Arhiva | 2:07 pm

REMEMBER:15 NOIEMBRIE 1987-15 NOIEMBRIE 2011-24 DE ANI DE LA REVOLTA ANTICOMUNISTA DIN BRASOV!

15 nov.

15 NOIEMBRIE 1987-15 NOIEMBRIE 2011.


Cauze

Semințele revoluției române din 1989 au fost plantate încă spre sfârșitul anului 1986, pe măsură ce muncitorii români au început să se mobilizeze împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu[1][2]. Conflicte de muncă spontane, dar limitate ca intensitate, au avut loc în centre industriale majore precum Cluj-Napoca (noiembrie 1986) și platforma Nicolina din Iași (februarie 1987)[3], culminând printr-o grevă masivă în Brașov. Măsurile draconice luate de Ceaușescu implicau reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor, conducând spre ceea ce politologul Vladimir Tismăneanu numea „nemulțumire generalizată”[2] și făcând ca România să devină „cea mai vulnerabilă țară din Blocul Estic la o revoluție”[2]. Deși România va fi ultima țară din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revoluția din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea socială și economică a țării de la sfârșitul anilor ’80. Revolta de la Brașov reflectă această instabilitate; mai mult, a fost una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist.

Localizat în partea sud-estică a Transilvaniei, Brașovul era unul din cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forța de muncă angajată în industrie. O clasă muncitoare bine pregătită se formează în perioada anilor ’60 prin strămutarea forțată de către guvernul comunist a mii de țărani moldoveni pentru operarea fabricilor brașovene. În anii următori Brașovul devine unul din cele mai puternice centre muncitorești din țară, aici dezvoltându-se platforme industriale mamut precum Rulmentul Brașov, IAR Ghimbav, Tractorul Brașov sau Steagul Roșu. Muncitorii din aceste uzine au fost relativ privilegiați în perioada industrializării forțate începute sub Ceaușescu; ei beneficiau de servicii sigure, locuințe asigurate de întreprinderile la care lucrau, încadrarea în muncă a soțiilor și venituri ceva mai mari decât în alte părți din țară. Prin urmare, declinul industrial din România și restul Europei de Est de la mijlocul anilor ’80, marcat de scăderi de venituri și disponibilizări, a lovit Brașovul și lucrătorii acestuia în mod special.

În 1982, Nicolae Ceaușescu inițiază un plan de reducere a datoriilor externe ale României. O parte din banii care până atunci erau destinați producerii și distribuirii de produse alimentare a fost redirecționată pentru plata datoriilor pe care țara le avea către creditorii externi, în special către Occident. Acest lucru a condus în scurt timp la colapsul total al pieței produselor de larg consum din România, și implicit din Brașov. În această situație, statul a raționalizat alimentele și bunurile de consum, conducând la cozi lungi pentru produsele de bază. În acest mediu de prăbușire economică și de împuținare dramatică a alimentelor a izbucnit revolta de la Brașov, în data de 15 noiembrie 1987.
[modificare] Desfășurare

Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”[4]. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața[4]. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean de Partid, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni[5].

Inițial, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”[5]. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic[4], iar oamenii au început să scandeze sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marșului, printre manifestanți s-au infiltrat membri ai Securității deghizați în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa și de a reține figuri. Alții au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând[5].

Ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Județean de Partid și sediul primăriei, „aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”. Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populația fiind chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid. În acel an de drastice raționalizări, pe protestatari i-a înfuriat în special să descopere pavoazarea festivă a clădirilor oficiale și abundența de produse alimentare pregătite pentru a celebra victoria în simulacrul de alegeri locale. Cei care au pătruns în clădirea Comitetului de Partid au găsit acolo produse care în acea perioadă erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cașcaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare) și au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte aparțineau comuniștilor și trebuiau înlăturate sau arse[5]. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra mobilierului, ci a agresat și membri ai nomenclaturii brașovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind bătut și fiindu-i spartă o arcadă[4]. Unul din milițieni a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, iar uniforma i-a fost sfâșiată de mulțime[6].

Manifestanții au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaș, alcătuit din înregistrări de propagandă și documente de partid, a ars ore bune în piața din centrul Brașovului. La sosirea serii, forțele de Securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și au împrăștiat prin forță revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini[7] și mașini blindate[8]. Deși nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestați. Totuși, deoarece regimul ceaușist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist. Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.
[modificare] Reacția studenților

La câteva zile după revolta muncitorilor, Cătălin Bia, student la Facultatea de Horticultură, se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scria: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”[5]. Lui i se alătură colegii Lucian Silaghi și Horia Șerban. Cei trei sunt arestați imediat. Ulterior, în campusul studențesc apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenți distribuie manifeste. Securitatea operează în total șapte arestări, iar cei arestați vor fi anchetați, apoi exmatriculați și retrimiși în localitățile de unde proveneau, fiind puși sub supraveghere strictă, împreună cu familiile lor[5].

Politologul Vladimir Socor, citând surse anonime din cadrul conducerii de partid de la București, precum și rapoarte independente ale unor călători occidentali întorși de la Brașov, susține ideea că mai multe sute de studenți ai Universității Politehnice din oraș ar fi participat în campus, pe 22 noiembrie, la un miting de solidarizare cu muncitorii brașoveni[9]. Nu există însă suficiente probe care să demonstreze afirmația lui Vladimir Socor.
[modificare] Urmări
[modificare] Ancheta

Securitatea a început identificarea protestatarilor încă din 15 noiembrie, prin securiști infiltrați printre muncitori, prin „trecători” sau Dacii cu geamuri fumurii din care se care se fotografia și filma. Din aceeași seară au început și arestările. Au fost aduse echipe de anchetatori de la Inspectorate de Miliție și de Securitate din toată țara, iar acestea au selectat protestatarii considerați cei mai periculoși pentru regim[4].
Vezi și: Lista persoanelor anchetate și condamnate pentru revolta din 1987 de la Brașov

Cei anchetați au fost bătuți și torturați. Printre cei mai zeloși coordonatori ai anchetelor s-a aflat căpitanul de miliție Alexandru Ionaș, fost șef al Serviciului Cercetări Penale din Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti[4]. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În final, el a ajuns directorul Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) – centrul regional din România[4].

Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torționari din întreaga țară, de la Inspectorate județene de miliție și securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne și șeful Inspectoratului General al Miliției, general-locotenentul Constantin Nuță, au fost trimiși la Brașov pentru a coordona măsurile represive[4]. Emil Macri conducea Direcția a II-a a Securității, contrainformațiile economice, și mai participase, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, și la reprimarea grevei din Valea Jiului, din 1-3 august 1977. O dovadă clară că toate Direcțiile Securității au fost implicate în măsuri represive de poliție politică. Macri și Nuță au fost atât de eficienți la Brașov încât Nicolae Ceaușescu i-a trimis ulterior și la Timișoara, în decembrie 1989[4].

Alt ofițer identificat de cei arestați ca fiind implicat în represiune a fost generalul Nicolae Neagu[10].

Conform mărturiei unuia dintre cei anchetați, Werner Sommeraurer, unul dintre ofițerii de Securitate care l-a torturat a fost Ristea Priboi. Într-una din anchete, „căpitanul care mă ancheta mi-a pus pistolul la gât în fața lui Priboi”[4]. Sommeraurer mai spune[4]:
„Nici Priboi nu s-a lăsat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a întins pe masă și m-a lovit peste tălpi atât de tare, încât îmi crăpaseră tălpile de la pantofi.”
—Marius Oprea și Stejărel Olaru: „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov”

Dezvăluirile lui Sommerauer au fost făcute în cartea lui Marius Oprea și Stejărel Olaru „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov”, apărută în 2002. Ristea Priboi, pe atunci deputat PSD de Vrancea și membru al Comisiei parlamentare de control al Serviciului de Informații Externe, după ce fusese șeful acesteia, le-a intentat proces de calomnie lui Werner Sommerauer și Marius Oprea, în solidar cu ziarele România Liberă și Evenimentul Zilei, deși Oprea și cele două cotidiane nu făcuseră decât să consemneze declarațiile fostului participant la revoltă. Procesul a fost deschis la Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei, pe data de 12 noiembrie 2002, iar Priboi îi solicita lui Sommerauer 15 miliarde lei vechi pentru calomnie[10]. Presa din acea vreme a consemnat că, în mod suspect, Nicolae Jidovu, președintele instanței, solicitase cazierele lui Sommerauer și Oprea cu o zi înainte ca Ristea Priboi să facă plângerea penală[10]. Potrivit legii, cazierul se cere abia la primul termen de judecată.

Fost lucrător în cadrul Direcției de Informații Externe a Securității, Ristea Priboi fusese deconspirat opiniei publice de către CNSAS. Fostul prim-ministru Adrian Năstase, protectorul lui Priboi[11], i-a acuzat pe membrii CNSAS, în martie 2001, că „ling dosarele până la Burebista”[12]. Ristea Priboi promovase în perioada comunistă până în fruntea U.M. 0225, serviciul care se ocupa de „Europa Liberă” și relația cu exilul românesc, serviciu aflat în subordinea generalului Pleșiță, înlocuindu-l în funcție pe colonelul Vasile Buha[11]. Senatorul PNL Radu F. Alexandru l-a acuzat pe Priboi în plenul Senatului, în ședința din 12 februarie 2001, de participare la numeroase acte teroriste întreprinse de Securitate în afara țării[13]:
„Printre „performanțele” de tristă amintire a echipei Pleșiță – Buha – Priboi vă readuc în memorie: atentatul asupra postului de radio „Europa Liberă”, soldat cu victime omenești, pus la cale cu Carlos „Șacalul”, celebrul terorist; scrisoarea capcană expediată lui Șerban Orescu și rănirea gravă a acestuia; înjunghierea lui Emil Georgescu, directorul postului „Europa Liberă”; bătăile teribile administrate în plină stradă Monicăi Lovinescu și lui Paul Goma. Trebuie menționat că în serviciul condus de Buha și Priboi s-au proiectat, de altfel, toate acțiunile întreprinse, de-a lungul anilor, împotriva celor care s-au exprimat deschis, în afara țării, împotriva regimului Ceaușescu.”
—Radu F. Alexandru – Declarație Politică făcută în plenul Senatului, luni 12 februarie 2001

La primele termene de judecată, la apelul lansat de Grupul pentru Dialog Social, sala a fost plină cu personalități venite să-l susțină pe Werner Sommerauer. Pe lângă membri ai Asociației „15 Noiembrie” Brașov și ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, la tribunal au fost prezenți Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Radu F. Alexandru, Adrian Niculescu, Doina Jela, Horia-Roman Patapievici, Dan Pavel și mulți alții[14].

În martie 2005, după doi ani de procese, magistrații Judecătoriei Sectorului 1 București i-au achitat pe Marius Oprea și Werner Sommerauer, considerând că infracțiunii de calomnie îi lipsește unul din elementele constitutive. Totodată, instanța a respins și acțiunea civilă a lui Ristea Priboi, obligându-l să plătească statului 1 milion de lei cu titlu de cheltuieli judiciare[15]. Priboi a atacat decizia cu recurs și, la solicitarea lui, Înalta Curte de Casație și Justiție a stămutat procesul la Focșani, capitala județului pe care îl reprezenta acesta în Parlamentul României[10]. Pe tot parcursul procesului, Serviciul Român de Informații a refuzat să pună la dispoziția apărării dosarul anchetelor Securității din noiembrie 1987-decembrie 1988[10]. Istoricul Marius Oprea a declarat presei:
„Este clar un proces politic pentru că atât Jidovu, cât și magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție au acționat la ordinul politic al PSD, favorizându-l pe Priboi. Criteriul de promovare în magistratură este vechimea, iar judecătorii de acum, de la Instanța Supremă, în anii comunismului, au condamnat la ani grei de închisoare pentru o găleată de cartofi.”
—Ondine Gherguț și Gheorghe Zaharia: „Răstignit a doua oară de Securitate”

În 2004 însă, Parchetul îl arestează pe omul de afaceri craiovean Genică Boerică pentru mai multe infracțiuni economice. Pentru a obține o sentință redusă, acesta colaborează cu anchetatorii și denunță la rândul lui mai multe persoane, printre care și pe Adrian Năstase și Ristea Priboi[16]. Cazul este preluat de Direcția Națională Anticorupție, care îl pune pe Priboi sub învinuire, în aprilie 2006, pentru infracțiunile de obținere de foloase necuvenite și trafic de influență[16]. Ulterior, D.N.A. mai deschide un dosar împotriva lui Ristea Priboi și Adrian Năstase, dosar supranumit de presă „mătușa Tamara”. În februarie 2006, Ristea Priboi dispare din țară, iar în lipsa sa, Werner Sommerauer și Marius Oprea sunt achitați.

Pe perioada anchetei, protestatarii au fost torturați sălbatic[4], fiind bătuți cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun sau cu picioare de scaun, cu parul, cu bâta, cu bastonul de cauciuc la testicule, loviți în stomac, bătuți la palme și la tălpi cu bastonul de cauciuc sau loviți de calorifer[5][4]. Li s-au strivit degetele în ușă, li s-a smuls părul, au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți astfel sau ținuți în pielea goală, în frig. Arestații au fost așezați în poziții incomode, obositoare și dureroase: siliți să stea într-un picior (uneori, supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu, să facă genoflexiuni, să stea într-o mână sau să sară ca broasca[5]. Organele lovite în mod constant de torționari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele și stomacul.

Anchetatorii au folosit procedee din anii ’50, precum ancheta nocturnă și ancheta continuă, iar unii anchetați au fost închiși împreună cu detinuți de drept comun. În București, în arestul Securității din Calea Rahovei, unii dintre cei cercetați au fost legați cu lanțuri și cu bile de oțel, iar alții amenințați cu pistolul la tâmplă[5]. Securitatea a folosit intens și tortura psihică, anchetatorii străduindu-se să provoace gemete sau urlete de la cei anchetați, pentru a-i înspăimânta pe ceilalți din același lot, care aveau posibilitatea de a le auzi. Alți protestatari au fost închiși în celule cu pete proaspete de sânge[5].

În timpul anchetei, aliniați pe hol, protestatarii arestați erau inspectați de ofițeri de Miliție și Securitate, precum și de Maria Cebuc, reprezentanta Partidului la Brașov, care le adresau injurii și îi scuipau[5].

Din cauza torturilor, privării de somn și a regimului alimentar din detenție, cei arestați au pierdut în greutate multe kilograme, iar unii dintre ei au contactat boli de care suferă și în prezent[4]. Gheorghe Gyerko, unul din muncitorii anchetați, își amintește: „Am reușit să slăbesc cel puțin 12-13 kg, în 7-8 zile. M-au bătut în fiecare zi și nu mă lăsau să dorm”[4]. Stan Voinea, alt muncitor arestat și torturat, a decedat, în februarie 2008, la Brăila. Condamnat la proces, fusese deportat acolo cu întreaga familie, iar fiul său și colegii din Asociația „15 Noiembrie 1987” susțin că moartea sa se datorează tratamentului la care a fost supus în beciurile Securității[7]. Un alt muncitor care a murit după deportare este Vasile Vieru. Acesta a decedat la Bârlad, orașul în care îi fusese stabilit domiciliul obligatoriu, în septembrie 1988, la mai puțin de un an după bătăile suferite în timpul anchetei. Nicuță Paraschiv, anchetat și condamnat și el, își amintește: „La Bârlad am fost deportat cu Vieru. M-am întâlnit cu el cu o săptămână înainte să moară. Îi căzuseră toți dinții din gură și părul din cap”[7].

În paralel cu ancheta, în lunile noiembrie și decembrie, în întreprinderile la care lucrau cei arestați se țin ședințe de partid în care muncitorii participanți la revoltă sunt înfierați și catalogați „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, „elemente înrăite”, o „pată pentru colectiv” și o „rușine”[4]. Cei care iau cuvântul îi condamnă pentru comiterea unui „act banditesc”, pentru „huliganism barbar” și „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool și sunt catalogați inclusiv „debili mintali”. Unul dintre acuzatori își exprimă în luarea de cuvânt teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer o parte din întreprindere[4]. Se cere pedepsirea severă a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, inclusiv deportarea lor. Mai mulți vorbitori, considerând protestul o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, solicită pentru cei acuzați pedeapsa capitală[4].
[modificare] Procesul

În preambulul procesului, pe 1 decembrie 1987, la Întreprinderea de Autocamioane s-a ținut așa-numita adunare generală a oamenilor muncii. Participanții au fost selectați cu atenție, iar în incinta fabricii au fost aduse detașamente ale gărzilor patriotice, pregătite să intervină în cazul în care situația ar fi degenerat[5]. Luările de cuvânt au fost stabilite dinainte, iar adunarea a fost transmisă în direct pentru conducerea de partid de la București. Pe lângă obișnuitele discursuri de înfierare cu mânie proletară a participanților la revoltă, la această ședință s-au luat decizii administrative și politice dure. S-a hotărât demiterea întregii conduceri a Întreprinderii de Autocamioane și alegerea uneia noi, deoarece s-a considerat că vechea conducere nu a reușit să împiedice mișcarea de protest[5]. În plus, au fost excluse din PCR mai multe persoane din structura de producție a uzinei, considerate incapabile să stopeze „actul huliganic”.

Din beciurile Securității București, cei anchetați au fost readuși la Brașov după două săptămâni, într-o coloană de autobuze speciale; șoseaua București-Brașov a fost blocată, nicio mașină neavând permisiunea de a trece pe lângă coloană[4]. Pentru pregătirea procesului a fost trimis la Brașov, pe 2 decembrie, însuși ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care deținea și gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a ținut pe 3 decembrie 1988, cu ușile închise și sub supravegherea atentă a Securității și a secretarului județean de partid, Petre Preoteasa[4]. Din cele 181 de persoane anchetate, au fost judecați 63 de participanți la revoltă.

Procesul s-a ținut la Întreprinderea de Autocamioane și a fost unul înscenat, cu sentințe stabilite dinainte, asemenea celor din anii ’50[5]. „Publicul” a fost admis în sală abia după ce Securitatea a inspectat-o minuțios și a montat microfoane[5]. Spectatorii la proces au fost atent selectați și verificați nominal la intrare, printre ei fiind infiltrați mulți securiști. Pe perioada procesului, intrarea în oraș a fost păzită, iar circulația în jurul întreprinderii întreruptă. Mai multe unități militare din Brașov au fost puse în stare de alarmă, iar în uzină au fost plasate unități speciale, pregătite să intervină în orice moment[5].

Pentru a ascunde ideea că revolta de la Brașov fusese una politică, protestatarii au fost judecați pentru tulburarea liniștii publice și ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentințe cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din țară[5], deși anterior, în numeroase ședințe de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participanții la revoltă, pentru a constitui un exemplu[4]. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor și fixarea domiciliului obligatoriu în alte orașe, deși hotărârile cu privire la astfel de măsuri administrative fuseseră abrogate încă de la sfârșitul anilor ’50[4]. Întregul proces a durat doar o oră și jumătate.
[modificare] Deportarea

Deportarea muncitorilor condamnați s-a făcut în mare grabă. Acestora li s-a permis să-și ia cu ei doar câteva lucruri, apoi au fost despărțiți de familii, urcați în dube în care se aflau însoțitori din cadrul forțelor de represiune și transportați în localitățile unde li se fixase domiciliul[7]. Muncitorii deportați au fost dispersați la întreprinderi de pe tot cuprinsul țării, în orașe precum Filiași, Târgoviște, Brăila sau Bârlad. În aceste localități ei au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliție și Securitate locale, fiind obligați să se prezinte periodic pentru declarații. Unii dintre muncitori au continuat să fie maltratați sau amenințați și pe perioada deportării[5].

Ca o primă măsură restrictivă, toți deportații au fost încadrați ca simpli muncitori la noile locuri de muncă, deși unii din ei fuseseră maiștri la Întreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de muncă respective a însemnat și reducerea corespunzătoare a salariului, unii din ei reușind cu greu să-și asigure traiul de zi cu zi. Securitatea a răspândit în uzine zvonul că persoanele nou încadrate erau informatori, ceea ce a făcut să fie priviți cu suspiciune de colegii de la locurile de muncă[5].

Muncitorilor le-a fost interzisă întoarcerea în Brașov, soțiile lor fiind obligate să obțină aprobarea de a-i vizita în orașele în care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, soția lui Ludovic Vitos, declara[7]:
„Am fost obligată de Schuster si Cebuc să merg dupa soțul meu, în deportare. Soțul meu nu a primit aprobare să vină la Brașov. Eram obligați să semnăm condica la căpitanul Atanasiu din Târgoviște.”

În paralel, persoane din conducerea Organizației Județene PCR din Brașov au executat puternice presiuni asupra soțiilor deportaților, pentru a le convinge să divorțeze de aceștia. Corina Iacob, soția lui Dănuț Iacob, își amintește[7][4]:
„Când soțul meu era deportat, mă chemau cei de la Județeana de Partid. Cebuc, care era secretară cu propaganda, mi-a zis că-s tânără, că e păcat să plec din Brașov, că am tot viitorul înainte și îmi cerea să divorțez.”
„Ești brașoveancă, abia te-ai căsătorit, dar te-ai căsătorit cu un vagabond. Gandește-te bine, ori îl urmezi, ori divorțezi și rămâi în Brașov». «Abia ne-am căsătorit – ziceam – ne iubim…». «Lasă iubirea, că nu asta e importantă».”

Pavel Nicușari și soția sa chiar au decis să divorțeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit după 1989.[7]

În general, muncitorii deportați și familiile lor au fost supuși unor presiuni puternice și unei supravegheri constante. Unii din cei deportați n-au mai revenit niciodată în Brașov, decedând în localitățile unde li se stabilise domiciliul forțat.
[modificare] Concluzii

Deși revolta de la Brașov nu a condus în mod direct la Revoluția din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu și încrederea pe care acesta o avea în sindicatele comuniste[17]. Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea „inabilitatea lui Ceaușescu de a detecta semnalele de alarmă date de tensiunile crescânde în sânul muncitorilor, acesta continuând orbește cu aceleași măsuri economice, aparent indiferent față de consecințele lor”[3]. Prin urmare, revolta de la Brașov a subliniat nemulțumirea tot mai mare în rândul clasei muncitoare împotriva regimului Ceaușescu; în plus, ea a prefigurat mișcarea populară care va doborî sistemul comunist din România. Brașovul a cunoscut din nou revolta în decembrie 1989, când românii au alungat definitiv regimul Ceaușescu și l-au executat pe acesta.

După 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al României, s-a deplasat la Brașov și s-a întâlnit la primăria orașului cu foștii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetați în 1987, Gheorghe Robu le-a declarat[5]:
„Băieți, i-am găsit pe toți cei care v-au anchetat în noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Român de Informații, la Armată și la Ministerul de Interne. Am înaintat câte un dosar domnului Ursu, domnului Stănculescu și domnului Măgureanu. Să-și facă ordine în ministere și eu îmi voi face ordine la mine în minister.”

Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat și condamnat pentru abuzurile comise în acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre torționari au ocupat sau continuă să ocupe funcții influente în aparatul administrativ sau legislativ al statului

Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Revolta s-a declansat la intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa in noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, si continuata a doua zi dimineata cu un mars pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman.

Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. A urmat interventia brutala a trupelor speciale de Securitate, arestarile, torturile etc.

Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au intors in Brasov.

Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti.

Pana in prezent, 12 dintre cei 61 de muncitori deportati au incetat din viata. In data de 2 ianuarie 1990 a avut loc la Brasov constituirea Asociatiei „15 Noiembrie 1987” (…)

In 2002, la aniversarea a 15 ani de la evenimentele din 1987, S.C. ROMAN S.A., intreprinderea de Autocamioane din care a pornit revolta muncitorilor, a intrat in ultima faza de disponibilizari masive de personal. Este anul din care majoritatea membrilor Asociatiei 15 Noiembrie 1987 au devenit someri. Pe tot parcursul anului, criza sociala a membrilor asociatiei s-a adancit. Problemele legate de somaj, sanatate etc. s-au amplificat fara a se putea intrezari o solutionare a lor.

La simpozionul international organizat de Asociatie in Aula Universitatii Transilvania din Brasov, cunoscutul luptator antisovietic Vladimir Bukovski a afirmat ca Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost semnalul care a anuntat prabusirea Cortinei de Fier si a Lagarului Comunist, Brasovul ocupand un loc important in istoria sfarsitului de secol XX.

In luna mai a anului 2006, Asociatia 15 Noiembrie 1987 l-a avut din nou ca invitat pe Vladimir Bukovski, in cadrul unei conferinte legate de Rezistenta anticomunista. Acesta, imediat dupa 1989, a infiintat Centrul Varsovia ’90, institutie care avea drept obiectiv realizarea Procesului Comunismului pe modelul Nurnberg.

La initiativa si cu sprijinul moral al celebrului luptator anticomunist, presedinte al Memorialului Gulag, s-a infiintat la Brasov Centrul Rezistentei Anticomuniste, care are, printre altele, ca scop condamnarea comunismului ca doctrina criminala. Organizatiile fondatoare, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si Civic Media, impreuna cu Solidaritatea si ceilalti parteneri care s-au raliat ulterior actioneaza in continuare dupa aceleasi comandamente morale care au determinat revolta din 1987.

USL CERE DEMISIA LUI SORIN APOSTU DIN FUNCTIA DE PRIMAR AL CLUJULUI!

15 nov.

USL cere demisia lui Sorin Apostu din functia de primar al Clujului.


Organizaţiile din Cluj ale PSD şi PNL îi cer lui Sorin Apostu, arestat pentru luare de mită, să demisioneze din funcţia de primar al orasului, anunta Agerpres. Vicepreşedintele PSD Cluj Aurelia Cristea a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că Sorin Apostu trebuie să demisioneze „din respect pentru cetăţenii Clujului”. La rândul său, vicepreşedintele PNL Cluj Steluţa Cătănciu a declarat, în aceeaşi conferinţă de presă, că PDL şi Emil Boc încearcă să-şi ascundă răspunderea prin „teoria că justiţia îşi face datoria”.

„Având în vedere declaraţia domnului Boc din care reiese că primarul Clujului nu a fost exclus prin decizia partidului, ci a făcut o cerere în acest sens pentru a nu-şi pierde mandatul, înseamnă că PD ţine cu dinţii în continuare de funcţiile pe care le deţine, indiferent de scandalurile în care sunt implicaţi. În acest caz, nu cred că mai este cazul să vorbim despre coduri etice şi lupte împotriva corupţiei, teme preferate ale democrat-liberalilor până în urmă cu o lună”, spune Aurelia Cristea, vicepresedinte PSD Cluj.

„Este adevărat şi important că justiţia îşi face datoria, vedem toţi acest lucru, dar este la fel de important ca justiţia să fie lăsată să-şi facă datoria până la capăt, indiferent unde s-ar putea opri. Însă, dincolo de raportarea ipocrită la justiţie, există o răspundere politică a PDL în raport cu generalizarea unui sistem de corupţie la nivelul întregii ţări. În acest caz specific al Clujului, răspunderea politică directă este a premierului Emil Boc care a promovat în administraţia clujeană doar apropiaţi de-ai săi pe care i-a girat personal. Emil Boc trebuie să răspundă la următoarea întrebare: De ce administraţia clujeană a devenit o reţea generalizată de corupţie?”, afirma si Steluţa Cătăniciu, vicepresedinte PNL Cluj.

Lucero,Esta Vez la Primera Soy Yo.

15 nov.

Esta Vez La Primera Soy Yo!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Busta Rhymes ft Mariah Carey – I Know What You Want [1080pHD]

15 nov.

I Know What You Want!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Colbie Caillat – Fallin’ For You – Live Walmart Soundcheck

15 nov.

Fallin’For You!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Jason Reeves (feat. Colbie Caillat) – No Lies (Official Video)

15 nov.

No Lies!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Kelly Rowland – Lay It On Me ft. Big Sean

15 nov.

Lay It On Me!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

SAMBATA ,USA VA PARTICIPA LA SUMMITUL ASEAN-MIZA PETROLUL!

15 nov.

Statele Unite iau parte la summitul Asiei de Est, contrabalansand puterea Chinei. Miza discutiilor: suveranitatea asupra Marii Chinei de Sud si a depozitelor de petrol.

Insula Pagasa, din grupul de insule Spratly din Marea Chinei de Sud, disputata intre China si Filipine


Statele Unite se vor alatura sambata summitului Asiei de Est, care reuneste principalele puteri asiatice, incercand sa contrabalanseze influenta Chinei si sa isi reasigure aliatii ca administratia de la Washington nu a uitat de angajamentul pe care si l-a luat fata de regiune, informeaza AFP. China resimte presiunea de a ajunge la un compromis in privinta suveranitatii asupra Marii Chinei de Sud, o miza importanta datorita depozitelor de hidrocarburi.

Statele Unite vor participa la discutii cu statutul de observator si isi vor face intrarea oficiala in acelasi timp cu Rusia, adaugandu-se celor 18 membri permanenti au organizatiei. Summitul Asiei de Est are loc la sfarsitul saptamanii pe insula indoneziana Bali.

Pentru statele asiatice, prezenta Statelor Unite la discutii transmite un semnal puternic de reasigurare, promitand sa limiteze puterea Chinei.

Unul dintre subiectele ce isi vor face loc pe agenda de discutii este suveranitatea asupra Marii Chinei de Sud, bogata in depozite de petrol. Vietnam, Filipine, Taiwan si China isi disputa suveranitatea asupra insulelor din Marea Chinei de Sud, bogate in resurse. Printre acestea se numara si Insulele Spratly, pe care Beijingul le considera ale sale.

China a refuzat constant orice intruziune externa in chestiunea spinoasa a suveranitatii, preferand negocierile bilaterale, in care pozitia sa ca a doua economie a lumii isi spune cuvantul.

„In marea lor majoritate, tarile asiatice stiu ca pot beneficia de cresterea economica a Chinei, insa exista si motive de ingrijorare […] cauzate de expansiunea politica si militara”, sustine Tim Huxley, directorul sediului din Singapore al Institutului International de Studii Strategice.

Summitul Asiei de Est reuneste pana in prezent tari precum China, Japonia, Coreea de Sud, India, Australia si Noua Zeelanda, precum si cele zece tari ale ASEAN (Asociatia natiunilor din sud-estul Asiei). Natiunile ASEAN se vor intruni de asemenea joi, cu ocazia summitului anual al organizatiei, pe insula indoneziana Bali.

„Nu invitam pe cineva pentru a contracara, cu buna stiinta, pe altcineva. Insa, in cele din urma, asta se intampla”, a declarat secretarul general al ASEAN, Surin Pitsuwan facand referire la semnificatia prezentei Statelor Unite la discutii.

Inainte de a participa la summitul Asiei de Est, Barack Obama va merge in Australia pentru a anunta amplasarea permanenta a unor trupe americane in nordul Australiei. Acestea vor mari contingentul fortelor navale americane in Marea Chinei de Sud, adaugandu-se bazelor de la Okinawa (Japonia), din Coreea de Sud si din Insula Guam.

Presedintele Barack Obama si-a anuntat duminica, cu ocazia summitului de cooperare economica Asia-Pacific din Honolulu, planurile de a crea cea mai mare zona de liber schimb din lume, aratand ca interesele americane si cele ale regiunii asiatice sunt legate. „Regiunea Asia-Pacific este absolut cruciala pentru cresterea economica a SUA. Consideram ca aceasta este o prioritate”, a declarat Obama.

La finalul summitului de la Honolulu, Obama a mai afirmat ca s-a saturat de practicile comerciale si monetare ale Chinei, in cel mai dur discurs la adresa economiei rivale de pana acum. Obama a insistat ca Beijingul sa isi lase moneda sa se aprecieze mai repede, spunand ca este tinuta jos in mod artificial, ceea ce dauneaza companiilor americane si locurilor de munca. El a spus ca economia chineza, care se prezinta de multe ori ca „emergenta”, este acum „matura” si ar trebui sa se comporte ca atare.

Discutiile din cadrul celor doua summituri (al ASEAN si al Asiei de Est) vor aborda si problema Myanmar. Considerata, pana nu demult, o paria din cauza problemelor politice, Myanmar va incerca sa obtina aprobarea de a prezida ASEAN in 2014, pentru a dovedi ca este hotarata sa continue reformele democratice.

CANCELARUL BASESCU SARE LA BEREGATA PETROMULUICARE A CRESCUT PRETURILE PENTRU CA ARE MONOPOL!

15 nov.

Băsescu: Petrom a crescut preţurile pentru că deţine monopol.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la TVR că motorina nu a fost scumpită de Petrom „în plină campanie agricolă” pentru că ar fi existat cerere mare. Motivul ar fi că societatea deţine monopol pe resursele de ţiţei.
Băsescu: Petrom a crescut preţurile pentru că deţine monopol pe resursele ţării.


Directorului general de la Petrom a explicat că preţul motorinei a crescut, deşi preţul ţiţeiului de plan mondial a scăzut, pentru că a existat cerere. Aceasta declaraţia l-a deranjat pe şeful statului, care a ţinut să precizeze că nu acesta a fost motivul scumpirii, ci faptul că în acest moment Petrom deţine monopolul şi profită de acest lucru.

„Nu întotdeauna ne place ce ne face Petromul. Mie nu mi-a plăcut când directoarea Mariana Gherghe a ieşit în plină campanie agricolă să spună că s-a mărit preţul la motorină, deşi a scăzut preţul la ţiţei pe plan mondial. Explicaţia ei a fost că a existat cerere. Nu, explicaţia a fost că Petrom deţine monopol”, a spus Traian Băsescu.

Profitul net al companiei Petrom a crescut în primele nouă luni ale acestui an. Practic acesta s-a dublat de profitul din 2010. În 2010, Petrom a avut un profit record de 12 miliarde de lei.

MIRCEA GEOANA ISI VA FACE UN NOU PARTID:NOUA STANGA!

15 nov.

Cu cine vrea Geoană să-şi facă partid

Mircea Geoană îşi pregăteşte terenul pentru situaţia în care va fi exclus din PSD. Social-democratul vrea să creeze un nou partid de stânga, în care ar urma să-l aducă şi pe Marian Vanghelie, spun surse din PSD. Pe de altă parte, „jocul individual” al lui Geoană, în ultimele luni, pare să stea la baza excluderii.Mai mulţi lideri de filiale şi şefi CJ i-au promis sprijin lui Geoană.
Mircea Geoană îşi face planul de bătaie în cazul excluderii din PSD.

Încă din vară în culisele politice se discuta intens despre o posibila participare a lui Mircea Geoană la o nouă construcţie politică dar şi despre promovarea lui ca independent, într-o nouă formulă de guvernare.

După ce liderii PSD au început mazilirea şefului Senatului, Mircea Geoană a negat că va pleca din partid, dar s-a pus din nou pe tapet înfiinţarea unui nou partid de stânga, surse apropiate senatorului declarând că pregătirile sunt destul de avansate.

Pentru că se aşteaptă ca, la şedinţa Comitetului Executiv Naţional din 22 noiembrie, să fie exclus din PSD, Geoană a pornit demersurile pentru a pune pe picioare noua formaţiune (Noua Stângă?), spunându-se că întreaga acţiune este orchestrată de Cosmin Guşă.

În noul partid ar urma să vină alături de Geoană şi Marian Vanghelie, liderul de la Bucureşti pus pe margine de echipa Ponta, dar şi un număr de aproximativ 10 parlamentari. Chiar şi unii şefi de filiale i-ar fi promis sprijin lui Geoană în demersul de creare a noului partid şi a structurilor teritoriale.

Printre aceştia se numără, potrivit unor surse citate de Mediafax, Constantin Nicolescu, şeful CJ Argeş, Silvian Ciupercă, preşedintele CJ Ialomiţa, Gheorghe Bunea Stancu, preşedintele CJ Brăila, Constantin Boşcodeală de la PSD Buzău şi Oana Niculescu- Mizil, de la Călăraşi, cunoscută ca o apropiată a lui Vanghelie. De altfel, până ca în Kiseleff să se interzică orice comentariu în scandalul Geoană, unii dintre cei care şi-au oferit susţinerea au apucat să-şi exprime dezacordul faţă de demersurile centrului de înlocuire a lui Geoană de la Senat şi de excludere a acestuia din PSD.

Sursele citate susţin că, în cadrul negocierilor duse cu Geoană, s-a stabilit ca şefii din teritoriu să nu demisioneze din partid odată cu excluderea fostului preşedinte al PSD, însă îl vor susţine cu resurse, atât financiare, logistice, cât şi umane, pentru crearea structurilor organizatorice ale noului partid. În plus, senatorul va beneficia şi de susţinerea unui grup important de primari PSD din judeţul Dolj, cei care săptămâna trecută au şi ameninţat că vor pleca din partid dacă Geoană va fi exclus.

Planurile lui Geoană de a forma un nou partid vin pe fondul declaraţiilor lui Traian Băsescu că nu-l vede pe social-democrat nici în PDL, nici în UNPR. Mai mult, şeful statului a pledat repetat pentru apariţia de noi forţe poli tice, conştient fiind că PDL nu poate atinge singur pragul de 50%.

Întrebat luni seară, la TVR, despre aceste noi forţe politice, şeful statului a evitat să dea un răspuns. În urmă a rămas însă întrebarea dacă formaţiunea lui Geoană este ceea ce vrea Băsescu.

BASESCU L-A REVOLUAT PE GEOANA:DE LA MINCINOS SI SLAB LA POLITICIANUL MATUR!

15 nov.

Evoluţia lui Geoană în ochii lui Băsescu. De la mincinos şi slab la politicianul matur.

Preşedintele Traian Băsescu şi-a schimbat radical părerea despre Mircea Geoană. Dacă până mai ieri, social-democratul era văzut de şeful statului ca un politician slab, prea mic pentru jocul politic, acum Băsescu crede că Geoană este un om politic matur. Analiştii politici pun laudele preşedintelui pe seama furiei că şi-a pierdut aliatul de la conducerea Senatului. Adică pe Mircea Geoană.
Traian Băsescu ar fi supărat că îl pierde pe Geoană de la şefia Senatului.

Mircea Geoană a crescut în ochii lui Traian Băsescu. Acum fix un an, preşedintele îl ataca dur pe şeful Senatului spunând că are multă mizerie în spatele lui, că este un mincinos, motiv pentru care nici n-a vrut să-l desemneze să primească onorul Armatei de Ziua Naţională.

Totuşi, Băsescu a dat atunci semnalul unei schimbări, în decembrie 2010, când aprecia că, în ciuda neajunsurilor pesedistului, acesta nu ar trebui schimbat de la şefia Senatului. „Trebuie să avem stabilitate în funcţionarea instituţiilor. A fost desemnat, este ales de cameră, este un regulament al camerei”, argumenta Băsescu.

Înainte de această intervenţie însă, Băsescu l-a făcut cu ou şi cu oţet pe Geoană ori de cîte ori a avut ocazia, iar confruntarea din 2009 pentru fotoliul de la Cotroceni a fost prilejul unor acuzaţii grave la adresa senatorului PSD. Acum, faptul că îl laudă este interpretat de analişti ca o supărare a preşedintelui că rămâne fără omul său la şefia Senatului.

„Declaraţia de susţinere este provocată de furia preşedintelui că îşi pierde aliatul de încredere de la conducerea Senatului şi omul înfipt bine în PSD. Reacţia lui Traian Băsescu a lămurit pe toată lumea de partea cui a fost domnul Geoană”, a comentat pentru RTV.net analistul politic Bogdan Teodorescu. În opinia acestuia, dacă Geoană nu era omul PDL, îl schimbau până acum din fruntea Senatului.

Trecerea în revistă a declaraţiilor lui Băsescu evidenţiază cum Mircea Geoană a trecut, în numai doi ani, de la postura de „manechin” la cea de om politic „matur”.

14 noiembrie 2011: Politician matur
„Mircea Geoană e un om politic matur.”

8 decembrie 2010: Un mincinos

„Este un om care are multă mizerie în spatele lui (…) Până şi la un an după ce a pierdut penibil alegerile, continuă să mintă”.Traian Băsescu comenta astfel explicaţia dată de Mircea Geoană pentru vizita acestuia la Sorin Ovidiu Vîntu înainte de scrutinul prezidenţial din decembrie 2009.

23 septembrie 2010: Prea slab
„E prea slab pentru jocul politic mare, e dependent şi niciodată nu poate lua o bătălie politică pe cont propriu. Doar dacă are mare susţinere şi nici el nu ştie de ce trebuie să aibă mare susţinere, dar să o aibă … şi de la Vîntu, şi de la Voiculescu, şi de la partid, şi de la Dragnea, şi de la Hrebenciuc, lui îi trebuie susţinere de la toată lumea”.

4 decembrie 2009: Slab pregătit
„Românii se păcălesc cu imaginea lui Mircea Geoană ca om de externe. Este extrem de slab pregătit şi nu are capacitatea de a înţelege situaţia geopolitică, geostrategică a regiunii în care propria lui ţară se află”.

4 decembrie 2009: Lipsit de inteligenţă
„Nu sunt un fan Năstase, Doamne, fereşte, dar, spre deosebire de Geoană, Năstase are şi oarecare inteligenţă”.

3 decembrie 2009: Nu e sincer
„Mircea Geoană este un om slab. Mircea Geoană nu este un om sincer. Mie mi se pare că, pentru un candidat la Preşedinţie, Mircea Geoană are prea multe necunoscute.”

29 noiembrie 2009: Un manechin
„Este clar că sforarii din PSD şi rechinii Vântu, Patriciu, Voiculescu nu-şi lasă marioneta să se arate în faţa electoratului, pentru că, în adânca lui inteligenţă, riscă să spună fraze care să devoaleze costul pe care Mircea Geoană ar trebui să-l plătească dacă va deveni preşedintele României pentru susţinerea viguroasă, violentă chiar pe care o primeşte de la Voiculescu, Vântu şi Patriciu. (…) Ei cred că dacă îşi ţin manechinul ascuns, şi asta nu e o jignire, manechin, este citat din propagandistul actual al lui Mircea Geoană, domnul Crin Antonescu a utilizat această denumire pentru Mircea Geoană, deci ei cred că dacă îşi ţin manechinul ascuns populaţia nu va afla ce i se pregăteşte.”

29 noiembrie 2009: Dependent de alţii
„Opţiunea Mircea Geoană înseamnă un preşedinte slab, condus din spate de alţii. Despre Mircea Geoană aţi văzut, tot timpul, că este dependent de alţii.”

27 noiembrie 2009: Un laş

„Mircea Geoană este laş.Nu vrea să discute problemele reale ale ţării.”

Ponta: Băsescu l-a reevaluat pe Geoană

Liderul PSD, Victor Ponta, a sesizat şi el schimbarea de atitudine a lui Traian Băsescu faţă de Mircea Geoană. „Nu mă surprinde că Traian Băsescu l-a reevaluat şi pe Mircea Geoană. Acum două săptămâni spunea despre el că blochează activitatea Senatului, astăzi spune că trebuie ţinut acolo. Nu mă miră această reevaluare a lui Geoană, este tipică pentru Traian Băsescu”, a declarat Ponta pentru Mediafax.

PUIU HASOTTI(PNL) IL SMOTOCESTE PE TRAIAN BASESCU:PRELUNGIREA MANDATULUI LUI MORAR DE LA DNA CU SASE LUNI ILEGALA!

15 nov.

Opoziţia îl atacă pe Băsescu din cauza lui Daniel Morar


PNL şi PSD critică intenţia preşedintelui Traian Băsescu de a cere prelungirea cu şase luni a mandatului şefului DNA, Daniel Morar. Liderii celor două partide spun că intervenţia şefului statului pe o astfel de chestiune este ilegală.
Băsescu este atenţionat că nu e treaba lui cine este şeful DNA.

Liderul grupului parlamentar al PNL din Senat, Puiu Haşotti, crede că prelungirea mandatului procurorului şef al DNA cu şase luni este ilegală. „Prelungirea mandatului lui Morar este exagerată şi nelegală”, a declarat Haşotti pentru Mediafax, comentând declaraţiile făcute de şeful statului, Traian Băsescu, luni seară, la TVR, pe această temă.

La rândul său, preşedintele PSD, Victor Ponta, a arătat că nu este treaba preşedintelui nici cine este şeful DNA şi nici cât stă acesta în funcţie, prerogativa aparţinând CSM. Ponta a afirmat că toate funcţiile din procuratură ar trebui încadrate în termenii legali şi să nu mai fie numite şi influenţate politic. „Nu este treaba preşedintelui cine este şeful DNA sau cât stă în funcţie, ci este doar a Consiliului Superior al Magistraturii”, a spus Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, la TVR, că doreşte să îi ceară procurorului general Codruţa Kovesi prelungirea cu şase luni, până la raportul CE din vară, a mandatului procurorului-şef al DNA, Daniel Morar, care expiră peste două luni.

%d blogeri au apreciat: