Arhiva | 10:47 am

PRESEDINTELE DE ONOARE AL PSD,ION ILIESCU TRAGE SEMNALUL DE ALARMA:VREA SUSPENDAREA LUI TRAIAN BASESCU!

3 aug.

Ion Iliescu vrea suspendarea lui Băsescu.

Președintele de onoare al PSD Ion Iliescu susține că Traian Băsescu răstălmăcește Constituția atunci când afirmă că va numi un premier desemnat de USL, doar dacă social democrații și liberalii vor fuziona.Ion Iliescu a precizat că Traian Băsescu ar putea fi suspendat din funcție și i-a recomandat acestuia să se abțină de la astfel de declarații. „Domnul preşedinte ar trebui să se abţină să mai facă astfel de răstălmăciri şi interpretări ale Constituţiei, care devin neconstituţionale, iar pentru asta există măsuri constituţionale, ca suspendarea. Aşa că ar trebui să se abţină să mai facă astfel de declaraţii”, a afirmat Ion Iliescu.

Președintele Traian Băsescu a declarat, marți seară, că nu va numi un premier din partea USL, nici dacă Uniunea va obține peste 50% la alegerile din 2012. „Electoratul va decide în ce formule se vor aşeza lucrurile. Dar, oricum, trebuie citit cu multă atenţie articolul 103 din Constituţia României. Să fie atenţi că în Constituţia României se vorbeşte de partidul care obţine 51%, nu de alianţe. Se înregistrează ca alianţă. Dacă fuzionează, este altceva – PSD cu PNL. Dacă fuzionează şi obţin 51%, sunt pe articolul 103. Ca alianţă, însă, au o mare problemă”, a spus Traian Băsescu la B1 Tv.

MASINA DE PROPAGANDA A PARTIDULUI STAT DE TIP FASCIST:ATACA USL,DOAR PENTRU A O DISTRUGE!

3 aug.

Analiză-şoc a grupului Alfa
USL se îndepărtează de posibilitatea formării guvernului în 2012.

Evoluţiile politice ale ultimelor luni arată cu claritate că se întrunesc tot mai multe condiţii pentru ca obiectivul fondator al Uniunii Social-Liberale să fie pus sub semnul întrebării. Pe zi ce trece, în primul rând din cauza vulnerabilităţilor interne ale Uniunii, pragul de 50%+1 voturi pare tot mai greu de atins. De când s-a înfiinţat, în februarie 2011, USL este într-o continuă pierdere de turaţie. Trendul descendent pe care s-a înscris USL este evident şi pare imposibil de oprit. Acest lucru este cauzat de faptul că USL este incapabilă să propună societăţii o alternativă serioasă şi realistă la actuala guvernare eşuată, dar şi să reacţioneze credibil la măsurile propuse de Traian Băsescu şi Emil Boc.

Cu obiectivul de 50%+1 voturi tot mai greu de realizat, scopul înfiinţării USL dispare. Certitudinea unei majorităţi ultraconfortabile avute la momentul constituirii USL devine o iluzie, o himeră. Tot mai mulţi membri ai PSD şi PNL conştientizează că separat ar fi putut strânge mai multe voturi decât o pot face împreună şi chiar exprimă acest lucru pe la colţuri. Frământările legate de distribuirea puterii în interiorul USL, accentuate de odiseea stabilirii candidaţilor comuni pentru Consiliile Judeţene şi pentru primăriile municipiilor reşedinţă de judeţ, vor face ca Uniunea sa fie tot mai contestată. Există toate şansele ca visul opoziţiei unite să facă implozie în 2012 şi fiecare partid să încerce să îşi recupereze bazinul electoral atât de bulversat acum de formarea struţo-cămilei liberalo-socialiste.

Alegerile locale sunt fundamentale pentru rezultatul alegerilor generale (se ştie că parlamentarii depind de primari, a căror poziţie a fost şi mai mult consolidată prin schimbarea sistemului electoral – vor fi aleşi într-un singur tur). O USL sub 50% la alegerile locale (ceea ce înseamnă, în condiţiile parităţii dintre PSD şi ACD, un PSD sub 25%, lucru nemaiîntâmplat din 1996!) ar fi o lovitură mortală pentru cei doi lideri ai opoziţiei care poartă povara asocierii. O USL sub 50% îi va oferi lui Traian Băsescu un spaţiu de manevră similar celui din 2008, avantajul înregistrării alianţei la tribunal fiind anulat. Unitatea PSD-PNL va dispărea, iar aceste partide şi liderii lor, în special cei din eşalonul doi şi din teritoriu, vor căuta soluţii pentru a avea acces la resursele guvernării, prin negociere directă cu un Traian Băsescu rămas în postura de negociator-şef al tuturor schimburilor politice. Pentru construcţia noii majorităţi prezidenţiale după 2012 (o majoritate pentru liniştea preşedintelui), Traian Băsescu fie va atrage PSD sau PNL, fie va rupe, în stilu-i caracteristic, părţi din aceste partide, cumpărând parlamentari la bucată. Preşedintele îşi va vedea astfel visul de aur cu ochii: acela de a avea controlul guvernării până în 2014 şi de a avea suficientă putere pentru a-şi pregăti un exit politic securizat. Aceasta dacă nu cumva va viza adoptarea modelului Putin şi va forţa un mandat mai scurt sau mai lung de prim-ministru, după ce va părăsi Cotroceniul.

Declinul USL este accentuat de ultimele evoluţii economice, de semnale din mediile economice. Toţi analiştii autohtoni şi, mai ales, internaţionali vorbesc despre revenirea economiei, despre stabilizare şi despre România ca ţară în care merită investit. Pentru 2012, Guvernul anunţă mărirea pensiilor şi a salariilor personalului bugetar, precum şi programe sociale menite să îi ajute pe cei aflaţi în dificultate (tocmai a fost adoptat programul „coşul de solidaritate” pentru pensionari). Guvernanţii încearcă să lase USL fără principalii săi susţinători – cei cu venituri mici – şi au şanse mari să rupă procente importante din zestrea electorală a Uniunii.

Acest scenariu apocaliptic atât pentru opoziţie, cât pentru români devine posibil în primul rând din cauza majorelor vulnerabilităţi ale USL şi ale liderilor săi, Victor Ponta şi Crin Antonescu, vulnerabilităţi accentuate şi fructificate de Traian Băsescu, prin strategiile sale abile de retrasare a terenului de joc pentru alegerile din anul viitor şi prin modul în care impune agenda publică.

Vulnerabilităţile interne ale Uniunii Social-Liberale

În momentul în care s-a constituit, în 5 februarie 2011, Uniunea Social-Liberală avea două scopuri precise:

Dărâmarea cât mai rapidă a actualei guvernări
Obţinerea guvernării după 2012

În acest moment, obiectivul dărâmării guvernării PDL-UDMR-UNPR până în 2012 este un obiectiv ratat pentru PSD, PNL şi PC. USL a depus în sesiunea parlamentară februarie – iunie 2011 o singură moţiune de cenzură, ca reacţie la asumarea răspunderii Guvernului pe Codul Muncii, dar a nu a făcut acelaşi lucru în cazul Codului Dialogului Social. Din lipsă de imaginaţie şi de soluţii, principala armă parlamentară a opoziţiei a devenit Curtea Constituţională. Cea mai bună dovadă a eşecului este că USL a renunţat să depună, în această sesiune parlamentară, moţiunea de cenzură la care are dreptul conform Constituţiei. Frica de eşecurile repetate ale moţiunilor de cenzură i-a determinat pe Ponta şi pe Antonescu să renunţe la acest instrument democratic. Nici măcar liderii Uniunii nu mai cred în soluţia schimbării guvernării înainte de termen şi singura lor speranţă pentru o astfel de desfăşurare se îndreaptă către Traian Băsescu.

Obţinerea guvernării după 2012, cu un suport solid în Parlament, singurul motiv care ţine împreună partidele opoziţiei, devine dintr-un obiectiv facil o fata morgana pentru USL. Deşi componenţa Guvernului de după 2012 a fost deja stabilită între Antonescu şi Ponta, deşi se ştie ce ministere va lua fiecare partid, deşi candidaţii pentru Consiliile Judeţene şi pentru primăriile municipii reşedinţă de judeţ sunt stabiliţi cu mult dinaintea sondajelor, toate aceste calcule sunt date peste cap de mişcările USL care, pentru că e incapabila să iasă din logica discursului negativ şi revanşard, a dezamăgit opinia publică, lucru evidenţiat de căderea pe toboganul sondajelor de opinie.

Trendul sondajelor: USL sub 50%, pe cale să devină o certitudine

Sondajele de opinie ale institutelor de casă ale USL sunt cele mai bune prietene pentru liderii PSD şi PNL, dar, în acelaşi timp, cel mai mare duşman pentru membrii, milianţii şi simpatizanţii acestor formaţiuni. În februarie 2011, USL pornea la drum cu 65% în majoritatea sondajelor de opinie (într-o cercetare a CCSB dinaintea realizării alianţei, PSD era cotat cu 35%, iar ACD (PNL+PC) cu 30%). Acum, la 6 luni de la înfiinţare, Uniunea pierde consistent susţinerea cetăţenilor: un sondaj CCSB din mai 2011 arată USL la 53,%, iar o cercetare din iulie a Institutului Român de Studii Sociale arată că alianţa Opoziţiei a scăzut sub pragul de 50% – 49,5%. La doar jumătate de an de la constituire, PSD, PNL şi PC sunt foarte aproape să-şi rateze ţinta electorală.

Declaraţiile foarte optimiste ale unor lideri USL (Crin Antonescu estimează susţinerea alianţei la 55%-60%, în timp ce Liviu Dragnea este chiar mai optimist – 60%-65%) sunt mai degrabă încurajări pentru militanţi decât reflectări ale realităţii, acest fapt fiind cu atât mai evident cu cât observăm semnalele tot mai disperate lansate către UDMR şi declaraţiile lui Victor Ponta, care spune senin că, dacă Uniunea nu câştigă în 2012, el nu va rezista presiunii şi va pleca din ţară, abandonându-i pe români. În loc să caute să inspire încredere şi seriozitate, liderii Opoziţiei sunt mai preocupaţi să-şi găsească soluţii individuale de salvare. Scapă cine poate, iată mesajul total greşit transmis de liderul PSD. Este tot mai evident că Victor Ponta este cel mai puţin pregătit psihologic pentru bătăliile care vor urma. Cu un an înainte de locale Ponta deja anunţă scuze şi prezintă public „ridicări din umeri”.

Prin tot ce se întâmplă, logica politică a ultimilor 21 ani, în care, dincolo de momentul 1990, niciun partid politic sau alianţă electorală nu a reuşit să depăşească în alegeri bariera celor 40% pare a fi condamnată să reziste. În timp ce unii social-democraţi şi liberali se culcă pe o ureche şi se cred câştigători, cei care anunţă din nou o victorie scăpată printre degete sunt tot mai mulţi si au tot mai multe argumente.

Apare astfel tot mai clar că nu ideea creării USL este greşită, ci modul în care ea a fost negociată şi construită. Principalul partid al Uniunii – PSD – este limitat de principiul parităţii. Deşi pare că paritatea ajută PNL şi ACD, Crin Antonescu anunţând că sondajele confirmă principiul negociat, prin limitarea artificială a creşterii PSD, întreaga USL are de suferit. Tot mai multe voci acuză proasta negociere din partea conducerii PSD a protocolului USL, formula unei alianţe electorale pentru alegerile parlamentare, şi nu şi pentru cele locale, pe modelul Alianţei D.A., fiind preferabilă actualei tensiuni interne din cele trei partide. Mai mult, alegerile locale ar fi fost cel mai bun sondaj şi baza electorală pentru alegerile parlamentare.

Şi tensiunile interne din PSD şi PNL contribuie la trendul descrescător al USL, în pofida imensei nemulţumiri populare la adresa actualei puteri. Patrulaterul de la conducerea PSD este fracturat între dosarele lui Năstase şi Dragnea, izolarea lui Iliescu (demonstrată de absenţa ostentativă a trioului de conducere de la lansarea volumului auto-omagaial) şi acţiunile lui Năstase şi Dragnea care pregătesc activ succesiunea la conducerea partidului în eventualitatea tot mai probabilă a eşecului lui Ponta. Deşi aparent aplanată, tensiunea dintre Victor Ponta şi Mircea Geoană a reapărut odată cu încercarea de înlocuire a lui Marian Vanghelie de la şefia organizaţiei de la Bucureşti. Mesajul ambasadorului american de susţinere publică a lui Mircea Geoană este interpretat în mediile informate atât ca un semnal de nemulţumire faţă de Traian Băsescu, dar mai ales de preocupare faţă pe posibilul prim-ministeriat al lui Victor Ponta, considerat ca imprevizibil şi cu înclinaţii anti-americane şi anti-occidentale. Nici reapariţia în prim-planul politicii româneşti şi social-democrate a lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase nu e în măsură să-i liniştească pe oficialii occidentali în legătură cu acţiunile unui viitor guvern USL. Dimpotrivă, îngrijorarea e tot mai mare.

Rezultatul acestor evoluţii e legat în primul rând de incapacitatea USL de a face o critică articulată şi credibilă a guvernării, care să fie însoţită de proiecte alternative, receptate ca atare de opinia publică. Dincolo de atacurile sterile la guvernare, Uniunea eşuează în a se impune ca alternativă. Lipsesc atât lideri care să inspire şi să convingă (Victor Ponta nu e o locomotivă pentru PSD, ci un simplu vagon, care mai şi sare de pe şină, oprind din mers trenul PSD, iar Crin Antonescu – ca lider al PNL – conduce un tren încă prea mic), cât şi programe care să inspire profesionalism şi realism. Cea mai bună dovadă în acest sens este că lansările de programe sectoriale ale USL au fost simple eveniment mediatice, incapabile să genereze acea dezbatere publică absolut necesară pentru construcţia unui nou model de o societate, o societate post-tranziţie şi post-Băsescu. Entuziasmaţi de atenţia pe care mass-media le-o oferă când mai aruncă cu vreun epitet în direcţia lui Traian Băsescu, Ponta şi Antonescu eşuează în angajarea unui dialog cu românii asupra priorităţilor guvernării. Iar românii simt! În lipsa unui program articulat de guvernare, USL agonizează şi încearcă să compenseze, fără succces însă, lipsa de idei cu prezenţa pe „sticlă”.

Sentimentul public general al dezgustului faţă de politicieni şi partide politice a omorât rapid entuziasmul celor care vedeau în USL soluţia. Astăzi, românii cred mai degrabă că sunt puşi să aleagă între două rele, faţete ale aceluiaşi sistem, că au în faţă prea mulţi politicieni şi prea puţini oameni de stat, preocupaţi cu adevărat de ceea ce contează pentru cetăţeni şi pentru naţiune.

Lipsa de substanţă şi de viziune de la nivelul central al USL este completată de incapacitatea de la nivel teritorial de a se pune pe picioare o construcţie coerentă şi de a se comunica cu cetăţenii, de a se face o critică solidă a administraţiei portocalii. Tot ce se aude de la social-democraţi, liberali şi conservatori în teritoriu este lupta pentru împărţirea candidaturilor pentru 2012 şi a puterii după 2012. Există prea multă birocraţie politică şi prea puţin interes pentru a asculta vocea românilor care, indignaţi fiind, cer o schimbare radicală. În USL, atât la centru, cât şi în teritoriu, se vorbeşte despre cine ce poziţie va ocupa după alegerile din cursul anului 2012 şi prea puţin despre ce se întâmplă cu gestionarea banilor publici, cu nivelul de trai al cetăţenilor. Liderii locali şi centrali ai USL nu îşi fac timp să meargă în comunităţi, în întreprinderi, în zone rurale pentru a vedea care sunt problemele reale şi cum trăiesc oamenii. Faptul că liderii USL îmbrăţişează strategia „să stăm cuminţi şi să aşteptăm victoria” e o greşeală sinucigaşă.

Stabilirea candidaturilor în USL: tensiuni interne şi neglijarea alegătorilor

Pe lângă faptul că implică neglijarea dialogului cu alegătorii, stabilirea candidaturilor se dovedeşte a fi o mare piatră de încercare pentru USL, creând mari nemulţumiri şi o demobilizare accentuată în rândul membrilor celor trei partide. Tot acest proces gândit ca fiind unul de armonizare exacerbează tensiunile şi disidenţele. Problema USL, călcâiul lui Ahile, e, aşa cum recunoaşte şi secretarul general al PSD, că are prea mulţi candidaţi cu şanse, mulţi refuzând să se retragă şi să nu-şi încerce şansa. USL va fi răvăşită de acest război al candidaturilor şi va fi sleită tocmai atunci când va trebui să dea bătălia cea mare cu PDL.

Problema USL se transformă în bucuria UNPR şi a PDL. Cele două partide vor fi beneficiarele tensiunilor dintre PSD, PNL şi PC. Aşa cum deja se întâmplă, UNPR şi PDL vor culege candidaţi cu şanse din rândul celor care nu vor fi selectaţi să candideze pentru Uniune. Cu voie sau fără voie, Victor Ponta şi Crin Antonescu contribuie la construcţia şi consolidarea, în principal a UNPR, în teritoriu. Cu voie sau fără voie, Ponta şi Antonescu îl ajută pe Traian Băsescu la construirea noii sale majorităţi prezidenţiale.

Modul cum se realizează sondajele de opinie în USL – rezultatele se transmit la centru şi abia ulterior sunt comunicate organizaţiilor judeţene – favorizează tensiunile. Impresia generală a liderilor judeţeni este că aceste sondaje sunt o farsă – o păcăleală pe bani foarte mulţi. Se plătesc preţuri obscen de mari unor firme de casă ale liderilor celor două partide pentru a fi bătute în cuie nişte rezultate care par negociate încă de la constituirea USL. Mulţi lideri locali se plâng între ei că au fost somaţi de centru să achite sume mari (15-20.000 de euro) pentru sondaje în care nici măcar ei nu au încredere.

În tot acest timp, aleşii locali, primarii în principal, nu simt niciun fel de sprijin din partea conducerilor partidelor şi de aceea caută soluţii pentru comunităţile lor fie la PDL, fie la UNPR. USL va avea o foarte mare problemă când va vedea câţi dintre primarii săi vor candida din partea UNPR la alegerile locale din 2012. Până la sfârşitul anului, având în vedere că în fiecare săptămână aleşi locali anunţă că părăsesc Uniunea, vor fi tot mai mulţi primari social-democraţi, liberali şi conservatori care îşi vor anunţa apartenenţa la UNPR. Primarii în funcţie sunt cu atât mai importanţi cu cât, prin modificarea legii electorale, nu mai avem două tururi, ci un singur tur de scrutin. Rolul organizatoric al primarilor e cu atât mai important cu cât la alegerile locale componenta politică e mai puţin importantă, fiind secundară în raport cu realizările mandatului (primarii municipiilor reşedinţă de judeţ din Arad, Braşov sau Tulcea nu vor avea nicio problemă în a-şi reînnoi mandatul). Cum primarii sunt politicienii în care românii au cea mai mare încredere (un sondaj CURS din martie 2011 arată că 46% dintre români au încredere în primarul lor), lupta pentru locale va fi fundamentală pentru rezultatul alegerilor parlamentare. Cum USL pierde primari pe bandă rulantă, perspectivele sale nu sunt tocmai favorabile.

Şirul de alegeri parţiale în care PSD nu reuşeşte să înfrângă PDL arată că nivelul de organizare şi motivare al PSD este inferior celui al PDL. În zone traditional „roşii”, cum sunt Oltenia şi Moldova, apar fisuri importante de genul celor de la Olt şi mai recent Dolj, dar şi la Bacău, Neamţ sau Iaşi. Şi în Transilvania situaţia este complicată, PDL reuşind să păstreze prima şansă în Cluj, Arad, Alba, slăbiciunea cronică a PSD în această zonă nefiind decât parţial compensată de prestaţia liberală. PC se dovedeşte un factor iritant şi în noua sa asociere cu PNL, emiţând pretenţii la candidaturi la 4 Consilii Judeţene şi 4 primării reşedintă de judeţ; în acest sens, tensiunile de la Iaşi sau Craiova sunt de notorietate.

În acest context, reacţia liderilor Uniunii la această acumulare de tensiuni şi de probleme este total nepotrivită. Conduse de oameni politici nesiguri, care văd trădări şi comploturi la tot pasul, PSD şi PNL se tiranizează. Ponta şi Antonescu critică metoda Băsescu, dar o aplică cotidian în propriile partide. Indezirabilii din partide, cei care au curaj să-şi asume public lucididatea şi să clameze democraţia de partid, sunt daţi afară şi livraţi pe tavă PDL şi, mai ales, UNPR. Din 2010, peste 800 de membri social-democraţi şi liberali au împărtăşit această soartă.

Dinamica de putere la vârful PSD şi PNL: lideri prea mici pentru aşteptări atât de mari

Sunt tot mai multe argumente pentru a afirma că USL n-a luat naştere dintr-o dorinţă reală de schimbare a modului cum se guvernează în România, ci din frica liderilor Ponta şi Antonescu de a-şi pierde scaunele. Această uniune personală a fost cimentată de liniştirea baronilor, care au fost asiguraţi că influenţa nu le va fi ştirbită în niciun fel.

Astăzi, teama liderilor care au născut USL s-a transformat în teama a trei partide că obiectivul 50%+1 voturi nu va fi atins. De aceea, în rândul Opoziţiei nu există luciditatea şi clar-viziunea atât de necesare într-o perioadă atât de complicată politic, economic şi social.

USL e ocupat să-şi găsească paliative în sondaje de opinie realizate de institute de casă, contactul direct cu cetăţenii lipsind. Singurele ieşiri din Bucureşti ale liderilor Uniunii se întâmplă fie atunci când merg în vacanţe, fie atunci când merg la raliuri. Condusă de politicieni înnebuniţi după prezenţă mediatică, USL a devenit Uniunea-Televizor. Împovăraţi şi de situaţiile complicate din partidele pe care le conduc, Ponta şi Antonescu nu au curajul să iasă din zona de confort şi să ia contact cu România reală.

Cum un lider minor nu poate ţine sub pantoful său un partid mare fără a greşi, Victor Ponta pare cel mai mare aliat a lui Traian Băsescu în a duce USL sub 50%. Etichetarea de „cel mai bun prieten al PDL” pe care Ponta o primeşte de la Lăzăroiu nu are nimic special. Ea doar ilustrează o evidenţă: începând cu februarie 2010, în loc să se consolideze ca un partid de 40%, PSD pierde masiv din forţă, din oameni şi din competenţă, limitându-se să aibă puţin peste 30%. Mai rău, perspectiva coborârii sub acest prag este reală.

Adoptând tactica lui Băsescu, cel pe care îl admira atunci când conducea Tineretul Social Democrat, Ponta preia strategia politică a preşedintelui, căutând cu orice preţ eliminarea incomozilor din PSD. Răfuielile interne şi legitimarea ca lider al celui mai mare partid din România nu-i mai lasă timp lui Ponta să-i mai reprezinte pe pensionari, pe tineri, pe cei care muncesc sau pe cei cu venituri mici. Ponta e interesat, indiferent dacă PSD va avea sau nu guvernarea după 2012, să facă orice pentru a nu exista niciun lider care să-i ameninţe poziţia în partid.

Panica preşedintelui PSD e multiplicată în ultima vreme şi de faptul că Mircea Geoană, declarat recent „cel mai bun prieten al Americii în România”, îi suflă în ceafă, cu o cotă de încredere în măsurătorile sociologice foarte apropiată de a sa. Mai mult, Ion Iliescu are de gând să-l impună pe Oprescu ca lider al PSD, pentru a candida şi la prezidenţialele din 2014. PSD nu vrea să repete greşeala PNL din timpul Alianţei D.A.

În acelaşi timp, tensiunile dintre Antonescu şi garda veche din PNL (Patriciu, Tăriceanu, Orban şi Vosganian) sunt din ce în ce mai evidente. Faptul că Patriciu vorbeşte despre nevoia unui nou partid de dreapta este o dovada clară că nici în PNL apele nu sunt mai liniştite.

Relaţia dintre PSD şi PNL este subminată chiar de ideea candidatului prezidenţial din 2014. Pesediştii nici nu concep să nu aibă propriul candidat. De această situaţie caută să profite Băsescu şi PDL, care ofertează tot mai insistent PNL şi pe Crin Antonescu.

PSD nu îşi poate permite să nu aibă propriul său candidat la Preşedinţie în 2014. Altfel, până acum cel mai mare partid din România va intra definitiv în zodia minoratului politic. Perpectivele din 2011 nu sunt încurajatoare. Cu un lider cotat mult sub partid, deşi avea create toate posibilităţile de afirmare, cu potenţial de creştere ratat, PSD a cedat definitiv Ardealul în favoarea PNL şi a cedat sub presiunea PNL în mod nejustificat un număr important de candidaturi la alegerile locale şi parlamentare. Slăbiciunile şi incapacitatea de a conduce a lui Ponta fac PSD să fie uşor şantajabil. PNL este cel ce deţine puterea în relaţia cu PSD. Aşa cum arată acum lucrurile, PSD va avea după 2012 cel mai mic număr de parlamentari istorie (25%, în varianta optimistă în care USL obţine 50%+1 voturi). Tocmai de aceea, susţinătorii financiari tradiţionali ai PSD devin şi ei tot mai reticenţi în a contribui la pregătirea campaniei electorale.

Degringolada PSD este întărită de declaraţiile recente ale lui Crin Antonescu, după care paritatea consemnată în Protocolul USL este confirmată de rezultatul sondajelor de opinie. În concret, aceasta înseamnă că în aproximativ 20 judeţe candidaţii PNL pentru Consiliul Judeţean sunt superiori celor de la PSD. Spre comparaţie, trebuie precizat că în turul I al alegerilor prezidenţiale din 2009, din 41 judeţe şi 6 sectoare ale Capitalei, social-democraţii au obţinut un scor mai bun decât liberalii în 35 de judeţe sau sectoare.

În timp ce Antonescu are curajul de a stabili ţinte pentru PNL la localele din 2012, PSD se fereşte, din prudenţă şi oportunism, să-şi asume răspunderea pe cifre clare în ceea ce priveşte numărul de primării şi consilii judeţene pe care PSD le va câştiga în 2012. Ponta nu are curajul de a-şi asuma o ţintă în mod explicit, de teamă de a nu avea mari probleme după locale. În plus, Dragnea vorbeşte de 28-31 de preşedinţii de Consiliu Judeţean pentru USL, în condiţiile în care USL are acum preşedinţia a 21 Consilii.

Strategic, deşi este partidul mai mare, PSD a ajuns la mâna unui PNL mult mai versatil. Această situaţie are însă impact profund negativ asupra USL, care e în picaj, în jurul bornei de 50%.

Vulnerabilităţile externe ale Uniunii Social-Liberale

După vulnerabilităţile de ordin intern, cea mai mare vulnerabilitate a USL este reprezentată de posibilitatea unei minime reveniri economice care să fie resimţite de români începând cu a doua parte a lui 2011 sau cu prima parte a lui 2012. Îmbunătăţirea perspectivelor economice ale României, confirmată de FMI şi de agenţiile de rating, dar şi de publicaţii economice prestigioase, poate reprezenta un nesperat balon de oxigen pentru Guvern, care deja a început să spună că măsurile de austeritate dau rezultate şi, deci, au fost necesare. În mod cinic şi electoral, interesul major al USL este ca dezastrul şi incertitudinea economică să se menţină sau chiar să se accentueze în anul 2012.

Dincolo de chestiunile economice, USL se va confrunta cu atacuri tot mai dure orchestrate de Traian Băsescu şi de PDL. Planul este unul simplu: ducerea USL la sub 50% din voturi în 2012 şi construirea unei majorităţi parlamentare care să conţină PNL, prin retrasarea terenului politic şi prin specularea vulnerabilităţilor celor doi lideri ai Opoziţiei. Băsescu încearcă să-şi fructifice avantajul major al impunerii agendei publice în România.

Următoarele elemente sunt parte a planului prezidenţial de a-şi menţine influenţa după 2012, de a „redistribui cărţile de joc” şi de a-şi păstra opţiunile deschise pentru finalul de mandat:

Trasarea unui teren de joc politic care să privilegieze alte teme decât cele de natură economică. În acest fel se explică introducerea în dezbaterea publică a reorganizării-administrativ-teritoriale şi a revizuirii Constituţiei.
Introducerea votului prin corespondenţă, cu scopul declarat de a aduce un milion de voturi PDL şi a pune sub mare presiune UDMR (în pericol să nu facă pragul electoral).
Transformarea UDMR într-un partid captiv la guvernare şi dependent de PDL. Înfiinţarea partidului lui Laszlo Tokes, punerea în dificultate a unor importanţi lideri UDMR (dosarul lui Borbely Laszlo, posibila remaniere a ministrului Sănătăţii), votul prin corespondenţă, amânarea votului pentru statutul minorităţilor naţionale şi reorganizarea teritorială sunt teme foarte complicate pentru formaţiunea maghiară, iar de rezolvarea lor depinde viitorul politic la Uniunii.
Încurajarea apariţiei şi a dezvoltării unor noi formaţiuni politice, al căror scop să fie fragmentare spaţiului politic şi diminuarea susţinerii pentru USL la sub 50%+1 voturi. Există deschise în această perioadă mai multe fronturi de acţiune, dintre care trei sunt tot mai vizibile: promovarea intensă a UNPR; apropierea şi posibila fuziune între Partidul Poporului şi PIN, tocmai pentru a-i oferă o platformă politică lui Dan Diaconescu pentru alegerile din 2012; înfiinţarea unui nou partid politic de către Dinu Patriciu, care deja vorbeşte public de Uniunea Românilor Liberi.
Retrasarea colegiilor uninominale pentru alegerile parlamentare şi modificarea legislaţiei electorale (reducerea numărului de parlamentari, schimbarea sistemului electoral), astfel încât să fie maximizat avantajul PDL.
Revărsarea pomenilor electorale asupra electoratului. Ministrul de Finanţe a anunţat deja majorarea pensiilor de la 1 ianuarie 2011 şi mărirea salariilor pentru a se reveni la valorile din 2012. În această săptămână, Guvernul a anunţat un program special prin care să fie ajutaţi pensionarii cu venituri mici – „Coşul de solidaritate”, care prevede acordarea lunar, contra cost, dar la „preţul cel mai scăzut posibil”, a unui pachet conţinând alimente de bază. În plus, fonduri bugetare cu nemiluita, prin Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii gestionat de Elena Udrea şi prin alocările din Fondul de Rezervă al prim-ministrului, sunt distribuite către comunităţile conduse de oameni dedicaţi puterii.
Vulnerabilizarea, prin intermediul dosarelor penale, a unor lideri importanţi din conducerile PSD şi PNL. Deja apropiaţi ai lui Victor Ponta (Negoiţă, Bănicioiu, Rizea şi şova) au mari probleme cu justiţia, ce sunt intens mediatizate. Mai mult, se anunţă anchetarea şi condamnarea, până la alegerile de anul viitor, a unor importanţi lideri ai PSD, precum Adrian Năstase şi Liviu Dragnea.
Investiţia în noi canale de presă şi de TV, precum TVR Info sau precum cele ale grupului RCS-RDS, care au scopul de a disemina mesajele actualei puteri.

Tot acest tablou arată că USL este în criza de lideri, de conţinut şi de viziune. Sentimentul de construcţie artificială se va acutiza în această toamnă, în special în zona PSD, şi este posibil ca minţile lucide din cele doua partide să înţeleagă şi să acţioneze înaintea alegerilor locale.

Dacă acum 6 luni predicţia era că USL se va sparge după alegerile locale, acum există toate premisele pentru ca Uniunea să se spargă în această toamnă, antrenând modificări la vârful celor două partide importante, PSD şi PNL.

PAUL ANKA&ANTHEEA ANKA-I DO LOVE YOU

3 aug.

I Do Love You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

PAUL ANKA, posted with vodpod

Girls Aloud – Love Machine

3 aug.

Love Machine!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Jessie J – Nobody’s Perfect (VEVO LIFT Presents)

3 aug.

Nobody’s Perfect!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Jessie J – Mamma Knows Best (VEVO LIFT Presents)

3 aug.

Mamma Knows Best!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Rihanna – S&M HD/HQ [OFFICIAL MUSIC VIDEO]

3 aug.

S&M!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

%d blogeri au apreciat asta: