAR RIDICA CAPELE MORTUARE-GENOCID!

7 iul.

Guvernul închide spitale, dar construieşte case mortuareGuvernul alocă 5 milioane de lei din fondul de rezervă pentru ridicarea unor capele mortuare în mediul ruralÎnchidem spitale, dar ridicăm case mortuare şi cămine culturale. Guvernul a decis să aloce 5 milioane de lei din fondul de rezervă pentru investiţii în mediul rural, arată jurnaliştii de la Financiarul.Printre acestea se numără cons­truc ţia şi modernizarea de cămine culturale, ridicarea unor case şi capele mortuare sau extinderea unor parcuri şi terenuri de sport deja înfiinţate. De exemplu, suma alocată pentru construcţia casei mor­tua­re din co­muna Tomeşti depăşeşte alocările bugetare care s-au facut pentru unele spitale de urgenţă de la oraşe. Legea prevede că banii de la fondul de rezervă ar trebui folosiţi doar în situaţii de urgenţă.Închidem spitale, dar ridicăm case mortuare şi cămine culturale. Guvernul a decis să aloce 31,5 milioane de lei din fondul de rezervă pentru investiţii în mediul rural, arată jurnaliştii de la Fin.ro.Printre acestea se numără cons­trucţia şi modernizarea de cămine culturale, ridicarea unor case şi capele mortuare sau extinderea unor parcuri şi terenuri de sport deja înfiinţate.De exemplu, pentru reabilitarea unui cămin cultural din satul Draxini (Botoşani) s-au alocat 900.000 de lei, de nouă ori mai mult decât pentru teatrul „Tamasi Aron” din municipiul Sfântu Gheorghe.O casă mortuară din comuna Tomeşti (Harghita) costă 100.000 de lei, de două ori mai mult decât suma alocată pentru Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. dr. Octavian Fodor” din municipiul Cluj-Napoca.Legea prevede că banii de la fondul de rezervă ar trebui folosiţi doar în situaţii de urgenţă, pentru cheltuieli neprevăzute, care apar în timpul exerciţiului bugetar.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

E.T. TRAIAN BASESCU SI ANTENA SA DE LA COTROCENI!

7 iul.

EXTRATERESTRUL TRAIAN BASESCU SI ANTENA SA DE LA COTROCENI!O antenă de satelit, accesoriul nelipsit din toate fotografiile oficiale făcute de BăsescuO antenă de satelit, branduită şi ruginită pe margini – e accesoriul din toate fotografiile oficiale făcute de preşedinte Traian Băsescu şi de oaspeţii lui. Se află în curtea Palatului Cotroceni, pe platoul unde sunt primiţi cu cele mai înalte onoruri toţi şefii de stat. Şi e nelipsită din fiecare poză.Indiferent de oaspete, scenariul primirii la Palatul Cotroceni este acelaşi. Intonarea imnurilor de stat, onorurile militare, prezentarea delegaţiilor şi fotografia oficială – sunt punctele-cheie ale oricărei ceremonii.Antena de satelit răsare din orice poză sau filmare în care preşedintele Traian Băsescu îşi primeşte musafirii. A fost acolo la începutul anului, la vizita preşedintelui interimar al Republicii Moldova, o găsim şi o lună mai târziu, când la Bucureşti a ajuns şeful Turkmenistanului, dar şi luna trecută, când au fost întâmpinaţi preşedinţii Greciei şi Eleveţiei.Nu e însă singurul brand de care preşedintele îşi leagă imaginea. Loganul este în topul slăbiciunilor sale.”Conduc un Logan. Când conduc maşina, conduc un Logan. E probabil cel mai de succes produs de export”, spune preşedintele Băsescu.Şi când vine vorba de îmbrăcămintele, preşedintele ale preferinţe clare. În iarna lui 2006 lansa în toată România moda fesului negru.Traian Băsescu inspecta atunci lucrările de pe Valea Oltului, în urma prăbuşirilor de pietre pe şosea. Gerul de ianuarie era anihilat de căciula de firmă.”Din câte ştiu eu, scrie pe el Paul&Shark. De la magazinul Paul&Shark, de când navigam”, a precizat Băsescu.Coincidenţă sau nu, în aceeaşi iarnă, firma de echipament sportiv relansase un model identic de fesuri pentru pasionaţii de yahting. Culmea ironiei a fost atinsă însă anul trecut. Chelia prezidenţială a fost cea mai bună pistă de promovare pentru o marcă de şampon.”Chiar dacă nu par, voi fi un consumator al produselor P&G. Vă mulţumesc mult! Ha, ha, ha”, spunea Băsescu.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Emma Daumas – Tu seras – TV5

7 iul.

Tu seras!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

TAMARA RODRIGUEZ Te Desean

7 iul.

Te Desean!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lola – Say you love me (Élj a mának)

7 iul.

Say You Love Me!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lora – No More Tears

7 iul.

No More Tears!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

LENUTA DI’PLESCOI,MISA SI AMANAREA CONSTRUIRII PARCULUI ACVATIC DE LA BAILE HERCULANE!

7 iul.

Construirea parcului acvatic de la Băile Herculane, amânată

Construirea parcului acvatic de la Băile Herculane a fost amânată, potrivit Antena 3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului susţine că proiectul nu a primit încă avizul Consiliului Tehnico-Economic, în consecinţă nici finanţarea pentru amenajarea zonei.

Ministerul condus de Elena Udrea vrea să ridice o construcţie de agrement exclusivistă pe Platoul Coronini, acolo unde se întâlnesc o dată pe an yoghinii MISA.

Ministerul Turismului estimează că valoarea investiţiei se va ridica la aproximativ 20 milioane euro.

„REFORMA JUSTITIEI”SUB REGIMUL „JURISTULUI”TRAIAN BASESCU SI DESTRUCTURAREA STATULUI DE DREPT,PRIN SUBORDONAREA PUTERII JUDECATORESTI!

7 iul.

Ce ne paşte prin îmbunătăţirile aflate în pregătire?
Destructurarea statului de drept prin subordonarea puterii judecătoreşti

Observaţii privind Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Consideraţii generale

Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii anulează independenţa puterii judecătoreşti pe care o subordonează administrativ spre a controla astfel actul de justiţie şi pe magistraţi într-o parodie instituţională denumită inspecţie judiciară independentă, ea însăşi subordonată executivului încălcând astfel flagrant Constituţia şi în mod complet toate reglementările internaţionale privind independenţa puterii judecătoreşti, inclusiv a Mecanismului de Cooperare şi Verificare a cărui realizare pretinde că o îndeplineşte.

Practic, noua reglementare vizează destructurarea statului de drept prin subordonarea puterii judecătoreşti din moment ce aplicarea dreptului material ori procesual, hotărârea judecătorească şi activitatea intrinsec legată de actul de justiţie constituie obiect de anchetă administrativă, exercitată atât de Inspecţia Judiciară, cât şi de alte entităţi executive spre a subordona în mod absolut actul de justiţie puterii executive.

Realizarea obiectului inserat în Mecanismului de Cooperare şi Verificare viza reformarea sistemului disciplinar, şi nu lipsirea actului de justiţie de componenta legitimă a independenţei puterii judecătoreşti – exclus a fi supus controlului şi cenzurii administrative în afara căilor de atac, subordonare exclusă în mod absolut.

Tot astfel, Mecanismul de Cooperare şi Verificare recomandă întărirea şi consolidarea inspecţiei judiciare şi nu predarea dintre prerogativele de esenţă altor instituţii, străine sau nu de sistem cu consecinţa diminuării capacităţii inspecţiei judiciare ce s-a dorit a fi consolidată şi, mai ales, cu subminarea independenţei ei, din moment ce titulari ai acţiunii disciplinare sunt entităţi executive ce se pot intruziona nepermis în actul de justiţie şi în prerogativele inspecţiei judiciare.

1. Conţinutul abaterilor disciplinare vizate prin modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Nu poate fi inclusă niciodată în structura abaterii disciplinare activitatea jurisdicţională din moment ce tocmai aceasta constituie obiectul de reglementare a independenţei judecătoreşti care trebuie să fie sustrasă oricărui control al executivului sau legislativului, consecinţă a separaţiei puterilor în stat, consacrată constituţional.

Aceasta înseamnă că abaterea judiciară poate aduce sub auspiciile ei doar conduitele de ordin exterior care nu privesc actul de justiţie în sine, ci desfăşurarea regulamentară a activităţii de sistem, forma exterioară de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, precum şi celelalte chestiuni care sunt atât de îndepărtate de esenţa activităţii jurisdicţionale propriu zise încât fac parte din ordinea exterioară.

Prin urmare, trebuie făcută distincţie între activitatea jurisdicţională, adică aplicarea normelor de drept material şi procesual rezervată exclusiv actului de justiţie, supusă doar controlului judecătoresc prin sistemul căilor de atac şi activitatea exterioară acesteia, care poate face obiectul abaterii disciplinare sub aspectul conduitei magistraţilor, până la limita la care se poate aduce atingere independenţei magistratului.

De aici rezultă că incriminarea ca abatere disciplinară a conduitelor prevăzute de art.99 lit. a, e, i din Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor atinge grav actul de justiţie în însăşi substanţa lui, din moment ce controlul administrativ examinează aplicarea legii de către judecător (norma de drept material ori procesual) şi hotărârea judecătorească (motivare, conţinut), actul de judecată fiind repus în discuţie de o autoritate care nu este judiciară.

Aşadar, este exclus a fi incriminate disciplinar următoarele activităţi desfăşurate de judecător în instrumentarea cauzei – pregătirea şedinţei de judecată, conducerea şedinţei şi toate actele de natură procedurală, pronunţarea asupra cererilor de abţinere şi recuzare ori aplicarea legii materiale sau procesuale – ca şi hotărârea judecătorească, spre a nu se aduce atingere atinge substanţei actului de judecată care trebuie sustras controlului administrativ.

În consecinţă, pot fi supuse controlului disciplinar doar conduitele care vizează modul de îndeplinire a obligaţiei de serviciu de către magistrat regulamentar şi neîntârziat, adică forma exterioară de îndeplinire a acestora, cum ar fi: termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti, începerea punctuală a şedinţei, respectarea principiului de a judeca cauzele cu arestaţi cu celeritate, obligaţia de a purta robă ori relaţionarea adecvată cu participanţii la proces etc., deoarece legătura acestora cu actul de justiţie în sine este redusă, exterioară şi ulterioară actului de justiţie.

În concluzie, Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu respectă coordonatele Mecanismului de Cooperare şi Verificare care viza realizarea unui catalog detaliat şi specific de abateri disciplinare, şi nu supunerea activităţii judiciare controlului administrativ, abateri ca cele inserate în proiect vizând nerespectarea dispoziţiilor de drept material şi procesual, motivarea hotărârilor judecătoreşti, abţinerea etc. sunt componente ce fac parte intrinsec din activitatea judecătorească şi, în consecinţă, nu sunt susceptibile de a constitui obiect de urmărire disciplinară.

2. Organizarea inspecţiei judiciare vizată prin modificarea Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Organizarea inspecţiei judiciare, în viziunea Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii înseamnă destructurarea unei instituţii care, în viziunea Mecanismului de Cooperare şi Verificare trebuie întărită şi concentrată pe investigaţia disciplinară, fără ca acestei instituţii să i se reproşeze structura ori procedura urmăririi disciplinare.

În fapt, Inspecţia Judiciară este transformată într-o entitate autonomă cu personalitate juridică care funcţionează la nivel naţional art. 641 şi nu este independentă decât operaţional din moment ce inspectorul şef şi cel adjunct pot fi revocaţi pe baza raportului anual de audit prevăzut de art 644 din lege, adica audit extern în condiţiile în care auditarea tuturor instituţiilor din România este internă potrivit Legii nr 672/2002 privind auditul public intern şi a Ordinului Ministrului Finanţelor nr- 1647/2005.

Reorganizarea Inspecţiei Judiciare, în loc să întărească capacitatea inspecţiei judiciare o subminează, din moment ce activitatea de esenţă a inspecţiei judiciare – urmărirea disciplinară – nu aparţine structurilor de inspecţie, ci executivului (ministrul justiţiei şi procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caz în care Inspecţia Judiciară devine executantul neindependent al acestor titulari într-o procedură subordonatorie faţă de aceştia şi fără puterea unei decizii proprii şi independente.

Practic, ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dispun clasarea ori completarea verificării, începerea cercetării disciplinare ori din nou completarea verificării prealabile (art. 45) ceea ce înseamnă că independenţa inspectorilor este doar formală, ei fiind de fapt subordonaţi executivului şi preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele situaţii fiind nepermise. Fiecare dintre ele pot discreţionar urmări disciplinar judecătorii cu pericolul extrem de grav de preluare de fapt a prerogativelor Inspecţiei, a cărei activitate nu constă decât în a strânge materialele şi informaţiile necesare conturării conţinutului abaterii disciplinare, Inspecţia fiind astfel controlată şi subordonată în principala sa activitate care s-a dorit a fi întărită şi nu substituită ca putere de iniţiativă şi decizie în gestionarea aspectelor disciplinare. Procedându-se astfel se aduce o gravă atingere independenţei justiţiei în componenta disciplinară a activităţii puterii judecătoreşti cu reverberaţii în cariera magistraţilor.

Sub acest aspect, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă cea mai gravă intruziune în activitatea puterii judecătoreşti prin intermediul inspectorilor, ei înşişi deveniţi executanţi ai executivului.

Tot astfel, nici preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi titular al acţiunii disciplinare, deoarece judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care se pronunţă în cauzele disciplinare irevocabil fac parte din aceeaşi instanţă, afectând astfel aparenţa de imparţialitate, şi tot astfel se află în raporturi de dependenţă administrativă faţă de preşedintele instanţei.

Pe de altă parte, dacă s-a urmărit a se întări corpul de inspectori, independenţa acestora nu trebuie să se exercite concurent cu alte entităţi, în raport cu care actele întocmite de inspectori nu mai au caracter independent fiind supuse deciziei acestor entităţi.

Inspecţia trebuie să fie independentă, ceea ce înseamnă că autonomia este doar o condiţie a independenţei, calitate a Inspecţiei Judiciare care nu poate fi partajată cu alţi titulari ai acţiunii disciplinare, în raport cu care Inspecţia devine doar executantul lor, abolind astfel cerinţa independenţei actului de inspecţie, prin substituirea titularului, acţiuni disciplinare în raport cu care Inspecţia Judiciară nu are nici iniţiativă şi nici putere de decizie, ci doar de executare a dispoziţiilor trasate de aceştia.

A fi independent înseamnă a gestiona în condiţii de neingerinţă o activitate fără a depinde de cineva (în cazul nostru de executiv ori alte entităţi străine corpului de judecători) ori de iniţiativele altcuiva, şi fără a ţine cont de ele, având deci în activitatea de urmărire disciplinară iniţiativă proprie şi exclusivă, nu şi executare a dispoziţiilor acestora în urmărirea disciplinară.

În afara celor trei titulari ai acţiunii disciplinare neaparţinători corpului de inspectori, fiecare dintre inspectorii încadraţi la Inspecţia Judiciară în parte este titular de acţiune disciplinară, ceea ce înseamnă o disparitate de aprecire a faptelor în absenţa comisiilor de disciplină, contrar Mecanismului de Cooperare şi Verificare care recomandă unificarea practicii inspectorilor. Această extensie fără filtrul comisiei de disciplină conduce la o suprapunere a urmăririi disciplinare cu celelalte atribuţii ale inspecţiei (management, apărarea independenţei şi imparţialităţii etc.) şi a urmăririlor disciplinare în sine, Mecanismul de Cooperare şi Verificare nefăcând nicio recomandare în această privinţă, ceea ce înseamnă că procedura prin intermediul comisiei de disciplină a fost omologată ca eficientă şi, mai ales, unificatoare de practică în materie.

Mai mult, rezoluţia de respingere a sesizării poate fi atacată cu recurs de către persoana care a formulat sesizarea la Curtea de Apel Bucureşti, care conform art.46 pct. a lit. b din Proiect poate pronunţa soluţia de sesizare a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu acţiune disciplinară, ceea ce înseamnă că şi instanţa a devenit titular de acţiune.

Art. 646 alin. 2 nu include în tematica de concurs dreptul material a cărui încălcare constituie abatere disciplinară, adică obiectul de verificat.

Rămâne neclară situaţia inspectorilor care la data intrării în vigoare a legii ocupă funcţia prin detaşare, precum şi a inspectorului şef, considerat în viziunea Proiectului a nu mai ocupa nici măcar funcţia de inspector, atingere de statut şi drepturi care nu poate fi calificată decât ca o ingerinţă discreţionară a executivului în organizarea şi reconfigurarea noii instituţii.

În concluzie

Inspecţia Judiciară nu îşi întăreşte capacitatea şi nici nu este independentă din moment ce nu îşi exclusivează atributele urmăririi disciplinare, ci este subordonată executivului şi altor entităţi, precum şi cvasitotalităţii inspectorilor, fiecare dintre ei putând fi titulari ai acţiunii disciplinare.

Inspecţia Judiciară, executant al ministrului justiţiei în urmărirea disciplinară reprezintă cea mai gravă interferenţă în activitatea Inspecţiei Judiciare şi în independenţa puterii judecătoreşti din moment ce conţinutul abaterilor disciplinare vizează actul de justiţie, pe care îl supune paralel şi controlului administrativ exercitat de executiv.

Nu se atinge, consecinţă a acestui proiect, nici condiţionalitatea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, care nu a vizat restructurarea instituţiei Inspecţiei Judiciare şi procedura de urmărire disciplinară, ci în mod exclusiv incriminarea de noi abateri disciplinare şi multiplicarea sancţiunilor aferente, precum şi evaluarea activităţii Inspecţiei şi inspectorilor cu reevaluarea procedurii de selecţie a inspectorilor, toate acestea trebuind a fi finalizate până în decembrie 2011.

Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU

Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România

Anexăm alăturat observaţiile Asociaţiei Magistraţilor din România cu privire la textele propuse de proiect, astfel:

Anexa 1. Modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Observaţii

I. Abateri disciplinare existente şi modificate prin Proiect
Art. 99 – Constituie abateri disciplinare: Art. 99. – Constituie abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii; k) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii; Lit. a din legea în vigoare este identică cu lit. k din Proiect

Se realizează o dublă incriminare şi sancţionare, astfel:

Încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere şi de interese sunt sancţionate contravenţional prin art. 29 din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu amendă contravenţională de la 50 lei la 200 lei.
Încălcarea dispoziţiilor privitoare la incompatibilităţi şi interdicţii a căror gamă este mult mai extinsă prin art. 105 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este sancţionată prin art. 108 din aceeaşi lege cu suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni şi îndepărtarea din magistratură.

b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror; b) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;

g) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;
Lit. b din legea în vigoare este identică cu lit. b şi g din Proiect.

Lit b din legea în vigoare a fost descompusă în Proiect în două abateri distincte, lit. b şi g, singura modificare constând în adăugarea sintagmei „folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor” în conţinutul lit. g.
c) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; l) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; Lit. c din legea în vigoare este identică cu lit. l din Proiect.
d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter; d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
Lit. d din legea în vigoare este identică cu lit. d din Proiect, căreia i s-a adăugat sintagma „precum şi a altor informaţii de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii”

Nu este precizată natura informaţiei de care judecătorul a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, putându-se presupune că orice informaţie, de orice natură ar putea atrage răspunderea disciplinară

În realitate, informaţia trebuie să aibă natura confidenţialităţii sau a secretului de serviciu sau de stat. A proceda altfel ar însemna că magistratul este expus sancţiunii disciplinare pentru nerespectarea secretului oricărei informaţii care nu are legătură cu confidenţialitatea.
e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor; f) nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile; Textul lit. f din legea în vigoare este parţial similar cu textul lit. f din Proiect.

1. La abaterea constând în nerespectarea dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor (teza I a lit. f din Proiect) a fost înlăturat caracterul repetat al încălcării şi motivele imputabile care ar putea justifica această nerespectare. Aceasta înseamnă că cel puţin în privinţa înlăturării motivului imputabil, judecătorul va putea fi sancţionat disciplinar chiar şi în situaţia în care dispoziţia privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor a fost încălcată şi din motive neimputabile.

2. Teza a II-a reprezintă noutatea veritabilă a textului (întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile).
f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces; m) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces; Lit. f din legea în vigoare este identică cu lit. m din Proiect.
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; o) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; Lit. g din legea în vigoare este identică cu lit. o din Proiect.
h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune; h) exercitarea funcţiei cu rea – credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune; Lit. h din legea în vigoare este reglementată în lit. h din Proiect, căreia i-a fost suprimată în mod corect sintagma „nerespectarea normelor de procedură”
i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile; f) nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile; Lit. i din legea în vigoare este teza a II-a din lit. f din Proiect, prima teză a acestei abateri regăsindu-se în lit. e din legea în vigoare (a se vedea observaţiile făcute la lit. e).
j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat; c) absenţe nemotivate de la serviciu;

art. 99. lit. c din Proiect – eliminat sintagma „în mod repetat”
Lit. j din legea în vigoare a fost reluată în dispoziţiile lit. c din Proiect cu eliminarea sintagmei „în mod repetat”.

Singurul act normativ cu forţă juridică inferioară legii prin care s-a stabilit programul de lucru la instanţe de 8 ore pe zi timp de 5 zile pe săptămână, începând de regulă la ora 8.00, este Hotărârea nr. 387 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din 22 septembrie 2005, această dispoziţie constituind obiect de reglementare al art. 88.

În realitate, niciodată programul de lucru la instanţă al judecătorului nu se termină la ora 16.00 şi, în mod devenit aproape permanent, judecătorii judecă sâmbăta şi duminica, în afara programului de lucru.

Dată fiind încărcătura excesivă de dosare şi faptul că judecătorilor nu li se poate asigura timpul necesar pregătirii şi instrumentării cauzelor în intervalul celor 8 ore prevăzute ca program de lucru, înlăturarea sintagmei „în mod repetat” din conţinutul abaterii vizând absenţele nemotivate de la serviciu ar duce la situaţii absurde de sancţionare a unui judecător, care, spre exemplu, a instrumentat o cauză de sâmbătă la prânz până duminică seara şi acesta a lipsit luni de la serviciu.

Corectivul acestei abateri ar consta în conduita judecătorilor de a încheia programul de lucru zilnic la ora 16.00 indiferent dacă au terminat sau nu şedinţa de judecată, au deliberat sau nu asupra pronunţării din cauzele respective şi, în niciun caz, să nu îşi exercite profesia în zilele de sâmbătă şi duminică.

Procedându-se în acest mod, s-ar putea concepe existenţa unei astfel de abateri, fără a mai lua în calcul şi timpul necesar pentru pregătirea şedinţei ori pentru redactarea lucrărilor.
k) atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; j) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau reprezentanţii altor instituţii; Lit. k din legea în vigoare a fost preluată cu modificări în lit. j din Proiect.

1. Prima modificare constă în înlocuirea cuvântului „nedemn” cu „ireverenţios”

Dacă termenul de “nedemn” în accepţiunea legii prezente viza profesia, demnitatea acesteia, pe care magistratul ar fi încălcat-o prin atitudini nedemne în timpul exercitării profesiei, termenul de “ireverenţios” semnifică o încălcare a politeţii, atitudine care nu aduce prin ea însăşi atingere demnităţii profesiei, consecinţa fiind aceea că orice atitudine apreciată ca fiind nepoliticoasă ar putea să atragă răspunderea disciplinară, element care, ăn substanţă, vizează conduita deontologică a judecătorului, şi prin urmare, este exclus a fi sancţionat disciplinar ca abatere.

Textul trebuie modificat, iar conduita nedemnă a judecătorului trebuie corelată cu aptitudinea acesteia de a afecta prestigiul justiţiei.

2. A fost completat ca subiect pasiv al abaterii „celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau reprezentanţii altor instituţii”
l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează; ţ) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează. Lit. l din legea în vigoare este identică cu lit. ţ din Proiect.

Nici sub imperiul legii prezente şi nici sub imperiul Proiectului, această conduită nu se mai poate constitui în abatere disciplinară, ca efect al Legii 303/2004 şi al Legii nr. 1/2011 care, în reglementarea actuală, nu mai permite transferul normei de bază.
m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; p) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; Lit. m din legea în vigoare este identică cu lit. p din Proiect.

Propunem includerea în conţinutul abaterii a elementului intenţional, respectiv „nerespectarea cu intenţie” şi, mai ales, adăugarea eventualei consecinţe păgubitoare pe care o poate produce această nerespectare, respectiv „dacă au prejudiciat în vreun fel părţile din proces”.
n) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii. r) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii; Lit. n din legea în vigoare a fost modificată prin lit. r din Proiect, eliminându-se sintagma „pentru care nu este asigurată transparenţa în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că magistratul nu poate participa la niciuna dintre operaţiunile aleatorii autorizate de lege (loz în plic, jocuri loto, pronosport etc.), cu consecinţa adăugării unei interdicţii în afara legii.

Propunem menţinerea vechiului text, care redă mai bine intenţia de a evita implicarea magistratului în operaţiuni de joc obscure, cu toate consecinţele pe care acestea le implică.

I. 2 Abateri disciplinare noi
a) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii; Aplicarea legii este limitată prin conţinutul acestei abateri doar la deciziile Curţii Constituţionale şi la cele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii.

În realitate, conţinutul abaterilor obligă judecătorul să încalce atât art. 20 din Constituţie, cât şi art. 148 din Constituţie, ceea ce înseamnă că în mod deliberat se doreşte ca, respectând deciziile enunţate, judecătorul român să încalce atât dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (art. 20 alin. 2 din Constituţie), cât şi cele privitoare la dreptul comunitar (art. 148 din Constituţie).

Tot astfel, conţinutul abaterii exclude de la aplicare atât Constituţia, cât şi tratatele internaţionale la care România este parte, acestea din urmă având valoare supralegislativă şi fiind obligatorii dincolo şi peste conţinutul acestei abateri.

Pentru ca textul să rămână în vigoare aşa cum a fost elaborat ar trebui adăugată sintagma „în a căror aplicare judecătorul este dispensat de obligaţia de a aplica Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor mai favorabile, precum şi toate regulile care compun dreptul comunitar”.

Cu privire la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, a se vedea Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Dumitru Popescu contra României din 7 decembrie 2007, Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Korbely contra Ungariei din 19 septembrie 2008.

S-ar putea concepe raţional menţinerea tezei a II-a din abatere referitoare la nerespectarea deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, date fiind dispoziţiile art. 126 din Constituţie, care ar rămâne fără aplicaţie dacă instanţele nu ar respecta interpretarea şi aplicarea unitară a legii dată de instanţa supremă.
e) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere; Este inclusă în conţinutul lit. k din Proiect.

Este incriminată şi sancţionată prin art. 108 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Pe de altă parte, incriminarea ca abatere atât abţinerii repetate, cât şi a neabţinerii judecătorului translează aprecierea subiectivă a judecătorului în privinţa imparţialităţii sale în domeniul arbitrariului, fiind supusă unui dublu control, judiciar şi administrativ nepermis. Aprecirea judecătorului cu privire la situaţia de incompatibilitate în care acesta consideră că se află poate fi omisă deliberat de către acesta pentru a nu realiza condiţia abţinerii repetate ca element obiectiv al abaterii.

Judecătorul este pus în imposibilitatea de a-şi determina propria stare de incompatibilitate, cu atât mai mult cu cât abţinerea este supusă judecăţii, iar corectivul neabţinerii este dat de instituţia recuzării. Practic, judecătorul este pasibil de a fi sancţionat disciplinar peste decizia completului care judecă cererea sa de abţinere, inspecţia stabilind administrativ prin substituţie şi în afara cadrului judiciar care se derulează paralel, dacă atitudinea judecătorului vizând prezervarea imparţialităţii sale este corectă sau nu dincolo şi peste actul de jurisdicţie statuat de instanţă.

Ar putea rămâne valabilă prima teză, în următoarea formulare „nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa” (cu condiţia rezolvării problemei dublei incriminări), deoarece ar putea exista situaţii în care cauza de abţinere să fie cunoscută la momentul judecăţii doar de judecător, părţile fiind astfel puse în imposibilitate de a-şi exercita drepturile vizând imparţialitatea instanţei.

De altfel, această situaţie este adusă sub auspiciile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, prin urmare, s-ar putea aprecia că constituie obiect de judecată şi nu de conduită exterioară procesului.
i) nemotivarea hotărârii judecătoreşti sau utilizarea în cuprinsul motivării a unor expresii inadecvate sau în mod manifest contrare raţionamentului juridic; Atât nemotivarea hotărârii judecătoreşti, cât şi terminologia folosită în redactarea ei sunt supuse controlului judiciar în căile de atac, constituind motive de recurs prevăzute expres de lege (art. 304 pct. 7 C.proc.civ. şi art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.), fiind exclus astfel controlul paralel administrativ a cărui exercitare ar putea conduce implicit la controlul soluţiei pronunţate de judecător, fiind în consecinţă inadmisibil.

Aceste elemente constituie şi obiect de analiză a procedurii de evaluare statuată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676 din 4 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, iar nerspectarea lor conduce la stabilirea unui calificativ depreciat pentru judecători, cu consecinţe importante în cariera profesională a magistratului.
n) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu; Prima teză constituie obiectul lit. i din Proiect şi, prin urmare, trebuie eliminată.

A doua teză trebuie reformulată, luându-se în calcul dispoziţiile art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

A se vedea Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Özpinar contra Turciei din 28 septembrie 2010.
s) obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
ş) nerespectarea dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;
t) nerespectarea dispoziţiilor sau deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau parchetului ori a altor dispoziţii cu caracter administrativ cuprinse în actele normative în vigoare; Este inclusă la lit. o din Proiect.

II. Art. 991 – Definirea elementului subiectiv al abaterii disciplinare
Art. 991 – (1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă, cu ştiinţă, normele de drept material sau procesual.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav şi nescuzabil, normele de drept material sau procesual.
Introducerea acestui articol este paradoxală. În raport cu sediul materiei în care a fost inserat, respectiv abaterea disciplinară, reaua credinţă şi grava neglijenţă ar fi trebuit a fi definite prin raportare exclusivă la faptele incriminate ca abateri disciplinare, constând în nerespectarea comandamentelor administrative şi a atitudinilor extrinseci actului de jurisdicţie, aşa cum au fost ele incriminate la lit. b, c, d, e, f, g, h, j, k, l, m, n, o, p, r, s, ş, t, ţ.

În realitate, însă, conduitele subiective intitulate rea credinţă şi gravă neglijenţă se raportează nepermis la aplicarea normelor de drept material sau procesual, aplicare care excede conţinutului abaterilor disciplinare. Reaua credinţă şi grava neglijenţă sunt raportate strict la aplicarea legii şi, prin urmare, este abandonată conduita subiectivă a magistratului în raport cu celelalte abateri, prin Proiect urmărindu-se de fapt nu incriminarea conduitelor exterioare actului de jurisdicţie, ci actul de jurisdicţie în sine, care, chiar şi în viziunea subordonatorie a Proiectului, nu s-ar putea aplica decât abaterilor prevăzute la lit. a şi i din Proiect, ele însele sustrase urmăririi disciplinare prin nucleul dur de reglementări privind neimixtiunea niciunui organ sau instituţii în actul de justiţie.

Raportat la conţinutul incriminărilor care reprezintă într-adevăr încălcări ale modalităţii de desfăşurare regulamentară a activităţii de sistem, adică forma exterioară de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, definirea aberantă a acestor noţiuni este şi inutilă, din moment ce toate abaterile disciplinare, potrivit conţinutului lor, nu se pot realiza decât prin forma de vinovăţie a intenţiei, circumscrise laturii obiective a fiecăreia dintre ele, şi nu la aplicarea normelor de drept material sau procesual. Definiţia este improprie în raport de conţinutul fiecărei abateri disciplinare incriminate şi nu are niciun fel de legătură nici cu abaterile incriminate şi nici cu activitatea de aplicare a legii. Aplicarea greşită a legii materiale sau procedurale constituie în mod absolut doar obiect de control judiciar şi niciodată nu poate să constituie obiect de analiză administrativă din partea Inspecţiei Judiciare, fără ca prin aceasta să se interfereze grav cu independenţa puterii judecătoreşti în aplicarea legii.

Introducerea acestui text reprezintă cea mai gravă încălcare a statului de drept prin conferirea unui organ administrativ posibilitatea de a se injoncţiona în actul de justiţie şi a aprecia cu privire la aplicarea legii, paralel controlului judecătoresc exclusiv, exercitat cu privire la acestea. Totodată este subminată şi separaţia puterilor în stat şi, mai grav, independenţa puterii judecătoreşti care trebuie ferită de orice imixtiune ori presiune asupra judecătorilor în aplicarea legii.

III. 1 Sancţiuni disciplinare
Art. 100

Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
Art. 100

Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul; a) avertismentul Lit. a din legea în vigoare este identică cu lit. a din Proiect.
b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni; Modificarea lit. b din legea în vigoare prin lit. b din Proiect vizează creşterea cuantumului de diminuare până la 20% şi a perioadei până la 6 luni.
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă aceasta; c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă o curte de apel; Modificarea lit. c din legea în vigoare prin lit. c din Proiect constă în perioada mutării disciplinare majorată până la 1 an şi posibilitatea mutării disciplinare în circumscripţia unei alte curţi de apel sau parchet de pe lângă aceasta în condiţiile în care costurile mutării sunt suportate tot de stat, din moment ce persoana supusă sancţiunii îşi păstrează calitatea de magistrat şi, prin urmare, beneficiază de drepturile băneşti referitoare la costurile mutării.

Această sancţiune este discriminatorie în raport cu judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cărora, dată fiind unicitatea instituţiei în care funcţionează, nu li se poate aplica.
d) excluderea din magistratură. e) excluderea din magistratură. Lit. d din legea în vigoare este identică cu lit. e din Proiect. Aceeaşi sancţiune a fost reglementată în art. 108 lit. b din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi, prin urmare, reprezintă o dublă sancţionare, cel puţin în partea de incriminare comună (dublă) cu această lege.

III. 2 Sancţiuni disciplinare noi
d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni; Sancţiunea este reglementată şi prin art. 108 lit. a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Anexa 2. Modificarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Observaţii
Art. 44. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată. Art. 44. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată. Art. 44 alin. 1 din legea în vigoare este identic cu art. 44 alin. 1 din Proiect.
(2) Secţia pentru judecători are rolul de instanţă disciplinară şi pentru magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) Secţia pentru judecători are rolul de instanţă disciplinară şi pentru magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Art. 44 alin. 2 din legea în vigoare i s-a adăugat prin Proiect art. 44 alin. 2 teza a II-a privitoare la urmărirea magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Acţiunea disciplinară, în cazul abaterilor săvârşite de un judecător, se exercită de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul justiţiei sau de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Adaugă nepermis ca titulari ai acţiunii disciplinare ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, extensie de natură a prejudicia grav actul de inspecţie judiciară, din moment ce aduce sub controlul executivului exercitarea acţiunii disciplinare care s-a voit a rămâne în sarcina Inspecţiei Judiciare, declarată formal independentă. Dacă în privinţa calităţii de titular al acţiunii disciplinare a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se poate obiecta afectarea integrităţii în componenta sa de imparţialitate, din moment ce judecătorii care judecă în mod irevocabil recursul împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se află în acelaşi grad de jurisdicţie cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi mai ales într-o subordonare administrativă în privinţa componentelor extrinseci jurisdicţionale, conferirea calităţii de titular al acţiunii disciplinare ministrul justiţiei plasează sistemul judiciar sub un control al executivului cu consecinţe importante asupra carierei magistraţilor rezervată exclusiv Consiliului Superior al Magistraturii. A proceda în acest mod înseamnă, de fapt, a controla prin intermediul acţiunii disciplinare întreg sistemul judiciar în detrimentul independenţei acestuia faţă de executiv şi, de asemenea, încălcarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare care nu a adus obiecţii procedurii urmăriririi disciplinare existente. Dacă se ia în calcul şi conţinutul abaterilor disciplinare care nu vizează conduita nejurisdicţională a magistratului, ci însuşi actul de aplicare a legii, practic sistemul judiciar este subordonat ca şi control în privinţa hotărârilor judecătoreşti şi de urmărire a judecătorilor care au pronunţat acele hotărâri în mod absolut executivului, interferenţă care anulează separarea puterilor în stat decretată constituţional.

Nimic nu împiedică aceste entităţi să semnaleze Inspecţiei Judiciare aspectele vizând conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor ori încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora în raport cu justiţiabilii sau săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare aşa cum dispune art. 451 alin. 1 din legea în vigoare.
(4) Acţiunea disciplinară, în cazul abaterilor săvârşite de procurori se exercită de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul justiţiei sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A se vedea observaţiile de la alin. 3.
(5) Acţiunea disciplinară, în cazul abaterilor săvârşite de un magistrat-asistent, se exercită de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar. A se vedea observaţiile de la alin. 3.
(6) În vederea exercitării acţiunii disciplinare, este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecţia Judiciară.
Art. 45. – (1) Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 45 – (1) Ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt titulari ai acţiunii disciplinare şi pot sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. Conferirea calităţii de titular al acţiunii disciplinare ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în alin. 2, şi Inspecţiei Judiciare, care înseamnă numărul total de inspectori care funcţionează în cadrul acesteia, înseamnă, dincolo de subordonarea executivă şi de încălcare a aparenţei de imparţialitate în efectuarea urmăririi disciplinare şi o dezorganizare a activităţii Inspecţiei Judiciare prezente, toţi titularii de acţiune disciplinară putând avea viziuni diferite asupra săvârşirii abaterilor disciplinare (conţinut, forme de manifestare, gravitate etc.), putând duce şi la situaţii absurde a urmăririlor concurente a aceleiaşi persoane pentru aceeaşi abatere disciplinară, cu riscul pierderii unităţii de practică în materie de urmărire disciplinară stabilit prin intermediul comisiei de disciplină prezente, care reprezintă de fapt singurul câştig pozitiv remarcat şi de Mecanismul de Cooperare şi Verificare.
(2) Comisiile de disciplină pot fi sesizate de Inspecţia judiciară ori se pot sesiza din oficiu în legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor şi procurorilor. (2) Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare putându-se sesiza şi din oficiu sau putând fi sesizată de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.
(3) Comisiile de disciplină sunt formate din 3 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, 3 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori. (3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. Potrivit acestui text, în cazul în care titular al acţiunii disciplinare nu este Inspecţia, inspectorul judiciar devine executantul titularului şi se află la dispoziţia şi sub controlul lui cu privire la verificarea prealabilă, excluzându-se astfel independenţa Inspecţiei în începerea urmăririi disciplinare, stabilirea abaterii săvârşite şi soluţia pronunţată cu privire la aceasta.
(4) Membrii comisiilor de disciplină nu pot desfăşura pe perioada mandatului decât activitate specifică acestei calităţi şi sunt înlocuiţi de membri supleanţi în situaţiile în care, din motive întemeiate, nu pot participa la soluţionarea lucrărilor. (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare:

a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de finalizarea acestora, ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o propunere de clasare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1);

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).

(5) Membrii comisiilor de disciplină şi membrii supleanţi sunt numiţi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat de un an, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. (5) Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dispune:

a) clasarea lucrării şi comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare;

b) completarea verificării prealabile, atunci când apreciază că aceasta nu este completă. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acţiunii disciplinare.
Propunerea de clasare prevăzută la alin. 4 sugerată de inspectorul „independent” este decisă de alţi titulari, din care parte sunt în afara sistemului judiciar (ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aparţinători ai puterii executive), care pot dispune completarea acesteia, operaţiune efectuată tot de inspectorul „independent”.
(6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar:

a) transmite autorului sesizării, în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile, propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1);

b) dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).
Decizia de începere a cercetării disciplinare prealabile nu aparţine Inspecţiei Judiciare care a efectuat verificarea şi cercetarea prealabilă, ci ministrului justiţiei, precum şi celorlalţi titulari care pot dispune completarea acesteia, completare care se efectuează tot de Inspecţia Judiciară „independentă”.
7) Primind propunerea de începere a cercetării prealabile prevăzute la alin. (6) lit. a), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dispune:

a) începerea cercetării disciplinare prealabile;

b) completarea verificării prealabile, atunci când apreciază că aceasta nu este completă. Prevederile alin. (5) lit. b) se aplică în mod corespunzător.

Art. 451. – (1) Orice persoană interesată, inclusiv conducătorii instanţelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Art. 451 – (1) În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Art. 451 alin. 1 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 3 din legea în vigoare.
(2) Orice semnalare privind activitatea necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor, greşit îndreptată la instanţe sau parchete, va fi înaintată Inspecţiei judiciare în termen de 5 zile de la înregistrare. (2) Cercetarea disciplinară se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal. Art. 451 alin. 2 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 4 din legea în vigoare.
(3) Aspectele semnalate sunt supuse unor verificări prealabile efectuate de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, în cadrul cărora se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. (3) Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă. Art. 451 alin. 3 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 5 din legea în vigoare.
(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. (4) Organul de urmărire penală este obligat să comunice Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare, într-un termen rezonabil, actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale. Art. 451 alin. 4 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 6 din legea în vigoare.
(5) În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv Serviciul de inspecţie judiciară pentru procurori sesizează comisia de disciplină corespunzătoare (5) Suspendarea cercetării disciplinare se dispune de inspectorul judiciar prin rezoluţie şi operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă. Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Art. 451 alin. 5 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 7 şi 8 din legea în vigoare, cu singura modificare care priveşte dispunerea suspendării de către inspectorul judiciar prevăzută în Proiect faţă de suspendarea dispusă de comisia de disciplină prevăzută în legea în vigoare.
(6) Cercetarea prealabilă se efectuează în termen de 60 de zile de la data dispunerii acesteia, cu excepţia situaţiei în care intervine suspendarea. Cercetarea disciplinară se poate prelungi, cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. Art. 451 alin. 6 din Proiect este identic cu art. 46 alin. 9 din legea în vigoare, singura diferenţă constând în majorarea termenului de 30 de zile din legea prezentă la 60 de zile în Proiect.
(7) Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.
Art. 46. – (1) În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare, care se dispune potrivit art. 45 alin. (2), în termen de maximum 10 zile de la data sesizării. Art. 46 – (1) În exercitarea atribuţiilor referitoare la procedura disciplinară, inspectorul judiciar poate dispune, în cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.
Textul este singurul din ansamblul Proiectului care conferă independenţă inspectorului judiciar, trebuind însă a fi amendat cu dispoziţiile în vigoare privind comisia de disciplină.
(2) Cercetarea disciplinară se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori. (2) În cazul prevăzut la lit. b), se poate face o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. (3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului şef. Dacă apreciază că cercetarea nu este completă, inspectorul şef poate dispune completarea verificărilor prealabile sau a cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul şef.
(4) Cercetarea disciplinară se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal. (4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă. (5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin.1 lit. c) sau alin. (4) poate fi atacată cu recurs de către persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ-fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Organul de urmărire penală este obligat să comunice Consiliului Superior al Magistraturii într-un termen rezonabil actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale. (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa Secţia de contencios administrativ-fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea recursului ca tardiv sau ca nefondat.

b) admiterea recursului şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu acţiune disciplinară.
În ipoteza în care inspectorul judiciar propune respingerea sesizării potrivit art. 46 alin. 1 lit. c din Proiect, Curtea de Apel poate dispune admiterea recursului şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu o acţiune disciplinară, ceea ce înseamnă că la multitudinea titularilor de acţiune disciplinară, se adaugă şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ-fiscal.
(7) Suspendarea se dispune de comisia de disciplină, prin rezoluţie. (7) Hotărârea prin care este soluţionat recursul prevăzut la alin. (5) este irevocabilă.
(8) Suspendarea operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă. Dispoziţiile alin. (6) se aplică în mod corespunzător. (8) În cazul prevăzut la art. 45 alin. (7) lit. a), Inspecţia Judiciară comunică rezultatul cercetării prealabile titularului acţiunii disciplinare în termen de cel mult 7 zile de la finalizarea acesteia. Dacă apreciază că cercetarea este incompletă, titularul acţiunii disciplinare poate solicita Inspecţiei Judiciare completarea acesteia. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată şi se comunică titularului acţiunii disciplinare în termen de cel mult 7 zile de la finalizarea acesteia.
(9) Cercetarea prealabilă se efectuează în termen de 30 de zile de la data dispunerii acesteia, cu excepţia situaţiei în care intervine suspendarea. Comisia de disciplină poate dispune prelungirea termenului, cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. (9) După primirea rezultatului cercetării prealabile, în condiţiile alin. (8), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot exercita acţiunea disciplinară prin sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(10) În cazul în care, înainte de sesizarea secţiei, comisia de disciplină constată că sunt necesare verificări suplimentare, solicită completarea cercetării disciplinare. Rezultatul verificărilor suplimentare este înaintat comisiei de disciplină în cel mult 30 de zile de la data la care s-a dispus completarea verificărilor.
(11) În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului cercetării disciplinare sau, după caz, a rezultatului verificărilor suplimentare, comisia de disciplină, în cazul în care consideră că se justifică, sesizează secţia corespunzătoare în vederea soluţionării acţiunii disciplinare.
(12) În cazul în care comisia de disciplină consideră că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică, dispune clasarea. Rezoluţia se comunică persoanelor indicate la art. 451 alin. (4) şi inspectorului judiciar care a efectuat cercetarea.
(13) Împotriva soluţiei de clasare poate fi formulată contestaţie de persoana indicată la art. 451 alin. (1), de persoana vizată sau de inspectorul judiciar care a efectuat cercetarea la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezoluţiei.
(14) Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termenul de prescripţie de cel mult un an de la data la care fapta a fost cunoscută.
Art. 47. – (1) În procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau procurorului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Art. 47 – (1) În procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau a procurorului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară şi a Inspecţiei Judiciare ori după caz, a ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Neprezentarea judecătorului sau procurorului cercetat la judecarea acţiunii nu împiedică desfăşurarea în continuare a judecăţii. Art. 47 alin. 1 din Proiect modifică art. 47 alin. 1 din legea în vigoare, reglementând şi citarea titularilor acţiunii disciplinare. De asemenea, teza a II-a prevede desfăşurarea în continuare a judecăţii şi în cazul neprezentării judecătorului sau procurorului cercetat la judecarea acţiunii.
(2) Judecătorul sau procurorul şi, după caz, reprezentantul ori avocatul său au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi pot solicita administrarea de probe în apărare. (2) Acţiunea disciplinară este susţinută în faţa secţiilor de către inspectorul judiciar care a exercitat-o şi, numai în caz de imposibilitate a acestuia, de către un al inspector judiciar desemnat de inspectorul şef.
(21) Dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. .
(3) Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în care constată că sesizarea este întemeiată, aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia. (3) În cazul în care acţiunea disciplinară este exercitată de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acţiunea disciplinară este susţinută de către titular sau de un reprezentant desemnat de acesta
(4) Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. (4) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi pot solicita administrarea de probe. Art. 47 alin. 4 din Proiect modifică art. 47 alin. 2 din legea în vigoare, conferind drepturi procesuale şi titularului acţiunii disciplinare.
(5) Dispoziţiile art. 451 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(6) Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în care constată că sesizarea este întemeiată, aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia. Art. 47 alin. 6 din Proiect este identic cu art. 47 alin. 3 din legea în vigoare.
(7) Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. Art. 47 alin. 7 din Proiect este identic cu art. 47 alin. 4 din legea în vigoare.
Art. 48. – Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează acţiunea disciplinară printr-o hotărâre care cuprinde, în principal, următoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror;

d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;

e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;

f) instanţa competentă să judece calea de atac.
Art. 48 – (1) Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează acţiunea disciplinară printr-o hotărâre care cuprinde, în principal, următoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror;

d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;

e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;

f) instanţa competentă să judece calea de atac.
Art. 48 alin. 1 din Proiect este identic cu art. 48 alin. unic din legea în vigoare.
(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cuprinsul hotărârii.
Art. 49. – (1) Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunţare şi se comunică de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 49 – (1) Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunţare şi se comunică de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum şi Inspecţiei Judiciare ori, după caz, titularului acţiunii disciplinare care a exercitat-o. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 49 alin. 1 din Proiect este identic cu art. 49 alin. 1 din legea în vigoare, la care au fost adăugate comunicarea hotărârii către Inspecţia Judiciară şi către toţi titularii acţiunii disciplinare.
(2) Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorul sancţionat disciplinar. (2) Membrul Consiliului Superior al Magistraturii faţă de care se exercită acţiunea disciplinară nu participă la lucrările secţiei în care se judecă această acţiune.
(3) Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare. (3) Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar. Art. 49 alin. 3 din Proiect este identic cu art. 49 alin. 2 din legea în vigoare, deosebirea constând în faptul că hotărârea poate fi recurată şi de titularii acţiunii disciplinare, iar competenţa de soluţionare revine completului de 5 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consecinţă a modificării compunerii completului care soluţionează recursul împotriva hotărârilor secţiilor prin Legea 202/2010.
(4) Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (2) este irevocabilă. (4) Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare. Art. 49 alin. 4 din Proiect este identic cu art. 49 alin. 3 din legea în vigoare.
(5) Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (3) este irevocabilă. Art. 49 alin. 5 din Proiect este identic cu art. 49 alin. 4 din legea în vigoare.
Art. 61. – (1) Pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează Inspecţia judiciară, condusă de un inspector şef.

(2) În cadrul Inspecţiei judiciare funcţionează un serviciu de inspecţie judiciară pentru judecători şi un serviciu de inspecţie judiciară pentru procurori.

(3) Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare sunt numiţi de plen, prin concurs sau examen, pentru un mandat de 6 ani, dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 60 alin. (2) şi au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare.

(31) Pe durata exercitării mandatului de inspector, judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea devine vacant de drept.

(32) Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare pot fi revocaţi din funcţie de plen, din oficiu sau la propunerea inspectorului şef, pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

(33) Dispoziţiile art. 45-47 se aplică în mod corespunzător inspectorilor judiciari. Acţiunea disciplinară se exercită de comisia de disciplină corespunzătoare serviciului de inspecţie judiciară din care face parte şi va fi soluţionată de Secţia pentru judecători sau de Secţia pentru procurori, după caz.

(34) La încetarea funcţiei de inspector în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii şi procurorii revin la instanţele sau parchetele unde au funcţionat anterior ori, cu consimţământul lor, la alte instanţe sau parchete unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. Art. 1341 alin. (2)-(5) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(35) Perioada în care judecătorul sau procurorul este inspector judiciar în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.

(4) Inspectorii pot solicita preşedinţilor instanţelor judecătoreşti şi conducătorilor parchetelor din circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa sau parchetul unde se efectuează o verificare să desemneze judecători sau procurori, prin rotaţie, care să efectueze anumite acte dintre cele date în competenţa Inspecţiei judiciare.

(5) Atribuţiile Inspecţiei judiciare, structura, numărul şi salarizarea inspectorilor se stabilesc de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Se abrogă. Aceste dispoziţii trebuie menţinute şi corelate cu textele din Proiect, precum şi altele noi de natură a asigura o independenţă reală şi efectivă a Inspecţiei Judiciare. Totodată, trebuie clarificată şi aparteneţa instituţiei Inspecţiei Judiciare la una dintre puterile statului. În acest sens trebuie modificate dispoziţiile art. 641 alin. 1 şi 3 din Proiect, independenţa Inspecţiei Judiciare trebuind a fi nu doar operaţională, ci şi funcţională.
Nou introdus – Capitolul 61 – Organizarea Inspecţiei Judiciare şi statutul inspectorilor judiciari
Art. 641 – (1) Inspecţia Judiciară se organizează ca autoritate autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică, cu sediul în municipiul Bucureşti. Organizarea Inspecţiei Judiciare ca autoritate autonomă cu toate atributele de identificare a persoanei juridice nu este suficientă faţă de necesitatea asigurării independenţei acestei instituţii, independenţă care constă în nepartajarea atributelor de urmărire disciplinară devenite exclusive ca efect al independenţei ei şi, în niciun caz, trasformarea acesteia în organ de execuţie al executivului ori al altor entităţi, în raport cu care Inspecţia Judiciară nu are nicio putere de decizie.
(2) Inspecţia Judiciară este condusă de un inspector şef, ajutat de un inspector şef adjunct, numiţi pe baza concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea unei singure reînnoiri.
(3) Inspecţia judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale şi îndeplineşte, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate. Principiul independenţei operaţionale semnifică faptul că Inspecţia poate acţiona în condiţii optime, dacă ne referim la cuvântul „operaţional”, adică să-şi desfăşoare activitatea faptică potrivit reglementării vizând activitatea ei şi, într-adevăr, independenţă operaţională înseamnă că în efectuarea unei activităţi, inspectorul poate efectua optim conţinutul acelei activităţi.

Aceasta, însă, nu înseamnă că Inspecţia este independentă în sensul care ar trebui conferit cuvântului „independenţă”, acela de a exercita exclusiv şi fără ingerinţă ori la iniţiativa altcuiva şi fără a ţine cont de aceasta, adică de a avea o iniţiativă proprie şi exclusivă în desfăşurarea activităţii specifice Inspecţiei Judiciare, din care urmărirea disciplinară este partea cea mai înseamnată a activităţii ei. Prin urmare, nu poate fi independentă Inspecţia Judiciară dacă atributele ei sunt exercitate concurent de alte entităţi, situaţie în care rolul ei este doar de executant a măsurilor dispuse de acestea şi în niciun caz nu poate fi declarată independentă Inspecţia Judiciară dacă nu are în mod exclusiv atributul urmăririi disciplinare fără a fi interferat prin exercitarea aceloraşi atribuţii de către celelalte entităţi.

Termenul de independenţă operaţională este o ficţiune şi nu reflectă decât gestionarea minimală a actelor şi faptelor probatorii în stabilirea abaterii disciplinare, gestionare care rămâne însă ca decizie finală în ipoteza exercitării acţiunii disciplinare de către ceilalţi titulari, tot în stadiul de independenţă operaţională, adică rezumată doar la libertatea de mişcare în materie şi nu la exercitarea funcţiei Inspecţiei Judiciare în toată gama prerogativelor ei.

Exemple de independenţă operaţională: a se deplasa la instituţia de unde poate aduna probe, a strânge probele şi, în general, libertatea de mişcare fizică.
(4) Normele metodologice pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie se aprobă, la propunerea inspectorului şef, prin Regulamentul adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 642 – (1) Pentru realizarea atribuţiilor sale, Inspecţia Judiciară dispune de un aparat propriu.
(2) Aparatul propriu al Inspecţiei Judiciare este organizat în direcţii, servicii şi birouri. În cadrul aparatului propriu al Inspecţiei funcţionează inspectori judiciari, funcţionari publici şi personal contractual.
(3) Organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare, structura organizatorică, atribuţiile, sarcinile şi răspunderile personalului din aparatul propriu al acesteia se stabilesc prin Regulament aprobat prin ordin al inspectorului şef care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Numărul maxim de posturi pentru aparatul Inspecţiei Judiciare se stabileşte prin hotărâre de guvern, la propunerea inspectorului şef, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Inspecţiei Judiciare se asigură integral de la bugetul de stat. Proiectul de buget se întocmeşte de inspectorul şef sau, după caz, de inspectorul şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, şi se înaintează Guvernului, pentru a fi inclus distinct în proiectul bugetului de stat supus aprobării prin lege.
Art. 643 – (1) Inspectorul şef şi inspectorul şef adjunct sunt numiţi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dintre inspectorii judiciari în funcţie în urma unui concurs care constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere respective şi într-o probă scrisă privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic.
(2) Concursul se organizează de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de inspector şef şi inspector şef adjunct se anunţă cu cel puţin 3 luni înaintea datei acestora.
(4) Mandatul inspectorului şef şi al inspectorului şef adjunct este de 3 ani şi poate fi reînnoit o singură dată cu respectarea alin. (1).
(5) Inspectorul şef şi inspectorul şef adjunct pot fi revocaţi din funcţie de către Plenul Consiliului în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale. Revocarea se dispune pe baza raportului anual de audit prevăzut la art.644. Raportul anual de audit, prevăzut la art.644 din acest Proiect este efectuat de către un auditor extern independent. Aceasta înseamnă că Proiectul ar fi singurul act normativ din România care ar condiţiona evaluarea activităţii manageriale de un audit extern. Toate celelalte autorităţi din România sunt supuse auditului intern, reglementat prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern şi prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1647/2005 (a se vedea, de exemplu, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţională Anticorupţie în urma unui audit extern).

Auditul extern efectuat în baza Constituţiei şi a legilor în vederea exercitării prerogativelor de putere publică a statului, de supraveghere a managementului şi utilizării resurselor, se realizează prin Curtea de Conturi a României. Având în vedere efectele unui asemenea audit prevăzut de legiuitor (revocarea inspectorului şef şi a inspectorului şef adjunct ai Inspecţiei Judiciare care poate afecta stabilitatea sau instabilitatea independenţei sistemului judiciar), este obligatoriu ca auditul extern să fie făcut în baza unor proceduri stabilite riguros de lege şi nu doar în baza unor standarde profesionale la care sunt ţinute societăţile private de audit.

Un exemplu în acest sens este prevederea similară din Legea 176/2010 care, în practică, a condus la situaţia în care conducerea instituţiei auditate a realizat caietul de sarcini pentru achiziţia publică pentru auditul independent extern (ca ordonator de credite) şi a omis problemele instituţiei, adică introducerea tuturor aspectelor relevante pe care să le aibă în vedere misiunea de audit. Consecinţa a fost că societatea independentă de audit a emis un raport favorabil, iar Curtea de Conturi, care avea competenţă generală, a emis un raport cu numeroase abateri constatate în baza competenţelor ei legale de a verifica toate aspectele, raport validat definitiv şi irevocabil de instanţele judecătoreşti după contestaţia Agenţiei Naţionale de Integritate.

Prevederea din Proiect creează premisele ab initio ale unui conflict de interese, acela în care conducerea unei instituţii independente stabileşte în calitate de ordonator de credite termenii de referinţă ai caietului de sarcini pentru achiziţia auditului independent, stabilind astfel atât limitele, cât şi mandatul auditorului extern independent.

Propunem, în vederea exercitării unui control managerial real şi efectiv, un mixt de instrumente care să cuprindă auditul intern de la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi auditul extern exercitat de Curtea de Conturi a României.
(6) Hotărârea Plenului prin care se dispune revocarea din funcţie poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârea prin care se soluţionează recursul este irevocabilă.
Art.644 – (1) Evaluarea calităţii managementului Inspecţiei Judiciare se face anual, printr-un audit extern independent.
(2) Finanţarea auditului prevăzut la alin. (1) se face din bugetul Inspecţiei Judiciare. Selectarea entităţii care va efectua auditul se face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.
(3) La procedura de achiziţie publică nu pot participa entităţi din sectorul public sau entităţi din sectorul privat la care statul este acţionar.
(4) Raportul de audit se întocmeşte în primele 3 luni ale anului şi cuprinde, în mod obligatoriu, recomandări privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale, organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor de către conducerea Inspecţiei Judiciare, precum şi recomandări privind necesitatea de reducere sau, după caz, de suplimentare a posturilor acesteia.
(5) În termen de maximum 5 zile de la primirea raportului de audit inspectorul şef procedează la comunicarea acestuia Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 645 – (1) Inspectorul şef îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
a) exercită funcţia de conducere a activităţii Inspecţiei Judiciare;
b) îndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta lege, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi orice alte atribuţii prevăzute de legile speciale în vigoare;
c) verifică şi avizează rezoluţiile şi celelalte acte ale inspectorilor judiciari, în condiţiile prevăzute de prezenta lege; Nu este de natură a asigura independenţa corpului de inspectori din moment ce concentrează actul decizional în prerogativele unei singure persoane, formula din legea în vigoare vizând comisiile de disciplină fiind un corectiv real în acest sens.
d) reprezintă Inspecţia Judiciară în relaţiile cu Consiliul Superior al Magistraturii sau cu alte instituţii interne sau internaţionale;
e) exercită atribuţiile legale ale ordonatorilor principali de credite;
f) asigură repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul Inspecţiei Judiciare;
g) stabileşte anual sau ori de câte ori se impune domeniile specifice de activitate cu privire la care se exercită controlul, după consultarea inspectorilor judiciari;
h) stabileşte echipele de control, în domeniile prevăzute la lit. g).
i) dispune, în condiţiile legii, încadrarea personalului contractual şi a funcţionarilor publici din cadrul Inspecţiei Judiciare, modificarea, suspendare şi încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestora;
j) stabileşte atribuţiile şi sarcinile individuale ale personalului din subordine, aprobând fişele de post ale acestuia;
k) evaluează, în condiţiile legii, personalul din subordine.
(2) Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare nu solicită şi nu primeşte instrucţiuni de la nicio autoritate, instituţie sau persoană în realizarea atribuţiilor sale referitoare la declanşarea, desfaşurarea şi valorificarea controalelor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. Crearea execepţiei în privinţa independenţei inspectorului şef este de natură a anula independenţa acestuia în exercitarea prerogativelor, prin lege putându-se statua instrucţiuni în privinţa efectuării controalelor conducând la subordonarea Inspecţiei Judiciare oricărei puteri sau instituţii cărora le-ar conferi acest drept.
(3) Inspectorul şef al Inspecţiei judiciare este ordonator principal de credite.
(4) Inspectorul şef adjunct îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea personalului Inspecţiei Judiciare, altul decât inspectorii judiciari;
b) ajută inspectorul şef în activitatea de verificare şi avizare a actelor şi rezoluţiilor întocmite de către inspectorii judiciari; A se vedea observaţia de la art. 645 alin. 1 lit.c.
c) coordonează activitatea de protecţie şi securitate a muncii;
d) coordonează formarea profesională a inspectorilor judiciari şi activitatea de unificare a practicii la nivelul Inspecţiei;
e) este înlocuitorul de drept al inspectorului şef.
f) orice alte atribuţii delegate de inspectorul şef.
Art. 646 – (1) Inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare sunt numiţi în funcţie de către inspectorul şef, în urma unui concurs, pentru un mandat de 6 ani, dintre judecătorii şi procurorii care au o vechime de cel puţin 8 ani în magistratură şi au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare.
(2) Concursul constă în susţinerea unei probe scrise şi a unui interviu, iar tematica de concurs include legile, regulamentele şi orice alte reglementări în materia organizării şi funcţionării instanţelor, a parchetelor şi a Inspecţiei Judiciare, precum şi prevederile Codului de procedură penală sau ale Codului de procedură civilă, în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului candidat. Interviul nu poate avea o pondere mai mare de 30% din media finală a concursului. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea inspectorului şef, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare şi posturile care se scot la concurs se anunţă cu cel puţin 3 luni înaintea datei concursului.
Art. 647 – Numirea funcţionarilor publici şi, respectiv, a personalului contractual se face potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare şi a celorlalte acte normative incidente.
Art. 648 – (1) Pe durata exercitării mandatului de inspector şef, inspector şef adjunct şi inspector judiciar, judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea devine vacant de drept.
(2) Dispoziţiile referitoare la sancţiunile şi abaterile disciplinare, precum şi procedura disciplinară se aplică în mod corespunzător inspectorilor judiciari.
(3) Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare sunt revocaţi din funcţie în cazul în care li s-a aplicat o sancţiune disciplinară sau în cazul prevăzut la art. 6412 alin. (6).
(4) La încetarea funcţiei de inspector judiciar, judecătorii şi procurorii revin la instanţele sau parchetele unde au funcţionat anterior ori, cu consimţământul lor, la alte instanţe sau parchete unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii. Art. 1341 alin. (2) – (5) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Art. 649 – (1) Inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial.
(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanţelor sau parchetelor unde inspectorul a funcţionat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispoziţiilor art. 6410.
Art. 6410 – (1) Modul de repartizare a sesizărilor şi a dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face în sistem computerizat sau în alt mod care asigură repartizarea aleatorie a dosarelor.
(2) Redistribuirea lucrărilor repartizate aleatoriu inspectorilor judiciari se poate face numai în următoarele cazuri, cu aplicarea alin. (1):
a) imposibilitate de exercitare a atribuţiilor timp de cel puţin 20 de zile;
b) solicitare motivată a inspectorului judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea;
c) suspendare din activitate, în condiţiile legii;
d) ori de câte ori, faţă de calitatea persoanei cercetate, imparţialitatea cercetării disciplinare ar putea fi afectată;
e) conflict de interese.
(3) Actele, documentele sau orice alte informaţii solicitate de Inspecţia Judiciară sau care sunt necesare pentru desfăşurarea cercetării disciplinare se transmit direct Inspecţiei Judiciare.
(4) Inspectorii judiciari pot solicita, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare sau a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente.
(5) Actele, documentele sau orice alte informaţii care se află pe rolul Inspecţiei Judiciare au caracter confidenţial, cu excepţia celor care constituie, potrivit legii, informaţii de interes public.
Art. 6411 – Inspectorii judiciari au următoarele atribuţii:
a) în materie disciplinară, dispun şi efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acţiunii disciplinare faţă de judecători, procurori, inclusiv faţă de cei care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi faţă de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile prezentei legi;
b) efectuează verificări la instanţele de judecată în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunţarea, redactarea şi comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanţele competente, punerea în executare a hotărârilor penale şi civile şi informează Secţia pentru judecători, formulând propuneri adecvate;
c) efectuează verificări la parchete în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea şi înregistrarea lucrărilor, repartizarea dosarelor pe criterii obiective, continuitatea în lucrările repartizate şi independenţa procurorilor, respectarea termenelor, redactarea şi comunicarea actelor procedurale şi informează Secţia pentru procurori, formulând propuneri adecvate;
d) verifică eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţei şi a parchetului, calităţii corespunzătoare a serviciului, semnalează deficienţele constatate şi formulează propuneri corespunzătoare pentru înlăturarea acestora, pe care le prezintă secţiei corespunzătoare;
e) verifică sesizările adresate Inspecţiei Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, procurorilor, inclusiv a celor care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, şi a magistraţilor asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora;
f) efectuează verificări privind îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie de către candidaţii declaraţi admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi la concursul de admitere în magistratură; Această prevedere trebuie eliminată, întrucât competenţa de verificare a bunei reputaţii a candidaţilor admişi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi la concursul de admitere în magistratură aparţine Biroului Concursuri al Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu Inspecţiei Judiciare.
g) efectuează verificările dispuse de Plen pentru soluţionarea cererilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei judecătorilor, prezintă Plenului raportul cuprinzând rezultatul verificărilor;
h) efectuează orice alte verificări sau controale dispuse de Plenul, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii sau de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, în condiţiile legii.
Art. 6412 – (1) În exercitarea atribuţiilor lor prevăzute la art. 6411 lit. b), c), d) şi h), cu excepţia celor referitoare la efectuarea cercetării disciplinare, inspectorii judiciari întocmesc rapoarte de inspecţie pe care le aduc la cunoştinţa instanţelor/parchetelor supuse verificărilor, în vederea formulării de obiecţiuni.
(2) Raportul de inspecţie prevăzut la alin. (1), împreună cu obiecţiunile formulate, se înaintează secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, care stabileşte măsurile ce se impun pentru remedierea situaţiei.
(3) În situaţia în care apreciază că obiecţiunile sunt întemeiate, secţia Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune, în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea completării verificărilor, cu arătarea în mod expres a aspectelor ce trebuie completate.
Art. 6413 – Evaluarea activităţii profesionale a inspectorilor judiciari se face anual de către inspectorul şef, prin acordarea unui calificativ: foarte bine, bine, satisfăcător sau nesatisfăcător. Evaluarea inspectorilor trebuie efectuată de o comisie compusă din inspectorul şef şi şefii de servicii ai Inspecţiei Judiciare.
(2) Evaluarea inspectorului şef şi inspectorului şef adjunct se face de către o comisie constituită din preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi alţi doi membri aleşi de către Plenul Consiliului.
(3) Inspectorul şef, inspectorul şef adjunct şi inspectorii judiciari nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(4) În soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere conducătorului inspectorului şef ori inspectorului evaluat, orice informaţii pe care le consideră necesare, iar citarea inspectorului judiciar pentru a fi audiat este obligatorie.
(5) Hotărârile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 36 alin. (2).
(6) Inspectorul judiciar care primeşte calificativul „nesatisfăcător” sau, de două ori consecutiv, calificativul „satisfăcător” este revocat din funcţia de inspector judiciar.
(7) Criteriile de evaluare a activităţii profesionale a inspectorilor judiciari şi procedura de evaluare se stabilesc prin regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare.
Art.6414 – Personalul Inspecţiei Judiciare răspunde civil, disciplinar, contravenţional, administrativ şi penal, în condiţiile legii.
Art. 6415 – (1) Perioada în care judecătorul sau procurorul este inspector judiciar constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
(2) Pe perioada mandatului, inspectorii judiciari au toate drepturile judecătorilor şi procurorilor detaşaţi, precum şi obligaţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.
(3) Salarizarea şi drepturile inspectorilor se stabilesc în condiţiile legii.
Art.6416 – (1) Paza sediului Inspecţiei Judiciare, a bunurilor şi a valorilor aparţinând acesteia, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a activităţii în aceste sedii se asigură, în mod gratuit, de către Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate.
(2) Efectivele de jandarmi şi fondurile necesare asigurării pazei şi protecţiei obiectivelor şi personalului Inspecţiei Judiciare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea inspectorului şef. Instituirea pazei cu efective de jandarmi se va realiza numai în măsura în care se vor suplimenta efectivele şi fondurile financiare necesare prestării acestui serviciu. Modul de utilizare a personalului jandarmeriei pentru asigurarea pazei şi protecţiei obiectivelor şi personalului Inspecţiei Judiciare se stabilesc prin protocol încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspecţia Judiciară.
Art. III – (1) Dispoziţiile art. II intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. La data intrării în vigoare a art. II se desfiinţează Comisiile de disciplină. Lucrările şi dosarele aflate pe rolul Comisiilor de disciplină la data intrării în vigoare a art. II se finalizează de inspectorii judiciari care le au în lucru sau de alţi inspectori desemnaţi de inspectorul şef, în condiţiile prezentei legi.
(2) Prin reorganizarea Consiliului Superior al Magistraturii, personalul încadrat în cadrul Inspecţiei Judiciare la data intrării în vigoare a art. II va fi preluat şi reîncadrat, iar posturile aferente acestuia vor fi preluate potrivit prevederilor prezentei legi.
(3) Cheltuielile aferente personalului şi posturilor preluate de Inspecţia Judiciară de la Consiliul Superior al Magistraturii vor fi alocate din bugetul Consiliului Superior al Magistraturii în bugetul Inspecţiei Judiciare.
(4) Cheltuielile necesare pentru funcţionarea Inspecţiei Judiciare, altele decât cele prevăzute la alin. (3), vor fi alocate din bugetul Consiliului Superior al Magistraturii. Echipamentele informatice, mobilierul, aparatura birotică, precum şi alte active necesare desfăşurării activităţii Inspecţiei Judiciare vor fi transferate, prin protocol de predare-preluare, din gestiunea Consiliului Superior al Magistraturii în gestiunea Inspecţiei Judiciare.
(5) Cheltuielile care depăşesc sumele alocate potrivit alin. (3) – (4) se vor asigura prin redistribuirea din bugetele altor ordonatori de credite bugetare sau din Fondul de rezervă bugetară, prin hotărâre a Guvernului.
(6) Până la operaţionalizarea Inspecţiei Judiciare, aspectele referitoare la funcţionarea acesteia vor fi asigurate prin compartimentele de specialitate ale Consiliului Superior al Magistraturii.
(7) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice ca, la propunerea ordonatorilor principali de credite bugetare, să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetelor acestora.
(8) Şeful Serviciului de inspecţie pentru judecători şi şeful Serviciului de inspecţie pentru procurori vor continua să funcţioneze ca inspectori în cadrul Inspecţiei Judiciare, până la expirarea mandatului lor de inspector.
(9) Inspectorii judiciari aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a legii îşi continuă mandatul până la data expirării acestuia, urmând ca procedura prevăzută de prezenta lege pentru ocuparea funcţiilor de inspector judiciar să se aplice pentru noile numiri.
(10) În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii adoptă hotărârea pentru aprobarea Regulamentului pentru desfăşurarea şi organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de inspector şef şi inspector şef adjunct.
(11) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Consiliul Superior al Magistraturii este obligat să organizeze concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şef şi inspector şef adjunct. Inspectorul şef în funcţie îşi continuă activitatea până la data numirii în funcţie a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, în condiţiile prezentei legi. În viziunea titularului de proiect, inspectorul şef nu-şi mai păstrează calitatea de inspector similar corpului de inspectori reglementat la alin. 9 din Proiect?

De ce mandatul inspectorului şef încetează de drept, în timp ce conform alin. 9 din Proiect mandatele celorlalţi inspectori continuă?
(12) În termen de 30 de zile de la numirea în funcţie, inspectorul şef:

a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare;

b) propune spre aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii Regulamentul de organizare a concursului pentru ocupare funcţie de inspector judiciar şi Normele metodologice pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie.

(13) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Guvernul adoptă, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, hotărârea prevăzută la art. 642 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(14) La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţie contrară se abrogă.

Concluzie: Inspecţia Judiciară trebuie consolidată ca o structură independentă şi autonomă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu păstrarea actualei formule de organizare şi funcţionare, care include comisiile de disciplină şi procedura de urmărire disciplinară care asigură în condiţii de independenţă şi imparţialitate urmărirea disciplinară a magistraţilor, singura completare a procedurilor trebuind a fi realizată în partea privitoare la conferirea dreptului de recurs al comisiilor de disciplină împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară şi de a reglementa independenţa Inspecţiei Judiciare în mod efectiv şi real

GOOD BYE,MISTER MARK GITENSTEIN!

7 iul.

Recidiva Gitenstein

Intr-o luare de pozitie anterioara [Joi, 23 iunie 2011, „Ce fel de ambasadori şi-a trimis America în România? Noii comisari politici ne vin de peste Ocean?! ” ] am solicitat, in calitate de cetatean liber al unei tari suverane, al carui stat , potrivit Constitutiei , ar trebui sa fie independent in deciziile sale politice, ca ministrul de Externe sa observe si sa sanctioneze imixtiunea ambasadorului Statelor Unite ale Americii la Bucuresti in treburile interne ale Romaniei. Atunci, Excelenta Sa Domnul Henry Mark Gitenstein a tras de urechi Curtea Constitutionala, criticand, cu incalcarea normelor dreptului diplomatic si a principiilor relatiilor internationale, consfintite de Carta Organizatiei Natiunilor Unite, o decizie definitiva , irevocabila si general obligatorie a Curtii , dar care amenda unele din propunerile de revizuire a Constitutiei avansate de presedinteTraian Basescu .

Peste nici doua saptamani, taman cu cu prilejul Zilei Nationale a Statelor Unite ale Americii, domnul ambasador recidiveaza cu afirmatia ca : „cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România este Mircea Geoana”. Presedintele Senatului si personalitate politica marcanta a opozitiei parlamentare, fost contracandidat al lui Traian Basescu in cursa pentru Cotroceni.

Prin aceasata declaratie, solul lui Hussein Barak Obama la curtea lui Traian Băsescu a adus o veste pentru care cel ofensat ar fi trebuit sa-i ceara capul. Daca are „cojones”. Daca nu, atunci sa-i multumeasca lui Obama pentru jignirea administrata prin ricoseu, de lobby-stul de la „Locheed Martin” si sa-si poarte cu capul plecat umilinta.

Intr-un alt registru, chiar dacă cele sustinute ar fi un semnal, această noua declaraţie a sa contravine obligatiilor exprese de abtinere pe care un ambasador le are, de a nu lua astfel de pozitii publice fata de personalitati politice din tara in care este acreditat. Deci nu este voba de o simpla gafa, ci de o greşeală politică si de o grava inconsecvenţă a Ambasadei SUA.

Intr-o situatie oarecum similara, petrecuta in secolul al XIX –lea in relatiile dintre Statele Unite ale Americii si Anglia, amgasadorul englez a fost expulzat numai pentru simplul fapt de a fi afirmat, intr-o scrisoare pe care destinatarul a publicat-o, ca un anumit candidat la presedintia S.U.A. ar favorabil intereselor britanice .

Declaratia ambasdorului, facuta intr-o tara ca Romania, nu este deloc favorabila lui Mircea Geoana si cu greu pot fi intuite motivele pentru care a fost facuta. Nu-i este favorabila , in primul rand, data fiind respingerea de catre mentalul colectiv national a firmanelor de pe la inalte porti. Chiar daca firmanul pare ca aduce sentinta pentru actualul presedinte. Nu-i este favorabila, in al doilea rand, deoarece in perspectiva, chiar absurda, a unui accident istoric, Mircea Geoana ar putea fi expus blamului de a purta eticheta de „agent american”. In urma cu nici o viata de om, o asemnea eticheta stim bine ce consecinte atragea.

Daca ne-am stradui , totusi, sa-l intelegem pe Gitenstein, prietenul lui Geoana, deci nu pe trimisul oficial al S.U.A. in Romania, ar trebui sa ne imaginam urmatorul dialog : Geoana : „Mark , am o mare problema. Te rog sa ma ajuti ? ” Gitenstein : „Spune Mircea , care este problema ta ?” Geoana : Traian, Traian Basescu, dupa vizitele mele la Moscova , ma ameninta cu un dosar. Un dosar in care ma acuza ca sunt agent rus . ” Gitenstein : ” Bine, bine, dar eu ce trebuie sa fac, cum sa te ajut, daca esti in fata cu o asemenea grava acuzatie din partea presedintelui?! ” Geoana: „Spune tu ca sunt si … american”. Gitenstein: ” O.K., nici-o problema. S-a facut !”

Domnule ministru de Externe, luati aminte : Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din aprilie 1961 , art. 41(1) „Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

Good bye, mister Gitenstein !

GUVERNATORUL BNR,MUGUR ISARESCU:NU NE-AM SCHIMBAT FATA DE PERIOADA INTERBELICA!

7 iul.

Isărescu: Nu ne-am schimbat faţă de perioada interbelică

Guveranatorul BNR, Mugur Isărescu, crede că societatea românească de astăzi nu este mult schimbată faţă de cea din perioada interbelică, deşi există diferenţe în ceea ce priveşte calitatea oamenilor care formează elitele.

„Credeţi că atunci (în perioada interbelică – n.r.) nu trebuia să câştige un om bani din CA-ul de la o bancă importantă. Nu ne-am schimbat, numai că atunci erau oameni de altă calitate”, a spus Isărescu, la dezbaterea privind viitorul Centrului Vechi al Bucureştiului, unde a fost lansat volumul „Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor”, semnat de arhitectul Cristina Ţurlea.

Isărescu a mediat o dispută între vorbitorii invitaţi la lansarea de carte privind perspectivele de dezvoltare ale Centrului Vechi al Bucureştiului şi şansele ca astfel de manifestări să influenţeze în vreun fel deciziile viitoare.

Dan C. Mihăilescu a fost vocea cea mai critică, susţinând că asistă la un maslu, întrucât Centrul Vechi nu mai poate fi reînviat, chiar dacă i se face respiraţie „gură la gură”.

„Toţi imobiliarii, gherţoii, baştanii aşteaptă ca nişte vulturi acel cutremur de opt grade ca să ridice nişte blocuri turn”, şi-a început discursul Mihăilescu.

El a continuat arătând că aşa-numitul „Centru al berarilor” nu e decât o minciună, „o ciupercăreală” de restaurante şi cafenele fără niciun specific, unde servirea lasă mult de dorit.

„Toată această ciupercăreală, acest hedonism din Centrul Vechi îmi aminteşte de ce zicea Pleşu referindu-se la euforia dezastrului specifică românului”, a afirmat criticul literar.

Dincolo de virulenţa ironică cu care a descris maniera consumeristă în care funcţionează localurile din Centrul Vechi, inclusiv Carul cu Bere, Mihăilescu a observat că niciunul dintre proprietari nu investeşte cu adevărat în subsolurile acestor clădiri, în structura de rezistenţă.

„Acoperite până la mijloc cu umbrele baştanilor care şi-au deschis cafenele, aceste clădiri arată în partea de sus ca nişte guri ştirbe”, a mai spus Mihăilescu.

Academicianul Dinu C. Giurescu a respins ideea unui maslu şi a arătat că pesimismul nu înseamnă participarea la euforia dezastrului, pentru că există soluţia unei atitudini critice, care de multe ori într-adevăr lipseşte în România.

Pe de altă parte, Giurescu s-a întrebat ce impact au astfel de lucrări şi de manifestări în conştiinţa politicului şi al autorităţilor, în aceste vremuri, „stranii”, în care momente istorice şi personalităţi deosebite sunt terfelite, „sunt făcute trădători”.

„Ai un fel de respect pentru cei din interbelic. Când 40% nu aveau ştiinţă de carte, dar aveau o ştiinţă de a cultiva pământul, iar elita culturală era cu adevărat emblema ţării”, a spus Giurescu.

El a punctat şi o altă diferenţă între România interbelică şi societatea actuală, arătând că în momentul de faţă destinele naţiunii sunt mult mai puţin controlabile.

„Astăzi, forţele care controlează o ţară mică şi mijlocie sunt infinit mai puternice decât cele care controlau România în anii ’20”, a spus Giurescu.

Istoricul Ion Bulei crede că este patologic pentru români să se plângă de era în care trăiesc. „În anii ’20 era înjurat Brătianu. Ne-am plâns mereu de epoca pe care o trăim. Dar pe de altă parte am ştiut să ducem istoria mai departe”, a mai spus Bulei.

Isărescu a povestit că în anii ’90 Banca Naţională a creat o fundaţie pentru salvarea centrului vechi, împreună cu Primăria, unde a donat echivalentul în lei a aproape jumătate de miliard de dolari, bani care s-au risipit fie pentru că nu au fost folosiţi, fie că au fost folosiţi prost, fie din cauza inflaţiei.

Guvernatorul BNR nu a intrat în detalii, dar oficiali din banca centrală au relatat că în vremea mandatului primarului Viorel Lis acea fundaţie a reuşit să reabiliteze nişte blocuri unde urma să fie mutaţi toţi locuitorii din centrul vechi, mai ales cei fără forme legale, dar primăria a alocat acele apartamente altor persoane, fără să înştiinţeze banca centrală.

TITUS CORLATEAN(PSD):NETANYAHU FACE LOBBY PE LANGA ROMANIA!

7 iul.

Titus Corlățean: Netanyahu face lobby pe lângă România

Președintele Comisiei de politică externă a Senatului, social-democratul Titus Corlățean, a declarat pentru e-politic.ro că premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a întâlnit cu Traian Băsescu pentru a face lobby pe lângă România, în ceea ce privește recunoașterea statului palestinian.

„Nu a fost vizita doar în București, este vorba despre un turneu mai larg. Israelul are în clipa de față un subiect important și delicat, cel al Rezoluției unilaterale a autorităților palestiniene la ONU prin recunoașterea independenței statului Palestina. Ori acest aspect este o problemă mai delicată pentru că sunt două curente. Un mesaj de forță și cel al unui dialog politic care să conducă la o soluție care să asigure stabilitatea acesteia pe mai departe. Ori aici există două curente de gândire în relațiile internaționale și la nivelul Uniunii Europene în același timp. Netanyahu face ceea ce ar face orice șef de guvern. Face lobby pentru poziția statului Israel. Acesta este motivul vizitei la București”, a spus senatorul PSD.

Pe de altă parte, Titus Corlățean consideră că atitudinea lui Benjamin Netanyahu este una corectă. „Ceea ce face Benjamin Netanyahu și ceea ce a făcut probabil și în cadrul întâlniri cu Traian Băsescu este lobby pe lângă un stat prieten, așa cum este România de foarte mulți ani, în ideea de a încerca să determine ca poziția României să nu fie în favoarea formulei promovate de autoritățile palestiniene. Ori noi avem o chestiune de tranșat în primul rând în interiorul Uniunii Europene, dar Netanyahu face un lucru corect, face lobby pe lângă un stat important și prieten tradițional, România”, a adăugat președintele Comisiei de politică externă a Senatului.

ANDERS FOGH-RASMUNSSEN,SECRETARUL GENERAL OTAN: CONFIRMA CRITICILE LUI MEDVEDEV LA ADRESA LUI BASESCU

7 iul.

Secretarul-general NATO confirmă criticile lui Medvedev la adresa lui Băsescu

Anders Fogh-Rasmussen, secretarul-general al NATO, declara ca spiritul de dialog dintre NATO si Rusia trebuie protejat şi confirmă ca preşedintele Dmitri Medvedev a criticat unele declaraţii ale lui Traian Băsescu. Ambasadorul român la NATO, Sorin Ducaru, a răspuns acestor critici.

”Preşedintele Medvedev s-a referit la acea chestiune în cadru bilateral şi diplomatic-confidenţial, iar ambasadorul României la NATO a răspuns în acelaşi cadru. Evident, nu voi comenta pe marginea unor astfel chestiuni sau neînţelegeri”, a spus Rasmussen, după ce preşedintele Medvedev l-a criticat pe Traian Băsescu în cadrul summit-ului NATO-Rusia de la Soci.

Rasmussen a menţionat că spiritul de dialog şi deschidere în relaţia cu Moscova, manifestat după Summitul NATO din noiembrie 2010 de la Lisabona, trebuie protejat şi ar trebui evitate acţiuni care ar afecta acest spirit, scrie Agerpres.

„Dimitri Anatolevici Medvedev l-a atacat dur pe românul Băsescu pentru afirmaţiile sale revoltătoare privind 1941. Mă bucur că preşedintele m-a susţinut în această privinţă”, scria, marţi, Dmitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO, într-o postare pe Twitter. „Niciodată nu l-am auzit pe preşedinte (Medvedev – n.r.) vorbind atât de dur”, a afirmat, în aceeaşi zi, o sursă citată de Moskovski Komsomoleţ, citată de Agerpres.

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat pe 22 iunie, într-un interviu televizat, că abdicarea regeluiMihai I a fost ‘un act de trădare a interesului naţional’. ‘Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României, abdicarea din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere’, a spus Traian Băsescu.

„Cuvintele lui Băsescu – despre faptul că, ‘în locul mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut’ pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS – sunt revoltătoare”, a ripostat, pe 30 iunie, Ministerul rus al Afacerilor Externe.

%d blogeri au apreciat: