Arhiva | 12:32 pm

PREMIERUL OLANDEI MARK RUTTE DA DE PAMANT CU BASESCU:S-AR PUTEA SA SPUNEM -NU- INTRARII ROMANIEI IN SCHENGEN!

10 dec.

Olanda ripostează dur: S-ar putea să spunem din nou nu intrării României în Schengen

Primul-ministru al Olandei, Mark Rutte, a afirmat că țara sa s-ar putea opune și în martie 2012 aderării României la spațiul Schengen, dacă nu vor fi făcute eforturi serioase pentru combaterea corupției și a crimei organizate. Declarația acestuia survine imediat după ce președintele Băsescu s-a referit la legalizarea drogurilor ușoare și a prostituției ca un semn al neputinței autorităților olandeze.

Rutte rămâne inflexibil chiar cu toată Uniunea împotriva sa.

Într-o declarație pentru Radio Olanda, Rutte s-a arătat nemulțumit în continuare de eforturile anticorupție ale Bulgariei și României și a arătat că este posibil ca Olanda să se opună și în martie 2012 la accesul aderarea celor două state în zona Schengen, informează ziare.com.

Guvernul de la Haga și-ar putea schimba poziția doar dacă autoritățile bulgare și române dau dovezi concrete de combatere a corupției. Rutte nu exclude ca în lipsa acestor dovezi, Olanda să ignore în continuare presiunile la care este supusă de către statele membre ale Uniunii Europene pentru a se dovedi mai flexibilă. „Nu exclud ca Olanda sa spună din nou NU”, a declarat Rutte.

RADIOGRAFIA ACAD.DINU C.GIURESCU ASUPRA SOCIETATII ROMANESTI:CE-AM AVUT SI CE-AM DISTRUS!

10 dec.

Si? Raspunde cineva???


CE-AM AVUT SI CE-AM DISTRUS
Radiografia acad. Dinu C Giurescu asupra societatii romanesti

Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet 34
Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume. România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine
Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai mare parte. Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la loterie.
Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la o fărâmiţare care o fac neproductivă. România nu mai produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane şi chiar din America de Sud
Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu înseamnă bunăstare
Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor este prea puţin semnificativă.
Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% – băncilor străine
De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
Urmările împrumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor

b) disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012 c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012 e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului

FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for „recomandă“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului
Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale

Conducerea politica,degradare fara precedent

Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE
Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ
Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc
Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989
Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei
Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate; compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ; există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE
Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român.
Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto – economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil?
Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente
Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale.
Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului.
Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile
Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip
Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de muncă
Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune
Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.
Măsurile luate sub lozinca „reformei instituţionale“ erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă
Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala

Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011

GAZETARUL CRISTIAN TUDOR POPESCU:SCRISOARE DESCHISA CATRE PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU!

10 dec.

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu
C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.

RAZVAN AMARIEI:PATRIARHUL DANIEL SI BISERICA-CIFRA DE AFACERI DE SUTE DE MILIOANE DE EUROI PE SEAMA AMARASTENILOR!

10 dec.

Biserica – cifră de afaceri de sute de milioane de euro.


Din lumânări și calendare, din pelerinaje și cherestea, dar și din donații și sponsorizări publice și private, în vistieria cultelor din România intră, anual, o sumă cu opt zerouri
În 2010, Patriarhia Română a raportat la ANAF venituri de peste 68 milioane lei. În același an, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a avut încasări de 48,5 milioane lei, Arhiepiscopia Tomisului – 43 milioane lei, Arhiepiscopia Bucureștilor – 34 milioane lei, iar Eparhia Reformată din Ardeal – 29 milioane lei. În total, eparhiile principalelor culte (fie ele mitropolii, episcopii, dioceze, uniuni de biserici etc.) au avut, anul trecut, venituri de circa 450 de milioane de lei (aproape 110 milioane de euro).
La acestea se adaugă încasările entităților mai mici (protopopiate, parohii, mănăstiri etc.), precum și ale companiilor deținute de biserici. Acestea totalizează și ele, cu siguranță, zeci, dacă nu sute de milioane de euro anual. O cifră reală nu știu nici autoritățile, având în vedere că multe entități religioase nu-și depun bilanțurile.
Arhiepiscopia Ortodoxă de Cluj, de pildă, nu a raportat datele financiare pentru 2010. În 2009, însă, a avut venituri de 6,5 milioane de lei și un profit de 0,85 milioane. „Banii provin din minima activitate comercială pe care o desfășurăm“, explică diaconul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al instituției. El spune că excedentul după plata tuturor cheltuielilor de funcționare este dedicat fie operei caritabile, fie procesului de construcție și renovare a lăcașurilor de cult. „În plus, funcționarea postului de radio «Renașterea», de exemplu, costă circa trei-patru sute de mii de lei pe an“, a mai afirmat Ivanov.
Potrivit părintelui Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, problema profitului realizat de entitățile religioase este una falsă. ”Totul pornește de la faptul că Ministerul Finanțelor folosește aceeași formă de raportare pentru toată lumea. În cazul nostru, așa-zisul profit nu se distribuie sub formă de dividende, ci se folosește în anul următor pentru activitățile curente ale bisericii. Așa că banii care apar drept profit sunt, de fapt, investiți, cu precădere în acte de caritate ori în construcția ori renovarea de biserici”, spune preotul.

„Ochiul dracului“
Pe lângă sumele trecute în acte, este aproape unanim acceptat că în lumea bisericii se învârt și destui bani negri. Potrivit statisticilor Ministerului Culturii, există în România 18.425 de lăcașuri de cult (71% din acestea, respectiv circa 13.100, sunt biserici ortodoxe). Dacă luăm în calcul încasări nedeclarate medii de 500 de lei pe lună pentru fiecare, rezultă venituri ascunse de peste 100 de milioane de lei anual.
Iar estimarea de mai sus este binevoitoare, fiind foarte posibil ca suma reală să fie, de fapt, mult mai mare. „Am avut de-a face cu biserici și preoți din toate zonele, cu diverse ocazii – nuntă, botez, înmormântare, sfeștanii. Doar de câteva ori am primit chitanță și, în marea majoritate a cazurilor, pe aceasta erau trecute sume mai mici decât cele achitate“, povestește un om de afaceri din centrul României. Un preot dintr-o parohie din Dâmbovița recunoaște că așa stau lucrurile, dar încearcă să se justifice: „Dacă declar toți banii pe care îi primesc, cresc pretențiile protopopului și ale arhiepiscopiei. Vor spune că am enoriași înstăriți și vor crește cotele la lumânări, ziare și cărți“. Pentru că o bună parte din venituri sunt obținute pe seama credincioșilor, care, mai mult sau mai puțin voluntar, cumpără lumânări, calendare, icoane, cărți etc. În zonele unde nu există bani sau interes pentru astfel de produse, pentru a atinge cota stabilită, preoții ajung să plătească din propriul lor buzunar.
„În parohiile mari lucrurile se vând fără probleme. Dar în satele sărace și depopulate, unde veniturile preoților sunt oricum mici, dacă nu reușești să le bagi oamenilor pe gât candele și abonamente la «Lumina» (publicația oficială a Patriarhiei – n.r.), trebuie să le achiți tu“, povestește Andrei T., fost student la teologie în Alba Iulia, azi angajat al unei fundații creștine.
Drumul spre autofinanțare
Dar bisericile nu câștigă doar din taxe, donații ori vânzarea produselor de cult. La Iași, de pildă, Centrul de Conferințe „Providența“ al Mitropoliei este închiriat pentru diverse evenimente, iar mănăstirea din Techirghiol și-a deschis hotel și bază de tratament. Parohia Romano-Catolică Sfântul Mihail din Cluj deține un hotel de patru stele, un restaurant şi o autoservire, în timp ce alte entități religioase dețin acțiuni în firme din industria lemnului (prin care exploatează, în general, pădurile ce le-au fost retrocedate), în benzinării sau în companii de leasing. Pe lângă acestea, sunt deja celebre afacerile bisericii din domeniul pelerinajelor sau al pompelor funebre. Multe din clădirile retrocedate sunt acum închiriate, iar terenurile agricole aduc și ele bani buni.
Nu în ultimul rând, cultele obțin sume deloc neglijabile de la stat. În 2011, de exemplu, fondurile alocate de la buget s-a ridicat la 317 milioane lei, din care 246 milioane lei pentru salariile personalului clerical. Proiectul de buget pe 2012 păstrează la fel contribuția statului la lefurile preoților, dar reduce restul finanțărilor acordate, astfel încât suma totală va scădea la circa 261 milioane lei.
„La aceste fonduri se adaugă finan­țările acordate pe plan local. Apoi, nu trebuie să uităm că există circa 10.000 de profesori de religie, din care mulți sunt preoți, plătiți din bugetul Educației, precum și preoți plătiți din bugetele MAI, MApN sau din cel al Sănătății“, spune Toma Pătrașcu, vicepreședintele Asociației Secular-Umaniste din România (ASUR). În opinia sa, cultele ar trebui să se autofinanțeze. „Dacă au cu adevărat credincioși și prestează un serviciu util, ar trebui să obțină și venituri. Noi am solicitat adoptarea modelului german, unde statul doar colectează, în schimbul unui comision, taxele pentru biserică. Dar acolo autoritățile nu forțează pe nimeni să plătească pentru culte“, explică Pătrașcu.

350
de milioane de lei au fost veniturile raportate pentru 2010 de Patriarhie și de episcopiile, arhiepiscopiile ori mitropoliile din cadrul BOR

80
milioane de lei a fost profitul brut total înregistrat în 2010 de principalele eparhii din România (ortodoxe, catolice, protestante și neo-protestante)

18.425 de lăcașuri de cult există în România, peste 70% dintre ele fiind ortodoxe. Conform recensământului din 2002, 86,8% din români sunt ortodocși, 4,5% catolici, 3,7% reformați, 1,5% penticostali și 0,9% greco-catolici

PERFORMANȚĂ
Mitropolia Moldovei și Bucovinei a avut, în ultimii ani, încasări care ar face invidioase multe firme autohtone.

Lisa Stansfield – Time To Make You Mine

10 dec.

Time To Make You Mine!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lisa Stansfield – All Around The World (Live)

10 dec.

All Around The Workl!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Claudio Cristo & Andre Rizo ft. Tasha – Come and get me

10 dec.

Come and Get Me!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

%d blogeri au apreciat: