Arhiva | 12:03 pm

MINISTRII „ALBA CA ZAPADA”SI „JACUZZI”,LAZAROIU SI BACONSCHI,AUDIATI MARTI LA COMISIA DE MUNCA A CAMEREI DEPUTATILOR!

5 sept.

Lăzăroiu şi Baconschi, audiaţi marţi la Comisia de muncă a Camerei

Ministrul Muncii şi ministrul de Externe, Sebastian Lăzăroiu şi, respectiv, Teodor Baconschi, vor fi audiaţi, marţi, în Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor, pe tema restricţiilor de pe piaţa muncii impuse de Spania românilor, a anunţat, luni, preşedintele comisiei, Victor Paul Dobre.

Dobre a spus că audierile vor începe la ora 14.00.

Ministerul Muncii susţinea în 19 august că există trei situaţii neclare legate de restricţiile impuse pe piaţa muncii din Spania pentru români şi că acestea ar putea duce la abuzuri, precizând că s-au cerut lămuriri la Ministerul spaniol al Muncii.

Prima situaţie este cea a copiilor familiilor de români care au împlinit de curând vârsta de 18 ani şi vor să se angajeze.

O altă situaţie neclară este cea a studenţilor români din Spania care îşi caută un loc de muncă.

A treia situaţie este cea a românilor autonomi, în special cei care lucrează în construcţii sau agricultură şi care îşi plătesc singuri toate cotizaţiile la stat.

Comisia Europeană a adoptat în 11 august decizia prin care aprobă solicitarea Spaniei de a restricţiona accesul lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă, până la data de 31 decembrie 2012.

Totuşi, Comisia Europeană precizează că nu Madridul, ci Bruxelles-ul va decide când se va ridica restricţia.

Rata şomajului a fost de 21% în luna iunie în Spania, fiind cea mai mare înregistrată vreodată într-o ţară din zona euro de la introducerea monedei unice, în 1999. Şomajul în rândul tinerilor se ridică la 45 de procente.

MEDIAFAX:SANDU ANGHEL,CUNOSCUT DREPT BERCEA MONDIAL RAMANE IN AREST,DECIZIA CURTII DE APEL CRAIOVA DEFINITIVA!

5 sept.

Bercea Mondial rămâne în arest. Decizia Curţii de Apel Craiova este definitivă.
Sandu Anghel, cunoscut drept Bercea Mondial şi arestat, în februarie, după ce şi-ar fi înjunghiat un nepot, rămâne în arest, a decis, luni, Curtea de Apel Craiova, care a admis recursul procurorilor la hotărârea Tribunalului Olt, de cercetare în libertate a lui Bercea.

Bercea Mondial a fost dus la Curtea de Apel Craiova luni dimineaţă, de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.

El a spus în faţa magistraţilor că lasă la latitudinea instanţei decizia în cazul său, fără a face alte comentarii.

Bercea Mondial s-a prezentat în instanţă alături de trei avocaţi, care au susţinut că acesta merită să fie lăsat în libertate şi că nu mai reprezintă un pericol public.

„Toată familia îl susţine, chiar şi partea vătămată, iar dacă inculpatul ar fi fost un pericol atunci prima care i-ar fi întors spatele ar fi fost familia” , a arătat Mariana Ştefan, unul dintre avocaţi, susţinând că Bercea Mondial este nevinovat.

De asemenea, avocaţii lui Bercea Mondial au susţinut că există grave erori de procedură, mai exact convorbiri telefonice care sunt probă la dosar şi care au fost traduse de către procuror din limba romani în limba română.

În 31 august, magistraţii Tribunalului Olt au respins prelungirea măsurii de arestare preventivă în cazul lui Bercea Mondial şi au dispus înlocuirea arestului cu interdicţia de a părăsi localitatea, decizia fiind atacată cu recurs de către procurorii Parchetului Tribunalului Olt.

Magistraţii Tribunalului Olt arată, în motivarea deciziei de cercetare în libertate a lui Bercea, că „detenţia preventivă a inculpatului apare ca fiind excesivă”.

„Deşi inculpatul urmează să fie judecat pentru infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, pericolul social pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia nu mai este actual cu cel al posibilităţii de influenţare a părţii vătămate sau a martorilor acuzării – în condiţiile în care ascultarea acestora a fost aproape finalizată, iar faţă de inculpat există posibilitatea dispunerii unor măsuri care să împiedice această posibilitate – pe de o parte, iar pe de altă parte, durata detenţiei provizorii a atins un termen apreciabil, oportunitatea şi proporţionalitatea acesteia fiind analizate prin prisma actualului context probator al cauzei”, se arată în motivarea magistraţilor de la Tribunalul Olt.

La ultimul termen al procesului în care Sandu Anghel este judecat pentru tentativă de omor, care a avut loc în 30 august, au fost audiaţi Ionuţ Grinică, fiul lui Bercea Mondial, Sorinel Stoiculescu şi Laurenţiu Văduva. Grinică Ionuţ a susţinut în faţa magistraţilor de la Tribunalul Olt că el l-a înjunghiat pe Ionuţ Anghel, zis Mercedes, şi nu tatăl său.

„Precizez că în timp ce mă aflam în barul La Cabana din Drăgăneşti Olt, Mercedes m-a împins, lucru pe care l-am făcut şi eu. S-a îndreptat apoi spre masa de billiard, iar eu am avut convingerea că vrea să mă loveasca cu tacul. De frică, am scos un briceag din buzunar şi l-am tăiat în spate”, a declarat, marţi, în faţa magistraţilor de la Tribunalul Olt fiul lui Bercea Mondial.

De asemenea, Sorinel Stoiculescu şi Laurenţiu Văduva au declarat judecătorilor că s-au întâlnit cu Sandu Anghel după incident, iar acesta nu ştia ce se întâmplase în bar.

Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, încarcerat la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, a fost arestat preventiv în 20 februarie, într-un dosar în care este cercetat pentru tentativă de omor, după ce şi-ar fi înjunghiat nepotul, Ionuţ Anghel, zis Mercedes, care în urma incidentului a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova.

În aprilie, Bercea Mondial a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi portul cuţitului, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor.

Procurorii Parchetului Curţii de Apel Craiova i-au mai trimis în judecată pe fiul lui Bercea Mondial, Florin Anghel, zis Ambasador, pentru complicitate la tentativă de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, pe soţia interlopului din Olt, Fănica Anghel, zisă Stela, pentru instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

De asemenea, Bercea Mondial este cercetat într-un dosar pentru evaziune fiscală, spălare de bani în formă continuată şi înşelăciune săvârşită prin mijloace frauduloase.

Probatoriul a relevat că Sandu Anghel a acordat, sub formă de avans (marfă şi împrumuturi financiare), suma de 5.080.359,1 lei (peste 1.000.000 de euro), în condiţiile în care între societăţi nu s-au derulat tranzacţii comerciale. Totodată, a ridicat din conturile societăţilor administrate în baza unor documente fictive suma de 1.840.000,40 lei, reprezentând salarii.

Bercea Mondial este cunoscut ca făcând parte din lumea interlopă din judeţul Olt, presa relatând că acesta a fost implicat în mai multe lupte între grupările interlope.

Membri ai familiei lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, au fost cercetaţi de Poliţia Olt, în ultimii cinci ani, în aproximativ 120 de dosare penale, majoritatea fiind constituite în urma unor plângeri făcute între ei, iar în prezent mai sunt în lucru şase dosare penale pe numele lui Bercea Mondial.

În februarie 2010, Mircea Băsescu, fratele şefului statului, a botezat-o pe nepoata lui Bercea Mondial, ceremonia având loc la o biserică de cartier din Constanţa.

USL II CERE PROCURORULUI GENERAL CODRUTA LASCU SA RESPECTE LEGEA PARTIDELOR SI SA FACA DEMERSURILE PENTRU RADIEREA PD-L!

5 sept.

USL îi cere lui Kovesi să respecte legea şi să facă demersurile pentru radierea PDL.



Preşedintele PSD, Victor Ponta, a anunţat luni că USL îi solicită procurorului general Laura Codruţa Kovesi să facă demersurile pentru desfiinţarea PDL prin instanţă deoarece partidul condus de Emil Boc nu a depus în termenul legal modificările statutare după alegerile din mai. PDL a încălcat legea, spune Ponta.

„USL va adresa o scrisoare oficială procurorului general, dnei Codruţa Laura Kovesi, îi vom cere în baza legii partidelor politice să aplice articolele 24, 25 şi 26: orice partid politic, chiar dacă este vorba de partidul aflat la guvernare, trebuie să respecte legea, aşa cum am respectat-o noi, cele trei partide reprezentate aici, USL. Nu poţi să fii la guvernare şi să încalci legea. Articolele 24-26 din legea partidelor, îmi fac datoria ca jurist să informez opinia publică, dezinformată de Emil Boc, un prim-ministru care ori nu ştie legea, ori a dat o explicaţie care l-ar fi făcut să pice examenul de anul I la drept constituţional. În lege se scrie foarte clar: termenul de 30 de zile este obligatoriu, iar Ministerul Public trebuie să ia măsuri pentru radierea partidului respectiv din registrul partidelor politice. Nu este nicio rugăminte din partea legii, nu este nicio sugestie, ci o dispoziţie foarte clară”, a declarat Victor Ponta, la finele şedinţei USL.

Bucureşteanul Viorel Rînghilescu, care se intitulează preşedintele fondator al Partidului Democrat, a cerut în instanţă radierea PDL din Registrul Partidelor politice deoarece formaţiunea nu a depus la Tribunalul Bucureşti în termenul legal modificările efectuate Statutului partidului la congresul din mai.

Potrivit legii partidelor politice, orice modificare a Statutului şi programului unui partid se comunică Tribunalului Bucureşti în termen de 30 de zile. Legea mai prevede că dacă aceste modificări nu au fost depuse la timp sau dacă instanţa a respins cererea de încuviinţare a modificării Statutului, Ministerul Public va cere Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii partidului respectiv şi radierea din Registrul Partidelor politice.

CONSILIUL EUROPEI:CIA A AVUT IN ROMANIA INCHISOARE SECRETA TIMP DE DOI ANI LANGA BUCURESTI!

5 sept.

Consiliul Europei: România a avut închisoare secretă CIA lângă Bucureşti timp de doi ani.

Consiliul Europei acuză România, luni, că a avut o închisoare secretă CIA timp de doi ani, unde a „găzduit” un aşa-numit „deţinut de mare valoare” (HVD). Este vorba despre unul dintre cei care au planificat atacurile împotriva Statelor Unite pe 11 septembrie, Khalid Sheikh Mohammed.

România a fost de asemenea complice în detenţiile secrete ale CIA. Un sit negru CIA a fost deschis lângă Bucureşti pe 23 septembrie 2003, imediat după închiderea locaţiei secrete în Polonia. Este cunoscut faptul că cel puţin unul dintre „deţinuţii de mare valoare” din Polonia a fost livrat direct la Aeroportul Băneasa, în miez de noapte. Operaţiunile CIA au continuat în România timp de peste doi ani.

Raportul se referă la închisoarea denumită Britelite de CIA. Consiliul Europei a „dojenit” România că nu vrea să investigheze cazul. „Din păcate, autorităţile române nu au dat dovadă de voinţă adevărată de a investiga tot adevărul despre ceea ce s-a întâmplat pe teritoriul românesc. Singurul răspuns oficial a fost «negare», susţinută de un raport al Senatului, care a respins toate acuzaţiile. O anchetă de urmărire penală, sau o anchetă publică, nu mai poate fi evitată.”

De-a lungul timpului, România a negat în repetate rânduri prezenţa închisorilor secrete. Până la această oră nu a apărut nici o reacţie oficială la ultimele acuzaţii.

Jay Ko Feat Anya – One

5 sept.

One!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Mandy Moore – Wild Hope

5 sept.

Wild Hope!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Ellie White-Power Of Love

5 sept.

Power Of Love!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

new music video:, posted with vodpod

Ellie White – One Love, One Life (by Juan Jorge)

5 sept.

One Love,One Life!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Ellie White – Love Again (Dj Brizi vs. Dj Nick D. RMX …

5 sept.

Love Again!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

WIKILEAKS:MARK GITENSTEIN AMBASADORUL USA,SUSTINATORUL LUI BASESCU IMPOTRIVA LUI GEOANA LA ALEGERILE PREZIDENTIALE DIN 2009!

5 sept.

Paradoxurile lui Mark Gitenstein, dezvăluite de Wikileaks
La prezidențialele din 2009, ambasadorul SUA îl prefera pe Băsescu, filoamerican necondiționat, lui Geoană, euro-atlantistul.

Vineri, Wikileaks, a dat publicităţii mai multe cablograme, între care se află şi una transmisă pe 30 noiembrie 2009 de ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, care, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din România, făcea un portret al lui Mircea Geoană, liderul PSD şi candidat al acestui partid la preşedinţia ţării noastre.

Încă din sumarul cablogramei, ambasadorul Gitenstein precizează:”Raportul oferă o analiză primară a priorităţilor de politică externă ale lui Mircea Geoană, candidatul Partidului Social Democrat (la alegerile prezidenţiale – n.n.), care, pentru moment, ar putea să-l detroneze pe actualul preşedinte, Traian Băsescu. Cablogramele vor descrie fundamentele politice ale lui Geoană şi relaţiile lui cu «dealmaker-ii» PSD şi oligarhii, despre care mulţi se aşteaptă că vor trage sforile dacă Geoană devine preşedintele României, iar PSD intră la guvernare. Mircea Geoană împărtăşeşte convingerile lui Traian Băsescu privind păstrarea relaţiilor strânse cu NATO şi SUA, dar semnalează în mod clar dorinţa sa de consolidare şi cooperare cu UE, precum şi îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. În timp ce criza economică şi bugetul redus ar putea avea un impact asupra angajamentelor militare internaţionale ale României dacă Geoană va câştiga preşedinţia, schimbări majore în politica externă sunt puţin probabile”, se arată în preambulul raportului transmis de Gitenstein după primul tur de scrutin al prezidenţialelor din România – 22 noiembrie 2009. Notăm că ambasadorul SUA venise la post în Bucureşti în august 2009.

Aşa cum era firesc, în continuare Gitenstein se referă la cariera diplomatică şi politică a lui Geoană, evidenţiindu-i principalele opţiuni externe:”Geoană a intrat în campania prezidenţială cu o bogată experienţă în politica externă, fiind purtător de cuvânt al AMF (MAE – n.n.) în perioada 1993-1995; ambasador în SUA, între 1996 şi 2000, şi apoi ministru de Externe, în perioada 2000-2004. Cu toate acestea, el nu a folosit politica externă ca bază a campaniei sale (electorale – n.n.), preferând să-l atace pe Băsescu cu argumente privind problemele interne şi economice, considerându-le slăbiciunile lui Băsescu. Chiar şi în cazul aspectelor în care Geoană nu a fost de acord cu Băsescu, cum ar fi îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, el nu a pus în evidenţă aceste diferenţe, ca o temă majoră de campanie. Mai important, se pare că există un interes scăzut pentru afacerile externe în cadrul electoratului român, alegătorii fiind axaţi mai mult pe personalităţi şi pe factorul «pocketbook», ca efect al crizei financiare; România rămâne afundată în criză.” […]

În continuarea cablogramei sunt oferite detalii din „bucătăria” candidatului PSD la prezidenţiale, raportul surprinzând prin amănuntul că Geoană a numit consilier pe probleme internaţionale o persoană foarte tânără şi total neexperimentată, neagreată de colegii lui din partid. Detaliul trebuie reţinut, el fiind obţinut fie din sânul PSD, unde era clar că suficienţa pe care o afişa ostentativ Geoană nu era privită deloc cu ochi buni, fie pe filiera Cotroceniului, care dorea să arate că el se bazează pe diletanţi în chestiuni majore. Mai mult, atât aici, cât şi în alte părţi, contextul sugerează indirect şi un parfum de servicii secrete implicate direct în slujirea celui aflat atunci la Cotroceni:”Diplomat de carieră, Mircea Geoană este extrem de încrezător în propria sa perspicacitate în afacerile externe şi beneficiază de sfatul experţilor PSD în politică externă, cum ar fi europarlamentarul (şi rivalul frecvent) Adrian Severin. Totuşi, el o numeşte pe Oana Popescu consilier de campanie pe politică externă, un om de televiziune relativ necunoscut” (Persoana respectivă intrase în presă recent; a fost, scurtă vreme, redactor la Departamentul Externe de la Adevărul, apoi tot la secţie Externă de la Cotidianul- n.n). „Încrederea acordată acesteia a creat o ruptură între Geoană şi politica externă tradiţională, practicată de oamenii experimentaţi în relaţii externe, din PSD. În acelaşi timp, încrederea lui Geoană în propria sa experienţă şi refuzul de a elabora o platformă politică externă fac dificilă identificarea viziunii sale pentru rolul României în regiune, cât şi la nivel global. Geoană nu a fost implicat activ în politica externă în ultimii ani, concentrându-se mai mult pe protejarea şi consolidarea conducerii PSD. Cu toate acestea, pe baza declaraţiilor publice şi a activităţii dinainte de 2004, se poate concluziona cu certitudine că există câteva diferenţe între abordarea sa şi a preşedintelui Băsescu. Ambii sprijină o relaţie puternică cu SUA şi un angajament cu NATO, ca piloni ai strategiei de apărare a României. Geoană nu este la fel de puternic angajat în cazul misiunii ISAF din Afganistan sau la fel de dornic să o continue; în eventualitatea unor viitoare accidente, probabil va adopta o politică de continuare a implicarii părţii române în acţiunile NATO, în afara zonei angajamentului militar. Deşi Geoană, ca şi Băsescu, ar saluta o creştere a prezenţei americane pe teritoriul românesc (fie în ce priveşte Acordul din 2005 sau desfăşurarea de noi mijloace de apărare anti-rachetă), spre deosebire de Băsescu, în cazul lui este de aşteptat să liniştească fricile Moscovei, în orice caz.” […] „Deşi personal şi public este un susţinător al parteneriatului strategic cu Washingtonul, Geoană are o abordare mai deschisă decât Băsescu în cazul angajamentului României în cadrul UE, cu alte state membre UE. Dacă pe Băsescu s-ar putea conta aproape sigur pentru a sprijini SUA în orice dezacord grav cu Bruxellesul, Parisul sau Berlinul, poziţia lui Geoană ar fi probabil mult mai nuanţată. El vede viitorul României ca inexorabil legat de restul Europei.”

Afirmaţia tranşantă a ambasadorului Gitenstein nu trebuie să surprindă, dat fiind că el adaugă că Geoană, pe care mai târziu l-a definit drept „cel mai bun prieten al SUA din România”, este un adept convins al relaţiilor privilegiate cu Washingtonul, dar şi un european autentic, nuanţă ce trebuie privită şi în contextul degradării relaţiilor dintre SUA şi vechii lor aliaţi europeni.

În context, raportul nu putea ocoli intenţiile celor doi prezidenţiabili, şi în primul rând ale lui Geoană, în ce priveşte relaţiile româno-ruse. Evident, se invocă ştirea celor două vizite ale acestuia la Moscova, pe care Gitenstein le califică „secrete”, sugerând astfel în mod implicit că el ar avea ceva de ascuns în această direcţie. De asemenea, sunt aduse în discuţie eventualele opţiuni ale lui Geoană în domeniul politicii energetice, temă la care SUA au un interes aparte: „Însă un mister mai mare este abordarea lui Geoană privind Rusia. El l-a criticat public pe Traian Băsescu pentru duritatea din discuţiile cu Moscova, susţinând că Guvernul României nu ar trebui să permită litigii în politica externă în anumite domenii. (…) Deşi Geoană se confruntă cu critici publice privind cele două călătorii secrete la Moscova, în 2009, campania sa (electorală – n.n.) nu a avut de suferit prea mult pe această temă. Ultimele discuţii pe tema deplasărilor la Moscova privesc folosirea de către Geoană a unui avion aparţinând oligarhului Sorin Ovidiu Vântu. Ca ministru de Externe, Mircea Geoană a fost dispus mereu să discute cu ruşii, dar el a jucat, de asemenea, un rol important într-o serie de iniţiative NATO, conduse de SUA, lucru care a înfuriat Moscova : cum ar fi aderarea la NATO a statelor baltice; presiunea asupra Moscovei pentru a îndeplini angajamentele de la Istanbul şi retragerea forţelor (armate ruseşti – n.n.) din Georgia şi Moldova. Cu toate acestea, în timp ce preşedintele Băsescu a pus prioritate mare pe sprijinirea noului guvern din Republica Moldova pentru a rezista la presiunea Rusiei, Geoană pare a avea o abordare mai «imparţială» şi ar fi dispus să ţină deschisă pentru negocieri situaţia Republicii Moldova, chiar şi cu Moscova. O eventuală preşedinţie a lui Mircea Geoană reprezintă, de asemenea, o provocare pentru SUA şi pentru securitatea politicii energetice europene. Astfel, Geoană ar încerca aproape sigur să întrerupă susţinerea lui Băsescu pentru proiectul gazoductului Nabucco, în favoarea celui rusesc South-Stream, unde un număr de oligarhi susţinători ai lui au interese directe sau indirecte.” […]

Pe de altă parte, ambasadorul Gitenstein, cu un trecut de mare lobbyist, are un interes special şi faţă de posibilele noi măsuri pe care le-ar fi luat Geoană dacă era ales preşedinte:”În timp ce Geoană poate menţine multe dintre priorităţile existente în domeniul politicii externe, daca va deveni preşedinte, aparatul PSD l-ar putea forţa să sacrifice cheltuielile de apărare în scopul finanţarii programelor de protecţie socială, care sunt la baza platformei partidului său. Având în vedere constrângerile bugetare impuse de Guvernul României în urma crizei financiare, câştigătorul alegerilor din acest an se va confrunta cu decizii fiscale dificile. O preşedinţie a lui Geoană ar susţine probabil angajamentul desfăşurărilor româneşti în Afganistan şi Kosovo (unde acestea erau pur simbolice, la nivel de jandarmi – n.n.), însă reducerile finanţărilor şi re-prioritizarea lor ar putea afecta eficienţa Armatei Române şi, desigur, capacitatea de a creşte contribuţiile de trupe. Dacă Geoană e ales şi reduce cheltuielile militare, întârzierile în formarea militară şi achiziţii de echipamente vor fi inevitabile. De asemenea, este posibil ca guvernul PSD să întârzie achiziţionarea avioanelor de luptă noi sau chiar să reexamineze decizia, renunţând la avioanele americane F-16 pentru cele suedeze Grippen.” […]

Finalul cablogramei ni se pare absolut remarcabil din persectiva a ceea ce s-a întâmplat între cele două tururi de scrutin şi, în context, temerile exprimate de Gitenstein că Geoană ar putea face o gafă de proporţii, ce i-ar putea compromite şansele reale la câştigarea preşedinţiei României. Este exact ceea ce s-a petrecut cu acea vizită făcută de el acasă la Vîntu, fără a ţine seama – aşa cum făcea mai mereu atunci – de sfaturile „greilor” din PSD, vizită denunţată public de Băsescu în ultima confruntare televizată dintre cei doi: „Cu şase zile înainte de runda a doua (a alegerilor – n.n.), Mircea Geoană pare gata să-l detroneze pe Băsescu, însă este de notorietate că alegătorii români sunt nestatornici, iar o gafă a lui Geoană, combinată cu o lovitură a lui Băsescu în ultima repriză, ar putea schimba situaţia foarte rapid. În întâlnirea sa din 22 octombrie cu vicepreşedintele (e vorba de Joe Biden – n.n.), Geoană a subliniat importanţa continuităţii în relaţiile americano-române, indiferent cine ar câştiga alegerile prezidenţiale. Avem puţine indicii că Geoană ar dori să facă modificări semnificative în politica externă a României. Cu toate acestea, «dealmakers», ca Viorel Hrebenciuc; oligarhi, cum ar fi Vântu, şi membri marcanţi ai partidului, cum ar fi fostul preşedinte Ion Iliescu, sunt o altă poveste. (…) În cazul în care Geoană câştigă (alegerile prezidenţiale – n.n.), va trebui să urmărim cu atenţie la cine pleacă el urechea, indiferent dacă o face în mod oficial sau neoficial”, relevă în încheiere cablograma transmisă din Bucureşti, pe 30 noiembrie 2009, de ambasadorul Mark Gitenstein.

Înainte de a încheia adnotările noastre, să notăm că vicepreşedintele SUA, Joe Biden, este un foarte bun prieten al lui Gitenstein, care a lucrat ani la rând la cabinetul acestuia pe când era senator. În ce priveşte vizita lui Biden la Bucureşti, din octombrie 2009, este de semnalat că, dincolo de obiectivul ei referitor la instalarea scutului anti-rachetă pe teritoriul României – problemă ce fusese deja tranşată la nivel de experţi militari şi între diplomaţii de rang înalt din cele două ţări -, ea a avut loc cu doar o lună înaintea prezidenţialelor din România, ceea ce reprezintă un fapt neobişnuit în politica SUA, dar atestă un interes major din partea lor pentru evenimentul respectiv, mai precis pentru finalul alegerilor.

Cu alte cuvinte, între Băsescu – un aliat necondiţionat doar al Washingtonului, cu ieşiri colţuroase la adresa Parisului sau a Romei, şi chiar a Berlinului – şi Geoană, un filoamerican, despre care, la revenirea din postul din Washington, se spunea că este al doilea ambasador al SUA în România, dar şi un european pragmatic, preocupat şi de relaţiile cu vecinii din apropierea imediată, Gitenstein dădea un semnal deloc voalat în favoarea primului. Din această perspectivă, el a speculat la maximum posibilele idei ale lui Geoană în ce priveşte realizarea unor relaţii normale cu Rusia, o temă ce preocupă mereu SUA, indiferent că este vorba de raporturile lor directe sau ale aliaţilor.

SORIN BLEJNAR ,SEFUL ANAF MENTIONAT IN AFACEREA VAMII HALMEU!

5 sept.

Se conturează un distribuitor al şpăgii
Şeful ANAF, Sorin Blejnar, menţionat clar şi explicit în mita de la vama Halmeu.

Regina din scandalul „Mită la Partid – Vama Halmeu” nu este fostul lider al PDL Vasile Blaga, ci şeful ANAF, Sorin Blejnar. Cel puţin asta rezultă din declaraţia dată de Traian Mărginean, fostul şef al Autorităţii Naţionale a Vămilor, în faţa judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare, în acest dosar care în luna februarie a stârnit un imens scandal care s-a finalizat cu demisia acestuia.

La începutul lunii februarie 2011, un important om de afaceri clujean, Liviu Florian, era arestat pentru că a intermediat o şpagă de 130.000 de euro, dată de Nicoleta Dobrescu, lucrător vamal în Vama Halmeu, pentru a fi numită în funcţia de şef al acestei instituţii. În acest scandal s-a vorbit despre faptul că o parte din bani au ajuns la PDL, la şeful ANV, Traian Radu Mărgineanu, şi la alte persoane importante care nu au fost nominalizate.

La termenul procesului din 18 august 2011, Mărginean a recunoscut că a numit-o pe cea care a declanşat întreg scandalul, Nicoleta Dobrescu, în funcţia de şef Birou Vamal Halmeu, împreună cu Sorin Blejnar. „Menţionez că numirea temporară a inculpatei Dobrescu am luat-o împreună cu preşedintele ANAF şi am avut în vedere numirea temporară continuă pe o perioadă de concin luni, respectiv până la expirarea ordinului de mutare temporară a fostului şef al Vămii Halmeu”, a precizat Mărginean.

Fostul şef al ANV a negat însă că a primit bani pentru a o numi în funcţie pe Dobrescu şi a negat până şi faptul că s-a întâlnit cu aceasta în biroul său de la ANV. „NU corespunde adevărului faptul că anterior numirii aş fi avut o întâlnire cu Nicoleta Dobrescu la sediul ANV şi în prezenţa unui membru PDL”, a mai spus Mărginean.

Susţinere de la „Partid”

La momentul respectiv, Nicoleta Dobrescu scria în autodenunţul ei că a discutat cu Mărginean chiar în biroul acestuia chestiunea numirii în funcţie. „Cu aproximativ 2-3 zile de numirea mea în funcţie am fost chemată la Bucureşti pentru un interviu cu directorul general al ANV, dl. Radu Traian Mărginean. În ziua în care l-am cunoscut pe Liviu Florian, aceeaşi zi în care am avut interviul cu directorul general al ANV-ului, Liviu Florian mi-a spus să merg la ANV şi în faţa clădirii, pe trepte mă va aştepta un anume domn Petrescu, pe care mi l-a descris şi despre care mi-a spus că este membru PDL Bucureşti şi că acesta mă va conduce şi însoţi la interviul pe care l-am avut cu domnul Radu Traian Mărginean. La întrevederea avută cu dl. Mărginean, acesta a afirmat că a luat la cunoştinţă de susţinerea acordată de partid – susţinere întărită de domnul Petrescu, prezent de faţă la întrevedere şi că numirea în funcţia de şef birou vamal va fi semnată peste 2-3 zile, fapt care s-a şi întâmplat”, a susţinut Dobrescu în autodenunţ.

Membrul PDL este Eugeniu Petrescu, considerat o eminenţă cenuşie a partidului cu sediul în Aleea Modrogan. Petrescu a fost pus sub acuzare pentru trafic de influenţă, numai că nu a putut fi audiat deoarece este bolnav.

Şeful PDL Satu Mare uită de la mână până la gură

Pe lista martorilor audiaţi în data de 18 august 2011 figurează şi deputatul Ioan Hodiş, şeful PDL Satu Mare. Politicianul, la fel ca şi Mărginean, nu şi-a mai adus aminte despre cele ce s-au întâmplat în jurul scandalului „mită la vama Halmeu”. Hodiş a susţinut că nu se putea implica în susţinerea şi apoi numirea Nicoletei Dobrescu în funcţia de şef al Biroului Vamal Halmeu pentru simplul fapt că de aceste lucruri s-ar fi ocupat PSD. „În perioada numirii Nicoletei Dobrescu în funcţie, ca urmare a unor negocieri politice, nominalizarea unei persoane pentru funcţia de conducere la aceste instituţii, respectiv Vama Halmeu, aparţinea PSD, şi nu PDL”, a declarat Hodiş. Preşedintele organizaţiei judeţene a PDL a recunocut şi că partidul se implică în numirea persoanelor în funcţiile de conducere ale instituţiilor publice. „Personal nu am discutat cu Nicoleta Dobrescu, dar îmi amintesc faptul că anumiţi colegi de partid au amintit numele acesteia pentru funcţia de şef al Biroului Vamal Halmeu, dar urmare a acelui algoritm de care s-a făcut vorbire am încetat orice fel de discuţii pe această temă până la momentul în care nominalizarea unei persoane pentru vamă ar fi revenit PDL”.

Deşi în prezent nu îşi mai aminteşte nimic, în luna februarie, în momentul în care a fost audiat la DNA, deputatul Hodiş era mai clar în amintiri. „În cursul anului 2010, la sediul Partidului s-a prezentat o persoană, nu mai reţin exact identitatea acesteia, care m-a rugat să fac demersuri la Bucureşti pentru numirea în funcţia de şef al Biroului Vamal Halmeu a învinuitei Dobrescu Nicoleta. Am declinat această propunere şi prin urmare nu am făcut niciun fel de demers în acest sens”, spunea Hodiş în biroul anchetatorilor de la DNA.

Lucrul ciudat este faptul că nici procurorii şi nici judecătorul de caz nu au insistat asupra identităţii acestei persoane despre care vorbeşte preşedintele PDL Satu Mare.

PROFESORUL DOCTOR IOAN PISO:KELEMEN HUNOR,MINISTRUL CULTURII PRINS CU MATA IN SAC!

5 sept.

Ce se mai întâmplă în dosarul fraudelor de la Cluj?
Ministerul Culturii, prins cu mâţa-n sac.

Iată adresa pe care mi-a trimis-o Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj (Cod operator date 4472, dosar nr. 111/P/2010) în ziua de 11 august 2011: „Urmare a memoriului formulat de dumneavoastră şi adresat Preşedintelui României, vă facem cunoscut că la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se efectuează cercetări penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal faţă de Crişan Viorica şi alţi funcţionari publici din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din municipiul Cluj Napoca, privind modul de atribuire şi de executare a contractului nr. 2242/2009 din 25 noiembrie 2009, care a avut ca obiect prestarea de servicii (amenajarea muzeală) încheiat de muzeu cu SC Artex International SRL Bucureşti. Procuror şef serviciu, Elena Botezan”.

O primă constatare, de ordin mai general, este că până şi instituţiile statului român pot funcţiona atunci când nu te milogeşti pentru dreptate, ci o ceri răspicat. A doua este că dl ministru Kelemen Hunor a ascuns adevărul atunci când a susţinut în public că în legătură cu amintitul contract rapoartele organelor de control „nu au stabilit lucruri ilegale”. A treia, foarte dureroasă, este că în jaf au fost implicaţi şi colegi de-ai mei din muzeu. Mă grăbesc să afirm că o bună parte dintre ei, din nefericire nu toţi, au făcut-o din naivitate sau sub presiune. Regret că nu s-au ştiut păzi.

Reamintesc că în lipsa mea, pe când eram dat afară pentru a treia oară din funcţia de director, directoarea interimară a muzeului din Cluj a încheiat un contract cu firma Artex Services International SRL în valoare de 13 mil. de euro pentru reamenajarea expoziţiilor. Aşa cum am arătat de nenumărate ori în presă, contractul a fost încheiat în mod fraudulos, în baza aşa ziselor „drepturi de autor”, iar în decurs de o lună, la fel de fraudulos, ministerul i-a plătit aceleiaşi firme, prin muzeu, suma de 1,7 mil. de euro (= 7 mil. RON) pentru un aşa zis „concept expoziţional”. De fapt era un album de 105 pagini, făcut la calculator în bătaie de joc. Statul român, adică noi toţi, am plătit câte 15.000 de euro pentru fiecare pagină de inepţii.

Acum ministerul ridică din umeri, pretinzând că acest contract nu este treaba ministerului, ci a muzeului în calitate de persoană juridică. Iată însă ce a declarat directoarea interimară Viorica Crişan în raportul pe care i l-am solicitat compartimentului de audit intern al muzeului (nr. 121/29.07.2010): „această sumă a fost solicitată cât i s-a spus de la minister”. Afirmaţia este confirmată de comportamentul ministerului. La două săptămâni de la semnarea contractului nr. 2242/25.11.2009, ministerul a făcut rost de 1,7 mil. de euro pentru firma Artex, deşi suma nu era prevăzută în bugetul muzeului şi nici nu fusese cerut acordul guvernului. Aceste fapte cad nu numai în sarcina ministrului de atunci al culturii, ci şi în cea a actualului ministru, care nu a făcut nimic nici pentru recuperarea banilor, nici pentru pedepsirea vinovaţilor. Cum marii vinovaţi se aflau în minister şi era greu de presupus că această instituţie se va autodenunţa, am apelat la diverse organe de control ale statului, printre care Poliţia. Părându-mi-se, în cele din urmă, că asupra întregii afaceri s-a aşternut o tăcere suspectă, am convocat, prin actul nr. 1232/6.07.2011, firma Artex la o „conciliere directă” pentru data de 27 iulie, solicitând restituirea sumei de 1,7 mil. de euro. Urmarea a fost, cu două zile mai târziu, ordinul nr. 203/8.07.2011 al dlui ministru Kelemen Hunor de demitere a mea din funcţia de director general. Să fi fost o coincidenţă? Evenimentele ulterioare dovedesc că nu. Odată cu demiterea sau „pensionarea”, cum îi place dlui ministru să spună, am primit şi un preaviz de 30 de zile. Acesta se încheia în 7 august. Mai puteam, deci, reprezenta în 27 iulie muzeul la întâlnirea cu firma Artex. Aceasta a pretins însă că nu a primit notificarea. Am luat-o de bună, iar la 1 august am convocat din nou firma (nr. 1399/1.08.2011), de data aceasta pentru ziua de 15 august. Cum această zi era sărbătoare legală, am amânat întâlnirea pe data de 16 august printr-un act oficial. În acest moment muzeul urma a fi reprezentat de directorul interimar, care trebuia numit chiar din data de 8 august. Ei bine, dl ministru a tergiversat numirea directorului interimar până în data de 16 august, pentru ca întâlnirea să nu poată avea loc. Nu ştiu dacă dl ministru sau actualul director interimar îşi dau seama cât este de grav să opreşti recuperarea de către o instituţie de stat a unei fraude de 1,7 mil. de euro. Poate însă că vor afla.

Firesc ar fi fost ca dl ministru să o numească director interimar pe una dintre directoarele adjuncte, şi anume pe dna dr. Melinda Mitu, o persoană onestă şi neimplicată direct în jaful din muzeu, sau pe vreun şef de secţie. Iepuraşul din joben a fost însă Carmen Ciongradi. Numirea ei ca interimar poate fi privită ca o garanţie a câştigării concursului, care va avea loc în următoarele săptămâni. De ce această alegere, care i-a surprins pe mulţi? Pentru că această Carmen Ciongradi este vârâtă până-n gât în afacerea Artex. Este băgată până peste cap şi în afacerea Roşia Montană, dar nu acesta este subiectul de astăzi. Făcuse parte din comisia de negociere a preţului cu firma Artex, fiind în 23 noiembrie 2009 de acord cu suma de 11 mil. de euro, care cu TVA a ajuns la ceva peste 13 mil. de euro. În continuare, prin decizia nr. 131/27.11.2009 Carmen Ciongradi a fost numită responsabilă pentru derularea contractului. În această calitate, împreună cu un alt coleg, a propus (prin actul nr. 2805/14.12.2009) efectuarea plăţilor către firma Artex. Mecanismul era simplu. Firma îi trimitea muzeului facturile, iar Carmen Ciongradi certifica îndeplinirea tuturor lucrărilor din partea firmei. Prin aceste lucrări se înţeleg „relevee ale spaţiilor expoziţionale, simulări amenajare muzeală, măsurători” etc., cu alte cuvinte poveşti, fără ca muzeul să fi văzut ceva în afară de acel album. A avut chiar curajul de a scrie cu propria-i mână „Certificat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii” şi a semnat de fiecare dată situaţia de lucrări fără cea mai mică remuşcare, iar sub semnătură apărea data, suma şi semnătura directoarei. Ordinele de plată nr. 546/23.12.2009 (3.831.932,77 lei), nr. 547/23.12.2009 (168.067,23 lei), nr. 548/28.12.2009 (378.944,62 lei), nr. 553/29.12.2009 (2.437.109,24 lei) şi nr. 554/29.12.2009 (106.890,76 lei), însumând 7 mil. RON (= 1,7 mil. euro), nu puteau fi emise fără certificarea de către Carmen Ciongradi a executării lucrărilor. Cu alte cuvinte, Carmen Ciongradi a fost o rotiţă esenţială, poate chiar mai malefică decât directoarea, în comiterea jafului. Ea este deci, cu absolută siguranţă, subînţeleasă printre „funcţionarii publici” ai muzeului cercetaţi pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi pentru corupţie, cuprinşi în adresa DNA. Să nu fi cunoscut dl ministru Kelemen Hunor acest amănunt? L-a cunoscut la fel de bine ca mine din raportul propriului corp de control, care timp de o săptămână nu a făcut altceva decât să adune toate actele privind contractul cu firma Artex. Ce a făcut însă dl ministru? Pe mine m-a dat afară când am încercat recuperarea banilor, iar pe Carmen Ciongradi a numit-o tocmai pentru a salva ce se mai putea din afacere. Avem aici de-a face numai cu o culpă prin omisiune sau şi cu complicitate?

Vă asigur că nu ştiu unde au ajuns cele 1,7 mil. de euro, dar îl înţeleg pe dl ministru că pentru un politician este neplăcut să încerci a le recupera. Poate că în cercurile în care se învârte ar fi rău privit, cu consecinţe pentru cariera sa. Pot apoi bănui că în vederea viitoarelor alegeri ar fi nevoie şi de restul de 11 mil. de euro, pe care cu siguranţă îi aşteaptă cineva. S-ar putea însă ivi o situaţie stânjenitoare: ca într-o bună zi întreaga conducere a muzeului să fie nevoită să-şi mute cuibul, iar solicitărilor ministerului să le răspundă de la DNA sau… Doamne fereşte de mai rău!

Pentru a avea un profil moral şi intelectual atotcuprinzător al viitoarei directoare a muzeului din Cluj, ar trebui să cunoaştem şi activitatea „publicistică” de postac sub pseudonim, unde colaborează cu soţul său, Emilian Bota, şi care se manifestă prin înjurături şi insulte pe internet la adresa celor care le stau în cale. Cum i-am dus ca studenţi pe şantierul de la Sarmizegetusa, apoi i-am trimis pe şantierele arheologice din Austria, lui Emilian Bota i-am condus doctoratul, iar pe Carmen Ciongradi am trimis-o să-şi facă doctoratul la Universitatea din Köln, socotesc că am făcut destul pentru a le merita înjurăturile. Nu i-am dat în judecată, fiindcă nu obişnuiesc să trag cu tunul după vrăbii. Deţin însă o întreagă colecţie de asemenea „opere” cu localizarea lor. Este, de pildă, instructiv un comentariu postat sub numele de „Ionuţ” într-un ziar clujean în ziua de 1 aprilie 2011, orele 12:18:10, de pe calculatorul „Carmen” al muzeului (IP 172.27.200.65, folosit alături de soţ): „Muzeul are o mare problemă numită Piso. Acum a găsit o altă găselniţă pentru a nu face expoziţie. Data viitoare va fi că nu rezistă la un tsunami. Este fascinant câtă lume poate prosti incompetentul acesta. – – – Când a venit cineva competent muzeul a început să iasă din mocirla în care a fost scufundat de acest nebun. Dacă se făcea expoziţia inaugurarea trebuia să aibă loc în iunie anul acesta. – – – Şi totuşi, cine îl ţine în braţe? Are Kelemen Hunor interesul să distrugă muzeul? Din cele ce se întâmplă la muzeu cu Piso se pare că da, dacă nu este şi el un incompetent ca şi cel pe care îl susţine”. În 6 iunie 2011, la orele 9:45, sub pseudonimul „Samson”: „Scăpăm de nebunul?” Pseudonimele şi le alege cu oarecare talent, iar unele, ca „Lolobrigida de Aşchileu” (IP 172.27.200.65, în 2.05.2011, orele 11), i se potrivesc ca o mănuşă. Pe undeva îi înţeleg supărarea împotriva dlui Kelemen Hunor. Într-adevăr, cum poate fi numit competent un ministru, care a ezitat atât de mult înainte de a o numi directoare?

Bătălia crâncenă ce se dă pentru controlul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei este un mic, dar semnificativ capitol al războiului purtat în epoca noastră, mai mult post-comunistă decât democratică, pentru controlul resurselor ţării. Săpăturile arheologice preventive, de pildă cele de pe autostrăzi sau de la mari obiective industriale, cum ar fi proiectul de la Roşia Montană, nu le-au putut scăpa „băieţilor deştepţi”. Ele aduc bani, ce pot fi împărţiţi tuturor celor „merituoşi”, închizându-li-se astfel gura, şi se încheie cu descărcări de sarcină arheologică în favoarea firmelor, chiar cu preţul sacrificării patrimoniului naţional. Gestionarea acestor afaceri a încăput începând din 2001 pe mâna unor funcţionari din Ministerul Culturii, care şi-au creat mecanismele perfecte pentru ca orice tranzacţionare a unui monument de patrimoniu să devină posibilă.

Intrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine o ideie bună şi sănătoasă, aceea de a se crea expoziţii muzeale de nivel european. Ea a fost însă de îndată prinsă de „băieţii deştepţi” din cultură şi aşa se face că la noi o asemenea operaţiune costă de zeci sau de sute de ori mai mult decât în alte ţări europene. Şi această afacere a fost gestionată prin Ministerul Culturii, care le-a promis impunitate directorilor de muzee.

Noua revoluţie, cea împotriva corupţiei generalizate, este mai greu de înfăptuit decât cea din 1989, fiindcă duşmanul este difuz, bine disimulat, încearcă să ne cumpere, iar drumul spre iad este presărat cu bune intenţii. Datoria noastră este acum să salvăm instituţiile de cultură. Trebuie să ne batem pentru ca în fruntea lor să nu ajungă oameni pătaţi, cum este Carmen Ciongradi, iar ministrul culturii, care-i sprijină, ar trebui să-şi prezinte demisia.

Cluj, 4 septembrie 2011

Prof. dr. Ioan Piso

BEIZADEAUA BASISTULUI IOSF BODA,DANIEL BODA,SEFUL AGENTIEI CARE DISTRUGE INDUSTRIA MEDICAMENTELOR DIN ROMANIA!

5 sept.

Daniel Boda, șeful unei instituții care lucrează împotriva românilor
Prin ce metode distruge Agenția Națională a Medicamentului industria pe care o păstorește.

Suspendarea licenței și amenzile date producătorilor și distribuitorilor de medicamente sunt două metode prin care Agenția Națională a Medicamentului contribuie din plin la distrugerea industriei din acest domeniu. Dar aceste metode nu sunt singurele.

O parte din producătorii și distribuitorii români de medicamente se plâng de controalele abuzive ale Agenției Naționale a Medicamentului al cărui scop pare distrugerea industriei de profil. Una din metodele folosite pentru blocarea activității unui producător este suspendarea licenței acestuia și amendarea lui. „De obicei amenda dată de Agenția Națională a Medicamentului este de minim 10.000 de lei. Și pe lângă amendă te trezești și cu suspendarea licenței. Dacă să spunem că problemele tehnice găsite de inspectorii agenției sunt rezolvate de producători într-o săptămână sau două inspectorii nu vin înapoi în control când le semnalezi acest fapt ci după 6-8 luni. Practic dacă îți suspendă licența ești aproape falimentat” ne-a declarat sub protecția anonimatului unul dintre producătorii români de medicamente.

Falimentarea producătorului se petrece datorită faptului că suspendarea licenței înseamnă nu numai oprirea producției ci și inventarierea medicamentelor din depozit, medicamente care nu pot fi vândute în această perioadă. Iar cum suspendarea licenței poate dura chiar 6-12 luni, iar termenul mediu de garanție pentru un medicament produs este de 2 ani, rezultă că după primirea licenței medicamentele din depozit sunt practic depășite moral.”Marea majoritate a farmaciilor cumpără medicamente care mai au în jur de 80% din termenul de expirare. De regulă deci la patru-maxim 6 luni de la fabricarea lor. Dacă însă licența este suspendată vreo 8-10 luni atunci medicamente din depozit nu prea mai ai cui le vinde. Deci trebuiesc distruse. Mai mult și distrugerea medicamentelor costă deoarece acest lucru se face de firme autorizate” ne spune un alt producător.

Pe lângă pierderile suferite de deprecierea medicamentelor ca urmare a suspendării licenței mulți producători pierd contracte importante cu furnizării.” Noi, producătorii români de medicamente, cerem guvernului Boc să dispună efectuarea unui control la această agenție și să rezolve problemele pe care le semnalăm. Mai mult de când la conducerea Agenției Naționale a Medicamentului a fost numit doctorul Daniel Boda, fiul lui Iosif Boda, lucrurile merg și mai greu. Parcă ar exista un interes ca să dispărem de pe această piață. Ori poate există, iar noi nu am fost anunțați” mai zice un al producător.

%d blogeri au apreciat: