Arhiva | 8:11 pm

ERA GADDAFI S-A SFARSIT:REBELII LIBIENI AU CUCERIT BAB-al-AZIZIYA,FIEFUL LUI DICTATORULUI DIN TRIPOLI!

23 aug.

Rebelii au cucerit Bab al-Aziziya, fieful lui Gaddafi din Tripoli.

Rebelii au arborat steagul lor pe locuinţa lui Muammar Gaddafi din complexul Bab al-Aziziya

Rebelii au cucerit Bab al Aziziya, fieful lui Gaddafi din Tripoli .Rebelii au reuşit să pătrundă în complexul Bab al-Aziziya, fieful lui Muammar Gaddafi din capitala libiană, una dintre puţinele zone în care insurgenţii nu deţin controlul, au relatat martori oculari, citaţi de BBC.

Luptători rebeli au pătruns în capitală la bordul a zeci de camionete , potrivit BBC – şi au început să tragă asupra clădirii cu armament greu. Imaginile prezentate la televiziuni arată fum ridicându-se deasupra clădirilor din oraş, în timp ce pe fundal se aude zgomotul obuzelor.

În cursul nopţii, Saif al-Islam, fiul colonelului Gaddafi, apăruse în faţa complextului din Tripoli la câteva ore după ce rebelii anunţaseră că l-au capturat. El a insistat că guvernul a reuşit să dea o lovitură majoră ofensivei rebelilor şi a spus că forţele tatălui său câştigă bătălia, o ipoteză dezminţită de politicienii occidentali, de liberii rebelilor şi de NATO.

În vestul capitalei libiene, multe cartiere sunt sub controlul rebelilor.

Regimul Gaddafi îşi joacă în aceste momente ultima carte. Forţele loiale colonelului Gaddafi pierd tot mai mult teren în faţa rebelilor. Insurgenţii au cucerit cea mai mare parte a capitalei şi au ocupat clădirea postului naţional de televiziune prin intermediul căruia dictatorul libian îşi transmitea mesajele prin care instiga la violenţă împotriva propriului popor.

Situaţia pare cu atat mai disperată cu cât atât premierul cât şi şeful serviciilor secrete au dispărut. Doar fiul dictatorului, Seif al-Islam mai crede în victoria forţelor loiale tatălui său.

Fiul lui Gaddafi a surprins pe toată lumea cînd şi-a făcut apariţia la hotelul din Tripoli unde sunt cazaţi jurnaliştii străini. Fiul lui Muammar Gaddafi era însoţit de militari şi de susţinători. Asta în ciuda faptului că rebelii anunţaseră în cursul zilei de ieri că Saif a fost arestat. Fiul dictatorului libian a declarat pentru presă că Tripoli este controlat de loialişti.

Seif al-Islam a mai precizat că terenul câştigat de rebeli în doar câteva zile ar fi de fapt o uriaşă capcană, pusă la punct de trupele fidele lui Gaddafi.

Oamenii au dat jos de pe instituţii steagurile verzi ale regimului Gaddafi şi le-au înlocuit cu drapelul tricolor al Regatului Libian. Luptele continuă însă pe străzi.

Potrivit ultimelor informaţii, Muammar Gaddafi s-ar afla încă în Tripoli, dar locaţia sa este necunoscută. Bab al-Aziziya înseamnă în arabă Poarta Splendidă. Complexul se întinde pe 6 kilometri pătraţi şi a fost bombardat în 1986 de forţele americane ca măsură de retaliere după uciderea unor soldaţi americani în Berlin. În centrul complexului se află o statuie din aur care reprezintă un pumn ce sfărâmă un avion american. Se spune că palatul ar avea tunele subterane până la mare.

MICHAEL NICHOLAS BLAGA: SERGO BERIA:TATAL MEU LAVRENTI BERIA!

23 aug.

Home
Actualitate
Revista
Arhivă
Părerea ta
ABONAMENTE

Secrete din inima puterii staliniste: Tatăl meu, Lavrenti Beria
Michael Nicholas Blaga 13458 vizualizări
Lavrenti Beria, şeful poliţiei secrete sovietice, în 1946
Prev Next

Zoom

Beria, mon père. Au coeur du pouvoir stalinien, de Sergo Beria, editura Plon-Criterion, Paris

Istoria Europei a consemnat câteva nume de poliţişti infami. Francezii l-au dat istoriei pe Joseph Fouche (1759-1820) în perioada imperiului, germanii l-au dat pe Heinrich Himmler (1900-1945) în perioada nazistă, iar sovieticii deţin supremaţia cu Henrik Yagoda (1891-1938), Nikolai Iejov (1895-1940) şi Lavrenti Beria (1899-1953) în perioada stalinistă.

Aceşti ultimi trei ofiţeri sovietici deţin un record sinistru prin numărul imens de morţi rezultat de pe urma activităţii lor. Dar în galeria întregii istorii universale a lumii nu există un exemplu de poliţist infam care să-l fi întrecut pe Lavrenti Beria. După arestarea sa de către Hruşciov în 1953, ancheta judiciară a durat şase luni şi cuprinde 39 de volume cu depoziţii, documente şi alte probe incriminatorii rămase secrete şi inaccesibile până azi. Numai Stalin a mai beneficiat de o asemenea tăinuire a trecutului său criminal. Din acest punct de vedere, cartea de faţă, Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien, este un eveniment editorial prin aceea că aduce detalii inedite atât despre enigmaticul Lavrenti Beria, cât mai ales despre anturajul cel mai apropiat al lui Stalin de la Kremlin.

Sunt detalii valoroase întrucât ele provin de la o sursă capabilă să redea veridic atmosfera din interiorul Kremlinului, acel palat interzis oamenilor obişnuiţi. Istoricii occidentali cer, într-adevăr, prudenţă şi spirit critic în preluarea portretului lui Lavrenti Beria prezentat în această carte, deoarece autorul este fiul legitim al lui Lavrenti. Dar ceea ce autorul scrie despre Stalin şi despre oamenii din jurul lui este fascinant şi, în multe privinţe, total inedit. De aceea ne vom concentra îndeosebi asupra celor relatate de autor despre aceşti oameni şi despre circumstanţele în care s-au petrecut evenimente capitale din istoria secolului XX.
Fiul lui Beria l-a spionat pe Roosevelt.

Prima surpriză a cărţii este ştirea că Lavrenti Beria, născut şi crescut în Georgia, privea cu ironie şovinismul de mare putere al ruşilor faţă de cultura popoarelor subjugate de ei, în general, şi faţă de georgieni, în special. Ilustrativ în acest sens este faptul că fiul lui, autorul acestei cărţi, a făcut primele 7 clase primare la Şcoala Germană din Tiflis, azi Tbilisi, iar la absolvirea ei a continuat studiile medii în limba engleză.

Când avea 10 ani, fiul lui Beria, Sergo, a vizitat cu familia pentru prima oară capitala URSS, unde a provocat consternare fiului lui Stalin, Vasili Iosifovici, pentru că nu ştia ruseşte, iar acesta din urmă nu ştia limba tatălui său, gruzina. Buna cunoaştere a limbii engleze l-a determinat pe Stalin să-l folosească pe fiul lui Beria ca translator personal într-o misiune ultrasecretă. L-a pus pe Sergo Beria să asculte în secret convorbirile preşedintelui Roosevelt cu apropiaţii săi, când acesta era cazat în clădirea ambasadei URSS, la Teheran, în timpul întâlnirii din 1943 a lui Stalin cu Roosevelt şi Churchill. Sovieticii instalaseră microfoane în apartamentele locuite de Roosevelt, iar Sergo trebuia să-i prezinte lui Stalin, la prima oră sinteza convorbirilor din ajun purtate de Roosevelt cu colaboratorii săi, pentru a se pregăti de negocieri.
Serviciile americane de informaţii aflaseră despre planul secret al lui Hitler, numit „Saltul cel Lung”, de a-l asasina pe Roosevelt la Teheran.

În acest scop, Hitler l-a trimis acolo pe celebrul Otto Skorzeny împreună cu echipa sa special antrenată pentru aceste operaţiuni, şi care a devenit faimoasă prin scoaterea din captivitate a lui Mussolini. Sovieticii au reuşit să captureze la timp, în Teheran, o parte dintre oamenii lui Skorzeny, înaintea unui asalt asupra preşedintelui SUA.

Sergo Beria a absolvit cursurile Academiei Militare „Budionîi” şi a devenit inginer militar în specialitatea Transmisiuni radio. A refuzat, la sfatul tatălui său, ofertele excepţionale de serviciu oferite de mareşalul Voroşilov, la Ministerul Apărării, şi ale lui Molotov, la Ministerul de Externe. Lavrenti ştia ce pericole îl pândesc pe fiul său în structurile guvernului sovietic. Sergo s-a dedicat ştiinţei şi a devenit cercetător la un institut de proiectări rachete intercontinentale. A rămas până la sfârşitul carierei sale un savant respectat de comunitatea oamenilor de ştiinţă ai Rusiei. Cum nu deţinem spaţiul necesar menţionării tuturor dezvăluirilor făcute de Sergo Beria în această carte, ne vom limita la cele mai surprinzătoare dintre ele.
Moartea lui Beria, un asasinat politic.

Prima dintre acestea este demascarea cu argumente şi probe verificabile a versiunii false date de Hruşciov privind arestarea, procesul şi moartea lui Lavrenti Beria. Acesta n-a fost arestat în timpul unei şedinţe a Biroului Politic din 26 iunie 1953 de către un grup de militari, condus de mareşalul Jukov – cum este, de atâţia ani, versiunea oficială. Istorici din Occident şi din Rusia au semnalat de-a lungul anilor numeroase inadvertenţe, contraziceri şi modificări ale versiunii oficiale.

Autorul povesteşte cum a fost chemat acasă, urgent, de la serviciu, în ziua de 26 iunie 1953, şi a aflat de la servitori, paznici şi santinele ale vilei că totul s-a petrecut acolo, în dimineaţa acelei zile. Lavrenti a fost împuşcat în vilă şi Sergo a văzut urmele lăsate de gloanţe în camerele tatălui său. În anul 1997, publicaţia rusească „Nedejia” a prezentat mărturia lui A. Vedenin, cum că a făcut parte din grupul trimis la domiciliul lui Lavrenti Beria pentru a-l suprima (pag. 374).

Cartea menţionează şi depoziţia unui contemporan, pe nume Mirtskhulava, care face lumină completă în acest mister: „A fost o dublură cel judecat în locul lui Beria, care era mort de mult. Ei au fost obligaţi să fabrice un proces din cauza reacţiei străinătăţii. Hruşciov nu ştia să-şi ţină limba cu nimeni. A mărturisit el însuşi că procesul a fost regizat în toate detaliile. Eu l-am auzit exclamând: «Dacă l-am fi ţinut în viaţă, el ar fi fost capabil să recruteze pe toată lumea, să iasă din captivitate şi să ne împuşte pe toţi. Din cauza asta, noi l-am executat curând după arestare»” (pag. 378).

O altă dezvăluire făcută de fiul lui Beria este faptul că Stalin a urmărit încordat, din oră în oră, evoluţia discuţiilor purtate în secret, în Anglia, de Churchill cu Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, trimis acolo în anul 1940 cu un avion echipat cu rezervoare suplimentare de benzină şi pilotat de însuşi Hess. Philby era cel care îl ţinea pe Stalin la curent cu detaliile discuţiilor secrete şi cu obiectivele urmărite de fiecare dintre cei doi. Sergo relatează faptul că Churchill a salvat atunci Anglia de la invazie, promiţând naziştilor ceea ce Hitler dorea cel mai mult: absenţa unui război pe două fronturi. Premierul britanic s-a ţinut de cuvânt timp de patru ani şi n-ar fi deschis al doilea front nici în vara lui 1944, dacă nu era evident că Armata Roşie avansa negreşit, altfel, până la Atlantic.

Acum se cunoaşte faptul că Marele Stat Major al Armatei Roşii întocmise în 1944 şi planurile de ocupaţie ale Parisului! Sergo mai spune că liderii de la Kremlin erau convinşi că dacă Churchill ar fi deschis al doilea front cu un an mai devreme, în 1943, Armata Roşie n-ar fi avut timpul necesar să ajungă la frontiera Poloniei, iar Germania ar fi fost ocupată de anglo-americani în totalitatea ei (pag. 133).

(1943. Cei trei mari, Stalin, Roosevelt şi Churchill, la Teheran, pregătindu-se de fotografia oficială)
Stalin ştia de „Planul Barbarossa“ din 1940

Autorul dezleagă un alt mister din perioada anterioară invaziei URSS de către Hitler. La 29 decembrie 1940, Beria îi înmânează lui Stalin copia „Planului Barbarossa” în toate detaliile sale, la câteva zile după ce el fusese prezentat lui Hitler (pag. 106). Acest succes strategic al spionajului URSS confirmă teza occidentalilor că Stalin a avut un spion în cercul apropiat lui Hitler, la cancelaria Reich-ului. Leon Kilzer, în cartea sa Hitler’s Traitor, susţine că trădătorul lui Hitler ar fi fost chiar şeful cancelariei Reich-ului, Martin Bormann.

Până acum s-a ştiut cu documente că Stalin a fost informat în luna mai 1941 despre ziua şi ora atacului german contra URSS de către super-spionul sovietic Richard Sorge, infiltrat în anturajul ambasadorului german la Tokyo. Acum aflăm că Beria i-a prezentat lui Stalin întregul plan de luptă contra URSS cu 6 luni înaintea invaziei! Ce a făcut dictatorul sovietic cu această probă copleşitoare este neverosimil – a ţinut-o secretă în biroul lui de la Kremlin, cu violarea tuturor regulilor de procedură ale Biroului Politic. Beria a arătat planul şi mareşalului Vasilevski, favoritul lui Stalin, care a studiat o lună întreagă acest plan în biroul lui Beria de la Lubianka, însă autorul cărţii nu precizează dacă tatăl său a făcut acest pas de capul lui sau cu permisiunea lui Stalin.

Mareşalii Jukov şi Timoşenko susţin în cărţile lor de amintiri că n-au ştiut nimic despre existenţa, în URSS, a copiei „Planului Barbarossa“, deşi ei au deţinut pe rând funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Roşii! Nici Hruşciov n-a ştiut, deşi era membru al Biroului Politic şi scrie în memoriile sale că Stalin n-avea dreptul să ascundă o asemenea probă de război iminent cu Germania.

Cunoaşterea limbii germane l-a făcut pe autorul cărţii să participe direct la o altă acţiune ultrasecretă: în luna mai 1941, deci cu o lună înaintea invaziei URSS de către nazişti, căpitanul unui submarin german care patrula în apele Leningradului a decis să-i informeze pe sovietici de ordinul de atac contra URSS primit de la Berlin. Lavrenti Beria împreună cu fiul său pe post de translator şi cu amiralii sovietici Kuzneţov şi Galler au urcat în submarinul german intrat în baza navală de la Kronstadt.

n prezenţa celor patru demnitari sovietici, căpitanul german a desigilat plicurile de la Berlin cuprinzând ordinul de luptă contra URSS, la primirea prin radio a unui semnal codificat. Pentru a putea face acest act de trădare, căpitanul german a declarat ruşilor prezenţi pe submarin că a ucis pe membrii partidului nazist din echipajul său care s-au opus iniţiativei lui. Auzind asta, Lavrenti Beria l-a întrebat dacă el se mai poate întoarce la baza navală de la Kiel. „Până la declanşarea războiului mă voi face că patrulez, iar după începerea ostilităţilor mă voi refugia cu echipajul într-un port sovietic” (pag.108).
România, sămânţă de scandal între Hitler şi Stalin

Pentru cititorul român, cea mai interesantă dezvăluire a acestei cărţi este probabil reacţia lui Hitler la cererea lui Molotov, aflat în vizită de stat la Berlin, în luna noiembrie 1940, privind retragerea trupelor germane din România şi din Finlanda. Hitler a răspuns că „nu doreşte să se oprească asupra unor mărunţişuri ca prezenţa trupelor germane în România şi în Finlanda. Eu ofer Uniunii Sovietice o veritabilă împărţire a lumii” (pag.105).

Germania propunea URSS „să facă presiuni asupra Turciei pentru a modifica statutul strâmtorilor şi să constrângă Japonia să semneze un Pact de Neagresiune cu URSS în schimbul adeziunii sovietice la Pactul Tripartit încheiat la 27 Septembrie 1940 între Germania, Italia şi Japonia”. La aceeaşi audienţă la cancelaria Reich-ului, Molotov a reuşit să-l scoată din sărite pe Hitler cu reproşurile sale că Germania a dat garanţii României pentru frontierele sale fără consultări prealabile cu guvernul sovietic, aşa cum prevedea Pactul Molotov-Ribbentrop.

Exasperat, Hitler a ordonat imediat după plecarea lui Molotov, întocmirea „Planului Barbarossa”. Ajuns acasă, Molotov a prezentat Biroului Politic raportul său de activitate în Germania. Potrivit cărţii de faţă, „Stalin şi-a manifestat nemulţumirea faţă de atitudinea lui Molotov la acea întâlnire, reproşându-i că a fost lipsit de supleţe. Molotov trebuia să lase uşa deschisă negocierilor, să treneze lucrurile în loc să-i spună brutal lui Hitler că URSS nu este interesată de propunerile lui” (pag.105). După această şedinţă furtunoasă a Biroului Politic, Stalin l-a convocat la Kremlin pe ambasadorul german, contele von Schulenburg, pentru a-i notifica oficial Germaniei că URSS este gata să adere la Pactul Tripartit. Tot legat de România, autorul aduce detalii interesante privind planurile lui Stalin după anexarea Basarabiei: „Stalin voia să se apropie de regiunile petrolifere ale României pe care nu avea intenţia să le abandoneze Germaniei” (pag.100).

„Turcia condiţiona intrarea ei în război de partea Naţiunilor Unite de o debarcare anglo-americană în Balcani. În acest context, s-a discutat la Teheran trimiterea unor divizii britanice în Rhodos ca manevră de scoatere a României, Ungariei şi Bulgariei din alianţa cu Germania” (pag. 149). Această ocazie uriaşă pentru România a fost pierdută la masa tratativelor, pentru că Churchill a făcut greşeala să condiţioneze debarcarea în Balcani de recunoaşterea de către URSS a guvernului polonez aflat în exil la Londra, condiţie neacceptată de Stalin, care avea pregătit pentru Polonia un guvern comunist condus de Boleslaw Bierut.

(Hruşciov şi Beria, Malenkov, Bulgarin, Voroşilov, Kaganovici, la catafalcul lui Stalin, în 1953)
Lenin a cerut otravă, ca să se omoare

Una dintre atracţiile deosebite ale acestei cărţi o reprezintă portretul psihologic pe care autorul îl face fiecărui lider din cercul lui Stalin. Despre Lenin scrie că avea grave tulburări mintale şi că a murit nebun. El cunoştea evoluţia bolii sale şi, după izolarea la conacul din oraşul Gorki, a cerut lui Stalin să-i aducă otravă ca să-şi pună capăt zilelor, dar Biroul Politic s-a opus când Stalin a cerut aprobarea acestuia.

Merită menţionată aici descrierea „in corpore” a Ţarului Roşu: „Stalin era Satana în carne şi oase. El nu comitea numai crime pentru a-şi atinge obiectivele sale. Avea o plăcere maladivă să dea lovituri, să doboare oamenii, să-i distrugă pe cei care-i opuneau rezistenţă. Obţinea un fel de bucurie interioară. Cred că era perfect conştient de răutatea sa, altfel n-ar fi făcut din ascunderea ei o artă şi n-ar fi căutat sistematic să se arate altfel decât era în realitate. Numai un scelerat conştient de a fi astfel putea să mascheze asta cu atâta măiestrie. Şi Stalin a fost un actor înnăscut. Nu se putea spune că el nu cunoştea consecinţele actelor sale din lipsă de inteligenţă. L-am întâlnit de mai multe ori spre sfârşitul vieţii sale şi am putut să-mi dau seama cu ce uşurinţă prindea esenţialul chiar şi în domeniile tehnicii unde el nu cunoştea nimic. Avea darul de a pune degetul pe punctele slabe. Organizator de geniu, el putea crea un departament în câteva minute, să-i încredinţeze o misiune şi să obţină rezultatul dorit în timpul fixat de el. În această privinţă îl întrecea chiar şi pe tatăl meu… Când era bolnav îşi ascundea slăbiciunea. Stalin prefera bucătăria simplă, în special supele şi peştii. Nu era alcoolic. Se mulţumea cu un vin sec pe care-l amesteca cu limonadă georgiană şi nu consuma niciodată vodcă între mese. Nu folosea servitori nici când primea oaspeţi în vizită. Cerea să se facă un bufet pe o masă lungă, băuturile erau puse separat pe două măsuţe rotunde şi fiecare se servea singur. Unii oaspeţi se pătau cu mâncare şi Stalin se amuza teribil. Se delecta la spectacolul oferit de slăbiciunile omeneşti” (pag. 200-201).

Despre mareşalul Voroşilov, Sergo scrie că tatăl său îl considera un cretin absolut. Se lăsa bruftuluit de nevastă-sa, o evreică grasă care nu scăpa ocazia să arate în public dispreţul faţă de soţul ei (pag. 237).
Despre Lev Bronstein-Troţki, cartea spune că dacă el i-ar fi succedat lui Lenin lucrurile ar fi fost şi mai grave pentru URSS. „Troţki şi cu Lenin au creat lagărele de concentrare şi comisarii politici ai Armatei Roşii. Ei au început cu împuşcarea prizonierilor” (pag. 398).
Roosvelt, o marionetă a lui Stalin

Am lăsat pentru final cea mai surprinzătoare observaţie a autorului cărţii: Stalin a fost sigur că Roosevelt n-a murit de moarte naturală şi că a fost asasinat, reproşându-i frecvent lui Beria că n-a adus detalii despre acest asasinat. „Dacă nu murea Roosevelt, spunea Stalin, URSS ar fi cucerit întreaga Europă. America s-ar fi mulţumit să moştenească toate coloniile Angliei şi n-ar fi mişcat un deget împotriva celor 400 de divizii ale Armatei Roşii” (pag. 174).

Este un fapt cunoscut de către istorici că atât la Teheran, cât mai ales la Yalta, Roosevelt l-a dezavuat pe Churchill la masa tratativelor şi l-a pus în dificultate în prezenţa lui Stalin. Ceea ce se ştie mai puţin este faptul că, la Teheran, Roosevelt a avut o serie de întrevederi private cu Stalin în clădirea ambasadei URSS, la care n-a fost prezent decât translatorul sovietic Valentin Berejkov. Cartea spune că translatorul a fost stupefiat când Roosevelt i-a spus lui Stalin că-l va sprijini în distrugerea Imperiului Britanic, pentru că asta corespunde intereselor Americii. Acest proiect a fost o preocupare principală a lui Roosevelt la Teheran (pag. 148). Aceste convorbiri private dintre Roosevelt şi Stalin stau, probabil, la baza declaraţiilor lui Stalin că URSS ar fi controlat toată Europa dacă nu murea Roosevelt la 12 aprilie 1945.

În anul 1944, Roosevelt i-a trimis lui Stalin o telegramă cifrată în care îi scrie, textual: „După cum ştiţi, sunt în campanie electorală pentru al patrulea mandat de preşedinte al SUA. Ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva din natura convorbirilor private avute cu Dumneavoastră la Teheran. Roosevelt”.

Răspunsul lui Stalin a făcut senzaţie când jurnalistul american David Brinkley a făcut publice aceste două telegrame la televiziunea naţională americană: „Domnule Preşedinte. Confirm primirea telegramei Dumneavoastră şi vă comunic măsurile luate aici: stenogramele convorbirilor noastre au fost arse, iar translatorul nostru a fost împuşcat. Stalin”

CODUL FISCAL SE MODIFICA!

23 aug.

Ministerul Finantelor propune modificarea Codului Fiscal.

Proiectul are in vedere modificarea si completarea Codului Fiscal, a Ordonantei de urgenta a Guvernului privind reglementarea acordarii esalonarii la plata, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Promovarea acestui act normative este determinata de

modificarile Codului civil cu privire la veniturile realizate ca urmare a contractului de fiducie,
necesitatea implementarii unor masuri de largire a bazei de impozitare,
necesitatea completarii conditiilor de autorizare a antrepozitelor fiscale in scopul unei selectii mai riguroase a acestora, in paralel cu extinderea perioadei de valabilitate a autorizatiei de antrepozit fiscal,
necesitatea inlaturarii disfunctionalitatilor in ceea ce priveste stablirea si sanctionarea contraventiilor prin preluarea din Codul de procedura fiscala a contraventiilor de la regimul produselor accizabile si corelarea acestora cu reglementarile actuale
imbunatatirea procedurii de acordare a esalonarilor la plata obligatiilor fiscale

Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal

A.1. Dispozitii generale

1. Extinderea obligatiei de a inregistra contractele de prestari servicii efectuate pe teritoriul Romaniei incheiate cu persoane juridice si fizice straine si pentru persoanele fizice rezidente si pentru sediile permanente din Romania apartinand persoanelor juridice straine.

2. Revizuirea definitie activitatii dependente la functia de baza ca fiind orice activitate dependenta desfasurata in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, declarata astfel de persoana fizica.

3. Revizuirea reglementarii privind reconsiderarea oricarei activitati ca activitate dependenta in sensul reconsiderarii numai a activitatii independente care nu indeplineste criterii pentru a fi considerata activitate independenta, aplicand principiul prevalentei economicului asupra juridicului. In cazul in care intre platitorul de venit si persoana fizica exista incheiat un contract individual de munca precum si un contract/raport juridic pe baza caruia se desfasoara o activitate independenta aceasta va fi reconsiderata de catre autoritatile fiscale ca activitate dependenta. Reconsiderarea se efectueaza numai de catre autoritatea fiscala, venitul realizat din activitatea reconsiderata fiind supus regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii ca venit asimilat salariului.

4. Transferul masei patrimoniale fiduciare in cadrul operatiunii de fiducie potrivit Codului Civil completeaza definitia transferului.

A.2. Titlul II „Impozitul pe profit”

1. Eliminarea limitarii deductibilitatii fiscale a cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor la 2,5 fata de nivelul pentru institutii publice, in vederea sustinerii activitatii desfasurate de contribuabili, in corelare cu impozitarea acestor drepturi de deplasare cu reglementarile privind impozitul pe venit, respectiv contributii sociale.

2. Introducerea posibilitatii contribuabililor de a opta intre sistemul de plata trimestriala a impozitului pe profit si sistemul de plata anuala a impozitului pe profit cu efectuarea de plati anticipate, in suma de o patrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent. In ceea ce priveste sistemul de plata trimestriala a impozitului pe profit, contribuabilii vor determina profitul impozabil si, implicit, impozitul pe profit datorat, luand in calcul veniturile si cheltuielile, precum si celelalte elemente de ajustare a bazei impozabile, inregistrate efectiv in fiecare trimestru (sistemul real). Sistemul de calcul, declarare si plata a impozitului pe profit de catre organizatiile nonprofit si de contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura si viticultura, nu se modifica, aceaste categorii de contribuabili aplicand in continuare sistemul anual de plata a impozitului pe profit, fara efectuarea de plati anticipate.

De asemenea, au fost introduse reguli in vederea determinarii impozitului pe profit pentru anul precedent, in baza caruia se determina platile anticipate, pentru contribuabilii care sunt implicati in operatiuni de reorganizare (fuziuni, divizari, etc.) in cazul in care acestia si-au exercitat optiunea pentru sistemul de plata anuala a impozitului pe profit cu efectuarea de plati anticipate.

3. Referitor la includerea in profitul impozabil a rezervelor din reevaluare aferente mijloacelor fixe (imobilizari corporale si terenuri), deduse total sau partial, se propune clarificarea unor situatii in care mijloacele fixe respective sunt transferate altor contribuabili, ca urmare a efectuarii unor operatiuni de:

– contributii cu active la capitalul social al unei persoane juridice in schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridica,

– fuziune sau divizare, efectuate potrivit legii.

Prevederile propuse clarifica faptul ca aceste rezerve urmeaza sa fie impozitate de contribuabilul care preia mijloacele fixe reevaluate, cu respectarea regulilor fiscale pe care le-ar fi aplicat contribuabilul cedent, daca transferul respectiv nu ar fi avut loc. De asemenea, este reglementat momentul impunerii acestor rezerve in situatiile in care aceste mijloace fixe sunt schimbate, din ratiuni economice, in titluri de participare sau stocuri.

4. Pentru „schimbul de actiuni” se completeaza definitia existenta prin extinderea sferei de aplicare si asupra operatiunilor de achizitie de tiluri de participare, ulterioare dobandirii de catre societatea achizitoare a pozitiei majoritare in societatea achizitionata.

5. Pentru asocieri cu personalitate juridica, infiintate potrivit legislatiei unui alt stat, se propune aplicarea prevederilor fiscale existente pentru asocierile fara personalitate juridica.

6. Mentinerea sistemului actual de plata a impozitului pe profit pentru contribuabiliicare isi desfasoara activitatea in domeniul bancar.

7. Stabilirea regimului fiscal al contractelor de fiducie, incheiate de persoanele juridice romane potrivit Codului civil, cu referire la obligatiile fiscale ale fiduciarului. De asemenea se stabileste regimul fiscal al masei fiduciare transferate in situatia in care beneficiarul este diferit de constituitor.

A.3. Titlul III „Impozitul pe venit”

1. Eliminarea perioadei de 3 ani dupa care persoana fizica nerezidenta devenita rezidenta in Romania este supusa impozitarii pentru veniturile obtinute din orice sursa, atat din Romania cat si din afara Romaniei. Aceste venituri urmeaza a fi supuse impunerii incepand cu anul calendaristic urmator celui in care persoana fizica a obtinut rezidenta in Romania, concomitent cu acordarea acelorasi drepturi de deducere de care beneficiaza o persoana fizica romana;

2. Mentinerea obligatiei de plata a impozitului pe veniturile obtinute din orice sursa de catre o persoana fizica rezidenta romana, cu domiciliul in Romania, pentru inca 3 ani urmatori celui in care are loc schimbarea rezidentei acesteia intr-un stat cu care Romania nu are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri;

3. Clarificarea neimpozitarii sprijinului primit de persoana fizica din fonduri externe nerambursabile.

4. Precizari privind neimpozitarea veniturilor realizate din transferul bunurilor mobile din patrimoniul personal, valorificate prin centrele de colectare, in vederea dezmembrarii, care fac obiectul Programelor nationale finantate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice.

5. Stabilirea tratamentului fiscal aplicabil venitului realizat din operatiunea de fiducie in cazul in care partile implicate sunt persoane fizice, astfel:

– neimpozitarea venitului realizat la momentului transferului de drepturi patrimoniale de la constituitor la fiduciar;

– impozitarea veniturilor realizate din administrarea masei patrimoniale de catre fiduciar in functie de natura venitului si stabilirea veniturilor impozabile fara deducerea pierderilor fiscale ale constituitorului cu indeplinirea obligatiilor fiscale ale constituitorului de catre fiduciar;

– impozitarea veniturilor realizate de beneficiar ca venituri din alte surse cu exceptia situatiei in care beneficiarul este constituitorul, caz in care veniturile respective nu sunt impozabile;

– pierderile fiscale din administrarea masei patrimoniale de catre fiduciar reprezinta pierderi definitive si nu se deduc, ulterior transferului masei patrimoniale, la determinarea venitului impozabil pentru persoana fizica beneficiar.

6. Unificarea tratamentului fiscal aplicabil contribuabililor persoane fizice si juridice in ceea ce priveste deducerea cheltuielilor reprezentand investitii in mijloace fixe, in cazul cabinetelor medicale, prin amortizare sau deducere integrala a acestora.

7. Deducerea integrala a cheltuielilor cu indemnizatia platita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, la determinarea venitului net anual din activitati independente, concomitent cu impozitarea acestor drepturi de deplasare cu impozit pe venit, pentru partea care depaseste nivelul legal stabilit pentru personalul din institutiile publice prin hotarare a Guvernului.

8. Extinderea bazei impozabile prin includerea in veniturile salariale si impozitare a indemnizatiei primite de catre angajati pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, pentru partea care depaseste nivelul legal stabilit pentru personalul din institutiile publice prin hotarare a Guvernului, concomitent cu deducerea integrala a acesteia la nivelul angajatorului. Clarificari privind neimpozitarea sumelor primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, in conditiile prevazute de lege sau de contractul de munca aplicabil.

Precizarea privind neimpozitarea veniturilor din salarii primite de angajati sub forma indemnizatiilor pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate in conditiile prevazute de lege sau de contractul de munca aplicabil, in limita stabilita pentru personalul din institutiile publice prin hotarare a Guvernului.

9. Neimpozitarea sumelor reprezentand contravaloarea tichetelor de vacanta acordate angajatilor, conform legii.

10. Pentru anumite categorii de platitori de venituri din salarii si asimilate salariilor, in conditiile prevazute de actul normativ, impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, se calculeaza si se retine la data efectuarii platii acestor venituri, virarea impozitului efectuandu-se pana la data de 25 inclusiv, a lunii urmatoare trimestrului pentru care se datoreaza.

11. Eliminarea obligatiilor de completare si de depunere a fiselor fiscale de catre platitorii de venituri din salarii si inscrierea informatiilor privind calculul si retinerea inpozitului in declaratia privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat.

Platitorul de venituri din salarii este obligat sa elibereze contribuabilului, la cererea acestuia, un document care sa cuprinda si informatii luate in calcul la stabilirea impozitului.

12. Stabilirea unui termen unitar de depunere a declaratiei privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit in cazul tuturor platitorilor de venituri cu regim de retinere la sursa a impozitului, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, inclusiv pentru platitorii care aveau obligatia depunerii declaratiei respective pana la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.

13. Reglementarea posibilitatii impunerii pe baza de norma de venit a venitului realizat din activitatea de transport de persoane si bunuri in regim de taxi pentru contribuabilii care au fost obligati in anul 2011, prin efectul legii, sa determinevenitul net in sistem real.

14. Eliminarea cererii de optiune pentru stabilirea venitului net anual in sistem real si exprimarea optiunii numai prin depunerea declaratiei de venit estimat.

15. Alte masuri de natura tehnica generate de situatii aparute in aplicarea prevederilor Codului fiscal.

16. Abrogarea unor prevederi fiscale din alte acte normative.

A.4. Titlul V „Impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor straine infiintate in Romania”

1. Stabilirea unui termen unitar de depunere a declaratiei privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit nerezident in cazul tuturor platitorilor de venituri cu regim de retinere la sursa a impozitului, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat.

2. Se introduc prevederi care vizeaza clarificarea acordarii scutirii veniturilor obtinute de persoanele fizice nerezidente ca urmare a participarii in alt stat la un joc de noroc ale carui fonduri de castiguri provin si din Romania, avand in vedere problemele de ordin procedural si costurile legate de aplicarea unui impozit cu retinere la sursa asupra unor castiguri platite din fonduri constituite in comun (ex. Momentul perceperii impozitului cu retinere la sursa, platitorul castigului care ar trebui sa faca retinerea, prezentarea certificatului de rezidenta fiscala de catre castigatorul jocului de noroc, prezentarea documentelor care atesta castigatorul jocului de noroc).

Propunerea este bazata pe prevederile din domeniul organizarii si exploatarii jocurilor de noroc.

3. Stabilirea tratamentului fiscal aplicabil veniturilor realizate de nerezidenti din operatiunea de fiducie. Se are in vedere neimpozitarea transferului masei patrimoniale fiduciare de la constituitor la fiduciar la momentul transferului si impozitarea veniturilor, functie de natura acestora, realizate de un nerezident din administrarea masei patrimoniale de catre un fiduciar, precum si a veniturilor realizate din trasferul masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul nerezident. In acest sens, a fost introdus la titlul V o noua categorie de venit impozabil obtinut din Romania de nerezidenti, si anume „venit realizat din trasferul masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul nerezident”. Exista o singura exceptie cand acest venit nu este impozabil, atunci cand constituitorul este beneficiarul contractului de fiducie.

A.5. Titlul VI “Taxa pe valoarea adaugata”

Eliminarea obligatiei de a colecta TVA la expirarea unei perioade de un an, in cazul serviciilor care determina decontari sau plati succesive, cum sunt, de exemplu, serviciile de constructii-montaj.

A.6. Titlul VII „Accize si alte taxe speciale”

1. Publicarea pe site-ul Ministerului Finantelor Publice a pretului mediu ponderat de vanzare cu amanuntul al tigaretelor, pentru asigurarea transparentei decizionale a MFP si a predictibilitatii pentru operatorii economici din domeniu;

2. Includerea in grupa tigaretelor si a produselor care contin in totalitate alte substante decat tutunul dar care indeplinesc criteriile de definire a tigaretelor care contin tutun, cu exceptia celor care sunt utilizate in scopuri medicale, pentru asigurarea corelarii definitiilor din legislatia nationala cu prevederile Directivei 2011/64/UE privind structura si ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat;

3. Neconsiderarea ca fapt generator de accize a consumului de gaz natural utilizat pentru asigurarea capacitatii de a transporta si de a distribui gaz natural, pentru asigurarea stabilirii unei baze reale de impunere si pentru corelarea cu prevederile aferente energiei electrice, avand in vedere specificul acestor produse;

4. Autorizarea antrepozitelor fiscale pentru productia exclusiva de vinuri realizata de catre contribuabili altii decat contribuabilii mari si mijlocii stabiliti conform reglementarilor in vigoare, precum si a micilor distilerii de catre Comisia teritoriala constituita la nivelul structurilor teritoriale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Aceasta masura va conduce la optimizarea activitatii de autorizare.

5. Stabilirea unor conditii suplimentare care trebuie indeplinite cu ocazia autorizarii antrepozitarilor/antrepozitelor fiscale, in scopul unei selectii mai riguroase a acestora si prevenirii evaziunii fiscale, prin:

a. prezentarea autorizatiei de mediu/autorizatiei integrate de mediu;

b. constituirea unui capital social minim subscris si varsat;

c. nivelul accizelor pentru produsul finit sa nu fie mai mic decat media ponderata a nivelurilor accizelor materiilor prime;

d. persoana juridica sa nu se afle in procedura de insolventa.

6. Includerea in autorizatia de antrepozit fiscal a adresei locului autorizat si excluderea din aceasta autorizatie a capacitatii de depozitare a produselor accizabile in antrepozitul fiscal, in scopul eliminarii disfunctionalitatilor de ordin administrativ in procesul de emitere si modificare a autorizatiilor de antrepozit fiscal;

7. Extinderea obligatiei de a anunta autoritatea competenta despre intentia de a cesiona sau instraina actiunile sau partile sociale cu cel putin 60 de zile inainte de realizarea acestei operatiuni si in situatia in care autorizatia a fost suspendata;

8. Nesuspendarea efectelor juridice ale deciziei de suspendare, revocare si anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal pe perioada solutionarii pe cale administrativa, in cazul contestarii acestei decizii. Aceasta masura asigura corelarea cu efectele contestarii unei decizii de impunere, precum si combaterea evaziunii fiscale, asigurand producerea efectelor acestor decizii;

9. Completarea cerintelor care trebuie respectate de catre destinatarii produselor accizabile in regim suspensiv de accize, respectiv confirmarea ca produsele accizabile au ajuns la destinatie si pastrarea produselor primite in vederea verificarii si certificarii datelor din documentul administrativ electronic de catre autoritatea competenta. Aceasta masura va diminua riscurile de frauda fiscala in cazul produselor accizabile deplasate in regim suspensiv de accize;

10.Completarea situatiilor in care accizele sunt restituite, si anume:

– situatia in care bauturile alcoolice si produsele din tutun sunt retrase de pe piata ca urmare a unor modificari legislative privind conditiile de comercializare a acestor produse;

– situatia in care produsele accizabile sunt eliberate pentru consum in Romania si ulterior sunt exportate, in vederea asigurarii unui tratament nediscriminatoriu pentru operatorii economici care efectueaza astfel de operatiuni in raport cu producatorii interni;

11. Introducerea unui nivel minim al garantiei pentru antrepozitele fiscale de productie, in scopul asigurarii unui minim necesar pentru incasarea eventualelor obligatii de plata la bugetul general consolidat;

12. Modificarea prevederii privind scutirea de la plata accizelor pentru alcoolul si produsele alcoolice utilizate in procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit sa nu contina alcool, in sensul inlocuirii notiunii de „procedee” cu notiunea de „procese”. Prin aceasta modificare, se are in vedere corelarea legislatiei nationale cu prevederile Directivei 92/83/CEE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool si bauturi alcoolice, precum si aplicarea corecta si unitara a acestei scutiri;

13. Abrogarea temeiului legal din Codul fiscal in baza caruia se putea aplica un nivel redus de accize pentru amestecurile intre carburantii traditionali si biocarburanti, respectiv combustibilii traditionali si biocombustibili, avand in vedere faptul ca, de la 1 martie 2011, nu se mai practica un astfel de nivel redus;

14. Marcarea bauturilor fermentate, altele decat bere si vinuri, in vederea diminuarii riscului de evaziune fiscala, tinand cont de nivelul mare al accizelor pentru aceste produse;

15. Interzicerea comercializarii in vrac si utilizarea ca materie prima a alcoolului etilic cu o concentratie alcoolica sub 96,00% in volum, la fabricarea bauturilor alcoolice, pentru eliminarea riscului fabricarii de astfel de produse din materii prime neconforme din punct de vedere calitativ. De asemenea, va fi interzisa practicarea, cu exceptia situatiilor prevazute de lege, de catre producatori, importatori, operatori economici care realizeaza achizitii intracomunitare sau de catre persoane care comercializeaza, sub orice forma, de preturi de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea, importul sau desfacerea produselor vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata. Aceste masuri vor asigura posibilitatea stabilirii contraventiilor si aplicarii sanctiunilor existente;

16. Excluderea de la conditiile privind circulatia in regim suspensiv de accize pentru circulatia produselor accizabile intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silita, in vederea fluidizarii procesului de valorificare a acestor produse;

17. Introducerea scutirii de la plata accizelor a tutunului prelucrat destinat in exclusivitate testelor stiintifice si celor privind calitatea produselor. Astfel se va asigura un climat concurential echitabil pentru operatorii din domeniul tutunului prelucrat.

18. Preluarea, din Codul de procedura fiscala, a contraventiilor de la regimul produselor accizabile si corelarea acestora cu reglementarile actuale din Codul fiscal, in scopul inlaturarii disfunctionalitatilor de aplicare cauzate de modificarile nesincronizate in timp a celor doua acte normative;

A.7. Titlul IX „Impozite si taxe locale”

1. Avand in vedere limitarea in timp a aplicabilitatii prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ca urmare a adoptarii Legii nr. 88/2011, se propune mentinerea si dupa data de 31 decembrie 2011 a cadrului legal actual de impozitare pentru persoanele fizice care au in proprietate doua sau mai multe cladiri si pentru mijloacele de transport.

2. Totodata, pentru a nu fi afectate bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale si implicit autonomia locala a acestora si tinand cont si de prevederile capitolului II din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul nevoii de sistematizare, de unificare a legislatiei, a fost clarificat modul de acordare a scutirii pe timp de 7 ani pentru cresterea calitatii arhitectural ambientale a cladirilor si cresterea performantei lor energetice, concomitent cu abrogarea scutirilor prevazute in Legea nr. 158/2011 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 18/2009 privind cresterea performantei energetice a blocurilor de locuinte, cat si prin Legea nr. 153/2011 privind masuri de crestere a calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor.

3. Stabilirea tratamentului fiscal aplicabil in cazul persoanelor fizice si juridice care incheie contracte de fiducie conform Codului Civil. Se are in vedere ca impozitele si taxele locale aferente patrimoniului transferat in cadrul acestor contracte sa fie platite de catre fiduciar la bugetele locale unde sunt inregistrate drepturile care fac obiectul fiduciei.

A.8. Titlul IX1 „Infractiuni”

1. Incriminarea ca si infractiune a detinerii in afara antrepozitului fiscal sau a comercializarii pe teritoriul Romaniei a alcooului etilic fara a fi marcat sau cu marcaje necorespunzatoare, peste limita a 40 litri, avand in vedere faptul ca acestprodus intra sub incidenta marcarii.

2. Corelarea cu noua obligatie de marcare a bauturilor fermentate, altele decat bere si vinuri, respectiv incriminarea ca si infractiune a detinerii in afara antrepozitului fiscal sau a comercializarii pe teritoriul Romaniei a acestor produse fara a fi marcate sau cu marcaje necorespunzatoare, peste limita a 300 litri.

A.9. Titlul IX2 „Contributii sociale obligatorii”

1. Exceptarea de la plata contributiilor sociale a sumelor primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, precum si indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, la nivelul stabilit prin hotarare a Guvernului, pentru personalul din institutiile publice.

2. Aplicarea unitara a contributiilor sociale pentru indemnizatia primita de angajati pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, pentru partea care depaseste nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului, pentru personalul din institutiile publice.

3. Crearea posibilitatii depunerii trimestriale a Declaratiei privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, precum si a virarii trimestriale a acestor obligatii, pentru anumite categorii de angajatori, respectiv, persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica care au un numar mic de salariati si realizeaza venituri totale

Elli Kokkinou – Den Ginete.flv

23 aug.

Den Ginete!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

elli kokkinou-htan psema

23 aug.

Htan Psema!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

David Guetta Ft Fergie – Gettin’ Over You Ft Chris Willis & LMFAO ( …

23 aug.

Gettin’Over You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Mishelle ft Randi Only You Official Video

23 aug.

Only You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dan Balan – Freedom official video

23 aug.

Freedom!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

CLAUDIU SECASIU IN 22,DESPRE ZIUA DE 23 AUGUST 1944:GENERALUL AUREL ALDEA”ACESTA ESTE ADEVARUL”!

23 aug.

Generalul AUREL ALDEA
„Acesta este adevarul”
– Document din arhivele Securitatii –

(…) In dimineata zilei, pe la ora 8, am fost chemat la telefon de o doamna, care mi-a comunicat ca d-l general Radescu(1) doreste sa ma vada. Am ramas foarte surprins si intrigat, de unde stia ca ma gasesc în Bucuresti si ce ar dori de la mine. Pe la ora 10, am fost la domnia sa acasa. Am asteptat putin în birou, fiindca sedea de vorba cu alta persoana, într-o camera alaturata.

Dupa câteva minute, si-a facut aparitia. Parea foarte aferat si bine dispus. M-a întâmpinat astfel: „Draga Aldea, sa intram direct în materie. Este vorba ca sa formez noul guvern si as dori sa stiu daca vrei sa ma ajuti, primind fie Ministerul de Interne, fie pe cel al Agriculturii” l-am raspuns: „D-le general, va multumesc pentru încredere si va stau la dispozitie, dar eu stiu ca daca se face un nou guvern, îl va prezida d-l Maniu”(2) . „Nu”, mi-a ripostat d-l general, „Maniu nu vrea sa formeze guvernul; au fost la mine astazi de dimineata oameni de-al lui si mi-au comunicat ca el refuza sa formeze guvernul”. „Da”, am spus eu, „dar guvernul se ofera de Majestatea Sa; de unde stiti ca o sa va însarcineze pe dvs. cu formarea lui?” „Stiu”, mi-a replicat d-l general, „ca regele vrea sa însarcineze pe Sanatescu(3) , dar toata lumea spune ca eu sunt cel mai indicat”.

Cu aceasta s-a terminat întrevederea. M-am dus direct la Palat. Am gasit pe generalul Sanatescu la birou si i-am povestit cele întâmplate. Dupa câteva minute, am mers împreuna în camera alaturata, a aghiotantilor, unde regele urmarea pe harta mersul operatiunilor. Ne-am documentat si noi. Regele a parasit camera, împreuna cu generalul Sanatescu. La scurta vreme, acesta a venit la mine si mi-a spus ca Majestatea Sa ma roaga sa dejunez la Palat, fiindca Antonestii s-au anuntat ca vor veni dupa masa. Natural, am acceptat, si la acest dejun, care a avut loc în locuinta regelui, în dosul Palatului, au luat parte, în afara de Majestatea Sa, generalul Sanatescu, d-l Stîrcea(4) , d-l Niculescu-Buzesti(5) , eu, d-l Ioanitiu(6) si colonelul Ionescu Emilian(7) .

Dupa ce ne-am ridicat de la masa, am trecut într-o camera alaturi de dormitor, din care se vedea curtea care despartea Palatul de locuinta. Am început sa facem consideratii asupra obiectului audientei solicitate de Antonesti, în vreme ce colonelul Ionescu Emilian pregatea o echipa de subofiteri înarmati, care, sub comanda maiorului Dumitrescu(8) din Batalionul de Garda al Palatului, avea sa aresteze pe cei doi Antonesti.

Din consideratiunile facute de noi, rezulta ca maresalul putea:
a) Sa prezinte demisia guvernului, în acest caz, se primea demisia, fara a se trece la arestare.
b) Sa comunice ca s-a decis sa lupte mai departe. Consecinta era arestarea imediata si formarea unui nou guvern, care sa ceara armistitiu.
c) Sa arate hotarârea de a încheia armistitiul cu Aliatii. Pentru acest caz, maresalul trebuia sa arate ce pregatiri politice facuse anterior, pentru a avea siguranta ca armistitiul se primeste si se încheie în bune conditiuni.

O incompleta pregatire trebuia urmata de arestare. O oferta pentru armistitiu din partea regelui si a noului guvern avea sa fie altfel primita de Aliati. Se scontau conditii mai avantajoase, în plus, autoritatea regelui de a ordona întoarcerea armelor contra germanilor nu putea fi egalata de autoritatea maresalului, care n-ar fi putut da acest ordin. La toate acestea, se mai adauga entuziasmul întregii tari, care scapa de un regim dictatorial. Dragostea pentru rege avea sa iasa sporita, iar regalitatea întarita, dupa ce atâtia ani fusese înjosita si nesocotita.

Toti cei ce asteptam alaturi de rege eram de acord asupra consideratiunilor si hotarârilor luate, asa cum am aratat mai sus.

Pe la ora 15.45 îsi face aparitia Mihai Antonescu(9) , venind dinspre Palat. Generalul Sanatescu îi iese înainte si-l introduce în salonul din stânga. Dupa câteva minute, pleaca si regele, pentru a vorbi cu el. Convorbirea a durat maximum 10 minute, Mihai Antonescu nevoind sa anticipeze asupra celor ce avea sa expuna maresalul. Atât regele, cît si generalul Sanatescu au parasit salonul, lasând pe Mihai Antonescu singur în asteptarea maresalului, care întârzia. La un moment dat, Mihai Antonescu paraseste salonul si se îndreapta spre Palat. Emotie mare. Daca pleaca si nu mai asteapta pe maresal? S-a telefonat imediat ofiterului adjutant de serviciu sa-i iasa în întâmpinare si sa-l retina.

În sfârsit, pe la ora 16.30 apare maresalul, urmat de aproape de Mihai Antonescu. Generalul Sanatescu le iese în întâmpinare si-i conduce în salon. La scurt interval, ne paraseste si regele, astfel încât ramânem în camera din dreapta numai trei insi: d-l Niculescu-Buzesti, d-l Stârcea si cu mine. In dormitorul regelui se aude zgomot. Intra echipa de subofiteri, pregatita de colonelul Ionescu Emilian. În salon, maresalul vorbeste într-una, expunând situatia pe front, posibilitatile armatei noastre, a trupelor germane, intentiunea de a încheia armistitiul, punerea în cunostinta a ministrului german Clodius(10) , aflator în Bucuresti, modalitatea de a încheia armistitiul etc.

Conversatia era ascultata pe la usi de d-l Niculescu-Buzesti, care ne tinea la curent. Cererea armistitiului avea-sa fie facuta la Cairo de Mihai Antonescu, care urma sa plece cu un avion si cu trei scrisori: una din partea maresalului, alta din partea colonelului englez Chastelain(11) si a treia din partea d-lui W. Filderman(12) , seful comunitatilor evreiesti din tara si cunoscut filo-englez.

Prevazând arestarea, pun sa se telefoneze si sa fie chemat colonelul Damaceanu. În sfârsit, dupa aproape o jumatate de ora, îsi face aparitia regele, lasând pe Antonesti în convorbire cu generalul Sanatescu. Vrea sa ne puna la curent si sa se sfatuiasca cu noi. îi spunem ca am auzit totul. „Ce facem?” spune regele. Cel dintâi care se repede sa vorbeasca este d-l Stârcea. îi aduce aminte regelui toate suferintele si ofensele din ultimii patru ani. îi cere insistent sa-i aresteze. Vorbeste apoi d-l Niculescu-Buzesti si insista asupra felului ridicol cum întelege Antonescu sa ceara armistitiul, pe care n-a vrut sa-l pregateasca din timp. Este de parere ca trebuie arestat imediat. Ma alatur si eu la cererea celor doi care au vorbit.

Dar, reuseste lovitura? La ora aceea, colonelul Damaceanu(13) nu sosise. Era miercuri. Ofiterii nu erau la serviciu. Comandantii de unitati nu erau nici macar preveniti. Daca trupele nu pot intra în dispozitiv, înainte de caderea serii si înainte de a se produce o actiune a trupelor germane, prevenite deja prin Clodius? Daca intervine vreo defectiune la trupele noastre sau daca devotatii maresalului, ministrul de Razboi, generalul Pantazi sau inspectorul Jandarmeriei, generalul Piki Vasiliu, opresc interventia trupelor noastre? O simpla alarma la timp data sau o greseala din partea noastra nu naruieste tot planul nostru? Care este situatia regelui? Nu va fi crutat de nemtii care sunt loviti în spate. Va fi împuscat, împreuna cu noi, sau vom fi spânzurati în Piata Palatului, ca orice tradatori. Toate chestiunile acestea îmi strabat mintea, dar cine nu risca nu câstiga.

Îmi iau curaj si vorbesc Majestatii Sale. Insist pentru arestare. „Masurile militare vor fi luate la timp, am trimis dupa colonelul Damaceanu, care trebuie sa soseasca. Nemtii vor fi imobilizati de jandarmii generalului Anton(14) . Iau asupra mea toata raspunderea, relativ la masurile militare. Si apoi. trebuie sa avem încredere în dreptatea cauzei si în steaua norocoasa a tarii si a Majestatii Voastre.”

Regele se lasa convins, dar este emotionat. Nu vrea sa asiste la arestare. Este sfatuit ca, dupa ce intra în salon, sa spuna maresalului ca nu este de acord cu ceea ce intentioneaza sa faca. Va trece apoi în camera de alaturi, sufrageria, despartita doar de o perdea, în vreme ce noi vom da drumul în salon garzii, pentru arestare. Regele îsi face curaj si intra în salon. Dupa un minut, garda condusa de maiorul Dumitrescu Anton intra zgomotos. Acesta spune formula: „În numele Majestatii Sale, sunteti arestati”. Antonestii si generalul Sanatescu se ridica în picioare. Maresalul baga mâna în buzunarul pantalonilor, în vreme ce maiorul Dumitrescu îi imobilizeaza bratul. „Ce este asta, Sanatescule?” întreaba maresalul. Apoi se adreseaza maiorului: „Maiorule, eu nu port niciodata revolver”.

Generalul Sanatescu este completamente surprins de arestare. El era de alta parere. Apostrofat de maresal generalul Sanatescu tipa la maiorul Dumitrescu: „Maiorul Dumitrescu, ia mâna de pe domnul maresal!”.

Intervine un moment de criza. Toti stau imobilizati si nu stiu ce sa faca. Situatia este salvata de colonelul Ionescu Emilian, care apare în pragul sufrageriei si da un ordin scurt: „Maiorul Dumitrescu, executarea!”.

Antonestii sunt condusi afara din salon si îndreptati spre fundul salii, care despartea salonul de camera unde ne gaseam noi si unde venise si regele. Usa este întredeschisa. Auzim cum maresalul spune maiorului Dumitrescu: „Nenorocitilor, mâine veti fi împuscati”. Arestatii sunt introdusi într-o camera-seif, unde sunt încuiati.

Regele este foarte emotionat. Deodata, îsi face intrarea generalul Sanatescu. Parul vâlvoi, mâinile în buzunare. Este furios. Se adreseaza regelui: „Bine, Majestate, pentru ce i-ati arestat? Nu puteati sa ma întrebati si pe mine? De ce sa nu-i lasam pe ei sa încheie armistitiul, daca s-au oferit singuri?” si dupa o mica pauza: „Eu ma duc sa le dau drumul si le spun ca a fost un malentendu”.

N-am mai rabdat. L-am apostrofat cu cuvintele: „Bine, Sanatescule, ce, nu-ti dai socoteala? Aici este vorba de tine si de mine sau de rege si de tara? Suntem obligati sa mergem pâna la sfârsit pentru a face sa reuseasca lovitura”. Mi-a raspuns: „Faceti ce stiti!”. „Nu asa”, am replicat, „mergem dincolo, la birou si luamtoate masurile, ca sa nu fim contracarati”.
Dialogul s-a purtat în prezenta tuturor [celor] ce se gaseau în camera si într-o atmosfera penibila, dar generalul Sanatescu si-a revenit.

Când sa plecam ia Palat, si-a facut aparitia colonelul Damaceanu. l-am spus scurt: „Am arestat pe maresal”, la care colonelul Damaceanu, emotionat si surprins, mi-a spus: „Ce-ati facut, d-le general, ce-ati facut?”. I-am raspuns: „Ce-am facut noi am facut bine. D-ta fa-ti datoria. Du-te imediat la generalul Teodorescu Iosif, sa convoace pe toti comandantii de unitati si sa le dea ordin, în numele MS Regelui, pentru a intra în dispozitiv”.

Încarcat de raspundere si fara convingerea ca se va executa totul la timp, a plecat sa-si faca datoria.
L-am luat apoi de brat pe generalul Sanatescu si l-am dus la birou. Dupa ce s-a asezat pe scaun, i-am spus sa cheme la telefon pe generalul Piki Vasiliu si apoi pe generalul Pantazi si sa le spuna sa vina la Palat, pentru a participa la un Consiliu de Coroana.

Cel dintâi sosit a fost generalul Vasiliu. L-am întâmpinat pe sala, si-a dat imediat seama ca este arestat si n-a facut nici o opozitie. Am pus sa fie chemat generalul Anton pentru a primi ordine. Între timp, a sosit si generalul Pantazi. L-am întâmpinat si pe acesta. L-am trimis la popota Batalionului de Garda. Prezentându-se generalul Anton, l-am pus la curent si i-am spus sa ia toate masurile din planul sau. Colonelul Elefterescu, prefectul Politiei Capitalei, cu greu s-a decis sa vina la Palat. L-am arestat si pe acesta si l-am trimis la popota.

Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret, chemat de generalul Sanatescu la Palat, a refuzat sa vina. Cum s-a aflat mai târziu, s-a consultat cu generalul Tobescu de la Inspectoratul General al Jandarmeriei si împreuna s-au dus la Legatia Germaniei, pentru a comunica ceea ce se petrece la Palat.

Generalul Anton s-a întors dupa scurta vreme la Palat si mi-a raportat ca generalul Tobescu(15) îl împiedica sa-si execute misiunea. L-am chemat pe generalul Vasiliu, care, în prezenta mea, a dat ordin la telefon generalului Tobescu sa predea comanda generalului Anton, în sensul acesta, l-a înarmat pe noul comandant si cu un ordin scris.

Alte arestari nu s-au mai facut. Timpul trecea însa repede si îngrijorarea noastra crestea, vazând ca trupele noastre nu-si fac aparitia. De abia catre orele 7, a început intrarea în dispozitiv. Pâna seara, târziu, Palatul n-a fost pazit decât cu slabe efective, apartinând Batalionului de Garda si patru tancuri mici Renault. Daca germanii ar fi avut câteva unitati de soc si câteva care de lupta în Bucuresti, lovitura noastra ar fi esuat lamentabil. Norocul însa a favorizat soarta tarii si a regelui.

Lucrul de birou a început. Regele a semnat ordinul prin care generalul Sanatescu era numit presedinte de Consiliu si deci a dat ordin Marelui Stat Major ca sa înceteze ostilitatile. S-a dat forma definitiva proclamatiei catre tara a MS Regelui, care s-a înregistrat pe placa de directorul Societatii Radiodifuziunii(16) . D-l Patrascanu(17) a venit pentru a întocmi decretul de amnistie a condamnatilor politici.

S-a întocmit lista guvernului cu mare greutate. Cea mai mare parte generali. Am primit ordinul regelui de a lua Ministerul de Interne. Am participat efectiv la întocmirea listei. Multi dintre noii ministri nu erau în Bucuresti si au aflat de la radio numirea lor.

Spre seara, a venit la Palat ministrul Killinger(18) . A avut o întrevedere cu regele si generalul Sanatescu.
A încercat sa fie sarcastic la adresa regelui. A fost pus la punct: „Germanii nu vor fi atacati, dar daca vor încerca o actiune contra noastra, vom trage”. Mai târziu, generalul Gerstenberg(19) s-a prezentat la Palat, a cerut voie sa paraseasca Capitala, însotit de un ofiter român(20) .

Si-a dat cuvântul de onoare ca pleaca pentru a împiedica vreo actiune din partea trupelor germane, l s-a permis plecarea, în schimb, generalul si-a calcat cuvântul de onoare. A alarmat trupele germane din jurul Bucurestiului si a trimis din Ploiesti trupe motorizate pentru atacul Capitalei.

Podul de pe soseaua de la Baneasa fusese barat si instalate doua tunuri anticar. Spre înserat, o baterie de tunuri blindate germane, venind de la Ploiesti, au încercat sa forteze trecerea. Tunurile noastre anticar au incendiat primele doua tunuri germane. Daca n-ar fi existat aceste tunuri anticar, drumul pâna la Palatul Regal ar fi fost deschis si soarta noastra pecetluita, înca o data, am avut noroc.

La ora 22(21) , proclamatia regelui a fost citita la radio.
Entuziasmul populatiei din Bucuresti s-a manifestat prin nesfârsite aclamatii la Palatul Regal. Regele a trebuit sa apara în balconul luminat.

Târziu noaptea, prin grija d-lui Bodnaras(22) au fost ridicati cei cinci arestati din Palatul Regal: maresalul Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Pantazi, generalul Piki Vasiliu si colonelul Elefterescu si transportati într-o casa bine pazita, din cartierul Vatra Luminoasa. De aici, aveau sa fie ridicati mai târziu de un general sovietic. A trebuit sa-i predau personal(23) .

Nefiind în siguranta în Capitala, s-a hotarât ca MS Regele sa plece în Gorj. Un convoi de câteva automobile a parasit Capitala, în noaptea de 23 august.
Noi, cei ce am avut o zi de grele hotarâri, emotii si munca, am parasit Palatul Regal, pe la ora 3 noaptea. Nu stiam ce ne poate aduce ziua de mâine.

Asa s-a înfaptuit lovitura de stat de la 23 august: un rege hotarât, câtiva oameni de curaj si o armata devotata. Restul oamenilor, care astazi îsi aroga merite, n-au contat. Acesta este adevarul (…)

10 iunie 1946

Note:

General în retragere Nicolae Radescu, fost adjutant al regelui Ferdinand I (1920-1926), atasat militar la Londra (1926-1928), demisionat din armata (1933); autor al unei scrisori deschise adresate ambasadorului german, Manfred von Killinger, protestând împotriva implicarii armatei române în operatiuni peste Nistru si care i-a atras masura internarii în lagarul de la Tg. Jiu, reintegrat în armata, dupa 23 aug. 1944 si numit sef al Marelui Stat Major (M.St.M.) (oct.-dec. 1944); presedinte al Consiliului de Ministri (6 dec. 1944-28 febr. 1945). Inapoi
Iuliu Maniu, presedintele PNT. Inapoi
General Constantin Sanatescu, sef al Casei Militare a Regelui Mihai pâna la 23 aug. 1944. apoi presedinte al Consiliului de Ministri, pâna la 6 dec. 1944, când a devenit sef al M.St.M. Inapoi
Baronul Ion de Mocsony-Stîrcea, diplomat, unul din principalii consilieri ai regelui Mihai (1941-1944). secretar particular al regelui; mare maestru de vânatoare si apoi maresal al Curtii Regale, îndeplinind ambele demnitati (de la 23 aug. 1944). Inapoi
Grigore Niculescu-Buzesti. diplomat, fost colaborator al lui N. Titulescu, fost însarcinat cu afaceri la Riga, apoi director la Directiunea Cabinetului Ministrului si a Cifrului Ministerul Afacerilor Straine(1941-1944). Ministru de Externe (23 aug.-3 nov. 1944). Datorita strânsei colaborari cu I. Maniu, a fost urmarit de Siguranta comunista, reusind însa sa se refugieze, mai întâi în Elvetia, apoi în Franta si SUA. Inapoi
Mircea Ioanitiu (Ionnitiu), ca elev, a facut parte din clasa de liceu a regelui Mihai, apoi secretar particular al regelui Mihai (1944-1947), pe care l-a însotit în exil, dupa abdicare. Inapoi
Fost comandant al Regimentului 1 Care de Lupta, apoi adjutant si prim-adjutant al regelui Mihai (1944-1947). Adjutantul regal de serviciu, în perioada 21-27 aug. 1944. Inapoi
Maior Anton Dumitrescu, ajutor al comandantului Batalionului de Garda Regala. Inapoi
Vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru de Externe. Inapoi
Dr. Carl Clodius. ministru plenipotentiar, adjunct al sefului sectiei de economico-politice din Ministerul de Externe german, apoi director ministerial considerat de istoricul german Andreas Hillgruber „un fel de «superministru plenipotentiar»” în România, începând din luna mai 1944. Inapoi
Alfred Gardyne de Chastelain, inginer petrolist si ofiter de informatii britanic, a condus grupul „Autonomous” al SOE, parasutat în România (dec. 1943), cu scopul de a intra în legatura cu liderul opozitiei, l. Maniu. Capturat de autoritati, a avut o serie de contacte, atât cu l. Maniu, cît si cu înalti functionari guvernamentali, în zorii zilei de 24 aug. 1944, a fost trimis la Istambul, ca emisar al noilor autoritati. Inapoi
Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România. Inapoi
Colonel Dumitru Damaceanu, fost atasat militar la Roma, director de studii al Scolii Voievodului Mihai, adjutant al regelui Carol al II-lea, apoi al regelui Mihai l; sef de stat majorai Comandamentului Militar al Capitalei(1942-1944); subsecretar de stat la Ministerul de Interne în primul guvern dupa 23 aug. 1944; avansat general de brigada (29 aug. 1944), a facut parte din delegatia care a semnat la Moscova armistitiul cu Natiunile Unite (12 septembrie 1944). Inapoi
General Constantin Anton, sef de stat major al Inspectoratului General al Jandarmeriei(IGJ), pîna la23 aug. 1944, apoi inspector general al Jandarmeriei (pâna în 1946). Inapoi
General Constantin Tobescu, directorul Directiei Sigurantei si Ordinii Publice din IGJ si loctiitor al inspectorului general al Jandarmeriei, pâna la 23 aug. 1944. Inapoi
Vasile Ionescu. Inapoi
Lucretiu Patrascanu, avocat si militant comunist; împuternicit al PCR la negocierile cu Casa Regala si fruntasii partidelor, în vederea rasturnarii regimului antonescian. Inapoi
Baronul Manfred von Killinger. ministrul plenipotentiar al Germaniei la Bucuresti, s-a împuscat, în ziua de 1 septembrie 1944, la aflarea stirii privind evacuarea personalului Legatiei germane. Inapoi
General-locotenent Alfred Gerstenberg, comandant-sef al aviatiei militare germane din România. Inapoi
Colonelul Valeriu Selescu, trimis de generalul C. Sanatescu sa-l ajute pe generalul german sa iasa din Bucuresti, întrucât trupele române ocupasera deja „punctele importante si iesirile din oras”, a fost luat prizonier, în momentul ajungerii în liniile germane din zona Baneasa. Inapoi
Mai precis, la ora 22.20. Inapoi
Persoanele retinute la Palat au fost preluate de o grupa compusa din 7 comunisti înarmati, chelneri la restaurantele „Cina” si „Consiliul de Patronaj”, având experienta în activitatea culegerii de informatii, pe linia Sectiei militare a PCR si condusa de Stefan Mladin, viitor colonel de securitate, sef al Directiei a IX-a, „Paza conducerii Partidului si Guvernului”. Inapoi
Imprejurarile în care au fost preluati în custodia Armatei Rosii sunt consemnate într-un raport înaintat lui l.V. Stalin, la 2 sept. 1944 de comandantul Frontului 2 Ucrainean, maresalul R.I. Malinovski si de generalul-locotenent J.Z. Susaikov, membru în Consiliul militar al Frontului, în documentul sovietic, reprodus în Magazin istoric, nr. 8 din 1990. se mentioneaza ca, în ziua de 31 aug. 1944, interesându-se asupra locului unde se gasea maresalul Antonescu. generalul-locotenent Tevcenkov, seful Directiei Politice a Frontului, „dupa câteva tergiversari si interventii”, generalii Aldea, ministrul de Interne si Victor Dombrovschi, prefectul Politiei Capitalei, au raspuns ca „locul unde se afla nu le este cunoscut” si abia „dupa al doilea avertisment categoric” al generalului sovietic, seful CMC, generalul I. Teodorescu „a luat legatura telefonica cu guvernul” Raspunzând solicitarii, E. Bodnaras, care „s-a prezentat ca fiind membru al CC al PCR”, i-a condus pe generalii sovietici Tevcenkov si Burenin, comandantul sovietic al comenduirii Capitalei, „cu un grup de 40 soldati si ofiteri sovietici drept paza” Invocând conditiile precare de securitate („Nu exista paza exterioara”) si trecând peste remarca lui Bodnaras „ca ar fi fost mai bine daca arestatii ar fi ramas pe loc”, întrucât „guvernul nu doreste ca Antonescu sa ajunga la Moscova, generalul Tevcenkov i-a ridicat pe arestati. Grupul militarilor români, în frunte cu Ion Antonescu, a ajuns la Moscova, unde a ramas retinut pâna în primavara anului 1946, când a fost predat organelor Sigurantei comuniste, pentru pregatirea procesului care avea sa se desfasoare în luna mai 1946. Inapoi

Autor: Claudiu Secasiu

Cuprins
Istorie recenta

Generalul Aurel Aldea

În tainitele arhivelor fostei Securitati, care pâna dupa decembrie 1989 au fost inaccesibile imensei majoritati a istoricilor, exista marturii apartinând unor persoane prezente la 23 august 1944 în Palatul Regal din Bucuresti si care l-au sprijinit pe regele Mihai în adoptarea si aplicarea deciziei sale de încetare imediata a razboiului împotriva Natiunilor Unite care a implicat arestarea maresalului Ion Antonescu si a unor apropiati colaboratori ai sai.
Unele documente, declaratii cu caracter autobiografic, desi scrise în timpul detentiei, depasesc destinatia imediata – ancheta la care erau supusi -, autorii având constiinta ca scriu si pentru generatiile viitoare.
O marturie, datata 10 iunie 1946, apartine generalului Aurel Aldea, care se gasea în arestul Serviciului Special de Informatii(SSI), anchetat în legatura cu organizatiile de rezistenta pe care le-ar fi centralizat sub conducerea sa într-o „Miscare Nationala de Rezistenta „(MNR).
Nascut la 28 martie/10 aprilie 1887, la Slatina, dupa absolvirea Academiei Tehnice Militare de la Berlin-Charlottenburg, specialitatea Artilerie (1912), generalul Aurel Aldea a avut o cariera militara prodigioasa, împletita cu misiuni de reprezentare, care l-au recomandat ca pe un redutabil negociator.
În timpul primului razboi mondial, dupa participarea la luptele din Dobrogea si în „batalia Bucurestiului” (1916). în urma încheierii „pacii de la Buftea”, a fost atasat de Marele Cartier General, pe lânga feldmaresalul german August von Mackensen. La Serviciul Istoric al Marelui Stat Major (1920), a organizat arhiva de razboi. A fost numit secretar general al Ministerului Apararii Nationale si secretar al Consiliului Superior al Armatei 1938).
Dupa ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei si nordului Bucovinei, fiind numit delegat al guvernului român, a negociat, la Odessa (iulie-nov. 1940), cu reprezentantii sovietici litigiile ivite în urma evacuarii precipitate a provinciilor, obtinând retrocedarea unor bunuri românesti. La începutul lunii august 1944, când cei implicati în actiunea de încetare a razboiului alaturi de Germania cautau un emisar pentru încheierea imediata a armistitiului, generalul Aldea s-a oferit sa treaca linia frontului din Moldova. Desi primise, la 17 aug. 1944, mandatul semnat de reprezentantii partidelor politice din Blocul National Democratic (PNT, PNL, PSD, PCR), misiunea sa a fost devansata de puternica ofensiva sovietica, declansata la 20 august 1944 în sectorul Iasi-Chisinau.
Trecut în retragere, datorita neîntelegerilor cu generalul I. Antonescu (iulie 1941), a participat mai târziu la pregatirea actului de la 23 august 1944. Ca ministru de Interne (23 aug.-3 nov. 1944), generalul Aldea a fost atacat virulent în presa comunista pentru intransigenta cu care a combatut actiunile PCR de acaparare prin forta a primariilor si prefecturilor. Reintegrat în toate drepturile militare, a fost numit sef al Comandamentului General al Apararii Teritoriului (1944-1945), fiind însa trecut din oficiu în rezerva, imediat dupa instaurarea guvernului P. Groza (1945). în conditiile agravarii relatiilor dintre regele Mihai si guvern (P. Groza) si adoptarii unor masuri represive împotriva unor ofiteri care îsi sustinusera public atasamentul fata de rege, generalul Aurel Aldea a hotarât sa reactioneze: „Din netarmurita si dezinteresata dragoste pentru Rege si tara, m-am hotarât sa misc în Capitala tot ceea ce este regalist si poate sari în ajutorul Regelui, în cazul când ar fi atacat. A încoltit ideea unei organizatii de rezistenta în Bucuresti, cu scopul exclusiv aratat mai sus.
Fara mijloace materiale, trebuia sa apelez la acei constienti ca fara o regalitate ne prabusim si la acei al caror avânt tineresc si nationalist duc la supremul sacrificiu pentru Regele iubit”.
La procesul din noiembrie 1946, acuzat de „crima de complotare întru distrugerea unitatii statului” si de „razvratire”, generalul Aldea a fost condamnat la munca silnica pe viata, comutata în temnita grea pe viata. Datorita regimului de detentie, pe care îl califica „salbatic sl criminal”, refuzându-i-se tratamentul medical, a încetat din viata, la 17 octombrie 1949, la Aiud.

Preluat dintr-un numar al „Revistei 22”
Autor: Claudiu Secasiu

BASESCU FURIOS PE SLUGOII LUI PATRICIU,DE PILDA STELIAN TANASE:CARE A LANSAT ZVONUL CA TRAIENEL VREA SA-L PUNA PREMIER PE DINU PATURICA(PATRICIU)!

23 aug.

Băsescu, despre numirea lui Patriciu premier: Zvonuri lansate de slugoii lui.

Preşedintele a respins varianta numirii omului de afaceri Dinu Patriciu în funcţia de premier pe care a calificat-o drept opera unor flaşnete.

„Luaţi slugoii ăştia de pe la televiziuni care sunt obişnuiţi să ia bani de la el şi i-a pus să lanseze zvonul ăsta (că ar putea să-l desemneze pe Dinu Patriciu premier, n.red.). M-am săturat de flaşnetele lui Patriciu, Voiculescu, Ghiţă. Cum vă imaginaţi aşa ceva? Eu nu am avut niciodată nimic cu Dinu Patriciu”, a declarat preşedintele Traian Băsescu.

Jurnalistul Stelian Tănase a lansat în urmă cu câteva săptămâni varianta potrivit căreia la Cotroceni s-ar pregăti instalarea lui Dinu Patriciu în funcţia de premier.

POPORUL ROMAN BOLNAV DE VIRUSUL „BASISTO-PLESCOIAN”DE CULOARE PORTOCALIE:A TRADAT DEMOCRATIA SI A ALES DICTATURA LUI BASESCU!

23 aug.

Alegerile parțiale din Neamț și Maramureș – un eșec anunțat al USL.
Cum să pierzi alegerile de pe locul I.

Candidatul USL, Florin Tătaru a câştigat alegerile din Colegiul uninominal 2 Maramureş, în timp ce candidatul PDL Adrian Rădulescu a câştigat alegerile din Colegiul uninominal 6 Neamţ. Acestea sunt rezultatele alegerilor parţiale de pe 21 august. Cu toate că nu toate voturile au fost numărate, pe baza rezultatelor parţiale se pot stabili cu certitudine câştigătorii, fără să mai fie posibile alte răsturnări de situaţie. La Maramureş, Florin Tătaru (USL) a obținut 9.433 voturi (42,67%), iar Mariana Pop (PDL) a luat 7.845 voturi (35,48%). La Neamţ situaţia se prezintă astfel: Adrian Rădulescu (PDL) a luat 17.186 de voturi (54,95%), iar Liviu Harbuz (PSD) a luat 14.089 voturi (45,05%). Prezenţa la vot la alegerile parlamentare parţiale a fost, duminică, la ora 21.00, de 55,88% în Colegiul uninominal 6 Neamţ şi de 28,46 % în Colegiul uninominal 2 Maramureş.

Rezultatul alegerilor indică mai curând o înfrângere a USL decât o victorie parţială, aşa cum ar fi tentat un analist să declare. Motivele pentru care am considerat că Uniunea a eşuat în aceste alegeri parţiale, deşi a reuşit totuşi să câştige unul din cele două mandate sunt următoarele:

Ambele mandate scoase la bătaie reprezentau mandate PSD (colegiul lui Victor Surdu – PSD şi cel al lui Cătălin Cherecheş- ex-PSD, apoi PNL). Prin câştigarea unui singur mandat, USL a opţinut mai puţin decât optimul dezirabil, adică menţinerea status quo-ului. Acum, USL are în Parlament cu un deputat mai puţin decât avea înainte de alegerile parţiale.
Rezultatul votului indică că PDL a luat mai multe voturi decât USL, diferenţa de voturi fiind de 1.500 de voturi în favoarea PDL. În ambele colegii, PDL a luat 25.031, iar USL 23.522 voturi. Mai mult, în Neamţ, USL a pierdut alegerile în patru comune în care sunt primari PSD şi PNL.
În ciuda faptului că liderii USL Victor Ponta şi Crin Antonescu anunţă un scor politic general al USL în jurul a 60%, algerile de pe 21 august au arătat că USL ia mult mai puţine voturi, indiferent dacă procentul de participare este mare (cum a fost la Neamţ) sau mic (cum a fost la Maramureş).
Campania electorală a dovedit că liderii USL, atât cât au fost ei prezenţi, nu mai reprezintă locomotive electorale pentru candidaţii partidului. Ipoteza noastră este următoarea: dacă Victor Ponta, Crin Antonescu, Adrian Năstase, Ion Iliescu, aflaţi în campanie în aceste alegeri parţiale, nu au reuşit să asigure victoria a doi candidaţi, atunci ce se poate aştepta în campanie, când timpul şi resursele liderilor USL vor fi întinse peste 41 de judeţe şi peste 400 şi ceva de colegii uninominale, de Cameră şi Senat. La toate acestea se adaugă absența suspectă a secretarului general al PSD, Liviu Dragnea. Așteptarea legitimă a membrilor PSD era ca secretarul general al PSD să fie în prima linie, alături de militanții și activiștii PSD, pentru a vedea în persoană care este tactica PDL și pentru a pregăti răspunsul tactic al partidului pentru rundele viitoare de alegeri.

Analiza

Cel mai lovit a fost PSD, partid care a ieşit de-a dreptul dezechilibrat din aceste alegeri parţiale. Pe de o parte pentru că ambele colegii scoase la bătaie i-au aparţinut în 2008, deşi după trecerea lui Cătălin Cherechel la PNL, colegiul de la Baia Mare putea fi deja declarat pierdut. PSD este cel mai greu lovit pentru că pierde tracţiune în zonele sale tradiţionale, în rândul electoratului său şi este din ce în ce mai aparent faptul că PNL este motorul principal al USL, nu invers. Algerile de duminică nu fac altceva decât să constiţiinţească faptul că paritatea de 50-50 a fost binemeritată pentru PNL. Această aserţiune este uşor de argumentat. PNL este cel care a câştigat, de fapt, alegerile de duminică, trăgând în sus candidatul USL din Baia Mare, în timp ce PSD nu a reuşit să aducă niciun aport real. Mai mult, când a avut posibilitatea să se lupte singur, cum a fost cazul în Neamţ, PSD a eşuat lamentabil.

Cifrele şi realitatea de pe teren susţin analiza. Baia Mare a fost fief PNL, având un primar liberal de la începutul anilor 1990. Cătălin Cherecheş a câştigat, iniţial în numele PSD, colegiul de deputat peste Baia Mare prin redistribuire, deşi e drept că a avut cel mai mare număr de voturi, adică peste 11.000 de voturi, adică puţin mai puţin de cele 50%+1 necesare adjudecării mandatului în mod direct. Când Cherecheş şi-a anunţat demisia din PSD şi intrarea în PNL, colegiul său şi voturile sale s-au transferat PNL, care deja avea o organizaţie puternică în zonă. Alegerile pentru primăria Baia Mare au consfinţiit statutul de fief PNL, Chrecheş candidând în numele PNL şi obţinând 51,66%. Rezultatele candidatului USL, candiat pe care Cherecheş l-a respins iniţial, dar pe care a acceptat să-l susţină cu numai câteva zile înainte de vot pot fi atribuite pe de o parte liberalilor din zonă, iar pe de altă parte în mod direct lui Cătălin Cherecheş. Având în vedere istoria sa electorală, putem spune cu siguranţă că ceea ce a făcut diferenţa în Baia Mare a fost susţinerea primarului liberal. Deci, mandatul de deputat al USL din Maramureş se datorează în mai mare măsură PNL decât PSD. De asemenea, trebuie subliniată în mod deosebit susţinerea pe care UDMR a oferit-o candiatului USL, maghiarii din Baia Mare defectând în acest fel în faţa obligaţiilor politice pe care le-ar avea în faţa PDL. În Baia Mare, comunitatea maghiară are circa 13%, adică un procent mai mult decât suficient pentru a face diferenţa între cei doi candiaţi, în condiţiile în care candidatul USL şi cel al PDL au fost despărţiţi de circa 1.600 de voturi, adică circa 7%.

În același timp, trebuie semnalat și factorul surpriză, care în alegerile din Maramureș a fost constituit de Mircea Dolha, candidatul Partidului Ecologist Român, care, cu un procent de 20% a reușit să schimbe serios matematica electorală. Dolha, la origini PSD-ist, a fost nevoit să-şi caute alt partid în urma conflictelor pe care le-a avut, pe rând, cu conducerea PSD şi apoi cu Cătălin Cherecheş. Dolha a reuşit să muşte destul de mult din procentele USL, ceea ce este un semnal de alarmă pentru stabilitatea şi atractivitatea de care se bucură Uniunea în general. Ce s-ar întâmpla dacă, de exemplu, în majoritatea colegiilor în care lupta dintre USL şi PDL este echilibrată ar interveni “factorul Dolha”, adică un candidat al unui partid mai curând mic, cu o platformă specifică, orientată în funcţie de nevoile locale ale cetăţenilor? Aşteptarea logică este în majoritatea acestor colegii matematica electorală va fi afectată, iar USL va fi cel mai mai lovit.

Cu totul și cu totul altfel stau lucrurile la Neamț. Candidatul USL este un vechi PSD-ist, fost demnitar în Guvernul Boc I, Liviu Harbuz fiind secretar de stat la Ministerul Agriculturii, condus atunci de Ilie Sârbu. Aici PSD avea toate condițiile să câștige. Colegiul era unul rural, nu unul profund urban precum cel de la Maramureș, candidatul era unul care avea credibilitate pe mesajul agricol, fiind secretar de stat în Ministerul Agriculturii, iar protipendada PSD a trecut cu mic cu mare prin colegiu. Ce s-a întâmplat în ziua votului a fost un eșec de proporții pentru PSD, care a pierdut bătălia pe toate planurile: organizatoric, comunicațional, leadership strategic și tactic, etc.

Deși publicul larg nu a fost conectat la campania din Neamț, cum de altfel nu a fost conectat nici la campania din Maramureș, cele mai pregnante mesaje au fost cele ale fraudei electorale, mesaje emise în principal de Victor Ponta, dar și de alți lideri ai PSD. Prea puțin, dacă avem în vedere faptul că la Neamț un s-au confruntat doar doi candidați politici, ci Opoziția a avut de-a face cu un membru al Guvernului Boc, un secretar de stat în agricultură, adică întruchiparea a tot ceea ce Ponta și Antonescu spun că este rău în România. Greșeala tactică a PSD a fost că nu a folosit alegerile de la Neamț ca să facă o campanie profundă împotriva Guvernului Boc, așa cum o fac la televizor. Faptul că Adrian Rădulescu candida a oferit oportunitatea ca USL să scoată tunurile mari împotriva Guvernului. PDL-istul era un membru al Guvernului, era relativ cunoscut pe plan național, era identificabil cu politicile pe agricultură. Cu alte cuvinte, era vulnerabil să deconteze greșelile întregului Cabinet. Cu toate acestea, USL a decis în mod ciudat să nu atace aceste vulnerabilități. În loc să facă discuția din colegiul de la Neamț despre agricultură, USL a ales să nu facă nimic și să lase totul pe seama lui Harbuz. În loc să facă mitinguri la București și la Piatra Neamț cu producători, fermieri, crescători de animale, etc, USL a ales să nu se implice. În loc să-l demonizeze pe Adrian Rădulescu pentru orice rău a făcut în România Emil Boc, USL s-a mulțumit să spună că la Neamț alegerile vor fi fraudate. Este un non-combat politic cel puțin interesant și îngrijorător în același timp.

Greșelile tactice majore ale USL

USL a făcut o serie de greșeli tactice majore. Deși nu putem spune cu certitudine că din cauza acestor greșeli USL a pierdut alegerile parțiale, ele cu siguranță au jucat un rol important.

Selecția slabă a candidaților
Candidatul USL din Baia Mare a fost descoperit de către mass-media ca fiind un interlop, șantjându-și parteneri de afaceri și recurgând la mijloace de tip mafiot. Liderii USL au trebuit să apere și să susțină public un candidat cu un trecut personal mai puțin decât curat. Dacă era ales un candidat mai bun, atunci este previzibil că scorul USL ar fi fost mai mare, iar Uniunea ar fi reușit să obțină, poate, mai multe voturi în total decât PDL.
Neadaptarea mijloacelor aflate la dispoziţie
USL are dispoziție un întreg arsenal televizat, de la Realitatea lui Sebastian Ghiță, prieten cu Victor Ponta, până la Antenele lui Dan Voiculescu. Cu toate acestea, publicul larg a aflat prea puțin ceea ce se întâmplă în Neamţ şi Baia Mare. Frauda electorală de care se tot vorbeşte nu a fost clar evidenţiată, candiaţii USL nu au fost clar prezentaţi, la fel cum a lipsit o informare completă a programului lor şi a ofertei USL.
Comunicarea politică defectuoasă
La Maramureş, USL a fost în defensivă, trebuind să disculpe trecutul juridic al candidatului. La Neamţ, USL a ratat ofensiva alegând mai curând un non-comabt.
Publicul nu a aflat nici ce vrea Tătaru pentru Baia Mare, nici ce vrea Harbuz pentru colegiul din Neamţ. Am aflat doar că PDL face campanie pe culoarea verde şi că are mai multe pungi decât USL.
Abordarea politică generală a alegerilor
Pe tot parcursul acestor alegeri, USL s-a comportat mai curând ca și cum ar fi vorba despre niște alegeri de primari de comune decât despre două colegii de deputați. Nimic din ce au spus sau făcut Victor Ponta și Crin Antonescu nu a lăsat impresia că USL ia în serios aceste alegeri parțiale.
S-a simțit lipsa de implicare, politică, organizațională și comunicațională a secretarilor generali ai celor două partide majore ale USL – Liviu Dragnea și Radu Stroe. Este de neacceptat ca secretarul general al PSD să lipseacă din două campanii majore pentru Camera Deputaților.
Participarea modestă la vot în comunele PSD: şi la Neamţ şi la Baia Mare, liberalii au părut mai motivaţi decât PSD. Primarii comunelor fie nu au fost interesaţi, fie nu au fost supravegheaţi de către organizaţiile judeţene, care, la rândul lor, nu au fost supravegheate de către secretarul general al PSD. Toate acestea au permis PDL să ocupe terenul de joc şi să stabileacă cuantumul prezenţei la cifra necesară pentru a obţine victoria.
USL a fost incapabil să acopere deficitul de forţă din judeţul Neamţ. Cuplului Ioan Munteanu – Culiţă Tărâţă din partea Puterii, Opoziţia a răspuns cu duetul Lucian Antochi – Ioan Chelaru. Primul, şeful PSD Neamţ este un tânăr al generaţiei Ponta, fără vocaţie naţională, fără forţă reală în partid sau în judeţ. Antochi este prototipul liderului de paie pus de Ponta în vârful unei organizaţii doar pentru a se asigura de voturile delegaţilor în cazul unui Congres, nicidecum un lider de forţă capabil de rezultate electorale. Ioan Chelaru este un lider naţional, dar este lipsit de capacităţile logistice şi tactice pe care adversarii săi de la Putere le-au avut din belşug. La toate acestea s-a adăugat influenţa PDL-istului Gheorghe “Pinalti” Ştefan, care prin articifiul schimbării culorii PDL din portocaliu în verde a reuşit să-i ofere lui Rădulescu un avantaj destul de important. Este de aşteptat ca PDL să continue să foloseacă culoarea verde în alegeri, având în vedere că până acum are deja două succesuri patentate: Teo Trandafir şi Adrian Rădulescu.

Artificiul–scuză al lui Victor Ponta– fraudarea alegerilor sau “nu e vina mea, e vina pisicii”

Un lucru este cert, USL și mai ales Victor Ponta au vrut să sublinieze faptul că în aceste alegeri PDL a recurs la fraudă electorală. Poate că așa au și stat lucrurile, însă pe acest lucru președintele PSD a pus prea mult accent.

Mesajul pe care Victor Ponta l-a tot subliniat este că el nu are, de fapt, nicio putere. Argumentația liderului PSD poate fi citită în felul următor: Eu nu am cum să garantez că PSD sau USL vor câștiga alegerile. Tot ce pot să fac eu este campanie la televizor. Dacă asta merge și câștigăm, este meritul meu că am tras partidul în sus. Dacă nu merge și pierdem, nu este vina mea sau a partidului, ci PDL a furat în alegeri. Oricum, eu nu pot opri nici furtul PDL, nici nu mă pot asigura că PSD va câștiga acolo unde se bate.

Victor Ponta a fost mai prezent în mass-media națională făcând apologia fraudei electoral decât enumerând calitățile candidaților USL. Faptul că încă de la mijlocul săptămânii de dinaintea votului, Victor Ponta a anunțat că USL va pierde în Neamț pentru că PDL împarte pungi a fost de natură să demobilizeze electoratul PSD, iar pe de altă a fost menit ca o ancoră comunicațională pentru când PSD chiar va fi pierdut în Neamț. Acea vreme a venit și Victor Ponta și-a continuat rolul: spune în continuare că singura explicație pentru înfângerea PSD este frauda PDL.

În această linie de comunicare Victor Ponta nu mai este congruent cu sine însuși și cu pozițiile sale anterioare. Fie s-a întâmplat din nou ca “mașina lor de furat să funcționeze mai bine decât a noastră”, fie Victor Ponta chiar a descoperit frauda electorală pe care o nega în cazul alegerilor prezidențiale din 2009.

Un lucru este cert, Victor Ponta este pe gheață subțire. Țărușele pe care le bate acum pentru 2012 ca scuze nu au priză comunicațională. Mesajul tânărului președinte al PSD încearcă să spună de pe acum că nu este vina lui că în 2012 PSD va pierde alegerile și, deci, el nu trebuie schimbat din funcție, nu prinde nici în rândul partidului, nici în rândul electoratului, pentru că este prea străveziu. Dacă vroia să-și asigure spatele, Victor Ponta putea încerca o abordare mai puțin transparentă și putea lăsa măcar impresia că este interesat în fraudele elctorale. Așa, el nu arată decât ca un copil care a găsit cea mai bună scuză pentru că a spart bibeloul: nu e vina mea, e vina pisicii. Președintele PSD a pregătit de marțea de dinaintea votului mesajul că PSD va pierde duminică din cauza fraudei și pregătește din 2011 mesajul că PSD va pierde în 2012 tot din cauza fraudei. Întrebarea care devine evidentă este: în loc să se plângă, de ce nu face Victor Ponta ceva împotriva fraudei? De ce nu redeschide investigarea mega-fraudei de la alegerile prezidențiale din 2009? De ce nu își cere scuze pentru “mașina lor de furat să funcționeze mai bine decât a noastră”?

Nu este pentru prima dată când Victor Ponta foloseşte scuza fraudării pentru a masca incompetenţa politică, a sa şi a celor de sub el. Mesajele sale ar fi credibile, iar scuza universală cu “frauda” ar fi funcţionat dacă Ponta ar fi făcut şi cealaltă jumătate a efortului. Adică ar fi admis public că USL mai are încă sincope în a convinge electoratul că alternativa propusă este mai bună decât starea de fapt, dacă ar fi admis că USL este limitată în acţiunea parlamentară şi că este incapabilă să dea jos Guvernul, cu toată susţinerea populară pe care o poate cere şi o poate primi. Toate încercările lui Victor Ponta de a da jos Guvernul au fost eşecuri răsunătoare, culminând cu faimosul citat “jandarmii au glonţ pe ţeavă”, din toamna anului trecut. Problema cea mai mare a lui Victor Ponta este că trece printr-o criză de potenţă electorală. USL are şase luni şi scade în sondaje, iar testele electorale, precum alegerile din Neamţ şi Maramureş, arată că scorul real al Uniunii este sub rezultatele anunţate de la centru. Nu este de contestat nici influenţa PDL-istului Gheorghe Ştefan, aşa cum nu este contestat nici invaziade pungi verzi cu produce alimentare în comunele nemţene. Dar lipsa de mobilizare a USL, mesajele proaste, neinteresul liderilor centrali, mai ales al secretarilor generali ai celor două partide, au contat la fel de mult sau chiar mai mult. A fost un concurs de împrejurări în care USL s-a comportat mai mult ca propriul său duşman. Cel mai îngrijorător lucru este că Victor Ponta, şi alături de el Crin Antonescu, nu au învăţat lecţiile acestei campanii electorale, pe niciunul din palierele descrise mai sus.

Mesajele acestui test electoral sunt următoarele:

În pofida unui val potrivnic în opinia publică, maşinăria PDL constituită din bani, mobilizare exemplară şi utilizarea fără scrupule a instituţiilor statului este în continuare redutabilă. PSD se află în riscul de a pierde supremaţia în mediul rural. Anticipăm o migrare a liderilor PSD din mediul rural către urban.
Amplificarea îndoielilor cu privire la capacităţile USL de a realiza peste 50%.
Amplificarea îndoielillor cu privire la capacităţile de leadership politic, comunicaţional şi organizatoric a conducerilor PSD, PNL şi PC.
Rezultatul va mări miza desemnării candidaţilor în cadrul USL, cu potenţial destabilizator pentru Uniune.
Frustrarea şi demoralizarea din partea celor ce nu vor fi desemnaţi candidaţi vor face ca aceştia să fie o sursă serioasă de racolare pentru UNPR, în materie de potenţiali candidaţi, iar la nivelul PP – o sursă de potenţiali consilieri locali.

PUPINCURISM PE BANI PUBLICI: TVR S-O DUS LA NEPTUN CA SA-I IA INTERVIU LUI BASESCU=CEAUSESCU II,CARE VA AVEA SOARTA LUI GADDAFI!

23 aug.

La TVR, Traian Băsescu o ţine langa cu vânzarea aurului din Munţii Apuseni.

Culmea servilismului pe bani publici: TVR s-a dus la Neptun să-i ia interviu lui Băsescu. Visa să reînvie gloria Neptunului din vremea prieteniei cu Bush-Licuriciul cel Mare .

Televiziunea Română a trimis la Neptun, acolo unde preşedintele României, Traian Băsescu, îşi petrece vacanţa de vară alături de soţie şi mezina lor (europarlamentar PDL), mai multe echipamente destinate transmisiei în direct a interviului pe care şeful statului român îl acordă postului naţional public de televiziune. Este o premieră în Istoria României, transmiterea unui interviu cu preşedintele ţării dintr-o reşedinţă de vacanţă. Palatul Nufărul de la Neptun i-a aparţinut la începuturi dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu.

Debutul interviului a fost regizat artistic: a început cu un plan general în care se vedea în toată splendoarea sa faţada dinspre ţărmul Mării Negre a Palatului de la Neptun edificat de Nicolae Ceauşescu. În cadrul tramsisiei au fost folosite planuri în care apăreau frumos iluminate aracadele intrării principale a luxosului palat al fostului dictator înlăturat prin foţă de la putere în decembrie 1989.

Precedentul moment media de genul unui dialog în scop publicistic a fost cel în care Vladimir Tismăneanu i-a luat un lung interviu lui Ion Iliescu, în urma căruia a scris o carte foarte groasă cu pretenţia de document.

Pentru prima dată camerele de luat vederi şi aparatele de fotogerafiat au părtruns fără restricţii la neptun cu prilejul vizitei lui George W. Bush în 2 aprilie 2008, la summit-ul NATO.

Vă prezentăm câteva fragmente din gândirea în vacanţă a preşedintelui aşa cum au fost consemnate de TVR:

# „Statele Unite ale Europei nu sunt o soluţie nouă. A mai fost discutată, dezbătută. Churchill este unul dintre ultimii proeminenţi care au propus-o. Este un moment de criză şi cu riscul de a se reveni în recesiune. În situaţii de criză trebuiesc măsuri îndrăzneţe. În 2, 3 ani trebuie create Statele Unite ale Europei. Procesul de globalizare ne arată cât de mici suntem în confruntarea cu piaţa. Guvernele au dovedit că pot fi înfrânte de piaţă, de voinţa investitorilor. Sistemul global va înlătura tot ceea ce e lipsit de forţă. Efectele globalizării în partea lor negativă trebuie înfrânte. Statele trebuie să aibă posibilitatea de a da confort celor care deţin banii, capitalul, că le poate da şi banii înapoi. Ne confruntăm cu o criză de încredere a deţinătorilor de capital în guverne.”

# În legăură cu cedarea de suveranitate: „Trebuie să ne obişnuim cu realităţile. Toate statele europene au făcut acest lucru când s-a înfiinţat serviciul extern al UE. Prin Pactul de stabilitate ne obligăm la anumite repere în bugetele naţionale. Vine şi o comisie care sancţionează neîndeplinirea ţintelor. Se pune problema creşterii fondului european de stabilitate financiară. Acum e în provizorat – Grecia tras deja de 2 ori din acest fond, Irlanda şi Portugalia au beneficiat de asemenea. Accesarea banilor se face în condiţii stricte: reducerea deficitului, reducerea coeficientului de îndatorare, reforme. Deja nu mai faci ce vrei dacă vrei să accesezi bani din acest fond.”

#” Prin EUROPACT suntem obligaţi să ne aşezăm cheltuielile până în 2020 pe nişte fire pe care trebuie să le urmăm. Altfel, ţara este penalizată.”

# „Guvernul Zonei euro este clar că un asemenea organism va avea ca obiectiv în primul rând politicile monetare ce vor fi gestionate de BCE, dar ;i politicile fiscale ale fiec[rui stat. Aici era un element total de suveranitate până acum. Avem o contradicţie majoră: o politică monetară unită şi o politică fiscală naţională. Realităţile economice au intrat în coliziune aici. Trebuie o politică fiscală ce acompaniază o politică monetară unică. Vor fi mulţi care vor sări în sus. Eu însumi nu ştiu dacă e soluţia pe care clasa politică românească şi poporul o vor adopta. Că o consider soluţia pentru o Europă competitivă este una, dar dacă o vor vrea românii e alta. ”

# „Obligaţia politicienilor e să garanteze şanse de viitor pentru popoarele pe care pretind că le servesc. Am convingerea că şi Germania, şi Franţa, şi Spania, Italia, Polonia au viziunea Statelor Unite ale Europei. Marea problemă: avem liderii politici care să convingă popoarele că asta e soluţia? Răspunsul meu e îndoielnic. Nu am convingerea că oamenii politici de azi au forţă să-şi convingă popoarele că realizarea Statelor Unite nu le afectează cultura, tradiţiile, personalitatea fiecărui popor, a fiecărei naţiuni. Nu cred că această generaţie de oameni politici poate să convingă popoarele. ”

# „Sună rău că TVA-ul nu mai e stabilit de guvernul României, ci la Bruxelles, că va fi o cotă unică de 20%, nu de 16%. Sună extrem de rău acum pentru orice om din România. Şi totuşi, va trebui să înghiţim această pastilă dacă vrem ca Europa să fie viabilă în faţa procesului de globalizare. ”

#” Poate opinia mea e greşită, poate e prea mult şi prea devreme lansată, dar am obligaţia să spun concluziile la care Preşedinţia a ajuns. Ce se va întâmpla mai departe nu depinde de România. Noi putem fi parte din decizie, în niciun caz nu putem, influenţa decisiv o astfel de decizie – este responsabilitatea Franţei şi Germaniei în primul rând. ”

# ” Sunt un atlantist, dar în faţa realităţii nu pot să spun că vreau un parteneriat cu SUA ca şi cum nu am trăi în Europa. Europa are o mare problemă acum. ”

# „Niciodată n-o să ne spună cineva Renunţaţi la relaţia cu SUA.”

# „Acum susţin proiectul Roşia Montana mai mult ca oricând, nu din motive sentimentale, ci din motive pragmatice. Vedeţi ce se întâmplă cu toate monedele – au probleme de stabilitate şi probleme de depreciere.”

# „Eu vreau să văd începută exploatarea.”

# Despre consilierii şi alţi apropiaţi de-ai săi care se opun proiectului Roşia Montană: „Sunt oameni cu puncte de vedere diferite – unii de dragul ecologiei, alţii se gândesc că vom pune banii la bugetul de stat să acoperim deficitele de pensii, şomaj ş.a. avem nevoie de acest aur pentru rezerva Băncii Naţionale. România are acum 103 tone de aur în rezervă şi cred că din exploatare în teritoriul naţional ar trebui să ne ridicăm rezerva la cel puţin 200 de tone în următorii ani. Vedeţi ce volatile şi nesigure sunt monedele. Ca şef de stat parcă aş vrea să îmi pun ţara în siguranţă. De aceea exploatarea trebuie să înceapă. Cred că România trebuie să mărească rezerva de aur pentru viitor.”

# „Am discutat cu ministrul Mediului. Angajamentul companiei mixte: Cupru Deva are 20% din acţiuni şi Gabriel Resources 80%.”

# „Statul român are o redevenţă de 4%. 20 de tone trebuie să ajungă gratis în rezerve, 20% vin de la Cupru Deva şi prin negociere am putea ajunge la ceva mai mult.”

# „Nimic nu-i mai important decât să se creeze locuri de muncă. Trebuie să ieşim din iluzia că vor veni investitori să creeze locuri de muncă.”

#” România va mai deschide două exploatări de aur, cu regii româneşti. Avem un zăcământ cu 50 de tone şi în altă parte un zăcământ de 54 de tone. ”

# S”ă mergem puţin în istoria declaraţiilor legat de Roşia Montană. Am spus-o şi pe când eram în opoziţie. Acum îl susţin mai mult ca oricând. Şi nu din motive sentimentale. Dacă vă uitaţi ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani, preţul a crescut de la 620 de dolari uncia, iar azi este 1890 de dolari uncia. Am văzut după ce am dat acest răspuns la Sulina, pe forumuri a fost o controversă puternică, unii pe abordarea ecologistă nu. Sunt oameni cu puncte de vedere diferită legată de acest proiect. Unii de dragul ecologiei, alţii că vom pune banii la buget pentru şomaj. Noi avem nevoie de acest aur pentru a-l duce în rezerva BNR. Incertitudinea viitorului obligă orice stat să-şi conserve. Avem 103 tone. Din exploatare ar trebui să ne ridicăm rezerva la cel puţin 200 de tone în următorii ani. Cred că exploatarea de la Roşia Montană trebuie să înceapă. În cât timp e o chestiune tehnică, cum să fie renegociat contractul, nu mă pricep. Acolo sunt circa 300 de tone de aur şi 1200 de tone de argint. Trebuie să ieşim din demagogie. Statul român are o redevenţă de 4%. 20% ni se cuvin prin prezenţa regiei Cupru Deva, iar prin renegociere am mai creşte. Creem locuri de muncă. Trebuie să le creem şi noi. România va mai deschide 2 exploatări de aur. Undeva e un zăcământ de 50 de tone de aur şi un altul de circa 54 de tone de aur.”

# Despre acuzele preşedintelui PSD, Victor Ponta, potrivit căruia campania electorală a lui Băsescu ar fi fost susţinută şi de Roşia Montană: „Omul acesta este atât de imatur că mi-e şi jenă să mai răspund. O să mai întreb cine e Ponta ăsta? E un om imatur care până să ajungă la maturitatea necesară unui lider de partid îşi va împinge partidul la 20 de ani de opoziţie. Eu vă pot garanta că nu am avut nicio finanţare de la Gabriel Resources. Dar vă pot întreba dacă el nu ştie ceva, în calitate de fost de şef de campanie, nu ştie dacă nu cumva Gabriel Resources a finanţat pe cineva. A fost şef de campanie al lui Mircea Geoană. Mă gândesc că ştie sigur că Gabriel Resources a finanţat pe cineva. Nu pe mine. Şi am fost doar doi candidaţi.”

# „Cred că Cseke Attila a făcut bine că a plecat şi prin poziţiile lui a făcut ca Ministerul Sănătăţii a cheltuit extraordinar de mulţi bani. Este problema premierului. Eu mă uit unde se duc banii. Dacă la CNAS s-a stabilit un echilibru, la bugetul ministru s-au cheltuit mulţi bani. Eu am avut o discuţie cu noul ministru, înainte de depunerea jurământului. Există o discuţie legată de angajamentele cu FMI. I-am spus că nu îi primesc jurământul dacă nu le acceptă. Mi-a promis că le rezolvă. Aştept până la finele lunii august.”

# „Casa trebuie să rămână persoană juridică, autonomă, aşa trebuie să rămână. Vedem apoi ce mai facem. Recentralizarea la minister mi se pare un uriaş pas înapoi. Trebuie debugetarizate spitalele, trebuie să devină societăţi comerciale sau fundaţii. Şi la CNAS trebuie văzute abordările clientelare şi fraudele. Dar asta nu înseamnă că trebuie să facem un pas înapoi.”

#” A fost vot în două zone ale ţării. Cred că rezultă un lucru simplu. USL este şi va fi un eşec electoral. Oridecâte ori PSD şi PNL pierd alegeri, alegerile sunt fraudate. Dumnezeu cu ei şi cu minciunile lor. Să se uite foarte bine. Eu privesc mai atent la Maramureş, acolo unde marea alianţă a luat 41 de procente şi imediat a fost PDL cu 35%. Dincolo la Piatra Neamţ a pierdut de s-a rupt USL. Eu l-am atenţionat amical pe Antonescu. I-am spus de ce vrei să rămâi de opoziţie şi din 2012. I-am spus-o pentru că îmi pasă de liberali. Nu e nicio invitaţie. Vor trebui să vină cu picioarele pe pământ. Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect. Art. 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. Ei trebuie să înţeleagă bine că s-a întâmplat la aceste alegeri şi să acţioneze în consecinţă. Aici nu discutăm… Alianţa DA nu a revendicat niciodată 51%. Când iei 51%, preşedintele nu mai face consultări, cheamă direct partidul la guvernare. Dacă ar fi vrut Constituţia să includă şi alianţele ar fi scris acolo la 103, partide, alianţe, asociaţii de bloc.”

# „Nu ştiu, negocierile trebuie făcute. Dacă USL va obţine 70% sau 30% mi-e egal. Dacă în interiorul USL va obţine 51%, nu voi mai chema niciun alt partid decât pe acela.”

# ” Luaţi slugoii ăştia de pe la televiziuni care sunt obişnuiţi să ia bani de la el şi i-a pus să lanseze zvonul ăsta (că ar putea să-l desemneze pe Dinu Patriciu premier, n.red.). M-am săturat de flaşnetele lui Patriciu, Voiculescu, Ghiţă. Cum vă imaginaţi aşa ceva. Eu nu am avut niciodată nimic cu Dinu Patriciu. ”

# ” Nu-mi plac spectacolele de la DNA. Una e ancheta, altul e show-ul. Spectacolele de la DNA nu-mi plac. Atunci să facem din toate parchetele instituţii de spectacol. Am avut o discuţie cu şeful DNA. Eu doar i-am spus punctul meu de vedere. Nu voi interveni niciodată pentru un dosar, dar trebuie să încetăm spectacolul ca martori, ca ne-martori.”

# ” Gaddafi nu mai are nicio legitimitate ca şef al statului după ce au murit atâţia oameni. Dacă Gaddafi pleacă, e un sfârşit rezonabil. Dacă va fi un război civil pentru încă un an, nu-i bine. ”

%d blogeri au apreciat: