Arhiva | 4:16 pm

PRESSALERT.RO: MINISTRUL CU”BRANCONAJUL”BRIGANDUL DE LA INTERNE ,IGAS:PROTECTORUL SPAGARILOR DE LA GRANITA CU SERBIA!DEMISIA.

5 aug.

BRIGANDUL DE LA INTERNE TRAIAN IGAS ,APARAT DE IL PADRINO -BRIGANDUL SEF AL ROMANIEI-TRAIAN BASESCU.

Ministrul Igaş a avertizat, în noiembrie 2010, că vor fi descinderi în vama Naidăş.

Protecţia şpăgarilor din vămile de la graniţa cu Serbia era asigurată de la Bucureşti, din structura de conducere a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau chiar de la Ministerul de Interne , reiese din înregistrările ambientale realizate de investigatorul sub acoperire al DGA infiltrat în vama Naidăş şi din interceptările telefonice. Conform acestora, reiese că ministrul de Interne, Traian Igaş, a transmis un semnal încă din noiembrie 2010, în plină investigaţie a DNA, că urmează acţiuni în vama Naidăş.

Unul dintre personajele cele mai influente din acest punct de trecere a frontierei era agentul principal Pantea Sorin Marin, din Arad, care s-a lăudat, printre altele, agentului sub acoperire Iovu Marian Daniel, că este protejat de ” ofiţerul de poliţie Haralambie, şeful STCF din IGPF. În baza acestor relaţii pe care le are în vârful IGPF, Pantea Sorin Marin este anunţat de fiecare dată când trebuie să vină controlul, iar el îşi ia liber în acele zile pentru a evita să fie surprins că ia mită de la traficanţii de ţigări”. În ziua în care investigatorul trebuia să dea testul de admitere ca lucrător în punctul Naidăş, Pantea i-a dat răspunsurile înainte “motivând că i le-a solicitat unui prieten de la IGPF, căruia de-a lungul timpului i-a oferit parfumuri, bani. Acesta din urmă i-a trimis răspunsurile pe e-mail”.

Agentul Pantea, care se pregătea să-şi organizeze o tură cu oameni fideli cu care să poată “lucra” fără griji, a intrat în alertă, în 29 noiembrie 2010, când a aflat că s-a decis mutarea acestora pe alte ture. Acesta nu a ezitat să apeleze la toţi susţinătorii – naşul său care ar avea legături cu ministrul de Interne, Traian Igaş şi un important om de afaceri botezat “Moşu”. După o scurtă discuţie cu comisarul Cezar Bertea, şeful de atunci al Poliţiei de Frontieră Caraş Severin, Pantea a luat unul dintre telefoanele investigatorului sub acoperire şi a sunat să intervină, după care au comentat situaţia.

Pantea Sorin Marin: Asta îi. O să coste ceva, dar p..a mea. Asta zicea – că o să zică, o să ceară ceva. Normal. Îi facem un cadou de sărbători.

Iovu Marian Daniel: Cui?

PSM: Lui Igaş. Îi ducem ceva de sărbători. El acuma a zis: bă, eu acum vorbesc. O să vă lase, dar sunt convins că o să ceară câte ceva. Asta îi. Ne strângem, dăm o dată (neinteligibil). N-avem ce face. Vă pun iar pe voi doi pe intrare şi mergem. Îi dăm.

IMD: Dar ştii p..a mea. E Igaş, cine-i?

PSM: Da, mă. Ce p..a mea, te uiţi aşa? Mă tu eşti nebun – ăla de când era, nu era nimic, naşul meu..de când era nimic l-a ajutat şi cu echipa… Îţi arăt poze de acasă de la mine să vezi când a fost cu noi la chefuri…O cântat la chefuri.. E aşa cu el, mă..nu ştiu ce senator a zis: bă, e extraordinar, un băiat extraordinar. Zice: bă, uite o sunat şi a zis..îţi dau cuvântul meu de onoare că el n-a făcut bănuţii ăştia. Dar, ce să-i facă? Ştii? Să rămână acolo, să facă şi el ceva. Băi, spune-i că-i super OK să facă şi când îi, îi. Să nu vină.. nu, nu-i taxă lunar. E super ok , ăştia numai pentru tine, o zis. Nu-i problemă. Şi era şeful senatorilor. N-o trecut 2 săptămâni sau 3 săptămâni şi..direct ministru. Şi el o zis, bă, eu nu uit atunci, i-a zis lui naşu-meu. Nu uit că ai fost bun. Nu uit. Înţelegi? Deci nu se pune problema. Îţi spun eu cum se pune problema. Dar mă, îi facem un cadou şi gata. Şi asta pentru ce? Că o mâncat c…t prefectul. Şi careva a mâncat c..t pentru el.

După aproximativ jumătate de ora, Pantea a intrat extrem de agitat în biroul unde era investigatorul sub acoperire.

PSM: Te rog frumos. Aruncă cartela şi dă tel..aruncă telefonul

IMD: Închide, mă, uşa. Ce?

PSM: Tre să mă duc eu la el şi să-i spun să aibă..să..să mă asculte şi să nu se atingă de noi, Io trebuie să mă duc să-i spun. Io mai multe nu pot să spun. Dacă vrea s-asculte bine. Dacă nu să ne mute, Cum crede ele că e mai bine. Dar eu ăi spun să nu ne mute pentru că va fi beleaua cât uşa. Pentru că ăla-i foc şi pară. Îi foc şi pară acuma.

IMD: Cine?

PSM: Igaş. O zis că-i foc şi pară. Atâta a putut să-mi spună. O zis că-i foc şi pară. Cu ăsta nu mai stă la discuţii. O să se întâmple mari lucruri aicea. O să vezi.

IMD: Păi, zii mă. Stai în p…a mea.

PSM: E terminat. El a zis că…a zis bă, zice, mi-e jenă, mi-e jenă.

IMD: Adică e pe noi?

PSM: Nu, nu, nu. Pe el. Pe Cezar şi pe prefect. O zis că nu se poate. I-a închis telefonul. O zis ştie despre ce e vorba. O zis ştiu…nu ştie amănunţit, dar nu-i bai, nu numai pentru mine o să sune…dar lasă-i în pace. Nu te mai du pe acolo. Spune-i, numai să-i spună să-i lase-n pace.

Ulterior, într-o declaraţie a investigatorului sub acoperire, acesta a relatat procurorilor DNA că într-o discuţie cu Pantea, acesta a “afirmat că Igaş este supărat pe Bertea Cezar, iar în luna decembrie va fi iureş la Naidăş. La ora 16, 32., Pantea Sorin Marin mi-a comunicat că naşul său i-a transmis faptul că Igaş nu-l poate proteja în cazul în care se dovedea împlicarea sa în săvârşirea de infracţiuni”.

JUSTITIA „LA MANA UNUI INFRACTOR PENAL” BASESCU:ANCHETATORII LUI SOV,CERCETATI DE CSM.PE CAND ANCHETATORII LUI BASESCU DIN DOSARUL FLOTA VOR FI ANCHETATI DE CSM?!

5 aug.

Anchetatorii lui SOV, cercetaţi de CSM.

Inspecţia Judiciară de pe lângă plenul CSM s-a autosesizat, ieri, din oficiu, după ce procurorul general, Laura Kodruţa Kovesi, a anunţat redeschiderea dosarelor în care a fost reclamat Sorin Ovidiu Vîntu, în legătură cu fraudarea FNI, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, Banca Română de Scont şi Banca Agricolă.

CSM va analiza respectarea procedurilor de către anchetatorii care au instrumentat dosarele omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Laura Kodruţa Kovesi a anunţat, ieri-dimineaţă, că dosarele în care a fost reclamat omul de afaceri vor fi redeschise, din cauză că au primit soluţii atipice, nemaiîntâlnite în practica judiciară. Într-un comunicat dat ieri publicităţii, Parchetul General subliniază că toate dosarele constituite pe marginea falimentării FNI, Băncii Române de Scont, Băncii de Investiţii şi Dezvoltare, Băncii Agricole au avut acelaşi parcurs procesual, în sensul că au fost dispuse disjungeri pentru unele personae. Cu alte cuvinte, au fost trimise în judecată mai multe persoane, în fiecare caz în parte, însă numai în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu nu s-au stabilit legături între el, băncile falimentate, FNI şi societăţile din grupul Gelsor.

CSM: Soluţii atipice

Monica Prejmereanu, purtător de cuvânt al CSM, ne-a declarat că Inspecţia Judiciară va analiza, în limitele sale de competenţă, dacă procurorii anchetatori din aceste cazuri vor răspunde sau nu disciplinar. „Este prematur să vorbim despre răspunderea disciplinară, însă Inspecţia s-a sesizat imediat după anunţul Parchetului General. Se verifică respectarea actelor de procedură, în condiţii în care se reclamă soluţii atipice în aceste cauze, neconforme cu practica judiciară”, ne-a declarat Monica Prejmereanu.

Decizia Parchetului, la cererea lui Nicolae Popa

Parchetul General mai precizează că s-a dispus infirmarea soluţiilor în dosarele ce au legătură cu Sorin Ovidiu Vîntu, în urma cererii lui Nicolae Popa, condamnat în dosarul FNI, care a cerut redeschiderea dosarului. „Dosarele penale nr. 372/D/P/2004 şi nr. 374/D/P/2004 – care au vizat generarea unor pagube în patrimoniul investitorilor FNI; Dosarul penal nr. 76/P/2005 – privind prejudicierea Băncii Agricole SA; Dosarul penal nr. 754/D/P/2006 – privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) SA; Dosarul penal nr. 34/D/P/2005 – privind falimentul Băncii Române de Scont; (…) Separarea artificială a dosarelor a condus la ignorarea legăturilor temporale şi de cauzalitate, astfel încât cercetările s-au limitat la lămurirea parţială a circumstanţelor în care au fost comise faptele”, se arată în comunicatul Parchetului General.

ANCA BOAGIU „VECINA DE BLOC”SI PROTEJATA LUI BASESCU,AUDIATA LA DNA IN DOSARUL LUI MIRONESCU!

5 aug.

Anca Boagiu, audiatăîn dosarul lui Mironescu.

Procurorii anticorupţie au audiat-o, în calitate de martor, pe Anca Boagiu, ministrul transporturilor, în dosarul privind corupţia din Portul Constanţa Sud Agigea, în care este inculpat şi senatorul PDL Mircea Banias, a declarat avocatul unui inculpat din acest caz. Potrivit avocatului Ion Panaitescu, Boagiu le-ar fi spus procurorilor că Banias şi Laurenţiu Mironescu, fostul secretar general din MAI, erau doar simpli colegi de partid. Panaitescu a explicat şi că audierea ministrului transporturilor a venit ca urmare a faptului că numele său apare în interceptarea unei discuţii dintre Mironescu şi un alt inculpat din dosar. Avocatul a precizat că audierile în acest caz vor continua.

Numele Ancăi Boagiu apare în discuţiile purtate de Laurenţiu Mironescu, fostul secretar general al MAI, cu Aurelian Pilcă, omul de afaceri căruia îi promisese că îl va ajuta să obţină un post de director în CN Administrarea Porturilor Maritime, potrivit dosarului întocmit de DNA. Transcripturile mai multor discuţii dintre Laurenţiu Mironescu şi omul de afaceri Aurelian-Cătălin Pilcă au fost anexate la motivarea deciziei din luna mai a ÎCCJ prin care au fost arestate 29 de persoane în dosarul Vămii Constanţa.

Convorbiri Mironescu Pilcă

Pe septembrie 2010, Mironescu îi spune lui Pilcă despre Bălan că „l-a chemat ministreasa să-i spună să se pensioneze”.

„Pilcă: Alo!

Mironescu: Băi, te-ai trezit, mă?

Pilcă: Da, uite, de vreo juma de oră.

Mironescu: Sau te-am trezit eu?

Pilcă: Nu, nu, m-am trezit, eram trezit.

Mironescu: A! Bă, m-a sunat cineva să-mi spună că ministreasa l-ar fi chemat pe Bălan să-i spună să se pensioneze.

Pilcă: Aha! Se poate.

Mironescu: Ştii ceva de…?

Pilcă: Ştiam de asta. Da, ştiam că urmează.

Mironescu: Aha. Dar asta ca să-ţi facă ţie pârtie sau pentru altceva.

Pilcă: Băi, mie mi-au zis oamenii ăia. Acum nu ştiu. Mi-au zis că acesta e primul pas.

Mironescu: Îhî. A, deci, în principiu, nu-i o mişcare rea.

Pilcă: Nu e, nu e.

Mironescu: Mda. Atunci e bine.

Pilcă: Da? Îhî.

Mironescu: Îhî, da. Să nu fie pentru Bogatu, asta e toată şmecheria.

Pilcă: Băi, nu ştiu, nu cred. Ce să zic. Vom vedea acum.

Mironescu: OK, da? Tu mâine… Tu mâine eşti în oraş?

Pilcă: Sunt în Constanţa, da.

Mironescu: Da? Bine, hai că ne auzim mâine- dimineaţă atunci.

Pilcă: Da? Bine, hai!

Mironescu: Da, da, pa, pa!”

O zi mai târziu, cei în cauză au avut o nouă discuţie, în care sunt invocaţi Mircea Toader şi Anca Boagiu:

Mironescu: Eu astăzi mă duc la… la Mircea Toader.

Pilcă: Da?

Mironescu: De fapt, astăzi plec, mâine mă duc la Mircea Toader, care m-a cooptat la modul eu îi fac legislaţia în domeniul maritim şi portuar.

Pilcă: Foarte bine! Dacă te pricepi la asta, de ce să nu-i faci, nu?

Mironescu: Poftim?

Pilcă: Te pricepi la asta, de ce să nu-i faci?

Mironescu: A, mă pricep, îi fac şi vreau să… Bănuiesc că o să intru şi în intimitatea ministrului, acolo, ştii, adică…

Pilcă: Aha. Dar nu zice nimic deocamdată.

Mironescu: A zis că s-a sfătuit cu Anca. N-am nici o treabă, măi, eu nu ştiu nimic din ce se întâmplă.

Pilcă: Da, păi tocmai de asta.

Mironescu: Doamne fereşte!

Pilcă: Aha.

Mironescu: Nu, asta vreau să-mi fie ca o surpriză plăcută.

Pilcă: Aha.

Mironescu: Înţelegi? Pe de altă parte, tot ce aflu pe subiectul acesta, îţi spun, ca să vezi cum manevrezi.

Pilcă: Da, păi normal, îhî.

Mironescu: Mda. Bine, Aline.

Pilcă: Bine, hai! Succesuri!

Mironescu: Hai, vorbim! Şi ţie la fel, acolo.

Pilcă: Bine, ciao, pa!

EMANUELA GAGEATU:”DACA AS FI SEMANAT CU UDREA SI LA AROGANTA,MI-AS FI TRAS UN GLONT IN CAP”.!

5 aug.

Udrea, ţi-am găsit sora geamănă!
Sosia ministrului turismului e asistentă medicală în Italia

Joi 4 August 2011 – 23:23 12186 afişări

„Dacă aş fi semănat cu Udrea şi la aroganţă, mi-aş fi tras un glonţ în cap”. Emanuela Gageatu 38 de ani.

Are 38 de ani, e blondă, înaltă şi seamănă izbitor cu Elena Udrea. Clujeanca Emanuela Gageatu urăşte, însă, orice urmă de comparaţie cu „blonda de la Turism”.

A părăsit România în urmă cu mai bine de 11 ani, iar politicul o interesează câtuşi de puţin. De Elena Udrea a auzit pentru prima dată când a revenit în ţară, în vizită la rude.

„Mi s-a spus «Uau! Semeni leit cu Elena Udrea!» I-am zâmbit politicos persoanei respective, dar am dat fuga la internet, pe Google, să văd cine naiba e Udrea. Într-adevăr, semănăm ca două picături de apă”, ne-a spus, amuzată, Emanuela Gageatu.

Asemănările se opresc însă la cele legate de aspectul fizic, pentru că, spune clujeanca, mentalităţile diferă radical. Femeia e dezamăgită de cariera politică a Elenei Udrea şi dezgustată de tot ce înseamnă turism în România.

„Din păcate, ce am văzut pe litoralul românesc este de-a dreptul îngrozitor. Mizerie, preţuri mari şi condiţii sub orice critică. Nu ştiu cum se stabileşte în România gradul de confort al unui hotel, dar o unitate de 3 stele de la noi nu ar primi în ţările civilizate nici măcar o margaretă. Este trist şi este păcat! De asta ar trebui să se ocupe doamna Udrea”, crede Emanuela Gageatu.

Sătulă de România, femeia, abia trecută printr-un divorţ, a decis să-şi continue viaţa într-un orăşel din nordul Italiei, alături de fetiţa ei, acum în vârstă de 16 ani.

Nu a fost uşor, mai ales că profesia de jurist, pentru care era calificată, putea fi greu practicată într-o ţară străină. S-a înscris, însă, la cursurile facultăţii de medicină, iar acum lucrează ca asistent anestezist într-o clinică importantă din peninsulă.

Nicole Scherzinger – Wet

5 aug.

Wet!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Justin Timberlake – Summer Love (Live)

5 aug.

Summer Love!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Alex Gaudino ft. Kelly Rowland – What A Feeling

5 aug.

What A Feeling!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

eminem – without me live, mtv music video awards 2002.mpg

5 aug.

Without Me!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

PRESEDINTELE PENAL TRAIAN BASESCU SI DOSARUL FLOTA:SINGURUL RAMAS”AGATAT”IN ACEST DOSAR ESTE BASESCU CARE SE „BUCURA „DE IMUNITATE ABSOLUTA!

5 aug.

Fost căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu s-a aflat printre principalii învinuiţi în cazul „Flota”.

Una dintre cele mai mediatizate afaceri ale ultimilor 20 de ani este departe de a fi un subiect închis, astfel încât să nu mai rămână loc de interpretări. Dosarul „Flota” a intrat în istorie ca unul dintre cele mai controversate cazuri penale. Motivele sunt mai multe. Unul ar fi că principalul acuzat este Traian Băsescu, un personaj a cărui ascensiune politică l-a transformat obligatoriu într-o ţintă.

Un alt motiv de controversă este acela că, pornind de la aceleaşi fapte, două investigaţii derulate în perioade politice distincte au ajuns la concluzii diferite, nu de puţine ori diametral opuse. Obiectul dosarului îl constituie operaţiunile derulate pe parcursul a unui deceniu, în urma cărora au fost vândute 16 din cele 89 de nave ale companiei Petromin Constanţa.
Diferenţele dintre actele relevante pentru fiecare dintre cele două investigaţii: rechizitoriul întocmit în 2004, în urma căruia au fost inculpate 80 de persoane, printre care şi Traian Băsescu, şi expertiza efectuată în 2007, pe baza căreia 79 de inculpaţi au fost scoşi de sub urmărire penală. Singurul rămas „agăţat” în acest dosar este Traian Băsescu, întrucât funcţia de preşedinte îi conferă imunitate absolută în faţa oricărei proceduri penale – inclusiv a uneia favorabile lui.

A fost sau nu fraudat statul în Dosarul „Flota”? Asta s-au întrebat şi au căutat şi răspunsuri două echipe de evaluatori. Prima a întocmit un raport în urma căruia s-a redactat rechizitoriul din 2004, unde 80 de persoane erau trimise în judecată. Printre învinuiţi se afla şi Traian Băsescu, primar general la acea dată. Pe listă, alături de responsabili ai unor societăţi din domeniul transporturilor maritime se mai aflau şi alţi doi miniştri ai transporturilor, Aurel Novac şi Paul Teodoru, cât şi şeful Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) de atunci, Radu Sârbu.

Inculpaţii au reclamat faptul că experţii maritimi şi contabili folosiţi de procurori nu erau autorizaţi. A doua echipă de evaluatori a făcut o nouă expertiză financiară a cauzei. Alţi doi experţi, de data asta autorizaţi, au considerat în 2007 că privatizarea companiei maritime a fost un succes, iar vânzarea navelor nu a creat prejudiciu, ci profit. Diferenţa de atitudine rezultă chiar din preambulul celor două documente:

Rechizitoriul din 2004: „Pierderea grupului celor 16 nave maritime angajate la încheierea şi în derularea frauduloasă a «asocierii» cu parteneri norvegieni” a adus statului român un prejudiciu de 324, 5 milioane de dolari”.

Expertiza din 2007: „Împrejurările cauzei sunt în legătură cu exploatarea unor nave, proprietatea CNM Petromin, în managementul grupului Klaveness din Norvegia. Exploatarea în comun a unor nave s-a efectuat în două etape, o primă fază pe relaţia Bahamas şi o a doua fază pe relaţia Liberia. În primă fază, exploatarea a patru nave a fost efectuată prin intermediul unei societăţi mixte înfiinţată de cei doi parteneri. Datorită rezultatelor bune, obţinute în primă fază, colaborarea a fost continuată cu o a doua fază, într-o formă extinsă”.

Diferenţa de abordare este evidentă şi nu poate fi explicată decât prin reconstituirea cronologică a faptelor şi prin suprapunerea celor două evaluări.

Începuturile

Cu toate că procurorii au decis închiderea cauzei în 2007, singurul care a rămas „agăţat“ în dosar este Traian Băsescu Fototografii: Mediafax

În 1989, flota românească, însumând în jur de 300 de nave, era administrată de o companie unică, Navrom Constanţa. În mai 1990, Navrom este divizată în trei entităţi: Navrom, Romline şi Petromin. Din portofoliul total de nave, Petromin primeşte 89, în majoritate mineraliere. În ianuarie 1991, Petromin devine societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, având obiect de activitate „transporturi maritime”. La nivelul anului 1991, capitalul social era de 562.189.275 lei (9,3 milioane de dolari).

În acel moment, Traian Băsescu era subsecretar de stat pentru transporturi navale în Ministerul Transporturilor, condus de Doru Pană. Iar directorul Petromin era Călin Marinescu, zis „Şogunul”, care anterior fusese şef de serviciu exploatare în vechiul Navrom.

Contextul economic

Situaţia în care evolua Petromin Constanţa pe piaţa internaţională de shipping nu a fost analizată în rechizitoriul din 2004, ci doar în expertiza din 2007. Acolo se precizează câteva elemente de context, care au condus la nevoia unei colaborări internaţionale:

„Flota comercială s-a aflat la începutul anului 1990 în faţa unei diminuări drastic a contractelor de transport datorită pierderii exclusivităţii contractelor externe, sistării oricărei subvenţii de la stat şi nu în ultimul rând diminuării volumului exporturilor. Peste acestea se suprapunea calitatea echipamentelor din dotarea navelor, în majoritate de producţie autohtonă, datorită cărora navele s-au dovedit necompetitive pe o piaţă concurenţială”.

Primul contact cu norvegienii

Între 19 şi 22 martie 1991 era organizată la Bucureşti a XV-a sesiune a Comisiei mixte interguvernamentale română-norvegiene de cooperare economic, în cadrul căreia aveau să se întocmească primele documente privind o eventuală colaborare între Petromin şi firma norvegiană Klaveness. Rechizitoriul şi expertiza văd în mod diferit aranjamentele premergătoare lucrărilor Comisiei româno-norvegiene.

Rechizitoriul din 2004 consideră că relaţiile bilaterale Petromin-Klaveness au fost amorsate pe căi private, prin intermediul unui broker, iar lucrările Comisiei mixte au fost folosite doar ca paravan pentru derularea unei relaţii pur comerciale, fără implicare guvernamentală: „Încă din prima parte a anului 1991 apare cetăţeanul norvegian Knut Hartmann din firma de brokeraj maritim Hjalmar Bjorge KS, care l-a contactat în mod repetat, în România, pe directorul general al CNM Petromin SA, învinuitul Marinescu Călin, pentru grupul de firme private Torvald Klaveness, din Oslo, interesat în navlosirea (închirierea pe termen lung) navelor maritime mineralier de mare capacitate româneşti”.

Expertiza din 2007 transferă negocierile româno-norvegiene în plan guvernamental, prevalându-se de un telex transmis de Navlomar Bucureşti, forul superior al Petromin, prin care compania constănţeană era anunţată că „în cadrul comisiei interguvernamentale româno-norvegiene, o delegaţie norvegiană formată, între alţi specialişti, şi din experţi pe probleme de shipping, urmează să ne viziteze ţara în perioada 18-20 martie. Şi-au anunţat vizita persoane din conducerea firmelor de armatori de nave T. Klaveness AS şi Lorenzen AS din Oslo, precum şi lucrători pe probleme de shipping din cadrul unor firme de brokeraj maritim”.

Protocolul de la Bucureşti

După tatonările semnalate atât de procurori, cât şi de experţi, la 22 martie 1991 se încheie discuţiile dintre români şi norvegieni. Însă, rezultatul discuţiilor, concretizate într-un protocol privind o eventuală colaborare bilaterală privind exploatarea în comun a unor nave aparţinând Petromin, este interpretat diametral opus în cele două documente.

Rechizitoriul din 2004 susţine că vizita norvegienilor nu a vizat o cooperare între cele două guverne. „În jurul datei de 22 martie 1991, brokerul (Knut Hartmann) şi unii reprezentanţi ai grupului de firme Torvald Klaveness, componenţi ca simplii agenţi economici însoţitori ai delegaţiei norvegiene interguvernamentale, au fost întâmpinaţi de învinuitul Băsescu Traian, care a prezentat datele generale şi funcţionale ale Portului Constanţa, fără nicio concretizare sau vreo referire la o eventuală cooperare”.

Expertiza din 2007 îi contrazice pe procurori, susţinând că „din textul protocolului încheiat la 22 martie 991 reiese că «delegaţia română a accentuat importanţa acordării de credite în vederea creşterii comerţului bilateral. De asemenea, s-a solicitat includerea României pe lista beneficiarilor programelor guvernului norvegian de asistenţă pentru ţările din Europa de Est», precum şi «cooperarea economică bilaterală în domenii precum construcţia de nave, transportul maritim, exploatarea portuală»”, arată experţii contabili. A doua filă din Dosarul „Flota” avea să se scrie la Oslo, capitala Norvegiei.

Deplasarea la Oslo

Călin Marinescu, zis „Shogunul“, în perioada anchetelor

După vizita norvegienilor în România a urmat o întâlnire la Oslo, între 8 şi 11 aprilie 1991. Oficial, era vorba de o conferinţă a Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO). Delegaţia română era formată din Traian Băsescu, subsecretar de stat, directorul Petromin, Călin Marinescu, şi un director din Ministerul Transporturilor, Alexandru Bunea. Anchetatorii din 2004 acuză că Traian Băsescu era singurul care avea mandat oficial pentru a participa la conferinţă, dar a făcut diligenţe ilegale pentru a-i lua şi pe ceilalţi doi.

Rechizitoriul din 2004 arată că mandatele lui Marinescu şi Bunea purtau ştampila cu „Ministerul Transporturilor”, deşi la acea vreme instituţia se numea „Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului”. Abia peste două luni, în iunie, avea să capete oficial denumirea de „Ministerul Transporturilor”. Traian Băsescu a fost numit ministru la data de 30 aprilie 1991, la trei săptămâni după revenirea de la Oslo, şi procurorii îl acuză că în această calitate ar fi falsificat mandatele de reprezentare ale lui Marinescu şi Bunea.

Expertiza din 2007 nu abordează chestiunea privind delegarea la Oslo a lui Călin Marinescu şi Alexandru Bunea.

Scrisorile de intenţie

După semnarea protocolului din martie s-a făcut următorul pas în derularea afacerii Petromin – Klaveness: semnarea unei scrisori de intenţie pentru detalierea modului de colaborare dintre cele două părţi. Echipa Băsescu-Marinescu-Bunea a semnat la Oslo scrisoarea de intenţie prin care se puneau bazele unei companii mixte, Petroklav, în care Petromin şi Klaveness aveau cote egale de participare. Şi acest episod este văzut diferit de cele două evaluări.

Rechizitoriul din 2004: „Adevăratul scop este atestat de Programul vizitei pentru luni 8 aprilie 1991, în care «delegaţia» nu s-a prezentat la «Conferinţa IMO», ci la Grupului Torvald Klaveness, al cărui sediu l-au vizitat, purtând apoi discuţii generale urmate de un prânz şi continuarea discutării proiectelor după amiaza şi încheiat seara cu preluarea delegaţiei de la Grand Hotel şi luarea cinei la Hotel
Continental.

O primă concretizare a negocierilor la Oslo este dată de scrisoarea de intenţie din 11 aprilie 1991 (sfârşitul perioadei delegării la „Conferinţa IMO”) semnate pentru partea română de învinuitul Băsescu Traian şi Marinescu Călin Dragomir, atât la nivelul subsecretarului de stat din MLPTAT, cât şi al CNM Petromin SA, iar pentru partea norvegiană doar de reprezentanţii unui departament al Grupului de firme private Klaveness”.

Expertiza din 2007 prezintă fără prea multe explicaţii finalitatea discuţiilor de la Oslo: „O scrisoare de intenţie semnată numai între CNM Petromin SA şi Klaveness AS referitoare la o posibilă colaborare prin înfiinţarea unei societăţi mixte, Petroklav, între cele două companii pentru retehnologizarea şi operarea unor nave vrachiere”

Fals în delegaţii

Potrivit scrisorii de intenţie semnate de reprezentanţii Petromin SA şi Klaveness AS, compania românească intra în asociere cu cea norvegiană aducând cinci nave: Cărbuneşti, Barboşi, Comăneşti, Băneasa şi Balota.

Însă Nava Comăneşti nu a intrat niciodată în firma mixtă, ci numai celelalte patru. Norvegienii nu au participat cu nimic la această asociere.

Rechizitoriul din 2004 prezenta astfel înfiinţarea companiei mixte între Petromin şi Klaveness: „Fără a avea aprobările necesare, cu ştiinţă, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, învinuiţii Marinescu Călin (director general Petromin) şi Constantinescu Mihail (director commercial al Petromin Constanţa) au semnat, la 14 mai1991, contractul de asociere între CNM Petromin SA Constanţa şi Klaveness AS, prin care se înfiinţează o societate mixtă româno-norvegiană denumită Petroklav Inc. cu sediul în Liberia, în care fiecare dintre părţi deţin 50% din acţiunile companiei, cu capital social de 2.000 de dolari împărţit în două acţiuni.

La data de 27 iunie 1991 s-a încheiat un act adiţional la acest contract de asociere prin care Petroklav Inc. Liberia devine Petroklav Inc. Bahamas, cu sediul în Bahamas.

În timpul asocierii, Constantinescu a ajuns director general al Petroklav Inc. Bahamas. Procurorii îl acuză pe Traian Băsescu că a elaborat un Regulament al Petromin prin care societatea primea dreptul să înfiinţeze societăţi mixte doar cu aprobarea Consiliului de Împuterniciţi ai Statului, fără a mai avea nevoie şi de acord de la Guvern.

Expertiza din 2007 redă sec pasajul asocierii, dar nu abordează problema aprobărilor de la Guvern de care vorbesc procurorii: „La data de 14 mai 1991 a fost semnat contractul de constituire a societăţii mixte Petroklav Inc.

Bahamas cu capital social în sumă de 2.000 de dolari deţinut în proporţii egale de cele două societăţi semnatare, respectiv CNM Petromin Constanţa şi Klaveness AS Oslo. Obiectivele societăţii mixte Petroklav Inc. Bahamas au fost: să opereze în comun un număr de nave aparţinând CNM Petromin, precum şi alte operaţiuni comerciale în beneficiul ambelor părţi, să modernizeze şi să retehnologizeze aceste nave”.

Alba-neagra

Modul în care s-a făcut deplasarea părţii române la Oslo a fost contestat de rechizitoriul din 2004. Expertiza din 2007 consideră legali termenii în care s-a prezentat delegaţia română în Norvegia.

Primii paşi concreţi

Compania Petroklav Inc. Bahamas a devenit operaţională la 28 august 1991 prin preluarea în exploatare a primei nave: mineralierul Cărbuneşti. În Rechizitoriul din 2004 se acuză faptul că asocierea nu ar fi fost supusă de Consiliul Împuterniciţilor Statului (CIS) de la Petromin şi Guvernului României. Experţii din 2007 consideră că aprobarea CIS a fost suficientă, nefiind necesară aprobarea Executivului.

Petroklav Inc. Bahamas a funcţionat exploatând cele patru nave – Cărbuneşti, Barboşi, Băneasa şi Balota – între 28 august 1991 şi 20 iulie 1992. Despre rezultatele financiare ale acestei perioade, rechizitoriul şi expertiza furnizează din nou concluzii diametral opuse. Ambele pornesc de la aceeaşi cifră, reprezentând venitul net al Petromin din această perioadă a asocierii: 2.007.961 de dolari.

Rechizitoriul din 2004 admite că Petromin a încasat această sumă reprezentând amortizarea celor patru nave, însă acuză că banii nu au intrat efectiv în conturile companiei, ci au fost folosiţi pentru acoperirea unor datorii către terţi. În plus, procurorii afirmă, fără a o justifica în vreun fel, că, de fapt, amortizarea navelor ar fi costat mai mult cu vreo 700.000 de dolari, sumă pe care o trec la capitolul prejudiciu.

Expertiza din 2007 consemnează suma de 2.007.961 de dolari la capitolul venituri nete, confirmă că a fost folosită pentru plata unor alte datorii, dar nu face din aceasta un capăt de acuzare. După 20 iulie 1992, colaborarea dintre Petromin şi Klaveness s-a desfăşurat pe o altă formulă. Dosarul „Flota” ajungea la adevărata sa anvergură, care a atras exploatarea în total a unui număr de 16 nave ale Petromin.

Cum s-au vândut navele pe un dolar

„Alexandros-T“ este nava „Comăneşti“, care a fost rebotezată după vânzare

Cele 16 mineraliere ale Petromin, incluse în colaborarea cu partenerii norvegieni, au fost transferate, închiriate, vândute şi rebotezate până li s-a pierdut urma. Afacerea dintre Petromin şi partenerul norvegian Klaveness a luat amploare din 1992, când activitatea firmelor comune a fost mutată din Bahamas în Liberia, iar navele româneşti au fost transferate şi ele în noile companii.

Începută în iulie 1991 sub forma exploatării în comun a patru nave, colaborarea dintre Petromin şi Klaveness a fost extinsă în anul 1992 şi a implicat în total 16 nave ale partenerului român. Bazele extinderii au fost iniţiate pe 29 ianuarie 1992, la sediul Ambasadei Norvegiei la Bucureşti. Traian Băsescu şi reprezentanţii Petromin s-au întâlnit cu cei ai Klaveness şi au discutat despre găsirea unei finanţări pentru modernizarea a 15 nave din flota Petromin şi finalizarea construcţiei unei alte nave, numită 22 Decembrie, aflată în stadiu avansat de execuţie.

Suma necesară era de 49 de milioane de dolari, iar partenerii norvegieni găsiseră banca finanţatoare, Christiana Bank din Oslo. Numai că banca punea nişte condiţii menite a-i garanta rambursarea creditului. Astfel s-a decis întreruperea modului de colaborare de până atunci (operarea navelor prin societatea mixtă Petroklav Bahamas) şi găsirea unei alte scheme de operare. Atât rechizitoriul din 2004, cât şi expertiza din 2007 descriu în acelaşi fel modalitatea tehnică găsită.

Firmele din Liberia

Primul pas a fost înfiinţarea în Liberia a companiei Petromin Overseas Inc., în care Petromin Constanţa deţinea 100% din acţiuni.
Al doilea pas a fost înfiinţarea, tot în Liberia, a firmei Petroklav Management Inc., în care Petromin avea tot 100% din acţiuni. Această companie avea să asigure oficial managementul celor 16 nave, însă în fapt managementul a fost subcontractat către norvegienii de la Klaveness – aceasta fiind o altă condiţie pusă de bancă pentru a acorda creditul.

Al treilea pas a fost transformarea celor 16 nave în tot atâtea societatăţi comerciale distinctă, de tip offshore – aşa-numitele „companii de unică navă”. În fiecare dintre ele, deţinătorul a 100% din acţiuni era Petromin Overseas Inc., la rândul său deţinută integral de Petromin Constanţa. Denumirile celor 16 societăţi comerciale se formează prin preluarea numelor navelor, la care se adaugă cuvântul „Incorporated”: Comăneşti Incorporated, Cărbuneşti Incorporated, Băneasa Incorporated etc.

Transferul navelor din patrimoniul Petromin Constanţa către cele 16 companii de unică navă s-a făcut la preţul de un dolar fiecare, prin intermediul unui document intitulat „bill of sale” – chitanţă de vânzare. La cererea băncii creditoare, la şase dintre aceste nave li s-a radiat pavilionul românesc şi li s-a atribuit aşa-numitul „pavilion de complezenţă” liberian.

Motivul a fost acela că în România încă nu exista instituţia creditului ipotecar, iar Christiana Bank voia ipotecarea acestor şase nave în favoarea sa, pe baza legislaţiei liberiene, ca garanţie a creditului pe care urma să-l acorde.

Celelalte 10 nave, care urmau să poarte în continuare pavilion românesc, au fost folosite ca garanţii colaterale. După vânzarea pe un dolar, toate navele au fost reevaluate la valoarea reală, care a fost apoi folosită în relaţia cu banca.

Justificări

„George-T” este noua denumire a navei „Cărbuneşti”. Vaporul a fost unul dintre cele mai mari din grupul celor 16 nave

După modul în care sunt interpretate în rechizitoriu şi în expertiză, vânzarea pe un dolar şi schimbarea pavilionului evidenţiază un major conflict legislativ între prevederile din legislaţia comunistă, care nu fuseseră abrogate explicit, şi prevederile adoptate după revoluţie.

Rechizitoriul din 2004 consideră ca fiind prevalent un decret din 1972, privind navigaţia civilă, în care se spunea că navele proprietate de stat pot fi vândute către străini numai cu aprobarea Consiliului de Miniştri (echivalentul Guvernului). Ce-i drept, în iunie 1991 a fost adoptată o hotărâre de guvern potrivit căreia o asemenea vânzare, ca şi schimbarea pavilionului, se putea face doar cu autorizarea Ministerului Transporturilor, însă, susţin procurorii, un decret, fie el şi din 1972, are putere juridică mai mare decât o hotărâre de guvern.

Mai mult, procurorii îl acuză pe Traian Băsescu, devenit deja ministru în iunie 1991, de faptul că el e cel care a „strecurat” acele prevederi în hotărârea de guvern, spre a-şi duce la capăt activitatea infracţională, iar colegii săi de cabinet au acceptat-o pentru că nu se pricepeau la legislaţia maritimă.

„Nerespectarea prevederilor legale privind vânzarea unor active din patrimoniu, cât şi preţul de numai 1USD/navă, scot în evidenţă caracterul formal şi nelegal al vânzării navelor către companiile liberiene. Caracterul formal al vânzării este scos în evidenţă şi de faptul că documentele de vânzare nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a CNM Petromin, navele fiind păstrate tot în patrimoniul Petromin”, arată procurorii.

Expertiza din 2007

justifică înfiinţarea companiilor de unică navă prin faptul că astfel proprietarul navelor (Petromin) evită arestarea întregii flote în cazul în care una dintre nave produce prejudicii mai mari decât valoarea sa. Cât priveşte vânzarea pe un dolar, experţii consideră că această operaţiune a fost, de fapt, un transfer formal, din moment ce Petromin Constanţa deţinea 100% din holdingul Petromin Overseas Inc. Liberia, care la rândul său 100% din fiecare dintre cele 16 societăţi de unică navă.

Experţii mai arată că legislaţia societăţilor comericale elaborată în 1990, care descentraliza semnificativ decizia economică, permitea această operaţiune fără să fie nevoie de aprobare de la guvern.

„Prin întocmirea documentului «Bill of sale», navele nu au fost vândute către filiale, ci au fost transferate şi se constată că Petromin SA a menţinut navele în patrimoniul său, evidenţiindu-le în continuare în contul de mijloace fixe”, arată experţii. Odată realizat transferul navelor şi schimbarea pavilioanelor, navele au început să fie puse la treabă, în paralel cu obţinerea creditului şi realizarea modernizărilor propuse.

Interpretarea pierderii din afacerea „Flota”

Nava „Comăneşti” a fost botezată cu mult fast, la 1 aprilie 1989, chiar de Nicolae şi Elena Ceauşescu

Între 1992 şi 2000, toate cele 16 companii de unică navă au înregistrat pierderi, al căror cuantum este minuţios identic atât în rechizitoriul din 2004, cât şi în expertiza din 2007: 161.861.917,74 de dolari. Interpretarea cifrei diferă însă semnificativ.

Rechizitoriul din 2004 afirmă că această sumă este un prejudiciu cert al Petromin Constanţa, datorat managementului defectuos al norvegienilor şi faptului că, prin aranjamentul orchestrat, compania românească a cedat complet administrarea celor 16 nave, deşi formal încă le avea în proprietate, prin faptul că deţinea integral pachetele de acţiuni.

Expertiza din 2007 susţine că suma în discuţie nu poate fi considerată prejudiciu, ci pierdere comercială, datorată faptului că în perioada respectivă piaţa comercială maritimă (piaţa navlurilor) a cunoscut o scădere semnificativă, ceea ce a afectat şi activitatea celor 16 nave româneşti. În plus, experţii susţin că pierderea realizată „nu a influenţat situaţiile financiare ale CNM Petromin SA, întrucât aceasta avea obligaţia de a înregistra în evidenţa contabilă numai dividendele, nu şi profitul sau pierderea”. Cu alte cuvinte, cum dividende nu au fost, nici prejudiciu nu poate exista – conchid experţii.

Rezultatele proaste obţinute de navele supuse contractului şi necesitatea de a rambursa creditul contractat au determinat Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), care deţinea peste 70% din Petromin SA, să vândă navele din asocierile din Liberia, proces care s-a derulat în perioada 1997-2000. Modul în care s-a derulat vânzarea navelor a lungit lista inculpaţilor. Pe lângă Traian Băsescu şi oficiali ai Petromin SA, au mai fost puşi sub acuzare şi numeroşi funcţionari ai FPS, printre care şi preşedintele Fondului, Radu Sârbu.

Ultima vânzare

Şi în procesul de vânzare, evaluările din rechizitoriul din 2004 şi cele din expertiza din 2007 sunt total diferite.

Rechizitoriul din 2004 stabileşte: „Prejudiciul este de 156.977.064,80 de dolari provenit din neîncasarea sumelor din vânzarea navelor din companiile subsidiare proprietare de unică navă”.

Expertiza din 2007 arată: „Din vânzarea navelor a rezultat un venit de 51,5 milioane de dolari faţă de valoarea rămasă neamortizată a celor 16 nave în contabilitatea CNM Petromin SA, de 10,9 milioane de dolari, obţinându-se un rezultat economic pozitiv de vânzarea navelor de 40,5 milioane de dolari”.

În prezent, din 89 de nave la constituire, în 1990, compania Petromin mai are două nave, ambele sub pavilion maltez. Este vorba de vrachierul „Carmen Sylva” şi de cargoul „Ileana”, scos din exploatare şi ancorat în portul Agigea.

Cât despre dosar, nici el nu este bătut în cuie. Chiar dacă el a fost închis prin rezoluţia procurorilor, nu există o sentinţă judecătorească în urma căreia problemele să fie cu adevărat lămurite. Ar exista o soluţie. Procurorii care au redactat rechizitoriul din 2004 şi specialiştii care au făcut expertiza din 2007 să fie puşi faţă în faţă şi să încheie această poveste.

ASSOCIATED PRESS:BURSA DIN NEW YORK S-A PRABUSIT JOI LA CEL MAI SCAZUT NIVEL DE DUPA 2008!!

5 aug.

Criză în SUA: Bursa s-a prăbuşit la cel mai scăzut nivel de după 2008.

Bursa din New York şi-a încheiat joi cea mai proastă zi de după izbucnirea crizei financiare, informează Associated Press. Criza se extinde şi în Europa, FMI anunţând că nu are fonduri suficiente pentru a salva Italia şi Spania.

Indicele industrial Dow Jones a scăzut cu peste 500 de puncte /4,3 %/, ajungând la 11.384 după 22 octombrie 2008. Investitorii sunt îngrijoraţi de faptul că economia Statelor Unite va intra într-o altă recesiune şi că problemele datoriei în Europa nu sunt închise pentru a fi rezolvate. Dow Jones a pierdut 513 puncte, sau 4,3 la sută, indicele S&P 500 a scăzut cu 60 de puncte, 4,8%, ajungând la 1.200 şi Nasdaq a scăzut cu 137 de puncte, 5,1%, până la 2.556.

Criza datoriilor suverane se apropie cu paşi repezi de Spania şi Italia, a treia şi a patra mare economie din zona euro, ceea ce trimite unde de şoc şi în sectorul bancar, unde băncile preferă să ţină banii la BCE decât să îi împrumute altor creditori. Acest lucru duce cu gândul la situaţia generată de falimentul băncii Lehman Brothers, când băncile refuzau să se mai împrumute reciproc.

Deja FMI a anunțat că nu are bani suficienţi pentru a salva Spania şi Italia.FMI dispune în prezent de fonduri de 280 miliarde de euro (400 miliarde de dolari), insuficinte pentru a ajuta şi Spania şi Italia, dacă se menţine modelul contribuţiei cu o treime la pachetele de ajutor extern pentru ţările din zona euro, folosit în cazurile Greciei, Irlandei şi Portugaliei. Odată cu agravarea crizei din zona euro, FMI se întreabă dacă o implicare mai puternică va risca banii şi credibilitatea instituţiei, notează cotidianul britanic Financial Times.

Dacă se menţine modelul folosit pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia, Fondul abia ar avea bani să ajute Spania , în timp ce pentru Italia nici nu s-ar pune problema, din cauza resurselor limitate. Totuşi, din cauza nevoii disperate de credibilitate a zonei euro, credibilitate care, consideră unii investitori, ar putea fi asigurată de FMI, Fondul ar putea prelua rolul principal în a impune condţii ţărilor creditate, în timp ce îşi reduce contribuţia financiară.

Spania este un candidat mai bun pentru ajutorul FMI decât Grecia, notează publicaţia, întrucât are un nivel relativ scăzut al datoriei raportate la PIB. Potrivit primelor estimări, o contribuţie a FMI la un pachet de sprijin pentru Spania s-ar ridica la 200-300 de miliarde de euro, în timp ce instituţia are disponibile în prezent fonduri de circa 280 miliarde de euro.

O posibilitate pentru Spania ar fi şi o linie flexibilă de creditare, instrument lansat de Fond pentru statele cu probleme ale balanţei de plăţi, dar cu economie solidă.

Italia este, însă, prea mare pentru ca FMI să aibă o contribuţie serioasă. Unii experţi susţin chiar că dacă Italia ajunge într-o criză de fonduri, atunci problema este deja una la nivelul întregii Europe, iar soluţia nu mai poate fi individuală.

„FMI poate susţine economii medii şi mici. Nu poate sprijini zona euro. Asta va trebui să fie treaba Băncii Centrale Europene”, consideră Domenico Lombardi, fost reprezentant al Italiei la FMI.

Orice implicare a FMI în Spania şi Italia va fi privită cu suspiciune de unele state emergente, însă zona euro trebuie să importe credibilitate de undeva. Dacă liderii zonei euro îşi vor înghiţi mândria şi vor permite FMI să aibă mai multă putere pentru mai puţini bani rămâne de văzut, notează Financial Times.

Şeful executivului UE a cerut statelor membre să accelereze aprobarea măsurilor anticriză, convenite la o reuniune din iulie, pentru a stopa contagiunea din Grecia, Irlanda şi Portugalia.

„Randamentele obligaţiunilor Spaniei şi Italiei au atins noi recorduri. Este alarmant şi înspăimântător. Întreaga Europă se află într-o situaţie foarte periculoasă”, a spus premierul finlandez, Jyrki Katainen, la postul public YLE.

Întrucât o mare parte a liderilor europeni se află în vacanţă, există perspective slabe pentru adoptarea de măsuri, chiar dacă guvernele din zona euro au păstrat contactul telefonic în privinţa situaţiei, notează Reuters.

Ministrul german al Economiei, Philipp Roesler, a declarat că Spania şi Italia nici măcar nu au fost discutate la reuniunea săptămânală de miercuri a guvernului de la Berlin. Întâlnirea executivului a fost condusă de Roesler, în absenţa cancelarului, Angela Merkel, care se află în concediu.

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, a semnalat, joi, că banca a reluat achiziţiile de obligaţiuni şi a suplimentat fondurile puse la dispoziţia băncilor comerciale, pentru a opri extinderea crizei datoriilor suverane la Italia şi Spania, însă specialiştii sunt sceptici că măsura va avaea efecte.

THE FINANCIAL TIMES:FMI NU ARE MONETAR CA SA SALVEZE TARILE DIN ZONA EURO-ITALIA SI SPANIA!

5 aug.

FMI n-are bani suficienți pentru a salva Spania şi Italia.


FMI dispune în prezent de fonduri de 280 miliarde de euro (400 miliarde de dolari), insuficinte pentru a ajuta şi Spania şi Italia, dacă se menţine modelul contribuţiei cu o treime la pachetele de ajutor extern pentru ţările din zona euro, folosit în cazurile Greciei, Irlandei şi Portugaliei.

Odată cu agravarea crizei din zona euro, FMI se întreabă dacă o implicare mai puternică va risca banii şi credibilitatea instituţiei, notează cotidianul britanic Financial Times.

Dacă se menţine modelul folosit pentru Grecia, Irlanda şi Porrtugalia, Fondul abia ar avea bani să ajute Spania, în timp ce pentru Italia nici nu s-ar pune problema, din cauza resurselor limitate. Totuşi, din cauza nevoii disperate de credibilitate a zonei euro, credibilitate care, consideră unii investitori, ar putea fi asigurată de FMI, Fondul ar putea prelua rolul principal în a impune condţii ţărilor creditate, în timp ce îşi reduce contribuţia financiară.

Spania este un candidat mai bun pentru ajutorul FMI decât Grecia, notează publicaţia, întrucât are un nivel relativ scăzut al datoriei raportate la PIB. Potrivit primelor estimări, o contribuţie a FMI la un pachet de sprijin pentru Spania s-ar ridica la 200-300 de miliarde de euro, în timp ce instituţia are disponibile în prezent fonduri de circa 280 miliarde de euro.

O posibilitate pentru Spania ar fi şi o linie flexibilă de creditare, instrument lansat de Fond pentru statele cu probleme ale balanţei de plăţi, dar cu economie solidă.

Italia este, însă, prea mare pentru ca FMI să aibă o contribuţie serioasă. Unii experţi susţin chiar că dacă Italia ajunge într-o criză de fonduri, atunci problema este deja una la nivelul întregii Europe, iar soluţia nu mai poate fi individuală.

„FMI poate susţine economii medii şi mici. Nu poate sprijini zona euro. Asta va trebui să fie treaba Băncii Centrale Europene”, consideră Domenico Lombardi, fost reprezentant al Italiei la FMI.

Orice implicare a FMI în Spania şi Italia va fi privită cu suspiciune de unele state emergente, însă zona euro trebuie să importe credibilitate de undeva. Dacă liderii zonei euro îşi vor înghiţi mândria şi vor permite FMI să aibă mai multă putere pentru mai puţini bani rămâne de văzut, notează Financial Times.

PRIMARUL PENAL LIVIU NEGOITA VREA SA SE RETRAGA DIN POLITICA-DAR RAMANE MEMBRU PD-L!

5 aug.

Liviu Negoiță iese din politică.

Mandatul Liviu Negoiţă la primăria Sectorului 3 al Capitalei se apropie de final. Cu toate că se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor şi nu există în prezent un contracandidat cu şanse la sectorul 3, Negoiţă nu vrea să mai candideze pentru un nou mandat. Potrivit politologului Stelian Tănase, Liviu Negoiţă nu intenţionează să candideze nici pentru funcţia de primar general al Capitalei în 2012, deşi voci de la vîrful partidului spun că ar avea şanse să îl bată pe actualul primar Sorin Oprescu.

Potrivit lui Stelian Tănase, Liviu Negoiţă nu va părăsi PDL şi va rămâne simplu membru. „După încheierea mandatului voi activa în sectorul privat, probabil în avocatură”, ar fi spus Negoiţă.

Popularitate lui Liviu Negoiţă l-a plasat mereu în topul listei partidului pentru funcţii importante. În 2009, Traian Băsescu l-a nominalizat pentru funcţia de premier. La ultimele alegeri locale a refuzat să candideze la primăria Capitalei, preferând să rămână la sectorul 3. S-a invocat insistent numele lui Liviu Negoiţă ca un posibil preşedinte al PDL. În zadar, Liviu Negoiţă a lăsat să se înţeleagă faptul că nu-l interesează o funcţie de conducere în PDL. După câteva ore petrecute ascultând moţiunile candidaţilor la Convenţia PDL şi în timp ce colegii de partid şi alegeau conducerea, Liviu Negoiţă s-a decis că merită câteva clipe de relaxare … pe terenul de tenis.

%d blogeri au apreciat: