Arhiva | decembrie, 2011

FOCURI DE ARTIFICII IN AUKLAND.NOUA ZEELANDA A INTRAT IN 2012!

31 dec.

Focuri de artificii la Aukland. 2012 a sosit în Noua Zeelandă VIDEO
31 dec 2011, 13:00 | Actualizat (acum 44 min)
REALITATEA.NET

A venit noul an şi în Noua Zeelandă.
Focuri de artificii la Aukland. 2012 a sosit în Noua Zeelandă VEZI VIDEO:
Focuri de artificii la Aukland. 2012 a sosit în Noua Zeelandă
deschide.

Noua Zeelandă sărbătoreşte la această oră intrarea în noul an. Focuri de artificii grandioase luminează la această oră primul mare oraş ce întâmpină 2012.

Noua Zeelandă este practic izolată din punct de vedere geografic. Cel mai apropiat vecin al său este Australia, la 2000 de kilometri nord-vest. Ţara a fost colonizată în jurul anului 1200 de triburi polineziene, care au pus bazele culturii tradiţionale maori.

În 1642 au apărut primii europeni. După mai bine de patru secole, influenţa britanică este cea mai evidentă, în special în anumite domenii: pub-urile, berea, pasiunea pentru rugby, cricket şi yahting, dar şi tabietul ceaiului de la ora 5.

Moştenirea maori, neglijată multă vreme, a cunoscut în ultima perioadă o renaştere spectaculoasă şi se afirmă în special în muzică şi marochinărie, dar şi în arta tatuajului. Amestecul de culturi, face din sărbătoarea Anului Nou un spectacol deosebit de colorat, când ritmurile străvechi tradiţionale se amestecă, fără a contrasta, cu dansurile moderne.

HAPPY NEW YEAR 2012!

31 dec.

MOTHERJONES.com:PRIMUL REVELION SARBATORIT IN KIRIBATI!

31 dec.

Noul an a sosit! În Kiribati

A început 2012, deocamdată doar în unele regiuni ale Pământului.

A început noul an în Kiribati. Locuitorii acestui arhipelag din Oceania sunt primii pământeni care sărbătoresc intrarea în 2012. O sută de mii de oameni îşi spun unii altora „La mulţi ani”. Kiribati se află la jumătatea distanţei dintre Hawaii şi Australia.

Pentru prima dată, locuitorilor din Kiribati li s-au alăturat şi cei din Samoa şi Tokelau. Cele două state insulare au trecut pe un alt fus orar pentru a se alinia cu marii lor parteneri de comerţ, Australia şi Noua Zeelandă.

Pentru a face această modificare, Samoa şi Tokelau, până acum ultimele regiuni care întâmpinau anul nou au sărit peste ziua de 30 decembrie şi au ajuns direct la ultima zi a anului. Cât despre tradiţiile de Revelion din Kiribati, oamenii cred că trecerea în noul an este un bun prilej pentru purificarea sufletului. De aceea, la miezul nopţii, mulţi se opresc pentru câteva minute din petrecere ca să se roage pentru un an mai bun decât cel care tocmai se încheie. În Kiribati, celebrările de Anul Nou nu se încheie odată cu venirea dimineţii. Zilele de 1 şi 2 Ianuarie sunt sărbători legale.

RADIO DEUTSCHE WELLE :REFORMA STATULUI :BILANTUL UNI ESEC!

31 dec.

Dacă bilanțul economic al anului 2011 este controversat, cel politic înregistrează o serie întreagă de eșecuri. Administrația actuală a anunțat obiective majore pe care le-a ratat însă integral.

A doua zi după alegerile legislative din 2008, președintele și viitorul prim ministru anunțau ca prioritate modificarea legii electorale. Legea adoptată înainte de alegeri amesteca, împotriva oricărei logici, principiul majoritar cu cel proporțional producând rezultate contradictorii. Câștigătorul alegerilor într-un colegiu uninominal oarecare putea fi devansat la capătul operațiunilor de atribuire a mandatelor de candidatul aflat pe locul al doilea sau chiar al treilea.

Reforma electorală

Președintele și, cel puțin de formă, și liderii PDL au militat pentru adoptarea sistemului de vot majoritar, dar la capătul unei guvernări nepopulare au fost nevoiți să renunțe la orice ambiție. Cu toate acestea conservarea actulului sistem este mai mult decât un eșec politic, fiind un veritabil eșec de natură morală. Dacă ar fi avut onestitatea să recunoască că s-au înșelat, democrat-liberalii ar fi putut iniția o reformă electorală care să conserve proporționaliatea atribuirii mandatelor, dar care să elimine situațiile confuze și contradictorii.

Unicameralismul și modificarea Constituției

După alegerile din anul 2009, președintele a relansat subiectul unicameralismului pe care îl propusese ca temă la referendum. Cu toate că inițial avusese succes într-un context în care alegătorii au fost cu totul nepreveniți asupra naturii reale a reformelor propuse, ulterior, pe fondul scăderii popularității sale, președintele a fost nevoit să abandoneze și acest subiect. Dar adevăratul eșec nu stă în faptul că oponenții săi au fost în cele din urmă mai puternici, ci în faptul că reforma a fost lansată într-un mod impropriu și cu totul prematur fără să fi existat o dezbatere prealabilă. Referendumul pe tema unicameralismului a fost o pură tactică electorală care a adus în discuție argumente falsificate. Tineri specialiști cooptați în echipa președintelui au imaginat argumente oportuniste și cu totul improprii, sacrificând grav pentru multă vreme de aici înainte o dezbatere constituțională de o importanță covârșitoare. Subiectul mai cuprinzător al modificării Constituției a fost el însuși aruncat în derizoriu.

Regionalizarea

Dar poate că nici un alt subiect nu a cunoscut o prăbușire atât de spectaculoasă ca reîmpărțirea administrativ teritorială a țării. Președintele avea să lanseze în mod surprinzător un subiect politic pus cu grijă alături de cele mai bine păstrate tabuuri politice: regionalizarea. După o serie întreagă de declarații personale contradictorii, președintele a anunțat intenția desființării județelor și a creării a opt regiuni cu administrație proprie. Subiectul fusese inițiat de guvernul Năstase, dar abandonat apoi de teama revendicărilor autonomiste maghiare. De data aceasta Președintele reia tema în forță, propunând o soluție identică cu cea avută în vedere la un moment dat de Nicolae Ceaușescu. UDMR s-a opus în mod evident lansând tot felul de amenințări voalate fie cu privire la abandonarea proiectului de la Roșia Montană, fie chiar la părăsirea majorității guvernamentale. Eșecul este iarăși răsunător. Nu este exclus ca subiectul regionalizării să fi fost o simplă strategie pentru a deturna revendicările UDMR-ului, dar chiar și în aceste condiții, o victorie tactică (cu valoare morală îndoielnică) a fost dublată de un eșec pe planul reformelor.

”Reforma statului” anunțată ca proiect central al celui de-al doilea mandat Băsescu a fost prin urmare redusă, meschin, la măsurile economice prescrise de Fondul Monetar Internațional.

Marele proiect al ”modernizării” a început greșit prin ignorarea dezbaterii democratice și a sfârșit rău într-o trivială gâlceavă politică.

Autor: Horațiu Pepine
Redactor: Alina Kühnel

MEDIAFAX:RADIO DEUTSCHE WELLE ISI INCETEAZA EMISIA PE 1 IANUARIE 2012!

31 dec.

Radio Deutsche Welle îşi încetează emisia în limba română pe 1 ianuarie 2012.

Radio Deutsche Welle îşi încetează emisia în limba română pe 1 ianuarie 2012

Radio Deutsche Welle, care a renunţat la licenţa audiovizuală pe care o deţinea în Bucureşti în vara acestui an, va înceta să emită în limba română pe 1 ianuarie 2012, informează site-ul postului de radio.

„La 19 august 1963, în eter era difuzată prima emisiune în limba română a postului de radio Deutsche Welle. După aproape o jumătate de secol, la 1 ianuarie 2012, programul radio îşi încetează activitatea”, se arată pe site-ul postului de radio.

La sfârşitul lunii iunie, Horaţiu Pepine, care a fost corespondent permanent la Bucureşti al postului de radio, a declarat pentru MEDIAFAX că Radio Deutsche Welle a renunţat la licenţa audiovizuală pe care o deţinea în Bucureşti şi va înceta să emită în limba română, pe frecvenţa pe care o deţinea, pe 1 iulie. Totuşi, programele în limba română ale Radio Deutsche Welle au fost difuzate de alte posturi de radio locale, atât în România, cât şi în Republica Moldova. În cele două ţări, emisia va înceta de la 1 ianuarie 2012.

Singura licenţă audiovizuală Deutsche Welle în România, cea din Bucureşti, a fost cedată de către societatea H.Pepine Media SRL, al cărei asociat unic este Horaţiu Pepine, către Patriarhia Română. Solicitarea societăţii H.Pepine Media SRL de cedare a licenţei pentru radio Deutsche Welle către Patriarhia Română şi schimbarea denumirii Deutsche Welle în Radio Trinitas a fost aprobată în şedinţa din 28 iunie a Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). H.Pepine Media SRL deţinea licenţa din Bucureşti a Deutsche Welle din anul 2004.

Contactat la momentul respectiv de MEDIAFAX, Horaţiu Pepine a declarat că decizia închiderii serviciului în limba română al postului de radio Deutsche Welle a fost luată în luna ianuarie a acestui an. „Nu s-a întâmplat dintr-o dată. Radio Deutsche Welle urma să iasă din România încetul cu încetul. S-a observat că nu mai este nevoie de existenţa posturilor de radio străine în limba română. Se încheie un ciclu istoric”, a spus Horaţiu Pepine. El a făcut atunci referire şi la faptul că BBC World Service a renunţat la serviciul în limba română.

Contactat, vineri, de MEDIAFAX, Pepine a spus că nu ştie ce se va întâmpla cu echipa care a lucrat pentru serviciul în limba română al radio Deutsche Welle. De altfel, postul de radio Deutsche Welle nu mai avea încă de anul trecut o redacţie în Bucureşti.

În acelaşi anunţ postat, vineri, pe site-ul Radio Deutsche Welle scrie că oferta multimedia a redacţiei române „continuă şi se extinde pe pagina de internet, cu noi formate, cu un plus de informaţii din cele mai diverse domenii de activitate, din Germania, România, Republica Moldova, din Europa şi din întreaga lume”. „Nou în program este magazinul săptămânal european TV «Eurobox» în limba română, realizat de Deutsche Welle, difuzat în programul TVR Info şi postat pe pagina de internet” a Deutsche Welle, se mai arată în anunţ.

Deutsche Welle este radioteleviziunea internaţională a Germaniei, care difuzează în întreaga lume programe radio şi TV, precum şi conţinut online şi multimedia prin internet. În România, televiziunea Deutsche Welle continuă să se regăsească în grilele operatorilor de cablu şi DTH. De altfel, Radu Buşneag, reprezentantul Deutsche Welle în România, declara la Convenţia de Comunicaţii prin Cablu – care a avut loc la Bucureşti, pe 15 şi 16 noiembrie – că televiziunea Deutsche Welle Europe, versiunea europeană a televiziunii publice a Germaniei, care este difuzată şi în România, se va relansa pe 6 februarie 2012, când „îşi va schimba radical faţa” şi modul de difuzare a conţinutului.

Decizia Deutsche Welle de renunţare la serviciul de radio în limba română vine după ce, în anul 2008, piaţa de radio românească a fost marcată de două mari pierderi: BBC România, un post de radio important pentru prestigiul său european, şi Radio Europa Liberă, un post important pentru conştiinţa naţională, şi-au închis serviciile în limba română.

Astfel, BBC World Service a anunţat, la sfârşitul lunii iunie 2008, că se va închide redacţia în limba română. Radio BBC România, care emitea circa 4 ore pe zi, şi-a încetat emisia la 1 august 2008, după 68 de ani de activitate neîntreruptă. Şi difuzarea de programe în limba română destinate Republicii Moldova a încetat, din cauză că biroul de la Chişinău nu putea funcţiona fără infrastructura întregii redacţii în limba română. Închiderea redacţiei în limba română a afectat 46 de angajaţi (30 la Bucureşti, 4 la Chişinău şi 12 la Londra) şi a dus la o economie de 1,3 milioane de lire sterline, după cum au anunţat la momentul respectiv oficialii BBC. De la 1 august 2008, pe frecvenţele din Bucureşti, Timişoara, Constanţa şi Sibiu, BBC România a difuzat programe în limba engleză din grila BBC World Service.

Şi Radio Europa Liberă a încetat să emită în România tot începând cu 1 august 2008. După 60 de ani de programe furnizate publicului român, postul de radio ce a pătruns adânc în conştiinţele românilor a încetat să emită în România, continuându-şi transmisia în Republica Moldova şi regiunea Transnistria, după cum a anunţat preşedintele instituţiei, Jeff Gedmin. Potrivit lui Gedmin, încetarea transmisiei radioului Europa Liberă în România a reprezentat „un pas necesar”, în contextul în care competiţia pe piaţa media din România a crescut, odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.

ANCA ILINOIU AL CINCILEA CONSILIER PREZIDENTIAL DEMIS INCEPAND CU 2012 DE BASESCU!

30 dec.

Încă un consilier prezidențial îl părăsește pe Băsescu.


Traian Băsescu a semnat, vineri, decretul de eliberare din funcţia de consilier prezidenţial a Ancăi Ileana Ilinoiu, începând cu 1 ianuarie 2012.

„Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 30 decembrie a.c., Decretul pentru eliberarea din funcţia de consilier prezidenţial a doamnei Anca Ileana Ilinoiu, începând cu data de 01.01.2012”, informează Administraţia prezidenţială.

Anca Ilinoiu coordona Departamentul Relaţii Internaţional al Administraţiei prezidenţiale.

Ilinoiu lucra la Cotroceni încă de la începutul primului mandat de președinte al lui Traian Băsescu. Iniţial, pe parcursul anului 2005, aceasta a fost consilier de stat la Departamentul Relaţii Internaţionale, iar din ianuarie 2006 este consilier prezidenţial.

În perioada 1992-2005, Anca Ilinoiu a activat în Ministerul Afacerilor Externe.

Tot în acest an, un alt consilier prezidențial a demisionat din funcția deținută la Cotroceni. Eckstein-Kovacs Peter a demisionat pe 1 septembrie.

Decizia lui Eckstein-Kovacs a venit în contextul în care acesta s-a declarat de-a lungul timpului un adversar declarat al proiectului minier de la Roşia Montană, proiect pentru care Băsescu a făcut un lobby intens în ultima vreme. Tot în 2011 a plecat de la Cotroceni și Sebastian Lăzăroiu, dar și Alexandru Gussi, care a invocat motive personale.

În toamnă, şi consilierul prezidenţial Leonard Orban l-a părăsit pe Băsescu, însă pentru a prelua noul portofoliu al Afacerilor Europenere

Câțiva dintre consilierii care au plecat de la Cotroceni

– Vasile Blaga: consilier pe probleme de securitate la începutul primului mandat al lui Băsescu
– Elena Udrea: şefă a Cancelariei prezidenţiale
– Adriana Săftoiu: fost purtător de cuvânt al Preşedinţiei
– Claudiu Săftoiu: consilier politic
– Theodor Stolojan: consilier pe probleme economice
– Renate Weber: consilier pe probleme juridice
– Cristian Preda: consilier pe probleme de francofonie
– Teodor Baconschi: consilier politic
– Sebastian Lăzăroiu: consilier politic

– Octavian Belu, consilierul de stat pentru sport

– Andrei Pleşu – consilier pentru politică externă

Alizee – Jai Pas Vingt Ans HQ

30 dec.

J’ai Pas Vingt Ans!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Alizée – J’en ai marre!

30 dec.

J’en Ai Marre!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Natalia Oreiro – Cambio Dolor

30 dec.

Cambio Dolor!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Natalia OreiroTu Veneno

30 dec.

Tu Veneno!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Natalia Oreiro – Vengo del mar (English Subtitles)

30 dec.

Vengo del Mar!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

ISTORICUL FILIP LUCIAN IORGA:30 DECEMBRIE1947 SI DISTRUGEREA ROMANIEI I!

30 dec.

30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum.

Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor.

Florin Popescu: Ce semnificaţie mai are astăzi data de 30 decembrie?

Filip-Lucian Iorga: Pentru români, 30 decembrie îşi păstrează semnificaţia nefastă legată de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, în 1947, şi de instaurarea republicii populare.

F.P.: La vremea respectivă, evenimentul a fost primit ca o surpriză?

F.-L. I.: Procesul de comunizare a României începuse odată cu intrarea trupelor sovietice în ţară. La 6 martie 1945, fusese deja instalat, prin presiunile exercitate de Andrei Vâşinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, guvernul condus de dr. Petru Groza, un guvern minoritar, lipsit de sprijinul populaţiei şi care a făcut tot posibilul pentru a fragiliza opoziţia şi a-i impune la putere pe oamenii fideli Moscovei. Au fost numiţi prefecţi comunişti, au apărut Sovromurile care secătuiau ţara de resurse, au fost înfiinţate comitete ad-hoc alcătuite din „muncitori şi ţărani” şi menite să acţioneze ca instrumente ale politicii comuniste în ţară şi „tribunale ale poporului” care făceau „justiţie” la comandă politică. La alegerile din 19 noiembrie 1946, câştigate în mod zdrobitor de PNŢ, principalul oponent politic al comuniştilor şi al sovietizării României, rezultatele au fost răsturnate în favoarea Blocului Partidelor Democrate, controlat de comunişti. După alegeri, comuniştii au început procesul de planificare şi centralizare a economiei, iar partidele istorice au fost reduse la tăcere: liderii ţărănişti, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost arestaţi, acuzaţi de trădare şi condamnaţi în noiembrie 1947, mulţi dintre ei la închisoare pe viaţă. Liderii cei mai marcanţi, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, aveau să moară în închisoare.

F.P.: Era, deci, de așteptat o astfel de manevră?

F.-L. I.: Privind succesiunea evenimentelor cu ochii noştri de astăzi, înlăturarea formei de guvernământ monarhice ne apare ca o consecinţă firească a impunerii programatice a dominaţiei sovietice şi a regimului comunist în România. Monarhia reprezenta regimul liberal şi parlamentar, era un simbol al suveranităţii şi al demnităţii naţionale, care nu putea decât să îi incomodeze pe comunişti. În plus, Regele Mihai se opusese făţiş preluării puterii de către comunişti, prin greva regală în timpul căreia refuzase să semneze actele emise de guvernul Groza. Asta nu înseamnă că în 1947 oamenii nu mai priveau către Rege şi către Monarhie ca spre o speranţă, ca spre ultima redută în calea comunizării României. Pentru majoritatea românilor, chiar dacă nu a venit poate ca o surpriză, abdicarea Regelui a însemnat o dramă naţională şi individuală.

F.P.: Cum s-a petrecut abdicarea.

F.-L. I.: În noiembrie 1947, M.S. Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au plecat la Londra, pentru a participa la nunta Principesei Elisabeta (actuala Regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii), cu Principele Philip. Liderii comunişti se aşteptau ca Regele să nu se mai întoarcă în ţară. Deşi era conştient de situaţia disperată în care se afla România şi la Londra o cunoscuse pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, care avea să-i devină soţie, Regele Mihai a hotărât să se întoarcă în ţară, asumându-şi riscurile acestui gest. Regele şi mama sa au revenit în România în 21 decembrie şi Crăciunul l-au petrecut la Sinaia.

În 30 decembrie, Regele a fost chemat de urgenţă la Bucureşti. La Palatul Elisabeta, liniile telefonice fuseseră dezactivate, iar santinelele din Corpul de Gardă fuseseră dezarmate şi înlocuite cu gărzi din divizia „Tudor Vladimirescu”, fidelă comuniştilor (încă din decembrie 1945, o duzină de soldaţi din divizia „Tudor Vladimirescu” fuseseră antrenaţi pentru asasinarea Regelui). În plus, palatul se afla în bătaia unei baterii de artilerie care ar fi tras dacă ar fi primit ordin de la comunişti. La Palat, Regele şi Regina-Mamă Elena l-au primit în audienţă pe prim-ministrul Petru Groza, care era însoţit de secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cei doi i-au cerut Regelui să abdice, în numele „democratizării şi modernizării” ţării, iar când acesta le-a spus că poporul nu era în favoarea instaurării republicii, Gheorghiu-Dej a trecut la acuze şi la ameninţări. Pentru a contracara opoziţia legitimă a Regelui faţă de actul de abdicare, un document fals în forma şi fondul lui, şi recursul Regelui la legalitate şi la voinţa poporului, comuniştii au recurs la şantaj, ameninţând că, în cazul în care Regele nu ar fi semnat abdicarea, ar fi executat peste o mie de studenţi anticomunişti care se aflau în arest. Comuniştii ştiau că, dacă Regele era pregătit să-şi asume orice deznodământ, chiar unul tragic, în privinţa propriei persoane, nu ar fi putut niciodată accepta ca sute de tineri să moară din cauza sa. Asta l-a determinat să semneze actul de abdicare. După ce Petru Groza s-a văzut în posesia decretului semnat, i-a arătat Regelui pistolul pe care îl avea în buzunar. Un ultim gest tipic de gangster, în nota atitudinii generale a comuniştilor.

F.P.: De ce vorbim despre o abdicare forţată?

F.-L. I.: Cred că desfăşurarea evenimentelor ne răspunde cu mare limpezime la această întrebare. Regele nu a dorit să abdice, pentru că ştia că voinţa poporului său era păstrarea formei monarhice de guvernământ, care era ultima piedică în calea comunizării ţării, şi nu „o piedică serioasă în calea dezvoltării României”, aşa cum stătea scris în textul abdicării. Semnarea decretului de abdicare a fost făcută sub presiune, într-un context în care libertatea de mişcare a Regelui fusese îngrădită, sub şantajul executării a 1000 de tineri şi chiar sub ameninţarea suprimării fizice a Regelui. Orice act semnat sub presiune este nul de drept, iar abdicarea M.S. Regelui Mihai se încadrează în această categorie.

F.P.: Propaganda comunistă a insistat asupra faptului că Familia Regală ar fi scos din ţară o adevărată avere, atunci când a plecat în exil.

F.-L. I.: Da, celebrele „trenuri cu bogăţii”! O altă minciună neruşinată. Regele Mihai nu avea niciun fel de avere în afara României, niciun „cont în străinătate”. Iar din ţară, Familia Regală nu a scos absolut nimic. Plecarea în exil a fost strict supravegheată de oamenii comuniştilor, care au avut grijă ca Regele şi Regina-Mamă să nu poată lua cu ei nici măcar amintiri de familie lipsite de valoare materială

F.P.: Decretul de abdicare nu era suficient pentru schimbarea formei de guvernământ. A fost nevoie şi de un vot al Parlamentului?

F.-L. I.: De fapt, drept ar fi fost să fi existat un referendum. Dar sigur că sovieticii şi uneltele lor din PCR nu şi-ar fi asumat niciodată un astfel de risc, pentru că opţiunea monarhică ar fi câştigat detaşat, aşa cum câştigaseră partidele istorice alegerile din noiembrie 1946. A existat o pretinsă şedinţă a Parlamentului, care a aprobat abdicarea şi schimbarea formei de guvernământ. Această şedinţă a durat 45 de minute şi a fost ilegală, pentru că nu a avut cvorum şi nu a respectat prevederile constituţionale. Parlamentul României nu a aprobat niciodată instaurarea republicii. De fapt, Republica Populară Română s-a instaurat printr-o succesiune de acte de forţă, de fraude şi de minciuni. Dacă luăm în considerare şi faptul esenţial că majoritatea populaţiei era împotriva abolirii Monarhiei, este evident că forma republicană de guvernământ era complet ilegitimă. Din păcate, nici legalitatea şi nici voinţa românilor nu mai contau într-o Românie ocupată de trupe sovietice şi condusă de o organizaţie teroristă ca PCR.

F.P.: Care a fost atitudinea populaţiei la aflarea veştii abdicării Regelui?

F.-L. I.: Atitudinea generală a fost una de tristeţe şi de stupoare. Cei puţini, profitorii viitorului regim comunist, au răsuflat uşuraţi, pentru că dispărea ultimul reper autentic al ţării, din comparaţia cu care nimicnicia lor ar fi fost evidentă. Unii dintre oamenii mai puţin informaţi au căzut în capcanele propagandei comuniste, care insista că Regele plecase de bună voie şi că Monarhia era o formă de guvernământ perimată. Însă majoritatea populaţiei a simţit că prăbuşirea nu mai putea fi oprită, că perioada cea mai fericită din istoria României, reprezentată de Monarhia constituţională, se încheiase. Abdicarea Regelui nu mai lăsa niciun dubiu asupra viitorului ţării, care intra în sfera de influenţă sovietică, îşi pierdea libertatea, instituţiile şi risca să îşi piardă identitatea. Ultimul obstacol în calea sovietizării şi a comunizării fusese eliminat. De atunci înainte, românii s-au aşteptat la ce era mai rău. Şi ce era mai rău a venit.

Există o imagine simbolică foarte puternică, relatată de M.S. Regele Mihai. Când s-a urcat în trenul exilului, la Sinaia, Regele a trecut, de la ieşirea din gară până la uşa vagonului, printr-un culoar format din ofiţeri aşezaţi cu spatele. Ultima imagine din Sinaia pe care Regele a păstrat-o în memorie a fost chipul unuia dintre aceşti ofiţeri, care plângea ca un copil. S-a plâns mult în România, după 30 decembrie 1947. Iar Regele a părăsit fără voie România, spunând „Dumnezeu să-mi ajute ţara!”.

Vă pot relata şi o amintire de familie legată de 30 decembrie 1947. Bunicul meu, Mircea Stănescu, ofiţer al Armatei Regale care luptase pe frontul de vest, a primit cu mare tristeţe vestea abdicării Regelui. Ca atâţia alţi români, a privit apoi cu răceală festivităţile calpe organizate în cinstea proclamării Republicii Populare Române. Mi-a povestit cum un superior l-a îndemnat să intre în hora organizată în faţa Cercului Militar din Bucureşti şi cum el, dezgustat, a refuzat, spunând că „nu ştie să joace hora”. Pentru ei, pentru toţi românii care nu au vrut să joace în hora comuniştilor, dar şi pentru românii de astăzi, care nu sunt nici toţi corupţi, nici toţi leneşi, nici toţi incompetenţi, trebuie să spunem adevărul. Chiar dacă rostirea adevărului nu pare să producă efecte imediate în vieţile noastre sau în realitatea prezentului, care rămâne mai degrabă sub zodia Republicii „ilegitime şi criminale” instaurate la 30 decembrie 1947, decât sub zodia fericită a Monarhiei româneşti.

F.P.: Ce a urmat după abdicarea Regelui şi proclamarea Republicii Populare Române?

F.-L. I.:Cred că deceniile care au urmat pentru Rege şi pentru Ţara lui sunt perfect descrise de câteva cuvinte ale Majestăţii Sale, referitoare la momentul în care trenul exilului regal a ajuns în zona controlată de americani în Austria: „Ieşeam dintr-un infern al tuturor ca să intru într-unul rezervat numai mie”. În ultimii ani am asistat la reparaţii istorice importante: M.S. Regele s-a întors în România, Familia Regală este tot mai prezentă în viaţa societăţii noastre şi în conştiinţa publică. Oamenii au început să-şi recupereze istoria falsificată de manualele comuniste. Totuşi, rana din 30 decembrie 1947 nu se va închide definitiv decât atunci când republica, instaurată în mod ilegal şi reprezentantă a multor decenii de crime, umilinţe şi privaţiuni, va dispărea lăsând locul formei legitime de guvernământ a României, Monarhia constituţională.

CAMPANIA ELECTORALA A INCEPUT PE FACEBOOK:VICTOR PONTA PRIM-MINISTRU!

30 dec.

Campania electorală a început pe Facebook. Vezi ce politician se bucură de cele mai multe “like”-uri.

Principalii actori politici din România au început campania electorală pe internet şi cea mai eficientă cale pare a fi reţeaua de socializare Facebook. Fiecare dintre ei are o pagină special adresată unde îşi lansează idei sau mesaje. Topul „like”-urilor este condus de Victor Ponta cu pagina „Victor Ponta prim-ministru”, care are 30.326 de utilizatori care au dat like. La polul opus se regăseşte preşedintele Traian Băssescu, care a reuşit să strângă împotriva sa peste 50.000 de utilizatori pe pagina „Demisia Traian Băsescu”.

politicieni deschidereElena Udrea este unul dintre cei mai bine cotaţi politicieni în lumea virtuală. Profilul său de Facebook are 27.355 de prieteni şi o mulţime de comentarii la pozele sau la temele de discuţie lansate de ministrul Turismului.

Nici Crin Antonescu nu stă rău. Liberalul a reuşit să adune pe pagina sa de Facebok 20.884 de „like”-uri pe subiectul „Crin Antonescu preşedinte”. El este urmat în top de Mircea Geoană cu 10.919 „like”-uri.

Traian Băsescu bate toate recordurile la pagina în care i se cere demisia. În grupul de Facebook „Demisia Traian Băsescu” au dat like 51.388. Pe o altă pagină dedicată preşedintelui, de această dată în sens pozitiv, Băsescu are doar 2.438 de „like”-uri. Şi Emil Boc are o pagină pe Facebook, dar ideea nu are foarte mulţi adepţi. Premierul are doar 761 de persoane care îi apreciază profilul.

Sorin Oprescu are 6.321 de persoane care au dat like paginii sale de Facebook. Acesta este urmat de Dan Diaconescu care are 5.852 de „like”-uri.

CNADNR:LICITATIE DE UN MILIARD DE LEI PENTRU INTRETINEREA DRUMURILOR NATIONALE!

30 dec.

Licitaţie de un miliard de lei pentru întreţinerea drumurilor naţionale.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a scos la licitaţie lucrările şi serviciile de întreţinere curentă iarnă-vară a drumurilor naţionale pentru patru din cele şapte direcţii din subordinea companiei.

Contractele vor fi încheiate pentru o perioadă de 24 de luni şi vizează întreţinerea drumurilor naţionale din regiuniile Craiova, Bucureşti, Cluj şi Braşov.
Firmele interesate vor putea depune ofertele până la data de 9 februarie, urmând ca documentele să fie deschise în perioada imediat următoare.
Pentru fiecare din cele patru direcţii regionale, autorităţile au decis să împartă licitaţia pe mai multe loturi.

De exemplu pentru Craiova, licitaţia a fost împărţită în patru loturi: Turnu Severin, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea şi Slatina. Valoarea totală estimată fără TVA a contractelor este estimată la 135 milioane de lei.

Lot 1 S.D.N. Turnu Severin – 22,29 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Târgu Jiu – 32,91 mil lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Râmnicu Valcea – 50,60 mil lei fără TVA;
Lot 4- S.D.N. Slatina – 29,22 mil lei fără TVA.

În cazul DRDP Bucureşti, licitaţia a fost împărţită pe şapte loturi după cum urmează:
Lot 1 SDN. Buc Nord – 32,02 mil. lei fără TVA;
Lot 2 SDN Targoviste – 30,01 mil. lei fără TVA;
Lot 3 SDN. Buc Sud – 36,42 mil. lei fără TVA;
Lot 4 SDN. Alexandria – 28,78 mil. lei fără TVA;
Lot 5 SDN. Ploiesti – 34,89 mil. lei fără TVA;
Lot 6 SDN. Pitesti– 53,53 mil. lei fără TVA;
Lot 7 SDN. Buzău – 35,56 mil. lei fără TVA.
Valoarea totală estimată pentru cele 7 loturi este de 251 milioane de lei fără TVA.

7,3 milioane de lei pentru Autostrada Câmpia Turzii-Gilău

DRDP Cluj estimează valoarea contractelor multianule pentru perioada 2012-2014 la 299 milioane de lei fără TVA.

În acest caz, licitaţia a fost divizată pe opt loturi:
Lot 1 A3 – 7,35 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Cluj – 52,35 mil. lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Bistrita – 35,31 mil. lei fără TVA;
Lot 4 S.D.N. Oradea – 57,07 mil. lei fără TVA;
Lot 5 S.D.N. Baia Mare -40,16 mil. lei fără TVA;
Lot 6 S.D.N. Alba – 47,80 mil. lei fără TVA;
Lot 7 S.D.N. Satu Mare – 27,89 mil. lei fără TVA;
Lot 8 S.D.N. Zalau 31,73 mil. lei fără TVA.

Reprezentanţii DRDP Braşov estimeaza valoarea totală a contractelor multianuale la 189 milioane de lei fără TVA.
Lot 1 S.D.N. Târgu Mureş – 45,06 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Sibiu – 27,29 mil. lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Sf. Gheorghe – 25,86 mil. lei fără TVA;
Lot 4 S.D.N. Braşov – 46,17 mil. lei fără TVA;
Lot 5 S.D.N. Miercurea Ciuc – 45,16.

SONDAJ IMAS:MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I ARE O COTA DE INCREDERE DE 25,7% IN RANDUL ROMANILOR ,BASESCU ARE12,9%!

30 dec.

Regele Mihai beneficiază de mai multă încredere din partea românilor decât Băsescu și Boc la un loc.

Discursul ţinut în Parlamentul României pe 25 octombrie de către Regele Mihai, când a împlinit 90 de ani, i-a cucerit pe foarte mulți români.

Potrivit sondajului IMAS realizat la comanda ziarului „Adevărul” în luna decembrie, Regele Mihai are o cotă de încredere de 25,7% în rândul românilor. Spre comparație, Traian Băsescu se bucură de încrederea a doar 12,9% dintre cei intervievați, iar Emil Boc de 9,7%.

Regele este depăşit, la capitolul încredere, în luna decembrie, doar de liderul PNL Crin Antonescu, cotat cu 27,1%.

Pe categorii de vârstă, 27,8% dintre românii intervievați care au vârste între 18 şi 29 de ani au încredere în Regele Mihai. La aceeaşi categorie de vârstă, Crin Antonescu înregistrează o cotă de încredere de 25,7%, iar Victor Ponta de 18,1%, susține același sondaj. Spre comparaţie, Traian Băsescu este apreciat de 12,2% din tineri, iar Emil Boc de 6,6%. La restul categoriilor de vârstă, Regele Mihai se situează pe locul 2, după liderul PNL Crin Antonescu, având 23,7% (30-44 de ani), 25,4% (45 – 59 de ani) şi 26% (peste 60 de ani).

Conform sondajului IMAS, Regele Mihai conduce topul personalităţilor publice în zona Transilvania, cu o cotă de încredere de 29,4%. În aceeaşi regiune, Băsescu ar avea o cotă de încredere de 15,9% iar Emil Boc 14%. Crin Antonescu are 26,8% iar Victor Ponta – 19,9%, susțin datele aceluiași sondaj. În restul regiunilor istorice, Regele se clasează pe locul doi, după Crin Antonescu. Astfel, Regele are 25,6% cotă de popularitate în Moldova, 23% în Muntenia şi 20,9% în Bucureşti, mai arată sondajul.

%d blogeri au apreciat: