CRISTIAN TUDOR POPESCU:UN EDITORIAL DE EXCEPTIE:RINOCERUL SI MIRACOLUL!

18 oct.

Rinocerul şi miracolul
de Cristian Tudor POPESCU.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a afirmat luni despre realizatorul TV Şerban Huidu, la Realitatea TV, că acesta „reprezintă o specie care inundă şoselele din România şi care pune în pericol vieţile celorlalţi”. Mai mult de atât, editorialistul spune despre Huidu că „omul e bolnav la cap şi la suflet în general”.

„Auzim că dl. Huidu e ‘cu psihicul la pământ’. Nu ştiu ce probleme psihice are dl. Huidu în clipa de faţă, dar e greu să nu constaţi că omul e bolnav la cap şi la suflet în general. Ca să fii sancţionat în august pentru depăşirea cu 50 km/h a vitezei legale şi să apeşi acum, potrivit declaraţiilor martorilor, pedala de acceleraţie pe drum alunecos, toate astea după ce, cu câteva luni înainte, ai fost la un pas de moartea violentă în accident de ski, înseamnă că nu eşti altceva decât un rinocer”, a scris editorialistul pe gandul.info.

Cristian Tudor Popescu şi-a detaliat afirmaţiile la Realitatea TV, spunând că Huidu „reprezintă o specie care inundă şoselele din România şi care pune în pericol vieţile celorlalţi”.

Jurnalistul este contrariat de punctele de vedere potrivit cărora accidentul provocat de realizatorul TV poate fi pus pe seama ghinionului sau a fatalităţii: „Ştiţi ce spun colegii de specie? Ai văzut, bă, săracu’ Huidu ce-a păţit? I-a omorât pe boşorogii ăia…'”
Apar elemente noi. Auzim că dl. Huidu e „cu psihicul la pământ”. Nu ştiu ce probleme psihice are dl. Huidu în clipa de faţă, dar e greu să nu constaţi că omul e bolnav la cap şi la suflet în general. Ca să fii sancţionat în august pentru depăşirea cu 50 km/h a vitezei legale şi să apeşi acum, potrivit declaraţiilor martorilor, pedala de acceleraţie pe drum alunecos, toate astea după ce, cu câteva luni înainte, ai fost la un pas de moartea violentă în accident de ski, înseamnă că nu eşti altceva decât un rinocer.

Aşa îi numesc, fiind şi eu şofer, pe inşii cocoţaţi în „tancurile” 4×4 care, asiguraţi fiind de mărimea, greutatea şi sistemele de protecţie ale maşinii, privesc lumea de sus cu sentimentul românesc al fiinţei în gip, anume că ei se află în punctul A, au treabă în punctul B şi ca să ajungă acolo o iau pe drumul cel mai scurt, cu viteză cât mai mare, gata oricând să calce sub roţi nu doar orice regulă de circulaţie, dar şi orice altă maşină pricăjită sau făptură care le-ar sta în cale.

Cred că numai în România poate fi atât de prosperă prostia încât să vorbeşti despre ghinion, ceasul rău, blestem în cazul unui ins cu 14 sancţiuni primite de la Poliţia Circulaţie, un rinocer al şoselelor despre care se poate consemna nu ghinionul, ci miracolul că n-a omorât pe nimeni până ieri.

„Tancul” lui Huidu are şi televizor

Nu îl acuz pe cetăţeanul Huidu înainte s-o facă organele în drept. Persoana cetăţeanului Huidu nu-mi spune nimic, nici de bine, nici de rău. Ceea ce nu pot să nu comentez e atitudinea altor cetăţeni ai acestei ţări, nu puţini.

Ş. Huidu e omul de la televizor. Se uită lumea la el. Asta pare să confere respectivului o imunitate mai solidă decât cea parlamentară, comparabilă cu cea a nomenclaturii comuniste. Când Nicu Ceauşescu omora oameni cu maşina pe trecerea de pietoni, miliţia, procuratura, medicina legală îşi dădeau patriotic mână cu mână ca să-l scoată basma curată pe prinţişorul scelerat. Nu era dat la televizor. Acum, Nicu Ceauşescu e dat la televizor şi nu mai e un alcoolic criminal, e un băiat bun, o victimă a „ălora”, un filosof băgat pe nedrept în puşcărie, care face rating şi după moarte.

Şi Huidu face rating după moarte, dar după moartea altora. Prima TV a difuzat pe loc o emisiune „Cârcotaşii” după anunţarea accidentului. Înspăimântător de mulţi sunt cei care pe internet sau la televizor „îi iau apărarea” lui „Şerban” înainte ca să fi fost acuzat de ceva. Ei se declară alături de starul tv, care e întreg împreună cu familia lui, de familiile celor striviţi în loganul dat peste cap pe contrasens de „tancul” lui Huidu nu zice nimeni nimic. Problema e dacă o să mai poată Huidu să-şi facă emisiunile umoristice…

Sentimentul românesc al fiinţei în gip

De la Dacia neagră cu număr mic la gip. Iată una dintre sintezele posibile ale chenzinei de ani trecuţi de la Ceauşescu încoace. „Lumea bună” de pe vremuri ţinea şi ea să-şi afişeze distanţa faţă de „guvizi” (apud Sechelariu), dar o făcea doar prin culoare şi număr, Dacia era tot Dacie. Într-o ciocnire frontală aveau şanse egale să dea ortul popii şi activistul, şi securistul, şi amărăşteanul.

Acum, când o consoartă de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiţii din Dacie mor ca puii de găina, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecesşte în cine se nimereşte? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guşi, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar şi dudui subţiri, blonduţe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4×4?

Este vorba de sentimentul românesc al fiinţei în gip. Vehiculul ăsta e înalt şi greu. Te sui şi te uiţi de sus la gândacii care mişună în trafic. Şasiul e ranforsat cu drugi de oţel, bara de protecţie din faţă arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poţi să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de acceleraţie. Te simţi ca un tanchist dând iama în infanterişti. Ţi se pare de bun simţ ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri şi bagi viteză. Gipul nu simte gropile şi abia saltă trecând peste trupuri. La urma urmei, fraierii făcuţi terci, altfel destinaţi unei morţi anonime, ar trebui să se simtă onoraţi că au fost călcaţi de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparţinând maşinii familiei unui senator – ca acei paria indieni care se lăsau striviţi de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară.

La televizor, toată ştabimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulţi şi nefericiţi. Toţi vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umanişti, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinţi, asta sunt mai-marii noştri până se suie în gip. După aceea, pe şosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armură şi calul înzăuat din înaltul căruia baronul se uită la iobagii buluciţi în praf. Şi pe urmă se duce şi vorbeşte de solidaritate socială şi de spiritul comunitar european care trebuie să ne anime.

Tot auzim şi vedem că societatea românească s-a polarizat, ceea ce e adevărat, dar polarizarea se face nu numai după avere. Gipul înseamnă, desigur, câteva zeci de mii de euro, înseamnă un consum enorm şi inutil de petrol pe suta de km pentru a transporta una sau două persoane. În superbogata America există pe autostrăzi un culoar, lipit de axul drumului, numit HOV – High Occupancy Vehicles. Pe el au dreptul să circule, cu viteză mai mare, numai vehiculele cu mai mult de trei persoane în cabină – se încurajează astfel asocierile între proprietarii de maşini, rezultând economie de combustibil şi mai puţină poluare. La noi înseamnă o adevărată gherilă urbană să-i împiedici pe şmecherii cu bani să dea buzna în parcurile publice fiecare la volanul gipului său. România se polarizează şi în funcţie de caracterul oamenilor în umilitori şi umiliţi. Apar tot mai mulţi inşi care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permiţându-şi ce nu-şi permit cei mulţi. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalţi. Ei nu se simt mari decât dacă reuşesc să-i facă pe alţii să se simtă mici. Averea devine în primul rând un mijloc de a umili. Şi, iată, de a ucide.

Poate asta e cheia votului din acest an electoral pe care domnii politicieni, atât de la Putere, cât şi din Opoziţie, n-au înţeles-o: mai mult decât un vot împotriva sărăciei sau corupţiei, un vot împotriva umilinţei.

NOTĂ: Text apărut în ziarul Adevărul în data de 2 august 2004

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: