Arhiva |

SCRISOAREA DESCHISA A REVOLUTIONARILOR DIN TIMISOARA!

16 iul.

Scrisoare deschisă a revoluţionarilor din Timişoara

Noi, semnatarii acestei scrisori, câţiva din miile de timişoreni care în 1989 ne-am asumat, cu riscul vieţii, încercarea de schimbare a lui Ceauşescu şi doborârea unui întreg sistem totalitar, constatăm ca la 22 de ani de la REVOLUŢIA ROMÂNĂ din Decembrie 1989 se reinventează propaganda mincinoasă, se formează noi propagandişti, care prin lichelismul lor îi fac invidioşi pe cei din regimul Ceauşescu, se reinventează colaboraţionismul pe spinarea statului: nu eşti membru de partid, nu eşti angajat!

Am asistat în seara zilei de 12 iulie 2011 la emisiunea ghidonată de Robert Turcescu şi Ion Cristoiu, în colaborare cu G.Cartianu, avându-l ca invitat pe Claudiu Iordache, director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Rar am putut vedea o mostră de manipulare atât de grosolan pusă în scenă. Era actul doi la ceea ce ministrul de Externe Baconschi a declarat că intenţionează a realiza:

un muzeu al dictaturii comuniste; ca şi cum românului şi României atât îi mai lipseşte, că în rest avem de toate. Intenţia declarată a ministrului era de comasare a acestui Institut, singurul care studiază cel mai important şi curajos moment din istoria românilor la sfârşit de secol XX, cu unul condus de Volodea Tismăneanu, recunoscut prin condamnarea până la siluire a comunismului la televizor.

Şi dacă tot nu au soluţii pentru România, cei care in Decembrie 89 erau de cealaltă parte a baricadei s-au gândit să mai jignească o dată poporul român. Printr-un plan diabolic încearcă din răsputeri să spună că în Dec. ’89 nu a fost Revoluţie, că ruşii ne-au scos din case, ne-au mânat pe străzi, ne-au împuşcat, ne-au îngropat, ne-au obligat sa-l împuşcăm pe Ceauşescu, ne-au obligat să desfiinţăm PCR-ul, ne-au obligat să intrăm în NATO şi UE. Şi cine propagă aceste neadevăruri: un post de televiziune beneficiar al acelui act din Dec. ’89 şi al tunurilor date BRCE-ului, un moderator impertinent, un redactor agramat, lipsit de cele mai elementare reguli de comportare – în fapt spălător de „cadavre”, un ziarist care se documentează după dictare.

Noi vă spunem câteva lucruri elementar de simple: în Timişoara a fost o Revoluţie autentică şi ea s-a desfaşurat cu Ceauşescu la putere! Noi am fost singuri împotriva sistemului, nu ne-au scos în stradă nici ruşii, nici ungurii, nici sârbii, ci conştiinţa noastră, am ieşit cu sutele de mii la Revoluţie, iar cei pe care voi îi prezentaţi ca mari autoştiitori, ca deţinatori de adevăruri absolute, îl apărau pe Ceauşescu atunci.

Noi nu avem nevoie de legitimarea voastră. Noi am fost atunci când voi aţi lipsit. Şi noi am fost români, germani, unguri, sârbi, evrei cu alte cuvinte CETĂŢENI AI TIMIŞOAREI. Pe noi nu ne poate legitima nici securitatea, nici Preşedinţia, nici Parlamentul şi cu atât mai puţin unii ca Turcescu, Cartianu, Cristoiu sau Volodea Tismăneanu.

Dintre miile de disidenţi şi de victime ale comunismului chiar credeţi că nu exista niciunul care să se ocupe de condamnarea comunismului? Chiar credeţi că un Institut al Revoluţiei Române poate fi condus de Volodea? Chiar credeţi că cine a fost frate cu dracu poate face exorcizari? Chiar credeţi că un preşedinte comunist şi colaboraţionist poate condamna comunismul? De ce nu condamnă Securitatea? Chiar este greu de vazut că Legea accesului la dosare este victoria Securităţii împotriva poporului român? Câţi securişti au fost pedepsiţi?

Voi cei care aţi gândit acest plan diabolic de negare a Revoluţiei şi de inducere a ideii că poporul român este handicapat, uşor de dus de nas şi incapabil de a discerne răul de bine nu faceţi greşeala pe care au făcut-o mentorii voştri, comuniştii.

Nu cu noi duşmani şi cu o Românie înjosită veţi crea diversiunea de a trece problemele grave ale acestei ţări in plan secund. Ele există si nerezolvându-le ne scoateţi din nou in stradă! Sau veţi spune că ne-au scos ruşii ? Chiar credeţi că zecile de victime de pânăîin 22 Dec., că profanarea şi arderea cadavrelor, că omorârea răniţilor din Spitalul Judeţean Timiş le-au săvârşit ruşii? Că în 12 ianuarie 1990 la Timişoara, ruşii au incercat o lovitură de stat în paralel cu Bucureştiul?

Noi TIMIŞORENII avem bun simţ, aşa cum l-am avut şi în Decembrie 89, şi nu cerem decât sa fim lăsaţi in pace. Nu ne mai târâţi în retorici iresponsabile, ştim că ne urâţi, pentru ca nu puteţi fi ca noi – curaţi şi curajoşi.

Chiar nu aţi aflat ca Revoluţia a inceput in 14-15 dec. 1989, că în 20 Dec. eram un oraş liber, că în 28-29 ian. 1990 am avut alegeri libere în Timişoara?

Noi am crezut şi credem in Revoluţie, în democraţie şi ne disociem de lichelismul vostru, refuzăm să credem că suntem o ţară de manelişti şi pe noi nu ne amăgiţi cu „succesurile” voastre.

Să-i acuzi pe cei care în Dec. 89 şi-au asumat toate riscurile, să negi că românii au făcut Revoluţia arată cât de înguşti la minte şi răuvoitori sunteţi. Chiar nu ştiţi că în Dec. 1989 POPORUL ROMÂN îşi alesese drumul fără a cere voie nici de la americani, nici de la ruşi?

De fapt voi sunteţi cei care regretaţi că nu a fost o revoluţie bolşevică. Dar noi suntem mărinimoşi şi spunem: Iartă-i Doamne pe cei săraci cu duhul!

Semnatari:

Adrian Sanda luptător, fost preşedinte Asociaţia Victoria, fost Secretar de Stat la S.S.P.R.

Gabriel Marinescu luptător, Victoria

Dragoi Mihai rănit, 17 Decembrie

Marcu Ion luptător, EFCC

Radu Motica luptător, Victoria

Lungu Gheorghe rănit, fost preşedinte 17 DECEMBRIE

Traistaru Maria luptător, independent

Florescu Viorel luptător, preşedinte Revoluţia 1989

Hosu Virgil arestat, preşedinte ALTAR

Jijie Gheorghe luptător, Forumul Revoluţiei

Sasaran Gruia luptător, independent

Petre Borosoiu luptător EFCC

Factor Alexandru luptător, Forumul Revoluţiei

Oprea Beni luptător, Victoria

Savu Ioan luptător, independent

Apetrei Liviu luptător, fost preşedinte Forumul Revolutţei

Menţionăm că în marea lor majoritate cei de mai sus sunt membrii fondatori ai Frontului Democratic Român, formaţiune politică născută în Opera din Timişoara în data de 20 Decembrie 1989.

LASZLO BORBELY,VICTIMA A INTERESLOR MESCHINE ALE TRIADEI BASESCU-KELEMEN-SOROS- VA FI DAT,IAR ROSIA MONTANA EXPLOATATA DE RMGC!

16 iul.

Interesele lui Kelemen Hunor în cazul Roșia Montană: Rimetea, Transilvania Trust și trocul cu PDL. Și o scrisoare deschisă către Emil Boc

Monica Iacob Ridzi și Ioan Botiș sunt miniștrii care și-au părăsit fotoliile în urma unor scandaluri de corupție. Vasile Blaga și-a dat demisia după episodul ”javră ordinară” și conflictul cu Traian Băsescu. Demiterea lui Laszlo Borbely a fost luată în discuție în această săptămână în urma vehiculării numelui lui într-un scandal de corupție. La polul opus se află Cseke Attila care și-a păstrat postul după episodul bebelușilor arși. Se poate trage vreo concluzie din aceste cazuri legat de motivele demiterii/ demisiilor din funcția de ministru? Da și nu.

Se poate însă constata că niciun ministru nu și-a pierdut postul pentru că a mințit în cadrul declarațiilor publice făcute în exercitarea atribuțiilor sale. Minciuna nu este un motiv suficient pentru a duce la o demisie sau demitere. Cel puțin nu în România

***

Cum am arătat zilele trecute, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a mințit fără nicio jenă în legătură cu situația de la Roșia Montană. Într-un interviu acordat pe 13 iulie, afirma cu seninătate că arheologii sunt specialiștii care trebuie să se pronunțe în cazul Roșia Montană și că el ”nu cunoaște încă opinia specialiștilor”. Printr-un comunicat emis de o instutuție din subordinea Ministerului Culturii, emis pe 14 iulie, se arată foarte clar însă, că exista o decizie de descărcare de sarcină a Comisiei Naționale de Arheologie (de asemenea din subordinea lui Kelemen Hunor) încă din data de 12 iulie. Mai mult, pentru a înlătura orice dubiu, în același comunicat se arată că însuși ministrul Culturii ” plan de actiune care sa asigure conservarea celor mai importante situri arheologice si monumente arhitectonice”.

Pe baza Legii 544/2001, referitoare la liberul acces la informațiile de interes public am solicitat oficial Ministerului Culturii și Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Alba informații despre acest ”plan de acțiune”, fără a primi însă un răspuns. Îl aștept în continuare, deși acesta ar fi trebuit să fie prezentat pe site-ul ministerului și supus dezbaterii publice (pentru că în ciuda a ceea ce afirmă Kelemen Hunor, specialiști nu sunt doar arheologii, patrimoniul cultural de la Roșia Montană fiind unul complex, care ține de arheologie, arhitectură, patrimoniu natural și patrimoniu imaterial).

Ieri, într-o declarație de presă făcută în județul Covasna, citată de Mediafax, Kelemen Hunor a continuat seria minciunilor. ”Dacă nu avem nevoie de un investitor, statul român trebuie să spună ”Mergeți acasă”. Dacă ai dat o licență de exploatare minieră, atunci trebuie să ții cont de acea decizie”, a afirmat Kelem Hunor. Licența de exploatare nu degrevează însă investitorul de obligativitatea îndeplinirii condițiilor legale. Ori RMGC, compania care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, nu a reușit să îndeplinească aceste condiții legale timp de 11 ani, blocând abuziv și ilegal (în acest sens existând sentințe judecătorești) dezvoltarea alternativă a localității. Statul român nu poate fi făcut responsabil că RMGC nu și-a îndeplinit obligațiile legale pe care le avea!

”Important este ca, indiferent de ce decizie luăm, trebuie să oferim ceva oamenilor de acolo, dar să îi trimitem să culeagă fructe de pădure şi să aştepte să vină turiştii e cam puţin, e nevoie de un pic mai mult”, a mai spus Kelemen Hunor în Covasna. Această declarație nu este doar mincinoasă, ci și răuvoitoare, pentru că are la bază un interes ascuns al ministrului.

Cum am arătat și în articolele precedente, cel mai bun exemplu că o fostă localitate minieră poate trăi foarte bine din turism se află la doar 30 de kilometri de Roșia Montană, tot în județul Alba, la Rimetea. Patrimoniul cultural de la Rimetea nu are însă nici vechimea, nici valoarea celui de la Roșia Montană. Iar Kelemen Hunor cunoaște foarte bine situația, din moment ce le-a promis localnicilor că va susține includerea Rimetei pe lista indicativă a UNESCO. E drept, între Rimetea și Roșia Montană există, totuși, două diferențe: populația majoritar maghiară din Rimetea și, mai ales, faptul că reabilitarea clădirilor din localitate a fost făcută (cu o subvenție primită din partea Consiliului Local al Sectorului 5 Budapesta) de Transilvania Trust, firmă condusă de consilierul lui Kelemen Hunor, Csilla Heghedus (și nu m-ar suprinde ca ”în planul de acțiune pentru Roșia Montană”, să se regăsească Transilvania Trust, Grup Corint și Artex S.A.).

Cazul Rimetea și modul în care această localitate s-a dezvoltat, transformându-se dintr-o localitate minieră în una turistică (fără a fi nevoie de investiții de ”zeci sau sute de milioane de euro”, cum aberant a afirmat ministrul) reprezintă nu doar dovada minciunilor lui Kelemen Hunor, ci și a intereselor sale. Pentru că distrugerea patrimoniului cultural de la Roșia Montană ar înlătura concurența pe care aceasta i-ar face-o Rimetei pentru listarea UNESCO (ambele localități intrând la aceeași categorie – situri miniere – categorie privilegiată în politica actuală a UNESCO).

La acest interes se mai adaugă unul: folosirea Roșiei Montane ca monedă de schimb în trocul de guvernare cu PDL (coincidență sau nu, decideți d-voastră, după declarațiile lui Kelemen Hunor despre Roșia Montană, au urmat cele ale lui Emil Boc întru susținerea lui Laszlo Borbely).

Pentru minciunile sale și pentru transformarea într-un avocat al distrugerii patrimoniului cultural de excepție de la Roșia Montană, ministrului Culturii din Guvernul României, Kelemen Hunor, îi rămâne o singură soluție: demisia.

***

O altă opinie în acest sens, puteți citi aici:

Și o ”dedicație specială” pentru domnul Kelemen Hunor, din partea maghiarilor din România:


***

Pentru cine are vreun dubiu în privința distrugerii patrimoniului cultural de la Roșia Montană, vă ofer scrisoarea deschisă adresată premierului Emil Boc de către arheologi și arhitecți români, cu reputație națională și internațională, care au documentat la fața locului (în Roșia Montană) situația.

Scrisoare deschisă adresată PRIMULUI MINISTRU AL ROMÂNIEI

Domnule Prim-Ministru,

Constatăm cu îngrijorare că în ultimele zile are loc în România o campanie agresiv concertată pentru susţinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Roşia Montană (RMGC). Putem bănui motivul aflat la originea insistentelor declaraţii ale așa-zisului grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Roşia Montană (GIPMPCRM) în favoarea demarării proiectului minier, prezentat ca soluţie viabilă pentru salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană, dar şi ca prilej de exprimare a poziţiei privilegiate deţinute de RMGC în deciziile asupra destinului patrimoniului cultural românesc: în pofida pretenţiei de independenţă, acest grup este finanţat de compania RMGC, iar poziţia sa este expresia transparentă a acestei realităţi. În consecinţă, oameni de cultură importanţi, dar – aşa cum rezultă din declaraţiile făcute publice – defectuos sau deloc informaţi în problemele conservării, protejării monumentelor istorice şi ale gestionării complexe a peisajului cultural întorc spatele realităţii, calificând drept intenţii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC.

În chip semnificativ, exact în aceste zile s-a produs şi decizia luată într-o şedinţă ţinută în secret de către Comisia Naţională de Arheologie (CNA), o decizie de natură să pună în pericol soarta monumentelor istorice şi arheologice şi a peisajului cultural în ansamblul său, prin actul administrativ al descărcării de sarcina arheologică, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Cârnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protecţia legii. Este inacceptabil că această decizie a fost concepută şi promovată întru totul în favoarea intereselor financiare ale RMGC şi ale celor ce au fost pe diferite căi stimulaţi să susţină în chip suspect, din chiar interiorul comunităţii ştiinţifice, campania anti-ştiinţifică de minimalizare a interesului istoric al Roşiei Montane şi de reducere la minim a protecţiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universală al acestui sit. Această decizie, care pare a fi fost acceptată fără obiecţii de către ministrul Kelemen şi a fost implementată deja formal sub semnătura unui funcţionar de rang judeţean, se întemeiază pe o dublă premiză falsă, şi anume că cercetarea arheologică a Masivului Cârnic a fost încheiată şi că amenajările miniere romane complexe din acest masiv – al căror caracter excepţional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetărilor echipei de arheologie minieră care le-a studiat (Univ. Toulouse) – pot fi conştient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului.

Atragem atenţia că implementarea formală şi practică a deciziei de descărcare arheologică a Masivului Cârnic ignoră hotărârea definitivă şi irevocabilă prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descărcare de sarcină arheologică (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o nouă acţiune în justiţie pentru ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi organul său consultativ CNA, să înţeleagă că misiunea lor este protejarea moştenirii culturale a României şi nu sacrificarea acesteia?

Credibilitatea RMGC în materie de conservare şi restaurare a monumentelor istorice este bine cunoscută prin distrugerea prin demolare sau abandon dirijat a peste 150 de case din zona Roşia Montană, prin propunerile de distrugere extinsă a monumentelor de importanţă excepţională ca recompensă pentru o iluzorie bunăstare economică de scurtă durată. Procedeele de restaurare aplicate de RMGC şi competenţa autorilor acestora sunt corect reflectate în exemplul concret oferit prin aşa-zisa restaurare a unei clădiri din centrul istoric al Roşiei Montane – căreia, dincolo de cosmetizarea de faţadă i s-a falsificat structura istorică – şi în soluţia hilară de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de tristă amintire de a aduce adevărul în slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propagandă în favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabilă ca expresie a acţiunilor Statului în problema protejării moştenirii culturale a României. Este inacceptabil ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să intre în rezonanţă cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profită în exces de gravele probleme sociale existente la Roşia Montană şi de lipsa cronică de informare a populaţiei în privinţa condiţiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevărat durabilă. Este inacceptabil ca un ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional să confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia. Este inacceptabil ca ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, personal sau prin vocea funcţionarilor din subordine, să dezinformeze opinia publică cu privire la consecinţele introducerii Roşiei Montane pe lista tentativă a UNESCO, când aceasta a avut recomandarea unor înalte foruri naţionale şi internaţionale, inclusiv Comisiile de Cultură reunite ale Parlamentului României, şi să se prefacă a nu şti care sunt consecinţele abandonării patrimoniului cultural de la Roşia Montană unei companii economice de interes privat, care promovează procedee de conservare şi restaurare ce contravin principiilor şi practicilor prevăzute de convenţiile internaţionale la care a aderat Statul Român. Este inacceptabil ca populaţia dramatic sărăcită a Roşiei Montane să nu merite altceva din partea Statului Român decât o încurajare cu false iluzii despre viitor.

Atragem atenţia asupra contradicţiei fundamentale între concluziile Comisiei Prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale (Comisia) – înfiinţată prin Decizia Preşedintelui României în 18 aprilie 2008 – şi modul în care Guvernul României prin vocea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îşi manifestă prezenţa în legătură cu salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană. În primul Raport elaborat (Patrimoniul construit şi natural al României în pericol. Măsuri prioritare de protecţie), faţă de care Preşedintele României şi-a manifestat public totala adeziune cu prilejul lansării din 16 septembrie 2008, ca şi în Raportul final editat de curând de Institutul Cultural Român, Comisia constata că situaţia Roşiei Montane exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran (istoric şi natural), în numele unei investiţii economice prezentate ca unica variantă pentru o dezvoltare durabilă.

Atragem atenţia Guvernului României că actuala criză economică şi cu atât mai puţin interesele economice ale unei companii de interes privat nu pot fi făcute responsabile pentru slăbiciunea Statului Român în a proteja destinul moştenirii culturale a României.

În numele datoriei pe care fiecare ţară o are faţă de generaţiile viitoare, solicităm Guvernului României să-şi reconsidere poziţia faţă de un Patrimoniu pe care are misiunea de a-l apăra şi nu de a-l abandona, să dea un semnal concret că Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional consideră, într-adevăr, o prioritate a activităţii sale «cucerirea patrimoniului cultural» şi să refuze primul pas spre distrugerea finală a Roşiei Montane – avizul de descărcare arheologică a muntelui Cârnic, care conţine cele mai extinse şi importante galerii romane.

dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”

prof. dr. Mircea Babeş, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei „Vasile Pârvan”

prof. dr. Ioan Piso, preşedinte al Fundaţiei Culturale „Roşia Montană”

prof. dr. Andrei Pippidi, Universitatea din Bucureşti, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice

prof. dr. Aurelian Trişcu, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice

prof. Şerban Cantacuzino, membru al Societăţii Anticarilor şi al Institutului Regal al Arhitecţilor din Marea Britanie

prof. dr. Dan Mohanu, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti

conf. dr Sergiu Nistor, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, președinte al ICOMOS România

dr. Maria Alexandrescu Vianu, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române

Maria Berza, expert în politici culturale

dr. Radu Harhoiu, CșI Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române

Șerban Țigănaș, președinte al Ordinului Arhitecţilor din România

Șerban Sturdza, vice-președinte al Ordinului Arhitecţilor din România, vice-preşedinte al Pro Patrimonio

conf. dr. Horia Ciugudean

drd. Virgil Apostol, Muzeul Naţional de Istorie a României, secretar al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”

dr. Ştefan Bâlici, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, vice-preşedinte al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”

DNIEL MORAR (DNA)SI „PRESIUNILE POLITICIENILOR”SAU UITE CINE VORBESTE:”HOTUL STRIGA PRINDETI HOTUL”

16 iul.

Morar îi acuză pe alţii de presiuni politice când de fapt presiunile politice le face DNA,dar uita de procesul pierdut la CEDO-STATUL ROMAN FIIND CONDAMNAT SA PLATEASCA 3 milioane de euro.
„Hoţul strigă prindeţi hoţul”

Şeful DNA, Daniel Morar, spune că atunci când a vorbit despre presiunile asupra procurorilor a avut în vedere declaraţiile vicepreşedintelui PNL, Mihai Voicu, ale preşedintelui UDMR Kelemen Hunor şi postarea pe blog a preşedintelui PSD Victor Ponta.

Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Daniel Morar, a susţinut, la Realitatea TV, că atunci când a făcut referire la presiuni asupra procurorilor s-a referit la declaraţiile făcute de Mihai Voicu, de la PNL, care a spus că „DNA este ca Petrică cu lupul”, o „instituţie necredibilă care aruncă bombe”, la afirmaţiile lui Kelemen Hunor, de la UDMR care a susţinut că „DNA este o instituţie care distrige cariere şi că de cele mai multe ori s-a dovedit că acuzaţiile sunt false”, precum şi la postarea de pe blogul personal, făcută de Victor Ponta.

„Aceste declaraţii generează presiuni asupra procurorilor, presiunea este indiferent de efectul pe care-l are. Ne deranjează acuzele şi decalraţiile nereale cu privire la un caz”, a spus şeful DNA.

„Nu există un caz Borbely, nu există o acuzaţie oficială adusă domnului Borbely”, a subliniat Morar.

Procurorul şef al DNA a spus, într-un interviu acordat TVR, că solidaritatea unor colegi de partide nu ar fi nicio problemă pentru procurori dacă s-ar opri aici, însă această solidaritate este „condimentată” cu afirmaţii făcute în necunoştinţă de cauză şi cu acuzaţii la adresa anchetatorilor.

Mai-marii DNA şi ANI au lansat vineri atacuri fără precedent la adresa politicienilor, acuzându-i de presiuni politice. În realitate, DNA şi ANI sunt instrumentele de presiune politică ale opozanţilor lui Traian Băsescu şi PDL.

Uite cine vorbeşte?

Cazul „Borbely” riscă să inflameze la maxim scena politică. Ultimul care a turnat gaz pe foc a fost şeful DNA, Daniel Morar. Pe postul public de televiziune (de regulă el făcea „dezvăluiri” la un post privat aflat în siajul Cotrocenilor, dar acum a preferat TVR, pentru o mai mare vizibilitate – semn că gluma se îngroaşă), Daniel Morar, acuză, nici mai mult, nici mai puţin, presiuni din partea politicienilor în dosarul legat de ministrul Mediului, Borbely Laszlo.

„Am văzut în ce constau declaraţiile de susţinere ale colegilor de partid sau ale altor partide politice şi nu fac decât să constat că se întâmplă lucruri care în ultima vreme se repetă în mod obişnuit. Această solidaritate nu ar fi nicio problemă pentru procurori dacă s-ar opri aici, însă aceste forme de solidaritate sunt condimentate cu afirmaţii făcute în totală necunoştinţă de cauză şi cu acuzaţii la adresa DNA sau a procurorilor. Aceste personaje care fac acuzaţii nu cunosc nici situaţia de fapt nici, nici situaţia juridică şi nici normele juridiceaplicabile în materie, fără ca asta sa-i impiedice să facă acuzaţii de genul DNA este o instituţie abuzivă. Problema se pune atunci când acest climat pune presiune pe procuror, în condiţiile în care oricum instrumentarea unui astfel de dosar este oricum destul de dificilă”, a declarat Daniel Morar.

Ceea ce susţine Daniel Morar reprezintă o culme a tupeului. Nu fondul dosarului a fost criticat de diverşi policieni, ci faptul că au existat scurgeri în presă şi pentru că s-a ajuns din nou în faza tele-justiţiei. La asta s-au referit liderii UDMR (şi se referă de regulă şi alţi politicieni care află că sunt cercetaţi de DNA nu de la procurori, ci din materialele pe care instituţia patronată de Daniel Morar le dă presei), iar declaraţiile de încredere faţă de Borbely Laszlo în nici un caz nu reprezintă vreun element de presiune împotriva DNA.

Prin ceea ce a declarat Daniel Morar la TVR, nu se poate deduce altceva decât faptul că domnia sa încurajează practica ilegală a scurgerii de informaţii către presă în dosarele în care de regulă sunt politicieni care într-un moment sau altul nu se află pe aceiaşi linie cu Traian Băsescu şi PDL. Pentru că, repetăm, toate acuzaţiile la adresa DNA s-au referit la scurgerile de informaţii în presă. Activitate care de fapt ea reprezintă o presiune politică la adresa celor care se opun lui Traian Băsescu şi PDL.

Secretarul General ANI se opune accesului în justiţie al cetăţeanului

Jalnica prestaţie a şefului DNA a fost completată de secretarul general al ANI, Horia Georgescu. Vineri seara, la RTV, şi el a afirmat că se fac presiuni politice împotriva inspectorilor ANI. El a afirmat nici mai mult, nici mai puţin că presiunile se manifestă prin depunerea de plângeri penale împotriva inspectorilor ANI. „Nu, nu ne temem noi, dar sunt inspectori de integritate sau alte categorii de personal pe care se pune presiune (…). Da, se poate duce, poate depune o plângere penală doar ca să pună presiune pe acel inspector. Iar în acest caz, acel inspector a formulat o cerere de abţinere datorită presiunilor la care a fost supus, este foarte simplu”. Ceea ce susţine Horia Georgescu intră în coliziune flagrantă cu Constituţia. Articolul 21, alin 1. şi 2 din Legea fundamentală sunt mai mult decât clare: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Secretarul general ANI se pare că nu a citit Constituţia, din moment ce susţine că o plângere penală împotriva celor din instituţia sa reprezintă presiune politică. Rugat să dea un exemplu, Horia Georgescu a nominalizat-o pe senatoarea PSD Olguţa Vasilescu.

Intrată telefonic în emisiune, social-democrata a precizat că a anunţat într-o conferinţă de presă că urmează să acţioneze ANI în instanţă, pentru că a dat presei, ilegal, informaţii privind o verficare a averii ei, în timp ce ea nu aflase nimic pe cale oficială.

„Nu este vorba de nicio presiune politică. Am anunţat public intenţia de a depune plângere penală, pentru că mi-a fost atacată imaginea prin scurgerea de informaţii către presă, înainte de a primii vreo înştiinţare oficială că sunt verificată. Plângerea penală nu se referă în acest moment la fondul problemei. Dar şi aici este vorba de o eroare gravă a celor de la ANI”, a precizat Olguţa Vasilescu.

MUJAHEDINUL INTELECTUAL AL LUI TRAIAN BASESCU,BASISTUL MIRCEA CARTARESCU:”DUMNEZEULE MA GANDESC CUM VA FI VIATA DUPA BASESCU”!

16 iul.

Mircea Cărtărescu se gândește cu groază la cum va fi „viața după Băsescu”

Cine spunea că scriitorul favorit al președintelui, Mircea Cărtărescu, s-ar fi dezis de „cel mai iubit fiu al poporului”?! Aiureli! Cărtărescu este mai atașat cauzei regimului Băsescu ca niciodată.

Cel mai premiat scriitor al ultimilor ani demonstrează în editorialul său de vineri din „Evenimentul Zilei” că a rămas unul dintre cei mai fanatici susținători ai lui Traian Băsescu. Autorul „Levantului” îi biciuiește fără milă pe toți aceia care au îndrăznit în aceste zile să își exprimele îndoielile cu privire la dosarul prefabricat ministrului Mediului, Laszlo Borbely. Plecând de la considerațiile aspre despre liderii UDMR, PNL și PSD care au vorbit în termeni elogioși despre Borbely, Cărtărescu se arată de-a dreptul îngrijorat de posibilitatea ca, odată veniți la putere cei din USL, în România să fie instaurat un regim teribil, asemănător celor din America Latină.

Intelectualul președintelui mai crede că venirea la putere a actualei opoziții va produce „ravagii apocaliptice, ca stolurile de lăcuste din povestea plăgilor Egiptului”.

Mircea Cărtărescu devine el însuși de-a dreptul apocaliptic, la sfârșitul editorialului, atunci când se declară de-a dreptul terifiat de modul în care va arăta „viața de după Băsescu”.

„Dumnezeule, mă gândesc câteodată ce va fi în viaţa de după Băsescu!”, spune Cărtărescu, aproape disperat la gândul că, din păcate pentru domniile lor, mujahedinii intelectuali ai lui Traian Băsescu, va mai exista viață și după dispariția de pe scena politică a actualului președinte al României.

Kylie Minogue & Dannii Minogue The Winner Takes It All

16 iul.

The Winner Takes It All!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dannii Minogue – I Begin To Wonder (@ Jensen)

16 iul.

I Begin To Wonder!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

[] Mishelle ft. Randi – Only You [Official Video (HD) …

16 iul.

Only You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Taio Cruz feat Kylie Minogue – Higher Official Video

16 iul.

Higher!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

AUTORITATEA BANCARA EUROPEANA(EBA):OPT BANCI NU SUNT SUFICIENT DE PUTERNICE PENTRU A FACE FATA UNEI RECESIUNI PRELUNGITE!

16 iul.

Opt bănci europene au picat la testul de stres din UE

Opt bănci europene nu sunt suficient de puternice pentru a face faţă unei recesiuni prelungite şi trebuie să-şi majoreze capitalul cu 2,5 milioane de euro.

Alte 16 bănci abia au reuşit să treacă testele de stres, a anunţat vineri Autoritatea Bancară Europeană (EBA), transmite Wall Street Journal. Analiştii se aşteptau ca aproximativ 20 de bănci să nu reuşească să treacă testele de stres.

Rezultatele testelor de stres derulate în rândul a 91 de bănci arată că cinci bănci din Spania, două din Grecia şi una din Austria nu au reuşit să treacă testele de stres. Numele băncilor care nu au trecut testele de stres vor fi publicate ulterior.

Spania, a cărei economie şi sistem bancar sunt afectate de colapsul pieţei imobiliare, este ţara cu cele mai multe bănci care au picat testele de stres – cinci bănci nu au înregistrat o rată de adecvare a capitalului de 5%. Alte şapte bănci spaniole au trecut cu greu testele, având o rată de adecvare a capitalului între 5 şi 6%.

Două bănci din Grecia şi una din Austria au picat de asemenea testele de stres, a anunţat Autoritatea Bancară Europeană. În plus faţă de cele şapte bănci din Spania care au trecut cu greu testele de stres se mai află în aceeaşi situaţie o bancă din Cipru, două din Germania, două din Grecia, una din Italia, două din Portugalia şi una din Slovenia.

În Irlanda, care a primit anul trecut asistenţă financiară, după implozia sistemului bancar, toate cele trei bănci participante la testele de stres le-au trecut cu uşurinţă.

Autoritatea Bancară Europeană a anunţat că băncile implicate în testele de stres şi-au majorat capitalul cu 60 miliarde de euro în primele patru luni din 2011. Dacă testele ar fi luat în calcul situaţia financiară a băncilor la 31 decembrie, 20 de bănci ar fi picat, având împreună nevoie de o majorar de capital de 26,8 miliarde de euro, susţine EBA.

Băncile testate provin din 21 de ţări şi reprezintă 65% din activele bancare din UE. Cea mai reprezentată ţară este de departe Spania, cu 25 de bănci, urmată de Germania, cu 13 bănci, şi Grecia, cu şase bănci.

Potrivit pronosticurilor mediilor financiare, între 10 şi 15 bănci nu vor trece aceste teste, în special din Spania şi Germania. În plus, analiştii vor urmări cu atenţie şi rezultatele băncilor din Grecia, Italia, Portugalia şi Irlanda, ţări considerate a fi cele mai fragile în contextul actual.

Pentru a putea trece testele de stres din acest an, care pleacă de la ipoteza unei contracţii economice de doi ani, băncile europene vor trebui să-şi menţină capitalul core Tier 1 la 5%.

Anul trecut, 91 de bănci europene au fost supuse unei prime runde de teste de stres şi doar şapte instituţii nu au reuşit să treacă aceste teste. Analiştii au criticat prima rundă de teste de stres pentru că a utilizat criterii mult prea relaxate.

Pe listă se regăsesc majoritatea băncilor străine care operează în România: Erste Bank Group, Raiffeisen Bank International, Marfin Popular, Bank of Cyprus, Societe Generale, EFG Eurobank, National Bank of Greece, Alpha Bank, Piraeus Bank, ATEbank, OTP Bank, UniCredit SpA, ING Bank, BCP şi Royal Bank of Scotland. Pentru prima dată va fi testată şi Oesterreichische Volksbank AG (Austria).

AHMAD BADER AGEL,AMBASADORUL PALESTIANIAN:IL ATACA PE BIBI NETANAYHU,AFIRMAND CA ROMANIA REGIMULUI TRAIAN BASESCU VA SUSTINE LA ONU ,RECUNOASTEREA STATULUI PALESTINA!

16 iul.

Ambasadorul palestinian: O schimbare politică în Siria e în favoarea poporului său

Ahmad Bader Aqel, ambasadorul Palestinei, a declarat vineri, la Timişoara, că recenta vizită efectuată la Bucureşti de prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, n-ar fi reuşit să schimbe poziţia României în ceea ce priveşte susţinerea de care se va bucura ţara sa, la sesiunea din luna septembrie, când ţările membre ONU urmează să susţină prin vot independenţa Palestinei.

„În acest sens, cred că poziţia României nu s-a schimbat, mai ales că ţara dumneavoastră a recunoscut statul Palestina încă din anul 1988. Ultima vizită a premierului Netanyahu de la Bucureşti nu a putut schimba această poziţie. Doar unele agenţii de presă au încercat să dea o altă conotaţie celor convenite între cele două state, după vizita premierului israelian”, spune ambasadorul Ahmad Aqel, ca primă luare de poziţie după vizita premierului Statului Israel, la Bucureşti.

El a mai declarat, la o întâlnire informală cu ziarişti din Timişoara, precedată de lansarea unui volum de proză aparţinând unui autor palestinian, că o eventuală schimbare politică în Siria, generată de mişcările de protest din acestă ţară şi care durează de mai multe luni de zile, ar fi în interesul poporului palestinian. „Toate schimbările care se petrec în ţările arabe au consecinţe asupra Palestinei şi a lumii întregi. Noi credem că cel care a pus în mişcare popoarele arabe este dorinţa lor de libertate şi considerăm că orice schimbare de acest gen ce se produce în acest spaţiu este în interesul poporului palestinian”, a mai spus ambasadorul Aqel.

În România trăiesc aproximativ 3.000 de cetăţeni palestinieni, dintre care cei mai mulţi se regăsesc în Bucureşti, dar şi în alte mari oraşe din ţară. Mulţi dintre ei au şi cetăţenie română şi sunt absolvenţi ai unor institute de învăţământ superior din România. Cel mai cunoscut dintre ei este subsecretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat. În Timişoara numărul palestinienilor se învârte în jurul cifrei de 150.

PROCURORUL HORIA VALENTIN SELARU ,CEL CARE A DAT N.U.P,I CAZUL ALRO,PROMOVAT!

16 iul.

Procurorul din cazul ALRO, promovat şef în Parchetul General.


În ultimii şase ani, Parchetul, DNA şi mai nou ANI şi ANAF au devenit principalii producători de show mediatic, care la anumite intervale de timp – atunci când puterea pedelistă are nevoie – schimbă agenda dezbaterilor publice. Dincolo de faptul că, în multe dintre cazurile celebre care au făcut deliciul publicului amator de justiţie televizată, nu a fost vorba despre trimiteri în judecată sau condamnări, ci s-a urmărit doar distrugerea reputaţiei unor oameni politici (vezi cazurile Teodor Atanasiu, Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru, Zsolt Nagy, Decebal Traian Remeş, etc.), poate ar trebui să ne uităm cu mai multă atenţie cum sunt răsplătiţi procurorii care acceptă să instrumenteze genul acesta de dosare contrafăcute.

Actuala putere, reprezentată de Traian Băsescu şi PDL, a descoperit o nouă modalitate prin care răsplăteşte procurorii obedienţi regimului: promovarea la conducerea unor structuri din Procuratură, prin împuternicire sau prin delegare. Şmecheria cu şefia prin împuternicire sau delegare funcţionează de minune! Procurorii buni executanţi ai ordinelor politice, numiţi în diverse funcţii prin delegare sau împuternicire pentru perioade de şase luni, lucrează cu sabia lui Damocles deasupra capului. Fireşte că aceşti oameni, având în permanenţă de ales între a fi concediaţi şi a-şi păstra funcţia, vor accepta să facă orice dosar de tip vodevil, li se va cere, vor „executa” mediatic pe oricine li se va indica, doar pentru a mai primi încă o prelungire a delegării sau a împuternicirii la conducerea diverselor structuri din Parchet sau DNA.

De pildă, la începutul lunii iunie, Marius Iacob a fost numit cu delegaţie prim-adjunct al procurorului general. Da, exact! Este vorba despre procurorul Marius Iacob, autorul unor răsunătoare eşecuri în dosare cu greutate: de la cel cu Elodia până la unul din dosarele lui Sorin Ovidiu Vîntu sau de la dosarul tragicului incendiu de la Maternitatea Giuleşti (dosar în care procurorul Iacob a minţit fără nicio urmă de jenă că există imagini filmate cu asistenta incriminată intrând într-o încăpere din spital cu un tort în mână, acolo unde urma să îşi sărbătorească ziua de naştere) până la plângerea penală depusă împotriva Robertei Anastase pentru fraudarea votului la legea Pensiilor, plângere penală pe care procurorul Iacob o ţine la sertar de aproape un an de zile.

Şi mai interesant este faptul că în locul lui Marius Iacob, tot la începutul lui iunie, la şefia Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General a fost numit procurorul Horia Valentin Şelaru, fost consilier al Laurei Codruţa Kovesi. Reamintim că Şelaru este procurorul care a instrumentat cazul ALRO, dând un NUP precipitat, imediat după ce Traian Băsescu a fost reales preşedinte, în iarna lui 2009. Atunci au primit un certificat de bună purtare sub forma unui NUP categoric trei dintre persoanele cele mai importante din dosar: Elena Udrea, Dorin Cocoş şi Theodor Stolojan.

Nu ar trebui să ne mai mire nimic din ceea ce se întâmplă în justiţia românească. În fond, nu era Monica Macovei – vestala justiţiei pedelisto-băsescine – cea care (spun chiar foşti consilieri ai domniei sale) afirma în 2005 că are nevoie de nulităţi controlabile în Parchetul General şi la DNA?! Din tot ceea ce s-a întâmplat din 2007, de când Monica Macovei a plecat de la Ministerul Justiţiei şi până acum, putem trage concluzia că doamna Macovei şi-a dus misia la capăt cu succes. Pare să fi găsit destule nulităţi controlabile, pe care le-a lăsat „moştenire” şi succesorilor săi.

BARACK OBAMA AVERTIZEAZA PE REPUBLICANI CA” TIMPUL PRESEAZA”IN CEEA CE PRIVESTE RIDICAREA PLAFONULUI DATORIEI USA!

16 iul.

Obama avertizează că „timpul presează” pentru găsirea unui acord privind datoria


Preşedintele Barack Obama i-a avertizat pe republicani că ‘timpul presează’ în ceea ce priveşte ridicarea plafonului datoriei şi evitarea ‘sfârşitului lumii’ ce ar fi provocat de intrarea SUA în incapacitate de plată, scrie AFP.

‘Timpul presează’, a subliniat Obama într-o conferinţă de presă susţinută la Casa Albă. El a amintit că a oferit, joi, între 24 şi 36 de ore Congresului SUA pentru a ajunge la un acord, în contextul în care perspectiva unei incapacităţi de plată a SUA la începutul lui august se conturează din ce în ce mai mult.

‘Dacă ei , îmi prezintă un plan serios, eu sunt gata să acţionez’, a adăugat el. Negocierile organizate zilnic în această săptămână la Casa Alba cu republicanii s-au dovedit însă infructuoase până la această oră, notează AFP.

În acelaşi timp, Obama a calificat drept ‘neserios’ planul republican de a ajunge la un compromis care să nu implice creşterea impozitelor şi şi-a reiterat preferinţa pentru un plan ambiţios de reducere a deficitelor cu 4.000 de miliarde de dolari în decurs de 10 ani.

Pe de altă parte, în lipsa unui acord, Obama a lăsat, de asemenea, să se înţeleagă că ar putea sprijini un plan complex de repliere propus de şeful minorităţii republicane din Senat, Mitch McConnell. ‘Este constructiv să spunem că, dacă Washingtonul va funcţiona ca de obicei şi nu se va ajunge la niciun rezultat, vom încerca măcar să evităm sfârşitul lumii’, a explicat el, utilizând termenul biblic de ‘Armageddon’.

Barack Obama a lăsat totuşi să se întrevadă şi o notă de optimism vineri, afirmând că SUA nu sunt nici în situaţia Greciei sau a Portugaliei.

De la jumătatea lui mai, datoria federală americană, în valoare de 14.294 de miliarde de dolari, a atins plafonul maxim autorizat, o problemă pe care Trezoreria nu intenţionează să o ocolească la nesfârşit şi care impune o nouă ridicare a plafonului legal printr-un vot al Congresului, notează AFP.

PROFESORUL IOAN PISO REACTIONEAZA DUR LA DECLARATIILE MINISTRULUI CULTURII HUNOR!

16 iul.

Profesorul Ioan Piso reacţionează la declaraţiile ministrului Kelemen Hunor.


M-am văzut silit să mă întorc de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde începusem săpăturile, pentru a răspunde comunicatului de presă din 12.07.2011 al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi declaraţiilor din ultimele zile ale dlui ministru Kelemen Hunor.

Conform comunicatului de presă, „revocarea din funcţia de director a domnului Ioan Piso a survenit ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, iar Codul muncii şi rigorile legislaţiei incidente domeniului personalului bugetar nu mai permit continuarea raporturilor de muncă ale acestuia cu MNIT”. Să vedem dacă este chiar aşa. Prin sentinţa nr. 642/09.02.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus reintegrarea mea în funcţia de director general al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, din care fusesem demis prin ordinul 240/30.09.2008 emis de Ministerul Culturii. Am fost reintegrat în funcţie prin ordinul nr. 208/09.03.2010. Eliberarea mea din funcţie în urma ordinului nr. 203/08.07.2011 înseamnă lipsirea de efect a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Codul muncii este greşit invocat, deoarece acesta prevede încetarea de drept a unor contracte individuale de muncă, or în cazul meu un asemenea contract nu poate fi identificat. Dacă dl ministru Kelemen Hunor ar fi aplicat cu bună credinţă sentinţa judecătorească, ar fi trebuit ca, odată cu ordinul de repunere a mea în funcţie, să încheie cu mine un contract de management. Dl ministru mă acuză peste tot că am refuzat semnarea acestui contract. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că un contract de management nu putea fi încheiat decât la iniţiativa ordonatorului principalului de credite, care este ministerul. Nu eu îl angajez pe dl ministru, ci dânsul mă angajează pe mine. Cum nu a făcut-o, a încălcat în fapt sentinţa judecătorească. Pe de altă parte, un contract care nu a fost încheiat nu poate fi reziliat.

Activitatea mea de bază este cea de profesor la Catedra de istorie Antică a Universităţii „Babeş-Bolyai”, unde am cartea de muncă, iar funcţia de director general al muzeului o cumulez potrivit art. 35 din Codul muncii. Carte de muncă nu poate fi decât una singură, iar aceasta se află la Universitate. Prin urmare, Universitatea şi nu Ministerul Culturii are competenţa de a dispune concedierea mea pentru limita de vârstă.

Din motive asemănătoare am fost concediat şi de dl ministru Adrian Iorgulescu în ziua de 3.01.2008, la orele 9. Când i-am arătat că a încălcat legislaţia în vigoare, m-a repus în funcţie în aceeaşi zi la orele 15. Cei doi miniştri au comis aceeaşi eroare, dar mă tem că dl Kelemen Hunor nu va înţelege unde a greşit, iar dacă va înţelege, nu va recunoaşte. Deocamdată i-am adresat o plângere prealabilă, care va fi urmată de deschiderea procesului. Istoria ne spune că nu pot pierde în faţa miniştrilor culturii.

În comunicatul de presă şi în alte declaraţii dl. ministru nu se îndoieşte de „prestigiul academic şi de meritele ştiinţifice ale domnului Piso”, dar susţine în continuare că „în ultima perioadă în care a condus MNIT, managementul său a lăsat mult de dorit”. Se simte apoi dator să explice că „în ultimul an şi jumătate domnul Ioan Piso a demarat el însuşi, într-un mod pripit şi haotic, o serie de lucrări la clădirea MNIT, ignorând sau eludând procedurile tehnice sau financiar-contabile”. Oare la ce lucrări se referă dl ministru? Cu siguranţă nu la asanarea depozitelor, care a fost demarată şi încheiată în timp ce eram dat afară. Lucrarea a fost făcută de o firmă agreată de minister, a costat 600000 de lei, iar acum umiditatea a crescut până la 98%, ceea ce înseamnă un dezastru pentru patrimoniul unic al muzeului nostru. Când m-am plâns ministerului, dl ministru a răspuns în bătaie de joc că de vină ar fi directorul, care nu ar fi deschis ferestrele. Dl ministru nu se referă probabil nici la schimbarea acoperişului. Aici proiectul a fost făcut de firma Utilitas SA, a dlui Szabó Bálint, care este tatăl dnei Csilla Hegedüs, consiliera dlui ministru. A prevăzut în proiect planşee de beton, dar a uitat să prevadă o expertiză şi o consolidare a clădirii. Rezultatul este că au apărut fisuri grave, iar clădirea este în pericol de a se prăbuşi. Când am protestat, ministerul m-a asigurat că edificiul se află în perfectă stare. Pus în faţa evidenţei, ministerul a fost de acord cu mine că trebuie făcută o expertiză. Ea trebuia făcută înainte de începerea lucrărilor. Acum dl Szabó nu mai doreşte să o facă fără bani. Vorbeşte de suma de 15000 de euro, care ar reprezenta 1% din suma de 1,5 mil. de euro necesare pentru consolidare. Din ce în ce mai bine, nu-i aşa? Dl ministru nu se referă probabil nici la desfiinţarea în lipsa mea a întregii expoziţii şi la aruncarea la gunoi a mobilierului. Acum suntem săraci lipiţi pământului, cu o clădire fisurată, cu depozitele transformate în ciupercării şi fără nici o sală de expoziţie. Pentru acest dezastru nu a găsit nici un vinovat, în afară de mine! Când mă acuză de slab management, se gândeşte probabil la faţadizare, singura lucrare corectă şi care face o bună impresie. Exteriorul clădirii se afla într-o stare atât de jalnică, încât cădeau bucăţi de tencuială peste trecători şi peste maşini. În 2007 i-am cerut ministerului să prevadă bani pentru faţadizare în bugetul din 2008. Nu mi s-a răspuns. În 2008 am stabilit o înţelegere cu primăria Clujului, conform căreia banii ar fi avansaţi de aceasta, iar muzeul ar urma ca după încheierea lucrărilor să restituie banii în 60 de rate lunare. Eu am fost însă dat afară, iar licitaţia şi demararea lucrărilor au avut loc sub Viorica Crişan, care a avut grijă ca în 2009 să-i ceară ministerului bani pentru faţadizare; din nou fără rezultat. M-am întors în fruntea muzeului, s-a încheiat faţadizarea, am cerut prin numeroase adrese acordul pentru returnarea banilor, am fost personal la Bucureşti pentru asta. Prin adresa nr. 2844/17.06.2011 ministerul, prin semnătura secretarului general, dna Mihaela Ioana Kajtor, a refuzat să-şi dea acordul, sub pretextul că nu a fost cândva cerută sau nu a mai fost găsită o aprobare. Textul este neclar, iar din punct de vedere juridic o varză. Urmarea a fost că primăria a dat muzeul în judecată. Întreaga chestiune cu faţadizarea este o răzbunare personală a dlui ministru. A vrut, adică, să-mi găsească şi mie ceva, dar ce a găsit este foarte subţire. Crezând că se răzbună pe mine, se răzbună de fapt pe una dintre marile instituţii culturale ale României, căreia nu i-a călcat niciodată pragul ca ministru, fiindcă nu-l interesează.

Furia dlui ministru împotriva mea porneşte de la afacerea Artex. Iată ce declară: „ Acum domnul Ioan Piso încearcă în faţa presei să lege pensionarea sa de opoziţia pe care a manifestat-o faţă de contractul cu firma Artex, contract încheiat de predecesoarea sa la conducerea MNIT şi pe care domnul Piso îl consideră oneros. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional respinge categoric această legătură. Contractul, fiind încheiat de MNIT, poate fi reziliat numai de către persoana juridică semnatară, ministerul neputând face acest lucru. Domnul Ioan Piso omite să recunoască în faţa presei că, încă de la prima întrevedere avută cu domnul ministru Kelemen Hunor, acesta i-a spus explicit că nu are nimic împotriva rezilierii contractului cu Artex şi, dacă domnia sa consideră necesar, rezilierea nu va întâmpina nicio opoziţie din partea MCPN. Nu este clar nici până în ziua de azi de ce domnul Piso nu a procedat la rezilierea acelui contract.”

Am fost repus în funcţie în 9 martie 2010, iar după câteva zile dl Kelemen Hunor m-a primit în audienţă. L-am întrebat dacă reamenajarea muzeului va continua. Mi-a răspuns: „anul acesta nu am bani”. Firma Artex nici măcar nu a fost amintită. Nu eram pregătit pentru o asemenea discuţie, fiindcă nu cunoşteam dosarul, care este foarte voluminos, şi nu consultasem specialiştii. Nici pomeneală de vreun acord verbal al dlui ministru pentru rezilierea contractului. Este penibil să te referi în chestiuni atât de grave la o simplă discuţie şi nu la documente.

Cel mai comod este să învinovăţeşti muzeul pentru încheierea contractului. Nu vreau să-i apăr pe vinovaţii din muzeu, dar marii vinovaţi s-au aflat şi încă se află în minister şi deasupra lui. Consiliul de administraţie şi Consiliul ştiinţific au avut un rol esenţial în desfăşurarea evenimentelor. Or, din acesta făceau parte doi înalţi funcţionari din minister, Mihai Gorgoi şi Mircea Angelescu. Îmi povestesc colegii că factorii de decizie din muzeu ar fi fost asiguraţi că orice s-ar întâmpla, vor fi acoperiţi şi, judecând după evoluţiile ulterioare, nu au exagerat. Apoi, ministerul nu a aprobat în mod explicit contractul nr. 2241/25.11.2009, în valoare de 13 mil. de euro cu firma Artex, dar în două săptămâni a făcut rost de 1,7 mil. de euro. Aceştia nu erau prevăzuţi în bugetul pe 2009 ai muzeului din Cluj, iar ministerul nu a cerut pentru ei o hotărâre de guvern. Iată deci o serie de grave încălcări ale legii, care pe dl Kelemen Hunor nu par a-l preocupa. Singurul vinovat pare a fi singura persoană care a protestat împotriva jafului, adică eu.

În februarie 2010 ministerul fusese vizitat de Corpul de control al Primului ministru şi am auzit că raportul acestuia, nr. 116/SA/13.05.2010, conţine o listă întreagă de încălcări ale legii la încheierea şi derularea contractului cu firma Artex. Prin adresa nr. 1090/1.07.2010 i-am cerut personal dlui ministru acest raport. Citez: „Vă rog să mă înţelegeţi, Domnule Ministru, că din momentul numirii mele răspund personal de derularea contractului, ceea ce ar putea însemna semnarea în anul 2010 a unor facturi de peste 5,5 mil. euro, lucru pe care doresc să-l fac în cunoştinţă de cauză. În al doilea rând, corpul de control al primului ministru este unul dintre cele mai abilitate organe de control, iar cei interesaţi au dreptul să li se aducă la cunoştinţă concluziile sale. În al treilea rând, sunt implicaţi bani publici, situaţie în care transparenţa trebuie să fie maximă”. Nu m-a învrednicit cu niciun răspuns şi nu mi-a trimis documentul. Cum se împacă asta cu disponibilitatea dlui ministru de a-mi da mână liberă pentru rezilierea contractului?

Am fost vizitaţi de Corpul de control al ministrului culturii, condus de dl Mihai Gorgoi. Când i-am spus că au fost cheltuite abuziv 1,7 mil. de euro, mi-a răspuns că nu-l interesază sumele. L-a întrebat: „Atunci de ce ati mai venit?” Raportul nr. 132/03.08.2010, asumat de dl ministru, aminteşte nişte încălcări ale legii, dar nu propune decât două măsuri: detalierea operaţiunilor firmei Artex, ceea ce este corect, şi monitorizarea timp de şase luni a muzeului. Despre o reziliere a contractului nu se suflă o vorbă. Am mai fost vizitaţi de Curtea de Conturi Cluj şi de ANRMAP (Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice). Toate aceste organe de control au consemnat mari nereguli, dar nu au înaintat niciun dosar Parchetului, aşa cum aveau dreptul şi obligaţia. Dimpotrivă, ANRMAP, prin adresa nr. 2331/03.02.2011, m-a anunţat că scoate contractul de sub urmărire, iar asta după o tărăgănare de cinci luni. Singura instituţie corectă a fost Poliţia Judeţeană Cluj, care, prin adresa nr. 369.105/SF/30.08.2010, îmi comunica următoarele: „Vă comunicăm că în urma verificărilor efectuate aspectele sesizate fac obiectul unui dosar penal”. De atunci dosarul zace la DNA. Este clar că persoanele la care au ajuns cele 1,7 mil. de euro şi care mai aşteaptă 11 mil. de euro s-au ţinut de promisiune şi şi-au protejat oamenii. Se procedează ca într-o societate mafiotă consolidată şi guvernată de anumite principii, iar în fericirea generală dl ministru Kelemen Hunor declara: „ Au fost controale inclusiv de la poliţie, ANAF, Garda Financiară şi aceste rapoarte nu au stabilit lucruri ilegale”. Cazul părea, deci, definitiv îngropat.

Nu au ţinut seama de mine. Am avut o întâlnire cu reprezentanţii firmei Artex şi i-am somat prin trei adrese succesive (1568/24.09.2010, 1647/08.10.2010 şi 1826/11.11.2010) să intre în legalitate prin detalierea atât a lucrărilor pentru care au încasat banii, cât şi a celor viitoare. Nu am primit niciun răspuns.

Reaua credinţă a dlui ministru Kelemn Hunor reiese din episodul următor. M-am adresat dumnealui prin actul nr. 38/11.01.2011: „I-am trimis firmei Artex trei adrese (…..), prin care i-am cerut să ne comunice în scris o listă a lucrărilor şi a valorilor acestora, efectuate până în decembrie 2009, când i-au fost achitate 7 mil. RON, precum şi un calendar cu lucrările şi valorile acestora, pe care urmează să le efectueze în viitor. În felul acesta ne-am conformat cerinţelor raportului Corpului de Control al Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 132/03.08.2010 şi legislaţiei în vigoare. Am specificat că numai cu această condiţie contractul poate fi pus în continuare în operă. Neprimind nici un răspuns, trebuie să mă gândesc la răspunderea pe care o am faţă de modul de cheltuire a banului public. Singura opţiune care îmi rămâne este rezilierea contractului şi recuperarea sumelor achitate fără forme legale. V-aş fi foarte recunoscător dacă mi-aţi comunica opinia Dumneavoastră„. Ce credeţi, aş mai fi făcut acest demers, dacă dl Kelemen Hunor s-ar fi declarat de acord cu rezilierea contractului? Adresa mea poartă adnotarea dlui ministru, care o trimite unor subordonaţi. Răspunsul a fost redactat de dl Mihail Gorgoi (nr. 27/23.02.2011) şi însuşit de un secretar de stat (nr. 27/23.02.2011). Iată un pasaj: „Faptul că la data încheierii contractului instituţia era reprezentată de alte persoane decât în prezent, nu absolvă muzeul de obligativitatea respectării dispoziţiilor contractuale.„ Ce înţelegeţi Dumneavoastră din asta? Că dl ministru mi-a dat, aşa cum pretinde, mână liberă în privinţa rezilierii contractului?

În sfârşit, văzând că nimeni nu mă sprijină, am făcut pasul cel mare. În 6 iulie a. c., în perfect acord cu contabila şef, dna Emilia Taloş, şi cu jurista instituţiei, dna Elena Răchită, am convocat firma Artex la o conciliere, cerându-i restituirea imediată a sumei de 1,7 mil de euro. În 8 iulie mi-a sosit actul de demitere, sau de pensionare, cum îi place dlui ministru să spună. Acum mă aflu în cele 30 de zile de preaviz şi nu mai am autoritatea de a acţiona.

Motivul demiterii este foarte simplu. Când voi câştiga următorul proces împotriva ministerului, dl ministru nu-mi va plăti salariile şi eventualele daune morale din propriul buzunar, ci din cel al statului, adică din al nostru. Dacă recuperam banii plătiţi firmei Artex, aceştia trebuiau scoşi din buzunare mai simandicoase.

Care este învăţătura din toate acestea? Avem de ales între două căi, prima de a stârpi corupţia din instituţiile publice, inclusiv din ministere, a doua de a-i stârpi pe ultimii oameni cinstiţi care se mai află în sistem. Nu facem casă bună laolaltă.

De ce minte dl Kelemen Hunor atât de sistematic şi cu atâta seninătate? Pentru că este un om politic perfect adaptat unei societăţi levantine, iar din acest punct de vedere nu mă aşteptam la mai mult. Din partea unui ministru al culturii m-aş fi aşteptat însă la o anumită ţinută şi la o anumită educaţie. Cunosc o mulţime de intelectuali unguri competenţi şi respectabili. Nu găsesc, deci, că numirea unui ungur în fruntea Ministerului Culturii din România ar fi fost o ideie rea. Acel ungur trebuia însă să fie perfect.

Prof. dr. Ioan Piso

%d blogeri au apreciat: