Arhiva |

LE FIGARO:SCRIE IN EDITIA DE ASTAZI DESPRE CAMPANIA DECLANSATA DE MINISTRUL FRANCEZ CLAUDE GUEANT IMPOTRIVA DELICVENTILOR ROMANISI PUBLICA HARTA CLANURILOR MAFIOTE!

13 sept.

Claude Guéant s’attaque à la délinquance roumaine

INFOGRAPHIE – L’Intérieur annonce des mesures radicales pour éloigner les mineurs pris en flagrant délit. La mendicité est interdite sur les Champs-Élysées à compter de mardi.


Une mesure «exceptionnelle mais proportionnée». C’est en ces termes que le préfet de police de Paris, Michel Gaudin, qualifie l’arrêté antimendicité qu’il édicte à compter de ce jour sur les Champs-Élysées. Depuis lundi soir à minuit, sur «la plus belle avenue du monde», il est donc devenu interdit de se livrer tant à la mendicité qu’à ses «formes assimilées», comme la présentation aux passants de fausses pétitions en vue de récolter de l’argent.

La mesure est valable six mois, jusqu’au 6 février, pour inclure la période des fêtes de fin d’année. Et elle vise bien en priorité les groupes de Roumains, souvent mineurs, pris en charge par des réseaux mafieux qui ont mis en coupe réglée certains secteurs de la capitale, mais aussi ses transports. Le ministre de l’Intérieur, Claude Guéant, qui présentait lundi à Paris, son plan contre cette forme de délinquance, s’est voulu parfaitement clair: «Cela suffit, ce n’est plus possible pour nos concitoyens, il faut y mettre fin», a-t-il martelé.

D’emblée, le premier flic de France a situé les enjeux. Selon lui, 10% des personnes passant devant les tribunaux parisiens sont aujourd’hui de nationalité roumaine. La moitié de ces interpellés sont mineurs. Ces mêmes Roumains pèseraient, à eux seuls, 2% de la délinquance générale en France, s’illustrant dans le vol à la tire ou à la sortie des distributeurs de billets, dans les cambriolages ou les ventes à la sauvette.
Amende de 38 euros

Sur les sept premiers mois de l’année, la Préfecture de police a mis en cause 4.800 Roumains contre 2.500 pour la même période en 2010, soit une augmentation «de plus de 90%», s’est exclamé le ministre. Des augmentations importantes de l’activité policière ont également été constatées à Marseille et à Lyon. «Je ne stigmatise rien, ni personne, a assuré Claude Guéant. C’est une réalité judiciaire. Il y a une montée très importante de cette délinquance.» Qui appelle donc, dans son esprit, une réponse ferme et rapide. «Il faut passer à la vitesse supérieure en ce qui concerne le retour des présumés délinquants roumains dans leur pays d’origine», soit «volontaires, soit forcés», a-t-il d’abord ordonné. L’arrêté antimendicité parisien prend dès lors tout son sens, puisque son non-respect, sanctionné d’une amende de 38 euros, permet surtout un contrôle d’identité et donc des mesures d’éloignement en cas d’infraction aux règles de séjour.

Pourquoi alors ne pas l’avoir étendu à d’autres secteurs? La «P.P.» a préféré opter pour une démarche «expérimentale sur un lieu symbolique», quitte à prendre d’autres arrêtés plus tard, dans d’autres quartiers, comme autour du Sacré-Cœur, par exemple.

Lundi, Claude Guéant arguait du caractère national de son plan contre cette forme de délinquance. Il s’est félicité de la prochaine nomination d’un juge roumain à Paris pour suivre les dossiers et de la coopération des services d’aide à l’enfance roumains pour prendre en charge les mineurs renvoyés dans leurs familles. Il a aussi promis une surveillance des points d’entrée des Roumains sur le territoire français. Le PS, quant à lui, s’est aussitôt élevé contre cette «politique du bouc émissaire».

Harta clanurilor mafiote româneşti din Franţa. VEZI unde trăiesc românii care i-au speriat pe francezi

Cotidianul Le Figaro scrie în ediţia de astăzi despre campania dură declanşată de ministrul francez de Interne, Claude Gueant, împotriva delincvenţilor români, publicând şi o hartă a clanurilor mafiote româneşti care acţionează în Franţa.

Jurnaliştii francezi au realizat harta în funcţie de tipul de delict comis de români în Franţa: furt de telefoane, portofele, fraude bancare şi cerşetorie. Primele două sunt cele mai des comise înfracţiuni, potrivit acestui infografic.

Le Figaro aminteşte de parada ministrului francez de interne, Claude Gueant, pe bulevardul Champs-Élysées, în compania prefectului poliţiei pariziene. Cu această ocazie, Gueant a anunţat măsura de arestare imediată (şi pregătire pentru repatriere) a oricărui minor prins la cerşit sau furat în capitala Franţei. Decizia se referă în principal la reţelele care trafichează minori români în Hexagon.

„Nu stigmatizez pe nimeni! Este o realitate judiciară”, care cere un răspuns adecvat, a spus ministrul de interne. Şi atunci, de ce este măsura limitată la arealul descris de celebrul bulevard parizian Champs-Élysées, se întreabă jurnaliştii francezi.

Şi ziarul Liberation, citat de RFI România, îl critică pe ministrul francez de Interne. Claude Gueant face declaraţii pe acest subiect de un an de zile. Acum, însă, şeful internelor franceze schimbă într-o viteză superioră şi încearcă să ducă la îndeplinire planul eşuat al preşedintelui său, subliniază ziarul citat.

Am fi crezut că după eşecul lamentabil al strategiei anti-romi, lansate de preşedintele Nicolas Sarkozy în 2010 (şi care a atras chiar o procedură de infringement împotriva Franţei), subiectul ar fi fost abandonat. Dar, ce să vezi?! Triada infracţionalitate-romi-imigraţie e din nou actuală şi continuă să alimenteze confuzii, ironizează Liberation.

Opoziţia socialistă a denunţat drept „lamentabile” declaraţiile ministrului francez pe care le-a încadrat într-o campanie de imagine a acestuia. „A-i transforma pe români în ţapi ispăşitori nu e deloc preocuparea principală a francezilor”, mai spun socialiştii.

EUGEN ZAINEA:CINE A COORDONAT JAFUL DE LA FONDUL DE PENSII SI CINE L-A GOLIT!

13 sept.

Cum s-a golit Fondul de pensii. Cine a coordonat jaful

Traian Băsescu se plânge că sunt prea mulți pensionari și că deficitul generat de Fondul de pensii nu-i permite guvernului să facă investiții. Chiar dacă ar fi așa, jurnalistul Eugen Zainea demonstrează că nu pensionarii sunt de vină pentru criza din prezent, ba mai mult, statul român este dator pensionarilor. Până în 1989, banii vărsați în fondul de pensii de către cei care munceau în România depășeau de două ori necesarul pentru plata pensiilor. Fondul era, deci, unul de acumulare. Balanța a fost pozitivă până în 1997, timp în care s-au făcut rezerve din banii destinații plății pensiilor. Statul român a împrumutat acești bani, iar din momentul în care a trebuit să returneze sumele respective a început să pună ”problema pensiilor”. Ce răspundere au cei care au administrat statul?

baniCitește integral articolul scris de Eugen Zainea, vezi și video

Dupa cum am demonstrat, cred, cat se poate de concludent, in baza cifrelor statisticii oficiale, motivul dezechilibrelor financiare existente (si persistente) de ani de zile in Romania nu consta in majorarile de salarii bugetare si de pensii din anii 2007-2008. Cu atat mai putin, majorarile de pensii din anii mentionati (care au fost, dupa cum am aratat, o reparatie fireasca si cuvenita acestei categorii de cetateni) sunt responsabile de deficitul fondului de pensii. In episodul de astazi, incep sa identific adevaratele cauze ale dezechilibrelor financiare care macina nu doar economia romaneasca, ci, pe cale de consecinta, societatea noastra in ansamblul ei si echilibrele si pacea sociala.

Principala explicatie o reprezinta modificarea grava a structurii de ramura a economiei romanesti de-a lungul ultimilor 21 de ani, realizata in primul rand prin distrugerea in mare parte a industriei (au disparut, in aceasta perioada, aproape integral, ramuri sau subramuri industriale, cum ar fi filaturile, tesatoriile, fabricile de tricotaje sau de confectii, cea mai mare parte-cca 75%-din industria producatoare de zahar, o buna parte din industria constructoare de masini si exemplele ar putea continua-si, probabil, voi dedica unul sau mai multe articole analizei in amanunt a acestui fenomen). Consecinta directa a acestei ample ”opere” de devastare a constituit-o amintita (intr-unul dintre episoadele anterioare) evolutie nefasta a nivelului economiei, exprimat prin valoarea anuala a Produsului Intern Brut in termeni reali (1990, -5,6%, 1991, -12,9%, 1992, -8,8%, 1997, -6,1%, 1998, -4,8%, 1999, -1,2%, 2009, -7,2%, 2010, -1,3%, cu precizarea ca am mentionat doar anii, din nefericire mult prea multi, in care s-a inregistrat regres economic). Expresia acestei evolutii in planul ocuparii populatiei active, respectiv al raportului intre numarul salariatilor si cel al pensionarilor de asigurari sociale de stat o reprezinta prabusirea aproape constanta (si de-a dreptul dramatica) a numarului de salariati din economia nationala, de la 8.142 mii persoane in anul 1990 la 4.595 mii persoane in anul 2009 (reprezentand un minus de 3.547 mii persoane) (cu foarte temporare si slabe cresteri in perioada 1993-1994, respectiv in 2000-2002), in paralel cu cresterea aproape constanta si de mare amploare a numarului de pensionari, de la 3.577 mii persoane in anul 1990, la 5.689 mii persoane in anul 2009 (reprezentand o crestere de 2.112 mii persoane) (cu o usoara scadere in perioada 2002-2007).

O consecinta directa a acestor evolutii a constituit-o scaderea constanta a veniturilor fondului de pensii, in paralel cu cresterea permanenta a solicitarilor catre acest fond, pentru asigurarea pensiilor in plata, in numar din ce in ce mai mare. O analiza a acestei situatiei, tinand cont si de evolutia, an de an, a nivelului pensiei medii ca procent din salariul mediu, arata ca, in anul 1990, contributiile salariatilor asigurau ele insele (fara a mai tine cont de acumularea din anii anteriori a fondului) acoperirea a aproape de doua ori mai multe pensii medii decat erau, efectiv, in plata in acel an. Ceea ce demonstreaza ca, la acea data (si de multi ani), fondul de pensii era un fond cu acumulare si cu un excedent considerabil. Situatie care a persistat inca un numar de ani. Calculele mele estimative arat ca sistemul a fost in sine sustenabil (fara a apela la acumularile din anii anteriori) pana in anul 1997. Dupa aceasta data, a inceput sa apara dezechilibrul anual intre sumele colectate de sistem si sumele necesare pentru acoperirea pensiilor in plata. Dezechilibru care a fost, un numar de ani, acoperit din acumularile sistemului din anii dinainte de 1989 si din perioada 1990-1997. O intrebare legitima pentru managerii economiei romanesti din aceasta perioada (si in special pentru ministrii muncii si ai finantelor), la care s-ar cuveni sa se ofere si un raspuns opiniei publice in general si, in special, pensionarilor Romaniei ar fi in ce perioade si cu ce sume, s-a apelat de catre stat la „imprumuturi” de la fondul de pensii pentru a acoperi deficite din alte domenii, cat a fost cuantumul insumat al acestor „imprumuturi” si daca ele au fost restituite vreodata. Lucru esential pentru a aprecia si legitimitatea si, mai ales, moralitatea afirmatiilor dlui Basescu depre cei 14 miliarde de lei cu care, in acest moment, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa acopere deficitul fondului de pensii. Abia in momentul in care am primi un raspuns la aceasta intrebare, am putea face un bilant din acest punct de vedere, pornind de la soldul excedentului fondului de pensii in anul 1989 si pana in ziua de astazi, care ne-ar lamuri cine la cine este dator in momentul de fata.

Clare Maguire The Last Dance Alan Titchmarsh Show March 2011

13 sept.

The Last Dance!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Gwen Stefani – The Sweet Escape ft. Akon

13 sept.

The Sweet Escape!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Enrique Iglesias Ft Pitbull I Like How It Feels Live Music Video Lady Gaga You …

13 sept.

I Like How It Feels!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Giusy Ferreri – Il Mare Immenso (SanRemo 2011 – 1 Serata)

13 sept.

Il Mare Immenso!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

ZF.ro:ROMANIA A CHELTUIT peste 800 MILIOANE DE DOLARI PENTRU VIZITA LUI BASESCU IN USA!

13 sept.

Prețul plătit pentru vizita lui Băsescu în SUA
România a cheltuit peste 800 milioane de dolari pe razboaiele Americii.

Din 2004 până în prezent, România a cheltuit în jur de 800 milioane de dolari pentru a-și susține trupele în teatrele de operațiuni în principal în războaiele deschise de Statele Unite în Irak și Afganistan, după cum poate fi estimat din bugetele aprobate pentru Armată.

La 11 noiembrie 2003 în Afganistan mureau doi militari români – erau primii români care cădeau în misiuni de luptă după al Doilea Razboi Mondial. Între 2003 și 2011 în teatrele de operațiuni au murit 21 de militari români – 18 în Afganistan, doi în Irak și unul în Bosnia – și alți 74 au fost răniți – 58 în Afganistan, 14 în Irak și doi în Bosnia.

Președintele Traian Băsescu se află astăzi în vizită în Statele Unite unde, spune Președinția, va finaliza unele proiecte comune româno-americane. Dar costurile sunt pe măsură: România a alocat anul acesta un buget pentru susținerea operațiunilor în străinătate de 371 milioane de lei, bugetul pentru aceste misiuni fiind în 2010 de 268 milioane de lei. În total, din 2004 până acum peste 800 milioane de dolari (600 mil. euro) au fost cheltuiți, majoritatea pentru susținerea trupelor din Irak și Afganistan, scrie zf.ro. În vara lui 2009 România și-a retras trupele din Irak – în jur de 500 de militari, însă le-a suplimentat pe cele din Afganistan unde misiunile se desfășoară acum sub comanda NATO.

PROIECTUL ROSIA MONTANA TREBUIE OPRIT CU ORICE PRET!

13 sept.

Grupul profesorilor din ASE, cu lămuriri în scandalul aurului
Istoria proiectului Roşia Montană şi a altor proiecte din Apuseni.

Aurul este exploatat la Roşia Montană de peste 2000 de ani, continuu. Până în 1970, exploatarea s-a facut în subteran, prin galerii, în masivele Cetate, Cârnic, Orlea etc.

Începând cu anul 1970, s-a trecut la exploatarea la suprafaţă, în carieră deschisă (mină) în masivul Cetate, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane; înălţimea masivului Cetate a scăzut în timp cu 120 metri. Exploatarea din cariera Cetate era de maximum 400.000 tone minereu pe an, cu o concentraţie medie de 1,57 grame/tonă. Minereul era transportat la un concasor din interiorul carierei Cetate, trecea printr-un puţ către un transportor subteran pe bandă rulantă şi apoi într-un al doilea puţ. De aici, minereul era transportat 6,5 km de-a lungul unei căi ferate cu ecartament îngust către un concasor secundar, situat lângă uzina de preparare Gura Roşiei. Minereul concasat era transportat pe bandă peste drumul naţional DN 74A către uzina de preparare, unde se obţinea concentratul, prin flotaţie convenţională. Sterilele erau depozitate într-un mic iaz de decantare de lângă Gura Roşiei.Concentratul era apoi transportat la Baia de Arieş, pentru obţinerea aurului prin cianurare. Deci, nu s-a folosit cianura la Roşia Montană. Mina veche a Statului de la Cetate, care oferea circa 800 locuri de muncă, a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, şi dezafectată !, pentru a face loc proiectului RMGC.

Proiectul propus de RMGC (de fapt de Gabriel şi acceptat de Stat) la Roşia Montană a fost definitivat în forma cunoscută astăzi în anul 2001 ! El este gigantic, prevede exploatarea a 13 milioane tone minereu anual (deci de 32 de ori mai mare decât exploatarea statului în mina veche) , timp de 16 ani, în 4 cariere deschise (mine) în masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig situate în jurul centrului istoric al comunei Roşia Montană. Centrul istoric este monument istoric, şi are 43 de case monument istoric (localitatea a înflorit când aurul aparţinea proprietarilor de teren, nu statului !). Proiectul prevede folosirea a 1.581.760 tone de subtanţe periculoase (din care 192.000 tone de cianură de sodiu), sterilele fiind depozitate într-un iaz de decantare de 300 ha, cu un baraj înalt de 180 m, situat peste satul Corna din comuna Rosia Montană, la 2 km de Abrud. Proiectul va oferi în medie 217 locuri de munca (conform studiului comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras !). Sumele vehiculate de RMGC ca beneficiu pentru România sunt total exagerate şi cresc an de an, ca să impresioneze şi să convingă să fie acceptat proiectul. Analizat din toate punctele de vedere, proiectul RMGC nu este însă de interes naţional, după cum Grupul nostru a demonstrat, cu argumente, din 2002 încoace!

Este uimitor (?) cum o afacere începută oficial la 4 septeptembrie 1995 printr-un contract de cooperare semnat între actuala Minvest şi o companie a lui Frank Timiş, probabil (căci Gabriel Resources Ltd., Gabriel pe scurt, companie canadiană, cotată la bursa din Toronto) şi filiala sa Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey pe scurt, companie englezească) au fost înregistrate în registrul companiilor abia la 28.05.1996), afacere care avea în vedere aurul din iazul de decantare de lângă Gura Roşiei, să devina prin „rostogolire” proiectul minier gigantic promovat agresiv în media până în ziua de astăzi.

Amintim istoria lui (şi adiacent a altor proiecte), pe scurt:

– La data de 4 septembrie 1995 a fost semnat deci un contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” – S.A. , Minvest in continuare) şi actuala Gabriel (?) – pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei (lângă Roşia Montană).

– Pe 28 mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”) ; compania părinte, Starx Resources Ltd., a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” („Gabriel”) şi cotată imediat la bursă – simbol GBU pe bursa din Vancouver, iniţial; preşedinte al Gabriel este Vasile Frank Timiş. Data de 28 mai 1996 figurează în documente ca data înregistrării companiilor „Gabriel” (Canada) şi „Gabriel Jersey” (Marea Britanie).

Pe 17 dec. 1996, Gabriel intră într-o înţelegere cu Gabriel Jersey. La adunarea generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel a obţinut acordul acţionarilor pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel. Aceasta tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (reverse takeover).

– Pe 7 iunie 1997, s-a format Euro Gold: Gabriel a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare şi Articol de Asociere cu Regia Autonomă a Cuprului Deva („Regia Deva”): şi trei acţionari minoritari: CARTEL BAU – S.A., FORICON – S.A., COMAT TRADING – S.A., care au dus la formarea companiei mixte Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”) (actuala Rosia Montana Gold Corporation – RMGC) (Gabriel Jersey 65%, Regia Deva 33,8% şi cei trei acţionari câte 0,4%); proprietăţile incluse în înţelegerea „Romanian Properties” sunt Roşia Montană şi Bucium. Gabriel a contribuit cu 357.000 USD pentru capitalizarea initială a lui Euro Gold. În ACTUL ADITIONAL Nr. 3/1998 al Euro Gold , se scrie: „ Regia se obligă, conform Legii Minelor, să obţină licenţele de explorare şi exploatare pentru perimetrele care fac obiectul acestei societăţi. Regia se obligă să transfere societăţii aceste licenţe de explorare, dezvoltare şi exploatare în termen de 7 zile lucrătoare de la obţinerea lor” (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3290/1998).

– Pe 26 iulie 1997, s-a format Deva Gold S.A., printr-un Contract de Încorporare şi Articol de Asociere între Castle Europa Ltd. (acţionar principal Vasile Frank Timiş) (60%), Regia Deva (38,5%) şi aceleaşi trei companii miniere CARTEL BAU – S.A., FORICON – S.A., COMAT TRADING – S.A. (1,5%) (proprietăţile incluse în înţelegere sunt Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes – n.a.). „Regia este de acord ca, în conformitate cu prevederile Legii minelor (care nu apăruse încă la data aceea -n.a.), să transfere societăţii licenţele de explorare (exploatare) pentru perimetre pe care societatea le consideră necesare pentru dezvoltarea proiectului, perimetre arătate în preambulul contractului, cât mai repede cu putinţă, în termenul prevăzut de lege.” (Mon. Of. Partea a IV-a, Nr. 3339/1998).

– Pe 8 dec. 1997, Gabriel a făcut o înţelegere cu acţionarii lui Castle Europa Ltd. (the „Castle Europa Agreement”) să achiziţioneze tot capitalul lui Castle Europa pentru 5 milioane acţiuni şi o plată totală de 425.000 USD. Castle Europa este o companie privată cu 3 acţionari. Tranzacţia este de tipul „related party transaction”, deoarece Preşedintele lui Gabriel (Frank Timiş n.a.) este acţionar principal al Castle Europa. Conform cu „Castle Europa Agreement”, Gabriel va împrumuta Castle Europa Ltd. cu 355.000 USD, pentru ca aceasta să-şi plătească contribuţia sa de capital pentru cei 60% în Deva Gold.

– Pe 16 martie 1998 este publicată Legea Minelor nr. 61, care spune printre altele:

„Resursele minerale … fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român” (Art. 1), „Explorarea se realizează pe baza unei licenţe exclusive…”(Art. 9(1), „Licenţa de explorare se acordă pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani…” (Art. 9 (3)), „Exploatarea minieră se realizează pe baza unei licenţe exclusive …” (Art. 10 (1)), „Licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani.” (Art. 10 (4)), „Prevederile licenţei ramân valabile pe toată durata acesteia” (Art. 11 (2)), „ În limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.”(Art. 15).

– În 26 martie 1998, Gabriel a achiziţionat Castle Europa S.A., adăugând astfel alte două proprietăţi în România. Gabriel are deci 4 proiecte în România, toate în patrulaterul de aur: Roşia Montană, Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes. Activităţile lui Gabriel au loc în două companii mixte cu Regia Deva: Euro Gold Resources S.A. şi Deva Gold S.A. Prin subsidiara sa Gabriel Jersey, Gabriel deţine 65% din Euro Gold, care a fost stabilit cu focus pe Roşia Montană şi Bucium, iar prin subsidiara sa Castle Europa Ltd., Gabriel deţine 60% din Deva Gold, care a fost stabilit cu focus pe Certej-Săcărâmb şi Zlatna-Hanes.

– Prin H.G. nr. 808 /13.11.1998 s-a înfiinţat Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” – S.A., cu sediul în Deva, din Regia Autonomă a Cuprului Deva.

– În 1999, printr-o majorare de capital, Gabriel şi-a mărit participarea la Euro Gold în proiectele sale la Roşia Montană şi Bucium de la 65 % la 80%, ca rezultat al terminării studiului de fezabilitate; Regia Deva a coborât participarea sa la 19,31%. Gabriel a „fost capabil” să extindă mărimea (perimetrul n.a.) celor 4 licenţe minerale existente pentru a acoperi arii cunoscute de mineralizare, adiţionale”. În 1999, Gabriel a achiziţional 2 proiecte noi, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti, având acum 6 proiecte în Patrulaterul de Aur al României.

– În 1999, au fost emise de guvern Licenţe de exploatare lui Minvest ca titular (ca să exploateze) şi lui RMGC ca şi companie afiliată (ca să exploreze !) – pentru mina veche a Statului (400.000 tone minereu anual, din cariera deschisă în masivul Cetate) – şi lui Deva Gold ca şi companie afiliată – pentru minele vechi ale Statului de la Certej, Zlatna şi Bolcana. Licenţa de exploatare pentru Roşia Montana are numărul 47/1999 şi este deci o licenţă mixtă, de exploatare şi explorare, contrar legii. Peste tot se afirmă că Licenţa 47 este pentru proiectul Roşia Montană, ceea ce este fals, deoarece proiectul nu era definitivat încă la acea dată !!! La fel se întâmplă cu celelalte licenţe. Contractele de licenţă de exploatare prevăd că Minvest va transfera titlul „pentru proiectul Roşia Montană” lui RMGC şi titlul „pentru proiectele Certej, Zlatna şi Bolcana” lui Deva Gold, respectiv, în momentul în care compania predă un studiu de fezabilitate pozitiv (cine l-a verificat ?- n.a.) , un plan de dezvoltare, un studiu de impact asupra mediului şi un plan de închidere lui Minvest; Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM pe scurt) va trebui să consimtă la transferul contractelor de licenţă de exploatare.

– În 1999, au fost emise Licenţe de explorare lui Minvest ca titular „pentru proiectul Bucium” şi „pentru proiectul Băiţa-Crăciuneşti”.

– În 2000 , se modifică denumirea societăţii din EURO GOLD RESOURCES – S.A. în ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION – S.A. (RMGC în continuare) (www.rosiamontanagoldcorp.com )

– În decursul anilor 1999-2001, cele 6 licenţe (4 de exploatare (Roşia Montană, Certej, Zlatna, Bolcana şi 2 de explorare) au fost transferate de la Minvest către RMGC sau Deva Gold respectiv (ca să exploreze pentru proiectele lor noi), Minvest rămânând companie afiliată în cazul licenţelor de exploatare (ca să exploateze minele vechi) (un fel de „preluare inversă”). Să observăm că prin aceste transferuri, aprobate de ANRM, participarea Statului (prin Minvest) a scăzut de la 100% la nici 20% (în RMGC) !

– În 15 februarie 2000, Gabriel a anunţat o restructurare a corporaţiei, care va avea ca rezultat divizarea potofoliului existent de proiecte de resurse minerale în două companii publice separate, Gabriel şi European Goldfields. În 13 iunie 2000 s-a terminat reorganizarea lui Gabriel, în sensul că a fost creată noua companie European Goldfields Ltd. (www.egoldfields.com ); Gabriel a transferat lui European Goldfields proiectele sale de la Certej, Zlatna, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti.

– În octombrie 2002, pe baza licenţei de exploatare 47/1999 pentru mina veche, RMGC a depus (ilegal, credem) documentaţia necesară declanşării procedurii de obţinere a acordului de mediu pentru proiectul său, cu 4 mine, neaprobat încă (pentru care nu există licenţă de exploatare pentru el !!). Documentaţia a inclus şi documentul numit „Proiectul Roşia Montană. Descrierea Proiectului” [DP], de 54 pagini, care prevedea în graficul general depunerea în ianuarie 2003 a „Raportului asupra studiului de impact social şi asupra mediului (EIA)”; în urma acestui Raport, după informări şi consultări publice, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor ar fi trebuit să decidă dacă să emită sau nu acordul de mediu. Dar RMGC nu a depus la termenul stabilit EIA; mai mult, în urma opoziţiei la proiect a asociaţiei Alburnus Maior a proprietarilor din Roşia Montană şi Bucium (www.rosiamontana.org), a Bisericii catolice şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, a rapoartelor negative complexe ale Academiei Române din martie şi mai 2003 (www.acad.ro) şi ale Grupului pentru salvarea Roşiei Montane al Academiei de Studii Economice din august 2002 şi mai 2003, în urma protestelor ICOMOS şi a peste 1000 istorici şi arheologi din întreaga lume, în urma protestelor organizaţiilor ecologiste şi a ONG-urilor, RMGC şi-a retras pe ascuns în iunie 2003 documentaţia depusă în octombrie 2002.

– Pe 27 martie 2003, este publicată noua Lege a Minelor nr. 85, care în mare măsură păstrează prevederile din Legea 61, dar aduce în plus unele precizări importante; de exemplu, Art. 25 modifică Art. 15 din Legea 61 astfel: „În limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.” Să observăm că licenţa mixtă (de exploatare şi explorare a aceluiaşi minereu) pentru Roşia Montană nu ar mai fi posibilă prin Legea minelor 85, datorită Art. 25, dar şi Art. 11 !

– În dec. 2004, RMGC a depus din nou documentaţia pentru obţinerea acordului de mediu, tot pe baza licenţei de exploatare 47 !, când a prezentat public noul document Memoriu de prezentare a proiectului [MPP], de 204 pagini. Gabriel a promis să prezinte „Raportul asupra studiului de impact social şi asupra mediului „, ca ultimă fază a procedurii de obţinere a acordului de mediu, în martie 2006. Se observă că se doreşte obţinerea acordului de mediu înaintea eliberării noii licenţe de exploatare, pentru proiect.

– În 2006, toate minele statului au fost închise, ca nerentabile, dar licenţele de exploatare pentru Roşia Montană (nr. 47) şi pentru Certej au rămas încă active, în folosul comercial al lui RMGC şi Deva Gold (adică Gabriel şi European Goldfields), până la obţinerea licenţelor noi! Se menţine voit, credem, de către ANRM, RMGC şi Deva Gold, confuzia că licenţele de exploatare vechi sunt pentru proiectele noi !

– Prin majorările de capital ale RMGC din 2004 şi 2009, când Minvest a fost împrumutată de Gabriel ca să-şi poată plăti participarea sa la majorare, Minvest mai deţine practic doar 0,02% în RMGC, după calculele noastre!

– Din 2009, redevenţa este de 4%, în loc de 2% (în bani, nu în natură (aur, argint etc.) !).

– Din 2009, Gabriel deţine, prin subsidiara ROM AUR S.R.L., şi o licenţă de explorare la Băişoara.

– Din iulie 2011, RMGC mai are doar 2 acţionari: Gabriel Jersey 80,69% şi Minvest 19,31% (practic 0,02%) !!!

– Din 1996 până astăzi, RMGC (Gabriel) tot explorează la Roşia Montană – o zonă cunoscută geologilor de multă vreme. Şi are tot interesul să continue să exploreze, pentru că din emisia de acţiuni pe bursa din Toronto, pe seama aurului din România, ies bani şi pentru explorare şi pentru un trai foarte bun pentru unii, după cum se vede din analiza recentă pe care a făcut-o Grupul nostru („Calul troian la Roşia Montană”, aprilie 2011).

Trebuie să lămurim un lucru, pentru a înţelege de ce credem că sunt nereguli cu proiectele RMGC şi Deva Gold: Conform Legii Minelor 61/1998 şi Legii Minelor 85/2003, un proiect minier se dezvoltă (pregăteşte) pe baza unei licenţe de explorare (obţinută prin concurs public de oferte !), exclusivă, valabilă 5 – maximum 8 – ani, când titularul face explorări pe perimetrul atribuit prin licenţa de explorare. Dacă titularul proiectului consideră ca merită să treacă la exploatarea zăcământului explorat pe perimetrul respectiv, atunci titularul cere şi va primi (în anumite condiţii) o licenţă de exploatare, exclusivă, valabilă minimum 20 de ani, pe baza căreia poate să treacă la exploatarea, pe un perimetru de exploatare fixat, a zăcamântului explorat. Perimetrul unei licenţe de exploatare nu poate fi modificat, cel al unei licenţe de explorare poate fi micşorat. Acordul de mediu este cerut de lege pentru a trece la execuţia lucrărilor prevăzute în licenţa de exploatare.

Ori, Gabriel, o companie junior, care are doar explorare nu şi exploatare în obiectul său de activitate !, nu a participat la nici-un concurs public de ofertă; a fost „aleasă” de Stat pe nu ştim ce criterii şi a fost sprijinită constant. Sub licenţa de exploatare nr. 47/1999 (emisă de ANRM în 1998 pentru Minvest – şi pentru care Hotărârea de guvern este dată în 1999 – şi transferată lui RMGC în 2000) s-a făcut atât exploatare de către Minvest la mina veche, din masivul Cetate, cât şi (ilegal credem noi) explorare de către RMGC, pe acelaşi perimetru, perimetru care a fost modificat în timp (mărit de două ori şi micşorat o dată) în interesul RMGC, pentru explorare. Pentru moment, RMGC nu are deci licenţa de exploatare pentru proiect, dar a cerut (şi i s-a permis) acord de mediu pe baza licenţei vechi nr. 47/1999, obţinută de Minvest pentru mina veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), închisă în 2006. Proiectul RMGC este deci dezvoltat (ilegal credem noi) pe baza licenţei de exploatare nr. 47/1999.

La fel de ilegale sunt – credem noi – şi celelalte trei proiecte bazate pe licenţe de exploatare la Certej, Zlatna şi Bolcana – mai nou, a rămas doar Certej – deţinute de Deva Gold. Proiectele bazate pe licenţe de explorare, Bucium şi Băiţa-Crăciuneşti, credem ca sunt ilegale datorită modificării prin mărire a perimetrelor.

Trebuie să mai lămurim un lucru: licenţa 47 (conţinutul ei) şi actele ei adiţionale sunt secrete (ca şi celelalte licenţe). ANRM şi Ministerul Industriilor (actualul Minister al Economiei şi Comerţului) au contat desigur pe acest lucru: societatea civilă nu va putea afla nimic. Din fericire, conform uzanţelor internaţionale (care nu se aplică la noi), Gabriel a pus pe site-ul său http://www.gabrielresources.com , în Rapoartele Anuale şi în Comunicate, multe informaţii pentru acţionarii săi; punând cap la cap aceste informaţii – ca într-un puzzle – am putut deduce conţinutul licenţei 47, am aflat de modificările perimetrului său, etc. Am avut la dispoziţie şi cele două documente [DP] şi [MPP] emise de RMGC şi unele documente publicate în Monitorul Oficial partea a IV-a.

În încheiere:

1). Toate minele de aur ale statului au fost închise în 2006 şi dezafectate, în aşteptarea „marilor investitori”, dar licenţele de exploatare pentru Roşia Montană (RMGC) şi Certej (Deva Gold) mai figurează la ANRM ca licenţe de exploatare active, în favoarea RMGC şi Deva Gold., deşi ele nu sunt licenţe de exploatare pentru proiectele RMGC şi Deva Gold respectiv (au fost pentru minele vechi ale statului, închise acum).

2). Licenţa de explorare pentru Bucium a RMGC stă în aşteptare din 2007, când a expirat, ca să fie transformată în licenţă de exploatare, ceea ce se va întâmpla, conform înţelegerii, dacă proiectul Roşia Montană este acceptat (planul este că la Bucium deşeurile s-ar deversa tot în iazul de decantare din valea Cornei, prevăzut în proiectul Roşia Montană).

3). Dacă este aprobat proiectul Roşia Montană (RMGC), vor fi aprobate deci tacit şi proiectele Bucium (a RMGC) şi Băişoara (aparţinând lui Rom Aur S.R.L, subsidiară tot a lui Gabriel, ca şi RMGC) dar şi Certej (Certejul de sus, cum îi spun acum) (a lui Deva Gold) şi Băiţa (acum, a lui Mineral Mining) – toate în Munţii Apuseni.

4). Se impune desecretizarea acestor licenţe şi a anexelor lor, pentru a vedea amploarea premeditării afacerii.

5). În consecinţă, proiectul Roşia Montană trebuie oprit, cu orice preţ !

26 august 2011

Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice

prof.univ.dr. Marin Andreica

prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu

ec. ing. Gheorghe Manea

CINE I-A ARANJAT LUI TRAIAN BASESCU VIZITA DE LUCRU IN USA:PALATUL COTROCENI,MINISTERUL APARARII SI GEORGE MAIOR ((SEFUL SRI)!

13 sept.

Preşedintele Traian Băsescu va face marţi o vizită de lucru de o zi în Statele Unite, o întâlnire cu Barack Obama nefiind până în acest moment confirmată oficial.

Preşedintele Traian Băsescu va face marţi o vizită de lucru de o zi în Statele Unite, o întâlnire cu Barack Obama nefiind până în acest moment confirmată oficial nici de Palatul Cotroceni, nici de Casa Albă. În briefingul susţinut la Washington, secretarul de presă al preşedintelui american a prezentat agenda acestuia nefăcând nicio referire la vizita şefului statului român. Nici presa americană nu menţionează vreo întâlnire a celor doi şefi de stat. Publicaţia „The Hill” menţionează doar o întâlnire cu vicepreşedintele Joe Biden.

Ţinută în mare secret până în ultimul moment, vizita-fulger a lui Băsescu în Statele Unite a fost pregătită intens de Cotroceni via MAE-MApN-SRI. „Este cea mai importantă întâlnire şi vizită în Statele Unite. Se vor semna documente privind scutul antirachetă, dar şi altele de importanţă pentru securitatea în sud-estul Europei şi orientul apropiat. În organizarea vizitei s-au implicat, în primul rând, Palatul Cotroceni, dar şi Ministerul Apărării şi George Maior (şeful SRI – n.r.)”, au declarat, pentru gândul, surse politice.

De la instalarea în fruntea Serviciului Român de Informaţii, George Maior a avut contacte puternice la nivel înalt cu oficialii americani. Parteneriatul strategic Bucureşti-Washington a fost pe agenda a nu mai puţin de trei vizite, ultima în iunie anul acesta, pe care directorul SRI le-a făcut în Statele unite, de fiecare dată având întâlniri cu şefii CIA şi FBI. De asemenea, de la instalarea sa în funcţie, oficialii CIA şi FBI au efectuat vizite de lucru în România.

În paralel cu lobby-ul făcut de Maior, terenul a fost pregătit de Externe şi de Apărare. Vizita în SUA, din 27 iunie, a şefului SRI, a fost precedată alte două, una a delegaţiei interministeriale MAE-MApN, condusă de secretarul de stat Bogdan Aurescu, între 3 şi 6 iunie, iar cea de-a doua a secretarului de stat Doru Costea, la începutul lui mai.

Protocol redus

Vizita pe care o face preşedintele Traian Băsescu o efectuează în SUA este o vizită de lucru, aceasta fiind cea mai neînsemnată din punct de vedere al clasificărilor diplomatice. Spre deosebire de vizitele de stat sau de cele oficiale, vizitele de lucru sunt foarte scurte şi presupun un protocol redus. În aceste cazuri, şeful statului nu este asteptat la aeroport de omologul său şi nu are o primire cu onoruri la reşedinţa acestuia, iar programul se axează pe convorbiri bilaterale

Pe scară diplomatică, vizitele de stat sunt cele mai importante, iar oaspeţii beneficiază de cele mai inalte onoruri. La sosire, sunt întâmpinaţi de şeful statului gazdă sau de un reprezentant al acestuia, se intonează imnurile şi se trece în revistă garda de onoare. La primire participă responsabili ai administraţiei şi ambasadorii. În unele ţări, primirile în cadrul vizitelor de stat se desfăşoară la palatul prezidenţial. Este cazul ultimei vizite făcute în Statele Unite de preşedintele Chinei Hu Jintao a cărui primire oficială a fost făcută la Casa Albă, cu toate onorurile. De asemenea, vizitele oficiale presupun, pe lângă convorbiri, organizarea unor dineuri oficiale. De asemenea, oaspeţii pot susţine discursuri în parlament şi avea întâlniri cu reprezentanţii guvernului.

Până acum niciun preşedinte român nu a efectuat o vizită de stat în SUA. După 1989, foştii preşedinţi Ion Iliescu, Emil Constantinescu, dar şi cel în funcţie, Traian Băsescu, au avut doar vizite oficiale în Statele Unite.

Întâlniri la nivel înalt, înainte şi după 1989

Dincolo de întâlnirile de după 1989, istoria întâlnirilor bilaterale la nivel de şef de stat are câteva momente demne de consemnat şi în vremea regimului condus de Nicolae Ceauşescu. Printre acestea, figurează vizita lui Nixon în România. Astfel, Nixon sosea la Bucureşti, la 3 august 1969. Împreună cu secretarul de stat Henry Kissinger s-au întâlnit atunci cu Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer. Potrivit unei stenograme a şedinţei CC al PCR de după întâlnire, Ceauşescu îl descrisese pe Nixon drept un tip modest, de „origine proletară bună”, fost zarzavagiu cu care a putut discuta deschis despre orice. Documente desecretizate ale Departamentului de Stat referitoare la această întâlnire arătau că Nicolae Ceauşescu era interesat de politica americană în Vietnam, că a încercat să susţină China în mai multe aspecte şi că se gândea că URSS nu va mai rezista foarte mult timp.
Şi Nicolae Ceauşescu s-a dus în Statele Unite, întâlnindu-se la 12 aprilie 1978, la Casa Albă, cu Jimmy Carter.

După Revoluţie întâlnirile bilaterale la nivel înalt s-au desfăşurat într-un cadru adaptat noilor realităţi:

♦ 11 iulie 1997 – În mandatul lui Emil Constantinescu, are loc vizita la Bucureşti a preşedintelui SUA, Bill Clinton, ocazie cu care a fost lansat parteneriatul strategic bilateral, cadru aextins de colaborare vizând consolidarea relaţiilor bilaterale şi susţinerea procesului de reformă şi a demersurilor de integrare euro-atlantică. Vizita a venit imediat după summit-ul NATO de la Madrid, în care România nu fusese invitată să se alăture official Alianţei Nord Atllantice, ceea ce i-a făcut pe mulţi comentatori să cataloghgeze evenimentul drept o vizită de consolare.

♦ 15 iulie 1998 – Începe vizita oficială a preşedintelui Emil Constantinescu în Statele Unite. Este primit la Casa Albă de Bill Clinton şi susţine un discurs în faţa camerelor reunite ale SUA.

♦ 29 octombrie – 3 noiembrie 2001 – are loc vizita în SUA a premierului Adrian Năstase, care a avut o întrevedere, neprogramată anterior, cu preşedintele George W. Bush.

♦ 23 noiembrie 2002 – Are loc vizita la Bucureşti a preşedintelui SUA, George W. Bush. Preşedintele american , însoţit de şeful statului de la acel moment, Ion Iliescu, s-a dus în Piaţa Revoluţiei unde a fost aşteptat de mii de persoane, care l-au ovaţionat. Atunci a avut loc „momentul curcubeului”. Un curcubeu a apărut pe cerul Capitalei, moment care l-a impresionat pe preşedintele american. Acesta a rememorat ulterior de mai multe ori în discursurile sale „momentul curcubeului”.
Preşedintele SUA George W. Bush şi-a început discursul adresând României invitaţia de a adera la NATO. „Cu mîndrie vă invităm să aderaţi la NATO, această măreaţă alianţă a libertăţii. (…) Urăm bun venit României în NATO”, a spus el în Piaţa Revoluţiei, pavoazată cu pancarte şi afişe dintre care una, care acoperea aproape jumătate din clădirea fostului Senat, avea mesajul: „Only freedom can make such miracles” (Numai libertatea poate face asemenea miracole).

♦ 26 – 29 octombrie 2003 – are loc vizita oficială la Washington a preşedintelui Ion Iliescu. Şeful statului a avut întâlniri cu preşedintele George W. Bush, cu Secretarul de Stat Colin Powell, cu secretarul Apărării Donald Rumsfeld. Pentagonul a făcut, însă, în timpul vizitei şefului statului român, o confuzie de proporţii, plasând steagul Rusiei în dreptul preşedintelui Ion Iliescu, la dejunul de lucru cu secretarul Apărării, Donald Rumsfeld.

♦ 18 – 21 iulie 2004 – Are loc vizita în SUA a premierului Adrian Năstase. Programul componentei bilaterale a inclus întâlniri cu preşedintele George W. Bush, secretarul de stat Colin Powell, secretarul apărării Donald Rumsfeld, secretarul energiei Spencer Abraham, membri ai Senatului SUA. Năstase şi Bush au discutat timp de aproape patruzeci de minute, în Biroul oval de la Casa Albă, principalele subiecte de interes în relaţia România-SUA. Pe agendă s-au aflat situaţia din Irak şi Afganistan, relaţiile bilaterale, alegerile din România şi SUA şi problema adopţiilor internaţionale. De asemenea, a fost discutată amplasarea bazelor militare SUA în România. Năstase a spus, la Casa Albă, că i-a oferit lui George W. Bush, „o locaţie de cinci stele” pentru bazele americane.

♦ 8 – 10 martie 2005 – Are loc vizita oficială în SUA a preşedintelui Traian Băsescu. Preşedintele a avut întrevederi cu omologul George W. Bush, cu secretarul apărării, Donald Rumsfeld, cu directorul general al FMI Rodrigo Rato, cu preşedintele Băncii Mondiale James Wolfensohn, cu congresmani republicani şi democraţi.
Preşedintele Traian Băsescu a discutat, atunci, cu omologul de la Casa Albă timp de o oră şi jumătate, la final cei doi şefi de stat susţinând o conferinţă de presă în Biroul Oval.

♦ 26 – 28 iulie 2006 – Are loc vizita oficială a preşedintelui Traian Băsescu, la Washington. El a avut întâlniri cu: George W. Bush şi cu Donald Rumsfeld, secretarul apărării.

♦ 2 – 4 aprilie 2008 – Are loc vizita oficială în România a preşedintelui SUA, George W. Bush, în marja Summit-ului NATO. Programul a inclus întrevederi bilaterale cu preşedintele Traian Băsescu şi prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu. Cei doi preşedinţi s-au întâlnit la Neptun, unde au susţinut o conferinţă de presă pe malul mării.

♦ 21 – 22 octombrie 2009 – Are loc vizita oficială în România a vicepreşedintelui SUA, Joseph Biden. Programul a inclus întrevederi bilaterale cu preşedintele Traian Băsescu, prim-ministrul Emil Boc şi cu liderii PSD şi PNL, Mircea Geoană şi Crin Antonescu.

REGIMUL BASESCU TREBUIE FORTAT SA REPARE NEDREPTATEA FACUTA POPORULUI ROMAN!!!:ROMANIA VA FI A TIGANILOR!

13 sept.

CEI CE NE CONDUC TREBUIE FORTATI SA REPARE NEDREPTATEA FACUTA POPORULUI ROMAN !!!!
Petitie contra denumirii de rom/roma/romanis si revenirea la cea de tigan…

http://www.PetitionOnline.com/qd3xx666/petition.html

Macar dati mai departe daca nu va intereseaza!
Pe site gasiti textul urmator:
Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati:
In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila mpotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.
Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infractional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Aceasta etnie nu este specifica Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai
ales cu numele tarii noastre: Romania , raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatala pentru viitorul european al poporului roman.
Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii „romeno” si „rom”, este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor doua denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea functioneaza si in sens invers;
astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza:
„tiganii, tiganii”, referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populatia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.

Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea si al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna „de neatins”. Prima
atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este continuta intr-un text hagiografic georgian, care dateaza din jurul anului 1088; aici se face referire la asa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin
anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania . Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania ). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia . Aici ei preiau denumirea de „egipteni” (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-si ascunda etnia:
„Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
„Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la „Athinganoi”, secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte..
„Gypsy” vine de la „Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.
„Yansser” cum sunt cunoscuti la New York , vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toata Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problema legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta tiganilor pe teritoriul Romaniei dateaza din 1385. De la primele atestari ale prezentei lor in Tara Romaneasca si Moldova , tiganii au fost robi si vor ramane timp
de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveste pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de
securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania , dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de
simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara
noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in functia de primar a fost pus un tigan. Datorita originii sociale „sanatoase” tiganii au fost promovati mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai multi o declinau, ci pentru ca proveneau din
categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in ’71-’72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din ’71 unde
apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si
svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie.. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).

Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei
de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aduca unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea
interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre tigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia si Franta, unde constituie comunitati importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor
ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul..
Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania .
Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.
Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populatiilor native ale acestor tari. Aceasta antipatie, datorita confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum
denumirea de „rom” simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma „romani/romanies” in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin.
Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in
actele oficiale din Romania ?

Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani – romanies/romanians –
romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania . Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa „Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul „romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta
va fi inlocuita cu „rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de „romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu „romani” si varianta „rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu „roma/romani/romanies”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!.
Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul „DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna „om”.

Prin denaturare (voita) „dom” s-a transformat in „rom” cu „r” accentuat, apoi din „rom” s-a trasformat in „roma” apoi in „romani” si in „romanies” .
S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani). Practic denumirile sunt identice.

In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului „rom” Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului „tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro
etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman.
Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numarul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur
Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de „rom” erau indicative, si nu obligatorii.
Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea
de FYR ( Former Yougoslavian Republic ) Macedonia . Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promoveaza unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In conditiile In care Romania ocupa prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica
Moldova impune limba moldoveneasca (o inventie bolsevica) drept limba oficiala recunoscuta in UE. S-a spus la momentul nominalizarii ca portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman.
Realitatea a dovedit contrariul.
In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoiala ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor
monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru
a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populatiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populatie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pana
in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani si maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populatia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeana apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.

In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinta civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat tiganesc in Romania , ca Romania va fi in curand tara tiganilor ..

Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se
recomanda drept „Romani” cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas . El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca „olahii” sau „vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca „un dialect al limbii romane” vorbit de populatia „Vlax/Vlach”. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna
Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.

LE MONDE:RROM=ROMAN,DELICVENTA ROMANEASCA ESTE O REALITATE SI TREBUIE SA O COMBATEM”A DECLARAT CLAUDE GUEANT,MINISTRU DE INTERNE!

13 sept.

Le Monde: Parisul întreţine confuzia rom-român

La un dupa ce guvernul francez a lansat contestata operaţiune a repatrerii romilor, ministrul de Interne de la Paris întreţine o confuzie între romi şi romani şi cere repatrierea minorilor, un anunţ criticat de asociaţiile pentru drepturile omului. Guvernul este suspectat că încearcă să găsească ţapi ispăşitori pentru eşecurile mandatului, la mai puţin de un înaintea alegerilopr prezidenţiale şi legislative.

„Delincvenţa românească este o realitate pe care trebuie s-o combatem”,a declarat Claude Gueant, ministrul francez de Interne, într-un intreviu, întreţinând o anumită confuzie între romi şi români, scrie Le Monde.

Ministrul a declarat că lupta împotriva delincvenţei legată de imigraţia clandestină din România este una dintre priorităţile sale, la mai bine de un an de la celebrul discurs al preşedintelui Sarkozy, care a deschis calea către repatrierea romilor români şi bulgari. Prefectul poliţiei din Paris, Michel Gaudin, va interzice începând de săptămâna aceasta cerşitul pe Champs Elysees.

„Delincvenţa implicând rersortisanţi români-organizată în reţele foarte perfecţionate în frunte cu şefi mafioţi-s-a accentuat în ultimele săptămâni la Paris şi Ille-de-France şi într-o măsură mai mică la Lyon şi Marsilia”, a spus ministrul. „În primele şapte luni ale anului, 4.800 de români au fost puşi sub acuzare de poliţia din Paris, faţă de 2.500 în aceeaşi perioadă a anului trecut. Aceasta înseamnă o creştere de peste 90%. Aproape jumătate dintre aceştia sunt copii sau adolescenţi, uneori în vârstă de doar 12-13 ani”, a mai spus Gueant.

Soluţia, ca şi în urmă cu un an, este repatrierea în România. „Instalarea unui magistrat român la Paris peste câteva săptămâni va permite organizarea repatrierii delincvenţilor minori. Daca aceştia au părinţi pe teritoriul Franţei, ei vor fi returnaţi părinţilor înainte de a fi repatriaţi”. Dacă părinţii nu sunt în Franţa, copii vor fi încredinţaţi direcţiei pentru protecţia copilului din România.

Cât despre libertatea fundamentală la circulaţie pe teritoriul UE, ministrul francez consideră că statutul de cetăţeni europeni nu este suficient pentru a asigura românilor acest drept, dacă ei nu pot dovedi existenţa mijloacelor legale de subzistenţă şi dacă perturba ordinea publică.

Franţa uită din nou de dreptul internaţional

„Anunţurile ministrului sunt foarte dicutabile din punct de vedere juridic, în raport cu textele internaţionale despre drepturile copilului, iar moralmente sunt şocante”, spune preşedintele Asociaţiei Hors de Rue, Edouard Donnely, citat de Le Parisien. Pentru Donnely, declaraţiile ministrului sunt „motivate politic” şi încearcă să indice un „ţap ispăşitor”.

Interesant este că în Franţa, Consiliul Constituţional a precizat, în 2010, că acordul româno-francez pentru expulzarea minorilor contravine drepturilor omului. „Acesta încalcă drepturile minorilor sau ale oricărei persoane interesate să facă recurs, drept garantat de articolul 16 al Declaraţiei drepturilor omului din 1789”, arată Consiliul Constituţional. Precedentul acord, încheiat în 2002 prevedea obligativitatea acordului unui judecător pentru expulzarea copiilor, prevedere care ulterior a dispărut.

Asociaţiile pentru protecţia copilului din Franţa arătau încă din 2009 că repatrierea copiilor trebuie să fie un proces decis individual, deoarece în unele cazuri, repatrierea în România poate compromite evolutia copiilor. Asociaţiile reproşau guvernului de la Paris că repatrierea este văzută mai mult ca o operaţiune logistică şi nu un proces socio-educativ.

„Trebuie să desfiinţăm taberele ilegale ale romilor. Ele sunt zone în care dreptul nu există şi pe care nu le putem tolera în Franta”, spunea presedintele Sarkozy la Grenoble, in urma cu un an.

Au urmat apoi expulzări ale romilor din România şi Bulgaria şi o dispută diplomatică cu România, vizite la Bucureşti ale ministrului francez al Imigraţiei şi infiinţarea pompieristică a unui post special pentru relaţia cu Franţa în guvernul de la Bucureşti. Nu în ultimul rând, a fost momentul în care intrarea României în Spaţiul Schengen a început să fie pusă sub semnul întrebării.

La vremea respectivă, discursul lui Nicolas Sarkozy a trecut ca o încercare de a acoperi un scandal major privind finanţarea campaniei partidului său, in mod ilegal, de firma L’Oreal, dar şi o încercare de a-şi atrage electoratul conservator din Franţa.

O analiză realizată de Le Figaro arată că în chestiunea romilor, situaţia a rămas identică cu cea din 2010. Publicaţia aminteşte că guvernul francez a emis o circulară care cerea evacuarea taberelor ilegale, „în mod prioritar cele ale romilor”, şi că această circulară a fost retrasă imediat, pentru că Franţa risca iniţierea unei proceduri de infringement la Bruxelles.

%d blogeri au apreciat: