Arhiva | 7:00 pm

MEDIAFAX: PARTIDUL DE GUVERNAMANT RUSIA UNITA PRIN VOCEA PRESEDINTELUI DMITRI MEDVEDEVL-A PROPUS PE VLADIMIR PUTIN CANDIDAT LA PREZIDENTIALELE DIN 2012!

24 sept.

Tandemul de la conducerea Rusiei inversează locurile la alegerile din 2012: Putin preşedinte, Medvedev premier.

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, l-a propus sâmbătă pe premierul Vladimir Putin drept candidat la prezidenţialele din martie 2012, în cadrul congresului partidului de guvernământ Rusia Unite.

„Având în vedere că mi-a oferit conducerea listei partidului (Rusia Unită la alegerile legislative) şi că în caz de succes, faptul că eu sunt pregătit să lucrez activ în Guvern, cred că va fi bine ca acest congres să susţină candidatura liderului partidului, Vladimir Putin, la funcţia de preşedinte al ţării”, a declarat Medvedev.

El s-a exprimat în faţa celor aproximativ 11.000 de militanţi ai partidului Rusia Unită, reuniţi în palatul sporturilor Lujniki din Moscova.

Cu câteva minute înainte, Vladimir Putin l-a propus pe Medvedev să ocupe prima poziţie pe lista partidului Rusia Unită pentru alegerile legislative din decembrie.

„Propun ca lista (partidului) Rusia Unită la alegerile pentru Duma (Camera inferioară a Parlamentului) din 4 decembrie să fie condusă de şeful statului în exerciţiu, Dmitri Anatolevici Medvedev”, a declarat premierul rus.

Acesta din urmă l-a desemnat în 2008 pe Medvedev, în vârstă de 46 de ani, drept succesorul său. Neputându-se prezenta pentru un al treilea mandat prezidenţial, Putin a preluat conducerea Guvernului rus.

De altfel, o reformă constituţională adoptată în 2008 a prelungit durata mandatului prezidenţial de la patru la şase ani începând din 2012.

Teoretic, Putin, în vârstă de 58 de ani, va putea să se prezinte în 2018 şi să rămână la putere până în 2024.

Vladimir Putin: Medvedev ar putea deveni premier

Premierul rus, Vladimir Putin, a declarat sâmbătă că este o „mare onoare” pentru el să fie candidat la alegerile prezidenţiale în 2012 şi a adăugat că actualul preşedinte, Dmitri Medvedev, ar putea deveni premier, în cadrul congresului Rusia Unită, aflat la putere.

„Sunt sigur că Rusia Unită va câştiga (alegerile legislative din decembrie) şi că pe baza acestei susţineri populare, Dmitri Anatolevici va putea înfiinţa o nouă echipă, tânără, eficientă şi energică, şi va putea conduce Guvernul Rusiei”, a declarat Putin.

BIOGRAFIE: Vladimir Putin, inevitabilul conducător al Rusie

Fostul agent KGB în RDG devenit lider cu mână de fier, Vladimir Putin, a cărui candidatură la alegerile prezidenţiale ruse în 2012 a fost anunţată sâmbătă, a impus în 12 ani de putere un sistem politic pe măsură în numele „stabilităţii” şi în detrimentul libertăţilor.

În august 1999, când a fost numit premier de preşedintele Boris Elţîn, discreditat şi subminat de alcool, Rusia era o ţară slăbită de criza economică din 1998.

Un adept al disciplinei şi ahtiat după puterea publică, acest jurist de formaţie care a lucrat în cadrul „Primului birou al KGB”, serviciile sovietice de informaţii externe, a început să reconstruiască statul formând o „putere pe verticală” dependentă de el însuşi.

Boris Elţîn şi anturajul său au fost seduşi de discreţia şi eficienţa acestui bărbat cu fruntea lată şi privirea pătrunzătoare, care şi-a exersat armele la pimăria oraşului Sankt-Petersburg, apoi la administraţia Kremlinului înainte de a fi numit în 1998 la conducerea FSB (serviciul de securitate internă, succesorul KGB).

Vladimir Putin vrea să pună capăt stratificării Rusiei. El a fost deja marcat profund de destrămarea URSS, pe care a trăit-o etapă cu etapă la Dresda (RDG), unde s-a aflat în post pentru KGB din 1985 până în 1990. El va califica ulterior dispariţia URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”.

Cultivând deja imaginea unui dur, la 1 octombrie 1999, în urma unul val de atentate, el declanşează cel de-al doilea război în Cecenia, un conflict sângeros marcat de execuţiile ruse şi bombardarea orbească a Groznîi.

Acest război va fi fundamentul popularităţii sale în Rusia, dar şi a imaginii sale de lider autoritar în Occident.

Când Boris Elţîn demisionează la sfârşitul lui 1999 şi îi lasă puterea lui Putin, acesta se impusese deja ca noul bărbat puternic al ţării, rol pe care îl păstrează în continuare.

Ales cu uşurinţă în 2000, Putin şi-a accelerat preluarea controlului ţării sprijinindu-se pe „structurile de forţă” (serviciile secrete, poliţie, armată) şi pe apropiaţii săi din Sankt-Petersburg, fostul Leningrad, unde s-a născut la 7 octombrie 1952.

La începutul anilor 2000, el ia măsuri împotriva „oligarhilor”, aceşti oameni de afaceri fără scrupule care au făcut avere profitând de privatizările obscure din anii ’90.

Putin le interzice politica şi presa, cum s-a întâmplat cu Vladimir Gusinski, un patron deposedat de postul său de televiziune NTV şi constrâns la exil.

El îl îndepărtează şi pe miliardarul Boris Berezovski, fost personaj influent la Kremlin, care a fugit la Londra.

În 2003, patronul grupului petrolier Iukos, Mihail Hodorkovski, intrat în rândurile rezistenţei, care critică sistemul lui Putin şi este încarcerat.

Kremlinul transformă şi posturile de televiziune în portavoce ale regimului, iar micul ecran îl laudă pe Vladimir Putin, salvatorul naţiunii.

Cu riscul de a flirta cu cultul personalităţii, el nu ezită să se afişeze, efectuând demonstraţii de judo, unde deţine centura neagră, galopând călare pe cal cu bustul gol în taiga sau stingând un incendiu la comanda unui avion bombardier.

Vladislav Surkov, unul dintre „ideologii” puterii ruse, va merge până acolo încât îl va califica în iulie pe Putin drept omul providenţial pe care „Dumnezeu şi destinul l-au trimis Rusiei atunci când aceasta traversa o perioadă dificilă”.

Împiedicat să candideze în 2008 din cauza celor două mandate succesive, el va renunţa la preşedinţie dar nu şi la putere, încredinţând conducerea ţării unuia dintre colaboratorii săi apropiaţi, Dmitri Medvedev, şi preluând postul de premier.

Timp de aproape patru ani, el a rămas cel mai puternic om din ţară.

Chiar dacă slăbiciunile Rusiei rămân vizibile – corupţia endemică, infrastructurile neglijate, criza demografică, rebeliunea islamistă în Caucazul de Nord, atentatele – Vladimir Putin nu recunoaşte niciun eşec.

MISCAREA POPULARA A LUI BASESCU SUB TRIUMVIRATUL BCONSCHI-STOICA-FRUNZAVERDE!

24 sept.

Baconschi, Stoica şi Frunzăverde, în fruntea Mişcării Populare?

Prim-vicepreşedintele PDL Teodor Baconschi afirmă că proiectul său politic se numeşte PDL.

Declaraţia a fost făcută după recentele informaţii cum că i-ar fi fost oferit un rol în formarea Mişcării Populare pentru care ministrul de Externe nu se sfieşte să pledeze.

„Aş vrea să le precizez celor mai informaţi decât mine asupra acţiunilor în care sunt implicat că proiectul meu politic se numeşte PDL, singura forţă parlamentară a dreptei populare româneşti. Alături de Valeriu Stoica, Sorin Frunzăverde şi de alţi colegi din PDL pledez pentru rafinarea doctrinei populare a partidului nostru şi pentru unificarea tuturor forţelor de dreapta. Este o necesitate pentru toţi cei care ne revendicăm de la cultura libertăţii şi a responsabilităţii să ne unim, pentru a ne opune eficient stângii resentimentare şi populiste care nu are un veritabil proiect de viitor pentru România. Cred totodată în nevoia unei ample mişcări populare, care să capteze şi suflul societăţii civile”, scrie, într-o postare pe blogul personal, Teodor Baconschi.

Presa centrală a susţinut, în ultimele zile, că Teodor Baconschi şi fostul ministru al muncii Sebastian Lăzăroiu ar urma să se ocupe de proiectul privind crearea unei mişcări politice mai largi în jurul PDL. De asemenea, în mass-media s-a vorbit şi despre includerea unor ONG-uri în proiectul Mişcării Populare, printre acestea fiind şi Fundaţia Creştin Democrată, unde este implicat Teodor Baconschi, Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională şi Institutul pentru Studii Populare, conduse de Valeriu Stoica.

Nick Kamarera – Beautiful Day

24 sept.

Beautiful Days!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Virtual feat. Paul Panait – I Hate You But I Love You

24 sept.

I Have You But I Love You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Bobby Mcferrin – Don’t Worry, Be Happy

24 sept.

Don’t Worry Be Happy!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Carly Simon – I Only Have Eyes For You (live)

24 sept.

I Only Have Eyes For You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

PURTATORUL DE CUVANT A LUI ABBAS,NABIL ABU ROUDEINA:CEREREA DE ADERARE A STATULUI PALESTINA A FOST DEPUSA LA ONU!

24 sept.

Mahmoud Abbas a predat cererea de aderare la ONU a statului Palestina

Liderul palestinian Mahmoud Abbas a predat vineri cererea de aderare la ONU a unui stat Palestina secretarului general al organizaţiei Ban Ki-moon, au anunţat Naţiunile Unite şi purtătorul de cuvânt al lui Abbas, Nabil Abu Roudeina.

Abbas a prezentat această cerere într-un plic ce poartă simbolul Palestinei, vulturul, cu puţin timp înaintea discursului său în faţa Adunării Generale a ONU. Dei doi oficiali au pozat în faţa fotografilor, cu documentul în mână.

Ban va transmite cererea „spre mijlocul după-amiezii” misiunii Libanului, ţară care asigură în această lună preşedinţia rotativă a Consiliului de Securitate, au anunţat vineri surse din cadrul ONU.

„Administraţia americană a făcut tot posibilul pentru ca proiectul nostru să eşueze. Dar vom merge înainte, în pofida obstacolelor şi presiunilor, deoarece vrem să ne obţinem drepturile, suntem singurul popor din lume încă sub ocupaţie”, a afirmat joi seara Abbas, în cadrul unei reuniuni cu delegaţia americanilor de origine palestiniană.

Preşedintele american Barack Obama a respins, miercuri, de la tribuna ONU drept o „scurtătură” iluzorie cererea palestianină faţă de care Statele Unite intenţionează să îşi exprime dreptul de veto în Consiliul de Securitate, dacă va fi necesar.

După discurs, „preşedintele Abbas se va întoarce (la Ramallah) pentru a analiza opţiunile palestinienilor, în cadrul unei reuniuni cu conducerea palestiniană, în special iniţiativa prezentată de preşedintele Nicolas Sarkozy”, a declarat joi negociatorul palestinian Saeb Erakat.

Preşedintele francez a cerut miercuri Adunării Generale să acorde Palestinei „statutul intermediar de stat observator”, identic cu cel al Vaticanului, în paralel cu negocierile israeliano-palestiniene pentru încheierea unui acord de pace „definitiv” într-un an.

Palestinienii intenţionează să obţină „mai mult de nouă voturi” din totalul de 15 necesare în Consiliul de Securitate pentru validarea unei cereri de aderare, a afirmat joi pentru AFP consilierul diplomatic al lui Abbas, Majdi al-Khaldi, ceea ce ar obliga Statele Unite să recurgă la veto.

%d blogeri au apreciat asta: