Arhiva |

EDUARD CARCOTA-PROTESTUL UNI COMPOZITOR-MAINI CURATE-MNUL PIETII UNIVERSITATII!

4 feb.

STAREANATIUNII.ro.

EDUARD CÂRCOTĂ – Protestul unui compozitor – Mâini curate – Imnul Pietei Universitatii

Muzica : Eduard Cârcotă
Text: Piaţa Universităţii, Mădălina Cârcotă, Ştefan Popescu
Video: Maini Curate – Imnul Pietei Universitatii – Protestul unui compozitor – Eduard Carcota

Mesajul lui Eduard Cârcotă:

“Dragii mei, de obicei nu scriu cântece pentru mine, dar de această dată am considerat că trebuie sa-mi susțin singur Protestul. Nu am vrut să apelez la artiștii consacrați să-mi cânte creația din simplul motiv că fiecare este liber sa aibă o opțiune și nu am dorit să conving pe nimeni să-și asume ceea ce eu vreau să transmit prin acest Mesaj. Așa că vă rog să-mi scuzați stângăciile interpretative , însă oricine dorește să se alature Protestului meu este liber să o facă și promit să deschid o sesiune de înregistrări pentru toți cei care vor sa cânte alături de mine. Artiști, cântăreți, actori, politicieni, protestatari din piețe, ziariști și în general maxim 22 de milioane de români, dacă vă regăsiți în cântecul meu, CÂNTAȚI!

PS: Mulțumesc tuturor celor care m-au inpirat: lui Titi, celor din Piața Universității, lui Nelly, Sthephanie și Thomas pentru implicare.”

Mulţumiri speciale tuturor românilor care au avut şi încă mai au curajul să spună ce simt şi ce gândesc.
La realizarea clipului s-au folosit imagini de pe următoarele site-uri:
atitudini.wordpress.com
antena3.ro
gandul.info
facebook.com
youtube.com
Editare video: Crashsky (crashskysplace.ro)

BASISTA ALINA MUNGIU PIPPIDI(PREDA LA BERLIN) II LASA DIN BRATE PE PEDELACHEII LUI BASESCU:USL ARE DREPTATE!

4 feb.

Alina Mungiu-Pippidi despre audierile din Parlamentul European:
De data asta USL are dreptate!.

Având ca punct de pornire audierile din Parlamentul European privind degradarea democraţiei româneşti, fosta susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu, Alina Mungiu-Pippidi, face – în editorialul său din „România Liberă” – unul din cele mai dure rechizitorii ale actualului regim.

„Aţi rămas fără detergent? Sau fără monede pentru auto-mat, sau fără abonamentul la Nufărul? Nu e nici o problemă, Taromul zboară la Bruxelles în fiecare zi şi acolo puteţi spăla orice, cu traducere simultană, în Parlamentul European, acest for al exprimării cetăţeanului con-tinental în toată splendoarea lui. Ce e drept, riscul e că ace-ia care vorbesc sunt ceva mai puţini decât publicul – pe moni-toarele care atârnă în toate instituţiile europene vezi o teribilă concurenţă de vorbitori şi evenimente care îşi dispută un public limitat. Dar, vorba aceea, eşti în centrul lumii, chiar dacă în ultimele ei zile. Şi îi poţi face pe toţi parte la problemele tale.

Ca persoană care a vorbit ani de zile rău despre guvernările de la Bucureşti în străinătate – îl ţin minte şi acum pe un grec de la Comisie care mi-a spus prin 1998 că Monica Macovei şi cu mine suntem de „un pessi-misme ahurissant” (el era de un optimism similar, cum se vede din situaţia de azi în Gre-cia) – nu sunt bine plasată să critic acţiunea USL. Deşi noi o făceam mai confidenţial şi mai punctual (nu cum credea Rodica Stănoiu, care mi-a făcut plângere penală că o vorbesc de rău la Bruxelles prin 2005; în viaţa mea nu m-am plâns sau nu am denunţat persoane, doar incidente anume). Trebuie să recunosc, cu toate astea, că ac-ţiunea USL a fost primul lor succes propagandistic ex-tern de când îi ştiu, şi asta, cul-minând după ani de petiţii stupide, într-o engleză primară şi cu exprimări care ar fi considerate depăşite în Cuba lui Castro, datorate mai ales lui Năstase şi Stănoiu. De ce le-a ieşit de data asta?

În primul rând, şi trebuie spus clar, dacă audierea asta a fost mai degrabă convingătoare e din cauză că de data asta au ei dreptate. Aici nu e vorba de metafore cu dictatura lui Băsescu. Au dreptate că alegerile nu trebuiau amânate unilateral, am scris asta aici înaintea lor. Şi că pretextul costului era absurd. Mă întreb: PDL o fi scăzut, între timp, din cost semafoarele făcute praf? Sau costul jandarmilor pe stradă în fiecare noapte? Pe scurt, costul protestelor populare izvorâte din amânarea alegerilor, ceea ce ar şti să facă orice student? Şi mai suntem încă pe plus? Când citesc pe un site democrat-creştin o stenogramă PDL în care Emil Boc spune negru pe alb că aşteaptă motivaţia Curţii Constituţionale la decizia privind coma-sarea devine clar că tot vor încerca să le amâne, cu toată de-ci-zia Curţii şi proteste şi tot. Păi, nu îşi merită soarta?

La fel cu Legea sănătăţii. Ale cui interese le promovează aceşti oa-meni nu am idee, dar cert nu ale contribuabilului român, sau nu ar insista că o vor repune pe tapet cu minime modificări după ce Romaniacurata.ro a dovedit două lucruri, cu ajutorul ministerului şi, respectiv, ANAF. Primul, că proiectul Sănătăţii era ilegal, că nu avea studiu de impact, din răspuns se înţelege că nici viitorul proiect nu va avea unul (vedeţi acolo ce lege şi de ce se cere o evaluare de impact la orice proiect legislativ). Al doilea, că principala cauză pentru care la Maternitatea Giuleşti în loc de aer condiţionat era o improvizaţie şi în loc de cinci asistente la terapie intensivă era una – cu alte cuvinte, subfinanţarea – nu e datorată sistemului de sănătate, ci incapacităţii statului de a colecta contribuţii de la marii datornici, aproape toţi firme de stat, mai ales în domeniul energiei, ceea ce nu s-ar schimba deloc prin noua lege. De ce, în loc să reformăm aceste companii de stat sau să îi dăm la o parte pe cei incapabili să exercite disciplina fiscală, noi facem praf sistemul de sănătate, de parcă motivele principale ale problemelor lui sunt interioare, nu exterioare? Jenant, şi nici un cuvânt de scuză! Vă amintiţi de câte ori am scris că nu vreau regionalizare şi nici un fel de modificare electorală, că nu vor fi obiective (sau s-ar publica motivele de la baza lor şi le-aş putea citi şi eu), pentru că nu vor folosi decât la manufacturizarea unor circumscripţii favorabile celor de la guvernare? Citiţi azi pe HotNews şi veţi avea confirmarea, în vorbele Robertei Anastase…

Adevărul opoziţiei nu înseamnă însă neapărat lipsa completă de adevăr a puterii. Monica Macovei a încercat la finele dezbaterii să spună că azi Justiţia arestează şi din partidul de guvernare, ceea ce nu se întâmpla sub PSD. E adevărat. Dar oare e meritul PDL, sau doar al procurorilor, al lui Morar că îi lasă să facă ce vor, al Monicăi că l-a pus pe Morar deşi nu îl cunoştea? Şi oare cine e la putere chiar nu are căi de a manipula DNA fără s-o controleze direct (ca şi pe Monica, de altfel)? Sincer, când am văzut cum se strângeau banii de partid prin OPC sau Agenţia de Control a Medicamentului, nu prea îmi e clar de ce anchetăm doar cam-paniile lui Adrian Năstase şi Mircea Geoană, care sunt la timpul trecut, iar în astea curente ancheta se opreşte numai la primul făptuitor.

Al doilea motiv al succesului USL au fost oamenii aduşi acolo. Nu toţi, că unii nu s-au remarcat prin mare lucru, dar Victor Ponta a fost impecabil. L-am ascultat cu atenţie, deşi lucram la altceva, în căşti, cu excepţia unui dezacord minor („laws are”… not „is”…) a avut tonul just, limba corectă, accentul decent. Punctul slab a rămas ce căuta acolo, dar a fost credibil. Al doilea noroc, şi mai mare, al USL a fost tânărul manifestant din Piaţa Universităţii – Claudiu Crăciun -, care a fost superb. Domnul Crăciun e lector la SNSPA şi ecologist, şi la începutul Pieţei a difuzat cel mai bun material: cum să-ţi iei ceai cald şi mănuşi cu tine la manifestaţie. Se întâmplă că e şi liderul studenţesc cu care am organizat manifestaţia anti-Vadim din 2000, şi că a fost liderul internaţional al studenţilor politologi.

Între timp, a lucrat şi la Guvern, şi a fost dezamăgit, a fost şi asistentul lui Cristi Pîrvulescu, dar asta nu contează, Claudiu e un lider autentic şi am fost mândră de el. Sper ca acesta să fie debutul carierei lui politice. Evident, aş prefera să fie una independentă, cu alţi oameni de 30 de ani, dar orice ar alege va fi mai bine decât băieţii sau fetele astea care conduc acum tineretul partidelor, ei – cu aerul că trafichează minore, iar ele – cu aerul că nu mai vine odată careva să le traficheze. Am văzut cum îl priveau euro-parlamentarii, a fost o briză de autenticitate, şi tinereţe, şi căldură. Prin contrast, mobi-li-zarea mult disputată a dnilor Alistar şi Pîrvulescu a fost de efect minor, iar intervenţiile lor, nerezumabile. Dar nici ei nu au spus nimic factual eronat.

Al treilea avantaj al opoziţiei a fost felul în care s-au prezentat cei de la putere. Încep să o admir pe Sulfina Barbu, scoasă constant la bătaie, dar nu puteau găsi pe cineva coerent în engleză? Cristi Preda şi Monica Macovei au vorbit în română. Traian Ungureanu s-a purtat ca pe stadion, cu un nivel al englezei greu de crezut la cineva ca el, care a stat cincisprezece ani în Anglia. Trist, trist! Aer de îmbrânceală într-un sta-dion de provincie, te făcea să-ţi fie ruşine că eşti român. Moderatorului, un bulgar tri-lingv (cel puţin), nu aveai până la urmă ce să-i reproşezi, decât că era un caraghios. Puterea nu avea nevoie de adversari, se vedea de la o poştă că nu are ce spune la acuzele care i se aduc, deşi evident nu erau majore. Erau însă destul de penibile. Suficient. Acum, con-tra-organizarea de către putere a unei manifestaţii de semn invers nu ar face decât să repete penibilul. Şi cine s-ar duce? Oamenii pe care i-au cumpărat de la noi în ultimii doi ani? Zău, nu văd cui i-ar servi. Principalul lor argument, cel cu DNA, e mi-nat de faptul că ei, şi nu alţii, luptă să dispară Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi să intrăm în Schengen, deşi astea sunt principalele protecţii ale DNA/ANI, doar pentru ima-ginea lor în campanie. Eu, un particular, şi unul obosit de aeroporturi, nu vreau în Schengen, cum am declarat şi la BBC şi la Financial Times, de teamă că după asta Arpad şi ai lui ne închid ANI. Dar partidul de guvernare are o poziţie mult mai ambiguă ca mine, ceea ce le minează orice contra-audiere credibilă pe care ar putea-o organiza.

Am în inboxul meu o invitaţie de la doi miniştri pe care îi respect din Guvernul Boc – printre ultimii -, Cristian Diaconescu şi Leonard Orban, pentru sărbătorirea, la Biblioteca Centrală Universitară, a cinci ani de integrare în UE. Aş vrea să le mulţumesc că ne-au amintit această aniversare, care altfel ar fi trecut neobservată. Cu regret, nu pot să particip, unu – că nu sunt în ţară, doi – că voi mai intra în BCU când nu va mai fi condusă de specialista în contraterorism numită politic de Dan Funeriu, şi trei – că orice manifestare am face, spălatul rufelor de ieri a eclipsat-o deja. A trecut o lună de când am propus un dialog şi un pact între partidele principale pe câteva teme esenţiale, în cap cu fon-durile europene. Iată-ne, azi, cu unii tot plănuind cum să manipuleze alegerile, ceilalţi retrăgându-se din Parlament şi europenii întrebându-se de ce naiba ne-au luat înăuntru acum cinci ani”, scrie Alina Mungiu-Pippidi în editorialul său din numărul de joi al ziarului „România Liberă”.

SENATOAREA OLGUTA LIA VASILESCU PE BLOG:SALARIILE CELOR DOI COLABORATORI PORTOCALII DE LA TVR!

4 feb.

Olguța Vasilescu: Lista colaboratorilor din TVR, cu veniturile lunare.

Olguța Vasilescu a publicat o serie de imagini în care apar tabele cu salariile colaboratorilor de la TVR. Imaginile confirmă informaţiile prezentate de DeCe News cu privire la câştigurile lui Mircea Marian și ale Ioanei Lupea, potrivit cărora aceştia încasează 6118 lei, respectiv 9722 de lei.

„După ce am postat pe blog o stenogramă a Consiliului de Administraţie al TVR, unde se vorbea despre drepturile de autor încasate de Mircea Marian, 60 de milioane şi Ioana Lupea – 100 de milioane, Mircea Marian a scris, foarte suparat, pe Facebook, că este o minciună şi că nu poate să spună cât ia de la TVR, dar sugerând că mult mai puţin. În virtutea dreptului la informare a oricărui cetăţean român, interesat de cât ia un COLABORATOR (atenţie! NU ANGAJAT!), la o instituţie media de stat, m-am hotărât să postez pe blog listele cu veniturile încasate lunar de toţi colaboratorii la SRTV.

Veţi observa că Ioana Lupea încasează 3564+3079+3079 ron, iar Mircea Marian 3079+3039 ron… Deci, informaţiile survenite de la membrii CA care deplângeau situaţia unor angajaţi cu salarii sub 1500 ron (adică majoritatea angajaţilor din TVR, profesionişti, unii cu premii) şi se minunau de cât iau ca şi colaboratori cei doi activişti portocalii, erau foarte corecte!”, scrie Olguţa Vasilescu pe blog.








INTERPELAREA SENATORULUI VALER MARIAN:CRISTIAN DICONESCU SI SECURITATEA!

4 feb.

Interpelarea senatorului Valer Marian
Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, şi Securitatea.

Interpelare adresată domnului ministru al Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, privind apartenenţa la fostele structuri ale Securităţii.

Având în vedere că aţi (re)devenit ministru al Afacerilor Externe în Guvernul României şi că reprezentaţi diplomaţia română în primul rând în relaţiile cu aliaţii ţării noastre din NATO şi din Uniunea Europeană, vă solicit să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Dacă înainte de 1989 aţi activat în fostele structuri ale Securităţii, iar ulterior aţi devenit ofiţer acoperit într-un anumit serviciu secret?

2. Dacă în perioada 1-30.06.1988, când eraţi judecător, aţi participat la un curs de specializare în activităţi de spionaj împotriva „blocului imperialist occidental”, reprezentat de Statele Unite ale Americii şi de Comunitatea Europeană, care s-a desfăşurat la Centrul de perfecţionare a Securităţii de la Grădiştea (UM 0900), aflat sub comanda contestatului general Nicolae Pleşiţă?

3. Dacă aţi avut vreo legătură de rudenie cu generalul Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al României până în decembrie 1989, când a fost trimis de preşedintele Nicolae Ceauşescu să conducă ancheta împotriva revoluţionarilor de la Timişoara?

4. Dacă la cursul de la Centrul de perfecţionare a Securităţii de la Grădiştea l-aţi avut coleg pe procurorul Liviu Dăscălescu, nepotul ultimului prim-ministru comunist Constantin Dăscălescu, fost vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii?

Solicit răspuns scris şi verbal.

Senator

Valer Marian

Dannii Minogue & Riva – Who Do You Love Now? (HD)

4 feb.

Who Do You Love Now!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dannii Minogue – Everlasting Night (Original)

4 feb.

Everlasting Night!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dannii Minogue – Baby love

4 feb.

Baby Love!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dannii Minogue vs. Flower Power – You Won’t Forget About Me [Official Video]

4 feb.

You Won’t Forget About!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Give Me All Your Luvin’ (Feat. MIA and Nicki Minaj)

4 feb.

Give Me All Your Luvin’

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

MANIFESTUL MISCARII PENTRU O NATIUNE CIVICA!

4 feb.

Revoltele din Piaţa Universităţii încep să dea roade
Manifest pentru o naţiune civică.

Cetăţenii sunt izvorul de existenţă al oricărui stat, căci un stat fără cetăţeni nu este posibil. Cetăţenii sunt cei care cedează din suveranitatea şi autonomia lor, plătesc impozite şi taxe din munca lor pentru ca statul să se îngrijească de toţi şi de fiecare în parte. Dintre cetăţeni se nasc viitorii cetăţeni şi ei constituie în esenţă naţiunea atunci când aderă la o cultură şi la o tradiţie. Aşa că, de fapt, cetăţenii ştiu cel mai bine ce este important şi ce nu pentru existenţa şi pentru naţiunea lor, şi de aceea, teoretic, cetăţenii au întreaga putere politică pe care doar o deleagă câtorva cetăţeni care să rezolve problemele de care restul cetăţenilor nu au timp sau chef să se ocupe.

Şi totuşi, în ţara noastră cetăţenii nu contează şi de fapt nimeni nu îi bagă în seamă. Însuşi cuvântul cetăţean a deveni desuet. Pentru partidele politice sunt electoratul, pentru Biserică sunt enoriaşii, pentru puterea politică de astăzi ei sunt românii. Iar pentru stat ei sunt poporul. Ceea ce este fals. Poporul este continuitatea temporală a tuturor celor care au trăit, trăiesc şi vor trăi în interiorul aceleaşi culturi. Dar nu toţi strămoşii noştri au fost cetăţeni, aşa cum ei nu pot să voteze astăzi în numele nostru. Nu poporul este cel care decide soarta unei ţări ci naţiunea civică, căci naţiunea este cea care există acum şi aici în interiorul unei culturi. Iar naţiunea civică nici nu ţine cont de diversitatea etnică, religioasă sau sexuală ci conferă putere tuturor cetăţenilor care locuiesc în acelaşi stat.

Prin tot acest proces complicat de eludare a cetăţeanului ca existenţă lingvistică şi simbolică statul român şi-a însuşit prin furt de la cetăţean puterea politică pe care o foloseşte discreţionar chiar împotriva cetăţeanului.

Desigur că nu este prima dată în istoria României când se întâmplă acest lucru. Respectul faţă de cetăţeni este mai degrabă o excepţie decât o normă. De fiecare dată când statul şi-a asumat, cu voia sau fără voia cetăţenilor, mai multe puteri de atâtea ori a uitat de fiecare cetăţean în parte în economia numerelor mari. Statul român a căutat de foarte multe ori să salveze naţiunea etnică şi nu pe cea civică. Fiecare cetăţean a fost sacrificat în numele poporului sau al naţiunii etnice, chiar şi cei care deţineau temporar puterea simţindu-se sacrificaţi pe altarul Patriei. Nu mai vrem sacrificii inutile.

Statul s-a obişnuit să îşi închipuie naţiunea civică ca pe o grădiniţă de copii cu retard minor care deşi pot să muncească nu pot gândi cu capul lor decât limitat şi instinctual. Aşa că fie prin aşa-zisa elită, fie prin activiştii partinici fie chiar prin asmuţirea unor cetăţeni împotriva altora statul şi-a propus să gândească în locul nostru, al tuturor. El consideră că ştie mai bine ce înseamnă fericirea fiecăruia şi a tuturor, căci asumă că fericirea statului este şi fericirea cetăţenilor. Şi cu asta cetăţenii sunt tot mai nefericiţi. Fercirea a devenit un bun politic şi mediatic, şi ea este tot mai mult transformată în bani şi putere. Fercirea înseamnă iubire şi solidaritate, confort şi siguranţă, lipsa grijilor sau asumarea lor particulară. Dar toate acestea fiind cuantificate în bani s-au transformat în tot atâtea pârghii ale statului prin care se insinuează în viaţa noastră. Fericirea este individuală şi se obţine individual. Nu mai vrem bariere în calea fericirii noastre.

Şi de fapt cine este Statul?

Astăzi statul este de fapt o construcţie eminamente elitară bazată pe partide politice corupte şi indolente cu dorinţele cetăţenilor. Şi eliminând cetăţenii din această construcţie acest stat este unul al bunului plac şi nu unul de drept. Statul român a fost dintotdeauna oligarhic în lipsa unei aristocraţii autentice. În 1948 o oligarhie străină a înlocuit oligarhia românească pe principii ideologice – comunismul. După 1989 o altă oligarhie – o simbioză între oligarhia comunistă şi oligarhia naţionalistă – a acaparat statul în numele democraţiei şi a Drepturilor Omului. Această oligarhie ideologică şi-a produs propria oligarhie financiară pe care şi-a clientelizat-o. Astfel aceste două oligarhii –care de fapt nu sunt decât una – au pus mâna pe putere şi o folosesc cu alte chipuri şi alte măşti şi astăzi. Oligarhia din 1948 a pus mâna pe putere în numele maselor muncitorilor şi ţăranilor, oligarhia de după 1989 a pus mâna pe putere cu ajutorul maselor. Nici una dintre ele nu a fost interesată să transforme aceste mase într-o naţiune civică. Oligarhia este cea care transformă drepturile în privilegii. Ori, într-o naţiune civică singurul privilegiu este acela obţinut prin merit, egalitatea substanţială domnind între cetăţenii liberi.

Teoretic un stat de drept se bazează exclusiv pe instituţii democratice care sunt legitimate de cetăţeni. Dar aceste instituţii au fost delegitimate de structurile politice care le-au personalizat. Ele există doar pentru sine şi nu pentru cei care ar trebui să beneficieze de ele şi care le întreţin din taxe şi impozite.

Singura instituţie a statului care să îi reprezinte pe cetăţeni ar trebui să fie Parlamentul. Dar acesta este supus unui proces de disoluţie. Parlamentul nu este numai un loc al făuriririi de legi. Ele este un loc în care se procesează interesele a cât mai multe gruprui de cetăţeni pentru a se obţine soluţia care să îi mulţumească pe cât mai multe dintre acestea. Dar Parlamentul a devenit doar un spaţiu de orgolii sterile care se înfruntă inutil. Iar aceasta este în avantajul strucutrii executive – Guvern + Preşedinte – care ocolindu-l dictează drumul pe care ar trebui să meargă societatea. Ori societatea de cele mai multe ori nu este întrebată dacă acceptă acest drum sau nu. Pur şi simplu este privită ca fiind lipsită de raţiune, dictând alţii în locul ei. Societatea este a cetăţenilor şi nu a statului, statul este al societăţii!

Partidele politice nu mai reprezintă pe nimeni de multă vreme, ele doar se autoreprezintă, pentru că societatea a fost înşelată cu ideea că alţii gândesc pentru ea. Pentru a fi liberi cetăţenii trebuie să fie responsabili. Pentru a fi responsabili cetăţenii ar trebui să fie demni. Iar demnitatea înseamnă a spune NU atunci când acesta trebuie spus.

În România Guvernul dictează cu ajutorul unei coaliţii obediente interesate doar de autoperpetuare ca partide individuale sau coalizate. Astfel, Guvernul României a luat locul Parlamentului în plan legislativ, acesta din urmă fiind castrat.

Multe voci s-au ridicat împotriva legiferării prin Ordonanţe de Urgenţă, chiar şi partidele care sunt astăzi la putere. Ordonanţele nu au dispărut. Doar că lor li s-a adăugat o formă şi mai tiranică de legiferare – Asumarea Răspunderii Guvernului pentru Orice. Legi de importanţă covârşitoare pentru noi şi pentru generaţiile viitoare au trecut prin bunul plac al Puterii prin Asumări de Răspundere – Coduri Civile şi Penale, Legea Educaţiei Naţionale, Legile Muncii ş.a.. Degeaba au fost consultaţi cei interesaţi de aceste legi, în final, numele modernizării au fost trecute aşa cum s-a dorit de clientela politică şi nu de cei interesaţi. NU au trecut în numele nostru. Legile Fundamentale trebuie să treacă prin consens şi nu prin tirania majorităţii temporare!

Prin aceste formule autoritare instituţiile democratice devin tot mai slabe pentru că sunt folosite ca paravan pentru a limita şi micşora democraţia. Fiind lipste de credibilitate aceste instituţii sunt părăsite de cetăţean care se retrage tot mai mult în calitatea sa originară –aceea de indivi – loc în care nici naţiunea, nici poporul şi nici măcar statul nu mai există. Statul ne-a împins în individualism gregar ca să scape de cetăţeni.

Şi procesul continuă: fără să întrebe pe nimeni statul doreşte să regionalizeze România nu prin referendum ci prin legi administrative. Doreşte să comaseze alegerile pentru ca nimeni să nu mai ştie ce votează. A hotărât deja că primarii vor fi aleşi într-un singur tur de scrutin lipsindu-l pe cetăţean de posibilitatea unei a doua şanse la majoritate. Astfel primari cu 20% din voturi vor hotărî pentru toţi cetăţenii. Astfel nici tirania majorităţii nu mai funcţionează – este dictatura pe faţă a unei minorităţi clientelizată de stat. Căci aceşti primari nu au prea multe pârghii de a-şi adminstra singuri comunitatea, sunt siliţi prin legi nedrepte să depindă în continuare de stat. Aberaţia bugetului centralizat face ca ieşenii să plătească pentru metroul din Bucureşti, iar bucureştenii pentru căldura de la Brad. Iată expresia clară a domniei absolute a statului asupra societăţii. O societate demnă este o societate de cetăţeni autonomi.

Autonomia cetăţeanului înseamnă că el este complet liber în raport cu proprietatea sa şi egal în această libertate – adică juridic – cu toţi ceilalţi cetăţeni. Doar o naţiune civică bazată pe autonomia cetăţeanului poate da naştere statului de drept.

Criza economică din acest moment dă la oparte masca de pe faţa hidoasă a oligarhiei ilegitime ce a acaparat statul cetăţenilor. De aceea astăzi am avea posibilitatea să schimbăm prin presiune civică statul oligarhic pentru a-l înlocui cu statul de drept bazat pe o naţiune civică. Dar pentru aceasta este nevoie de unirea tuturor cetăţenilor care se simt excluşi de la decizia cetăţenească în orice fel.

I. Vrem ca legile, hotărârile, deciziile care sunt luate în numele oligarhiei să nu mai fie declarate ca fiind luat în numele nostru.

II. Vrem ca orice decizie care implică existenţa mea directă sau democraţia să fie interogată prin dezbateri reale şi a căror concluzii să fie transpuse în practică : Nici o lege să nu mai fie adoptată prin asumarea răspunderii guvernamentale sau prin ordonanţe de urgenţă. Există suficiente legi în acest moment în România: lăsaţi-le să funcţioneze.

III. NU vrem comasarea alegerilor. Prin aceasta se încalăcă dreptul fundamental la o informare corectă şi transformă democraţia românească într-una electoralistă. Orice schimbare a legii electorale să fie adoptată doar în prima sesiune după investirea a legislativului. Oricând altcândva să nu fie permis prin lege organică.

IV. Vrem alegeri proporţionale sau mixte, care să permită delocalizarea aleşilor naţiunii civice, care sunt reprezentanţii naţiunii şi nu a unor grupuri de interese.

V. Vrem o naţiune civică în care diferenţele etnice, religioase sau sexuale să nu existe. Naţiunea civică se opune naţionalismului de orice fel şi deci şi partidelor etnice sau religioase.

VI. Statul modern s-a întemeiat pe principiile Iluminsmului care respectă fundamental viaţa umană şi dreptul fiecăruia de a-şi urmări fericirea. De aceea VREM un stat social care permite egalitatea reală de şanse.

VII. Egalitatea de şanse presupune că din taxele tuturor cetăţenilor trebuie să beneficieze toţi cetăţenii de aceleaşi servicii, chiar dacă minimale. Educaţia şi sănătatea sunt drepturile pozitive esenţiale pentru orice cetăţean.

VIII. Principiul nici o taxare fără reprezentare trebuie să fie întru-totul respectat. Nici un impozit sau taxă nu pot fi impuse decât prin consultarea cetăţenilor.

IX. Scopul taxelor trebuie să fie transparent, la fel şi cheltuirea lor.

X. Vrem ca discursul public să fie decent şi adecvat. Orice abuz de limbaj, orice violenţă de limbaj, din partea oricui ar veni trebuie sancţionată prin retragerea dreptului la cuvânt pentru o perioadă oricare de timp.

Salvarea unui stat nu va veni niciodată din exteriorul lui, chiar dacă pentru moment pot exista aceste aparenţe. Dacă cetăţenii acelui stat nu sunt dispuşi să îl salveze el se va prăbuşi negreşit mai devreme sau mai târziu. Un stat întemeiat pe naţiunea civică NU va putea niciodată să fie înfrânt, nici din afară nici din interior. El este adevăratul stat de drept.

Mişcarea pentru o Naţiune Civică

„REGINA”SORIN BLEJNAR CERCETAT DE DNA PENTRU INSTIGARE LA EVAZIUNE FISCALA!

4 feb.

Şeful Fiscului ţine cursuri de furat pentru mai marii contrabandei cu petrol
Sorin Blejnar, cercetat penal pentru instigare la evaziune fiscală.

Ales de stat să-i reprezinte interesele, şeful ANAF, Sorin Blejnar, nu e atât de curat pe cât se credea şi pe cât ar fi vrut să pară. Iar acum s-a trezit cu un dosar penal pentru instigare la evaziune fiscală.

Procurorii DNA îl cercetează penal pe Sorin Blejnar pentru instigare la evaziune fiscală. Şeful ANAF dădea, pe bani grei, cursuri de furat pentru mai marii contrabandei cu petrol. Dovada procurorilor a fost prezentată vineri seară în emisiunea „Secrete de stat”, de la Romania TV.

Procurorii DNA au deschis un dosar nou pe numele lui Sorin Blejnar şi al lui Codruţ Marta, fostul său şef de cabinet, pentru instigare la evaziune fiscală. Şeful Fiscului apare în acest dosar ca protector al celei mai mari reţele de contrabandă cu motorină şi benzină. Capul reţelei este Attila Peter Racz, unul dintre cei mai prolifici importatori de petrol la negru din România, care are legături şi cu mafia italiană.
Potrivit DNA, şeful Fiscului ar fi coordonat ani buni contrabanda cu ţiţei din România. Mai mult, şi-a dezvoltat propria reţea ilegală, condusă de Racz Peter Attila, unul din capii contrabandei cu combustibili din ţara noastră.

Cei doi au mai fost anchetaţi de DNA în 2008, în urma unui denunţ al unui om de afaceri prahovean, Vlad Constantin. Blejnar a fost acuzat atunci, că, prin Racz Atilla percepea mită pentru fiecare cisternă cu motorină care intra în ţară, legal sau ilegal. La acea vreme, Blejnar era adjunctul şefului de la Garda Financiară, structura centrală. În denunţul de la DNA, Constantin a povestit cum Racz Peter a încercat să îi cumpere firma. Compania prahoveanului era importantă pentru reţeaua de contrabandişti pentru că avea autorizaţie de import şi comercializare combustibili în România. După refuzul omului de afaceri de a-şi vinde compania, a fost năpădit de controale. Într-un singur an, garda financiară i-a călcat pragul de 73 de ori.

Ce a urmat, se regăseşte în stenograme.
Racz: Măi, tată, tu ai făcut o greşeală, nu ştiu ce ai vorbit de el.
Vlad Constantin: De cine?
Racz: De omu’ de cine vorbim. N-are, nu mai vorbim numele lui…
Vlad Constantin: Ă… de Sorin? Aşa.
Racz: Ai vorbit prostii. Că-l termini tu, că-l dai tu jos.”
Vlad Constantin: Bă, m-au enervat ăia la control atunci, mă.
Racz: Ştiu, tată, da’ ai zis, ai vorbit prostii şi s-a enervat lumea (…)
Vlad C: Şi nu putem să cădem la pace, aşa cum ai zis cu el?
Racz: Ba da, mă, putem, da’ …ă … Deci, ca să te lase el în pace, da, asta se poate. (…)
Vlad Constantin: Păi, şi cum facem cu ăsta, cu Sorin, să ne lase?
Racz: Păi, vorbesc eu (…) la tonă se plăteşte (…) 25 de euro la tona de motorină.

Cu astfel de interceptări în buzunar, procurorii DNA au dispus totuşi, în 2009, neînceperea urmării penale a lui Sorin Blejnar şi a lui Racz Attila. Mai mult, denunţat direct de omul de afaceri prahovean, Blejnar nici nu a fost interceptat de oamenii legii

În vara lui 2011, şeful secţiei de combatere a corupţiei, Lucian Papici, a infirmat însă ordonanţa de neîncepere a urmării penale din 2009 şi a deschis un nou dosar. Acum, pe lângă probele vechi, au apărut alte detalii despre reţeaua lui Blejnar. Mai ales că membrii reţelei, văzând că nu li se întâmplă nimic, au devenit mai neglijenţi şi şi-au dat drumul la gură, la telefon.

Convorbire 4.03.2011
Livadariu Stelian: Tu nu înţelegi, firma e luată la ochi, e în filaj! Firma e în filaj. Nu poţi face nimic cu ea. Da’ nu mi-o z… mi-o zis oameni ăi de sus! Aia e terminată (…) Vor să ajungă la Sorin (în şoaptă) Blejnar.
Harasim Cornel: Blejnar?

Sorin Florea şi Sorin Blejnar sunt cei doi Sorin care se regăsesc în interceptările procurorilor DNA. Florea este comisar general adjunct al Gărzii Financiare. Potrivit DNA, este şi unul dintre prietenii apropiaţi ai fraţilor Livadariu Ion şi Stelian, acoliţii lui Racz Peter Atilla, capul reţelei de contrabandă.

Convorbire 25.03.2011
Harasim: Nu ţi-am mai zis o dată că l-o chemat? Tu nu m-ai crezut…
Livadariu Stelian: Aicea şi pe urmă şi la DNA? Pentru Sorin şi cu Sorin ălă? DNA-ul te ia când cu anticorupţie! Ai înţeles? (…)
Livadariu: Dacă ăştialalţi! Sorin ăla acuma…
Harasim: Cum?
Livadariu: Sorin de la … (neinteligibil)
Harasim: Da’ ăsta ce mai zice, Sorin? Ce?
Livadariu: Sorin e urmărit pas cu pas!
Harasim: Care din ei? Amandoi! (…)
Harasim: Şi cu cine ai vorbit? Cu Florea sau cu…
Livadariu: Nu, Sorin.
(…)
Livadariu Stelian: Tu nu ai văzut ce l-au vrut să-l… tocat prin televiziune? O ieşit bine, a fost deştept aici. L-o luat pe „nu” în braţe: Nu, nu, nu! Ai văzut cum? Îl ţin ăia. Îţi dai seama că pe urmă a fost la parchet.

Cea mai evidentă legătură dintre contrabandişti şi conducerea ANAF este cea stabilită prin intermediul şefului de cabinet al lui Sorin Blejnar, Alexandru Codruţ Marta.

SMS, 24.09.2010, ora 17.34, Marta Codruţ Alexandru către A. Racz: „Nu mai scoate maşinile până după 1 octombrie. Decât cu marfă bună. Aruncă orice hârtiuţe şi agende ai. Schimbă telefoanele. Aşa e mai bine. Nu ai probleme, acum, dar nu se ştie.”

Convorbire 21.02.2011
Marta Codruţ Alexandru: Bine, atunci, mă cauţi joi să-mi aduci aparat nou.
Racz Peter Attila: Da, da, păi, aşa fac.
Marta Codruţ Alexandru: Ok, nu-i o… nu-i o problemă de asta şi poate nu vii cu mâna în buzunar, aşa…”

REUTERS:VICTOR PONTA LIDERUL PSD”ROMANIA CEA MAI VULNERABILA TARA DIN UE!

4 feb.

Ponta, într-un interviu pentru Reuters:
România, cea mai vulnerabilă ţară din UE.

România continuă să fie una din cele mai vulnerabile ţări din Uniunea Europeană. Aceasta este părerea preşedintelui PSD Victor Ponta, căruia jurnaliştii de la Reuters i-au luat joi un interviu. Liderul partidului de opoziţie a mai discutat şi despre măsurile de austeritate care au afectat ţara şi au scos oamenii în stradă.

Ponta le-a spus jurnaliştilor de la Reuters că în ciuda numeroaselor măsuri de austeritate adoptate de România pentru a evita intrarea în incapacitatea de plată, consecinţele crizei economice afectează şi acum românii.

Liderul PSD a vorbit şi despre protestele românilor în ultima perioadă şi dorinţa cetăţenilor de a avea o nouă conducere.

„Potrivit ultimelor sondaje, partidul care se află la guvernare are sub 15% de voturi, iar opoziţia are în jur de 60%. Diferenţa foarte mare arată că populaţia nu este neapărat îndrăgostită de opoziţie, dar crede că opoziţia şi o schimbare sunt necesare pentru viitor”, a declarat liderul PSD.

De asemenea, Ponta le-a împărtăşit jurnaliştilor Reuters care ar fi soluţia lui pentru ieşirea ţării din situaţia în care se află.

„Cred că în primul rând, ar trebui să schimbăm abordarea politicienilor în ceea ce priveşte cheltuielile bugetare şi trebuie să luăm nişte măsuri bune, cerute de mediul afacerilor, precum scăderea taxelor pe piaţa muncii. Acest lucru ne-ar putea ajuta să ne descurcăm ceva mai bine şi să oferim poporului o perspectivă în ceea ce priveşte viitorul”, consideră Ponta.

El nu a ezitat să spună că este de acord cu alegerile anticipate, chiar dacă asta ar însemna numirea temporară la conducere a unor tehnocraţi.

AGENTIA GMP A BASARABEANULUI BASIST FELIX TATARU: ESTE CEL CARE A DAT” ALARMA” DE COD ROSU!

4 feb.

Felix Tătaru manipulează opinia publică prin Traian Igaș?

Joi, la două-trei ore după ce ministrul de Interne a băgat
lumea în sperieți cu avertismentul potrivit căruia „vine un viscol mai mare decât cel din 1954”, presa și opinia publică au început să realizeze că spusele caraghiosului Traian Igaș au fost parte a unei diversiuni ordinare.
Acest lucru e confirmat și de realizatorul tv Andrei Bădin de la B1 TV. Bădin a publicat pe pagina sa de Facebook o informație pe cât de interesantă, pe atât de strigătoare la cer. „Alarma cu codul rosu a fost trimisa jurnalistilor de agentia GMP. Adica Felix Tataru. Acum sa produca dovada ca au primit de la AMN cum au spus o avertizare de cod rosu incepand de vineri pana duminica”, spune Bădin.

Dacă lucrurile stau așa, se ridică două întrebări importante.

În primul rând, de când o agenție de publicitate (fie ea apropiată de Traian Băsescu și PDL) face treba unei agenții de presă, care are dreptul de a furniza jurnaliștilor informații legate de starea vremii, informații care trebuie să provină dintr-o sursă oficială?!

În al doilea rând, în virtutea cărei legi ministrul de Interne iese și face o declarație care cuprinde informații de natură să creeze panică având ca sursă aceeași agenție de publicitate?!
Ministrul de Interne, Traian Igaș, Administrația Prezidențială și nu în ultimul rând Felix Tătaru (proprietarul agenției de publicitate GMP) sunt datori să răspundă la aceste întrebări!

PUBLIC CITIZEN:MARK GITTENSTEIN UN LOBBYST „GHESEFTAR” CARE APARA MARILE CORPORATII!

4 feb.

O lămurire necesară despre Mark Gitenstein, ambasadorul SUA în România
Un lobbyist în conflict cu valorile exprimate de preşedintele Obama!.

Un raport al PUBLIC CITIZEN, o prestigioasă organizaţie de apărare a drepturilor civice din Statele Unite, ne arată motivaţia pentru care preşedintele Barack Obama nu l-a numit pe Mark Gitenstein în postul râvnit de acesta, şi anume, cel de şef al Biroului pentru Politici Juridice al Departamentului de Justiţie (OLP). Prin lobby-ul său pentru mari corporaţii în defavoarea cetăţeanului obişnuit, Gitenstein a intrat în conflict cu politica de etică a preşedintelui Obama. Însă chiar şi „exilat” în România, Gitenstein nu a renunţat la vechile-i năravuri. Trebuie neapărat să cumpărăm F-16 scoase din uz, iar Exxon (fostul…? client) să aibă scutiri de taxe? Să continue oare în România lista de comisioane prezentată de PUBLIC CITIZEN?

Raportul organizaţiei Public Citizen:

Obama nu ar trebui să-l nominalizeze pe lobbyistul Mark Gitestein la Biroul pentru Politică Juridică al Departamentului de Justiţie

Mark Gitenstein, un fost angajat al Senatului, devenit lobist pentru companii, pare a fi principala alegere a Preşedintelui Obama pentru funcţia de şef al Biroului pentru Politică Juridică (OLP) al Departamentului de Justiţie. În acest caz, Obama ar trebui să revină asupra alegerii.

Gitenstein are un istoric îndelungat de susţinător al legislaţiei care protejează companiile împotriva răspunderii în detrimentul americanului de rând. Mai mult, activităţile de lobby ale lui Gitenstein par a încălca ordinul executiv care reglementează conflictul de interese, pe care Obama l-a semnat în prima zi a mandatului său.

Un istoric îndelungat de susţinere a sustragerii de la responsabilitatea corporatistă

Nu mai târziu de luna august, Gitenstein era oficial înregistrat prin firma sa de avocatură Mayer Brown ca lobist în numele Camerei de Comerţ a SUA, AT&T, Merrill Lynch şi al altor câţiva clienţi corporatişti. Printre cauzele pentru care acesta luptă se numără îngreunarea procesului prin care firmele sunt trase la răspundere pentru încuviinţarea sub semnătură a unor proiecţii de venituri false, şubrezirea unei legi care ajută la detectarea şi penalizarea fraudelor comise de contractorii guvernamentali şi limitarea posibilităţii consumatorilor de a intenta o acţiune colectivă.

Istoricul îndelungat de lobist a lui Gitenstein în slujba intereselor corporatiste puternice şi în detrimentul americanului de rând intră în conflict cu filozofia juridică îmbrăţişată de Obama. Atunci când s-a opus numirii judecătorului Samuel Alito la Curtea Supremă, Obama a argumentat că Alito „se raliază în mod constant de partea celor puternici împotriva celor fără putere.” Când s-a împotrivit numirii judecătorului John Roberts la Curtea Supremă, Obama a argumentat că „mult prea adesea acesta şi-a folosit iscusinţa sa formidabilă în numele celor puternici şi în detrimentul celor fără putere.” La fel se poate spune şi despre Gitenstein, printre ai cărui clienţi permanenţi se numără Camera de Comerţ a SUA, un susţinător viguros al nominalizării de către Preşedintele Bush a judecătorilor Alito şi Roberts.

Camera de Comerţ l-a susţinut pe Alito în parte pentru „înţelegerea preocupărilor mediului economic şi de afaceri”, iar pe Roberts l-a susţinut pentru „experienţa sa consistentă în apărarea principalelor corporaţii americane.” Aceste valori contrastează puternic cu preocuparea pe care Preşedintele Obama a enunţat-o, aceea că judecătorii trebuie să înţeleagă efectele deciziilor lor asupra americanilor de rând. „Avem nevoie de cineva care să poate simţi cum e să fi mamă adolescentă şi să empatizeze, să empatizeze şi să înţeleagă cum e să fi sărac, negru, homosexual , handicapat sau în vârstă.”

Iată câteva dintre problemele importante pentru care Gitenstein a făcut lobby pentru reducerea responsabilităţii corporatiste:

La mijlocul anilor 90, Gitenstein a făcut lobby în numele unei coaliţii de 430 de firme în favoarea legii Public Securities Litigation Reform Act (PSLRA) – legea de reformare a sistemului de soluţionare a litigiilor în cazul titlurilor de stat – care a îngreunat procesul de tragere la răspundere a companiilor şi firmelor lor de contabilitate pentru proiecţii false de venituri incluse în rapoartele financiare. Joe Biden, atunci un senator, a spus despre proiectul de lege că „acesta le dă mână liberă companiilor să mintă investitorii. Bunica este cea care pierde de pe urma acestui proiect de lege. Este cât se poate de scandalos.” Proiectul a fost adoptat deşi Preşedintele Clinton s-a opus prin veto în 1995.

În 2002, unii critici au argumentat că PSLRA a fost vinovată pentru falimentul firmei petroliere Enron. Dispariţia acestei firme a dus şi la dispariţia firmei de contabilitate Arthur Andersen, un fost client a lui Gitenstein care a auditat Enron-ul. Mayer Brown a raportat că a încasat 780.000 de dolari de la cele mai mari firme de contabilitate cunoscute ca Big Five, între anii 1999 şi 2001 pentru activităţile de lobby desfăşurate de Gitenstein şi colegii acestuia.

Între 1999 şi 2001, Gitenstein a făcut lobby pentru Boeing, Lockheed Martin ( N.R. – producătorul avioanelor F16 ),General Dynamics şi alţi câţiva contractori din rândul firmelor de apărare în legătură cu legea False Claims Act – legea privind despăgubirile false – o lege iniţiată de Preşedintele Abraham Lincoln care prevede recompense pentru bugetari în cazul informaţiilor care demască fraude comise de contractorii guvernamentali. O coaliţie a firmelor de apărare era în acea vreme în căutarea unei legislaţii care să îngreuneze procesul de dovedire a fraudei în cazul determinării amenzilor şi care să reducă penalităţile pentru cei vinovaţi în baza acestei legi. În noiembrie 2007, Departamentul de Justiţie a raportat că a reuşit să recupereze peste 20 de miliarde de dolari din anul 1986, când această lege a fost întărită. Gitenstein a încercat să şubrezească legea.

Din anul 2000, Gitenstein face lobby pentru Camera de Comerţ a SUA. Acesta a fost şi consilier extern pentru Institutul pentru Reformă Juridică al Camerei. Gitenstein s-a numărat printre strategii principali ai efortului de limitare a acţiunilor colective prin aducerea acestora sub jurisdicţia sistemului juridic federal. Legislaţia privind acţiunile colective a fost adoptată prin lege în anul 2005.

Nominalizările juridice şi agenda „reformei judiciare”

Pe site-ul său de Internet, OLP spune că OLP-ul împreună cu Procurorul General îl sfătuieşte pe Preşedinte cu privire la nominalizările juridice.

Judecătorii au o putere fantastică în ceea ce priveşte problemele pentru care Gitenstein a desfăşurat activităţi de lobby. Gitenstein a făcut lobby pentru Camera de Comerţ în legătură cu „reforma judiciară”, care în linii mari cuprinde obiectivul Camerei de a reduce accesul consumatorului la sistemul juridic (inclusiv prin impunerea de mandate arbitrare), limitarea cuantumului despăgubirilor şi protejarea companiilor împotriva proceselor intentate de autorităţile juridice ale statelor şi procurorii generali. Una dintre „reformele judiciare” importante supuse atenţiei Congresului priveşte arbitrajul obligatoriu. Companiile pot obliga consumatorii la arbitraj unilateral din cauza unor decizii ale Curţii Supreme cu privire la o lege obscură numita Federal Arbitration Act – legea arbitrajului federal – motiv pentru care este nevoie de legislaţie care să rezolve problema.

Opinia Camerei potrivit căreia influenţarea judecătorilor corespunde agendei sale de reformare judiciară se reflectă în faptul că aceasta a cheltuit zeci de milioane de dolari în acest deceniu în încercarea de a influenţa rezultatul campaniilor pentru alegerea reprezentanţilor puterilor judecătoreşti locale. Acest fapt nu este posibil în cazul judecătorilor federali, care nu sunt aleşi ci sunt numiţi. Cu toate acestea, Camera a avut un rol activ în influenţarea componenţei sistemului juridic federal. Camera s-a implicat într-un proces oficial de evaluare a nominalizărilor pentru Curtea Supremă şi de influenţare a nominalizării şi aprobării candidaţilor încă din anul 1987, odată cu nominalizarea eşuată a lui Robert Bork.

Importanţa procesului de selecţie juridică în concepţia „reformei judiciare” a Camerei devine clară şi din numeroasele decizii ale Curţii Supreme care au redus puterea consumatorilor şi a autorităţilor de reglementare în cazul asumării responsabilităţii corporatiste. De exemplu, în anul 2008, Curtea Supremă a redus despăgubirile ce urmau a fi plătite de Exxon pentru scurgerile de petrol cauzate de Exxon Valdez în 1989 de la 2,5 miliarde dolari la 500 milioane. Curtea a argumentat că 2,5 miliarde dolari – sumă care deja fusese redusă de la suma iniţială de 5 miliarde decisă de completul de judecată – reprezintă o pedeapsă excesivă, cu toate că scurgerile de petrol afectaseră mijloacele de trai a 33.000 de persoane iar profitul firmei Exxon doar pentru anul 2007 era de 39.5 miliarde dolari. În 2007, Curtea Supremă a argumentat că aprobarea din partea FDA pentru dispozitivele medicale – care se referă doar la standarde de minime de siguranţă – exonerează producătorii de orice răspundere în cazul accidentelor sau morţilor cauzate de funcţionarea defectuoasă sau de prezentarea incorectă a dispozitivelor, ceea ce înseamnă că pacienţii şi familiile lor nu au dreptul la compensaţii în baza legislaţiei statelor , chiar şi atunci când producătorul nu dezvăluie informaţii critice FDA sau când defectele sunt detectate după obţinerea aprobării. Tot în 2007, Curtea Supremă a casat decizia unei curţi inferioare, 5 la 4, statuând că în cazul acţiunilor pentru plăţi discriminatorii termenul limită pentru depunerea cererilor începe să curgă de la data la care compania ia o decizie discriminatorie, chiar dacă angajatul îndreptăţit nu ia cunoștință de acţiune decât mult mai târziu. Astfel, termenul imită pentru acţiune juridică poate să se fi scurs înainte ca angajatul să fi aflat că a fost victima unei discriminări. Congresul a adoptat recent o lege prin care a anulat decizia Curţii Supreme. Obama a promulgat legea pe 29 ianuarie 2009.

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele unei liste mai lungi de decizii a Curţii Supreme în favoarea corporaţiilor şi în defavoarea consumatorilor care arată rolul critic pe care judecătorii îl joacă în determinarea rezultatelor care afectează posibilitatea indivizilor de a solicita despăgubiri. Aceasta este şi o ilustrare a pericolului de a însărcina o persoană care s-a opus constant intereselor consumatorilor să controleze selecţia judecătorilor care vor lua astfel de decizii.

Conflict cu politica de etică a lui Obama

Pe lângă faptul că activitatea lui Gitenstein intră în conflict cu valorile exprimate de Obama, accesata pare să încalce politica de etică a lui Obama. Această politică a fost enunţată într-un ordin executiv din 21 ianuarie care cere lobiştilor să promită să se abţină timp de doi ani de la numirea în funcţie de la orice activitate pentru care au desfăşurat activităţi de lobby în perioada de doi ani premergătoare numirii în funcţie şi de asemenea să nu se implice în problemele specifice acestor activităţi.

Activitatea Biroului pentru Politici Juridice nu este numai „direct şi consistent” legată de foştii clienţi a lui Gitenstein; acest birou este unul dintre cele mai importante şi mai influente ale puterii executive care privesc tocmai problemele în legătură cu care Gitenstein a făcut lobby în numele clienţilor săi. Ca şef al OLP, Gitenstein ar fi însărcinat cu „dezvoltarea şi implementarea unor iniţiative juridice importante ale Departamentului de Justiţie,” conform descrierii postului postat pe site-ul OLP, şi ar servi drept consilier principal în probleme de politici pentru procurorul general şi vicele acestuia. Vara trecută, conform declaraţiei activităţilor de lobby depusă la Senat, Gitenstein pare să fi făcut lobby pentru AT&T ca să oprească Congresul în limitarea clauzelor obligatorii de arbitraj, care sunt nişte prevederi contractuale prin care companiile obligă consumatorii şi angajaţii să supună litigiile unor tribunale de drept corporatist alese de companii în loc să-i lase să depună cererile pentru despăgubiri în cadrul tribunalelor de drept comun.

Aproape în aceeași perioadă, Departamentul de Justiţie al Administrației Bush lua în considerare legislaţia privind arbitrajul. Acesta a trimis o scrisoare Comisiei Juridice a Senatului în care se opunea unui proiect de lege privind eliminarea arbitrajului forţat de către azilurile de bătrâni împotriva bătrânilor şi a familiilor acestora.

Numirea lui Gitenstein într-un post în care acesta poate influenţa în mod substanţial şi chiar direcţiona politicile Departamentului de Justiţie în privinţa problemelor pentru care a făcut lobby contravine literei şi spiritului politicii de etică a lui Obama.

Clienţii pentru care Gitenstein a făcut lobby

Numele clientului

Perioada în care Gitenstein a făcut lobby pentru client

Selecţie a problemelor pentru care s-a făcut lobby

Suma obţinută de firma lui Gitenstein de la client raportată pentru perioada de lobby

Camera de Comerţ a SUA

2000-2008

Preempţiune, reformă juridică, reforma acţiunilor colective şi finanţarea campaniilor electorale

6.410.000

Sealed Air Corporation

2003, 2005-2008

Litigii azbest (S

852, S 1125), legislaţie fiscală

1.690.000

AT&T

2001, 2007-2008

Legislaţie arbitraj (S

1782, HR 3010), reglementarea comunicaţiilor în bandă largă şi fără fir, neutralitatea Internetului în UE, serviciul universal, telecomunicaţii

1.170.000

Ace Limited

2000-2006

Probleme fiscale, legislaţie azbest

1.226.000

Uniform Standards Coalition

1999

Standarde uniforme pentru litigii în cazul titlurilor de valoare (HR

1689, S 1260 – aprobată)

780.000

Technology Network

1999-2001

Securitatea computerelor (Y2K), probleme de contabilitate în cercetare şi dezvoltare, contracte bursiere, fuziuni companii, buletinul Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare(SEC) privind contabilizarea veniturilor

752.000

TransCanada Pipelines Limited

2001-2003

Transportul gazelor naturale, exploatarea resurselor (HR4)

640.000

Lockheed Martin Corporation

1999-2001

Legea False Claims Act

32.238

Coalition for Patent Fairness

2006

Modificarea legislaţiei în vigoare privind patentele (HR 2795)

360.000

Ernst & Young

1999-2001

2006-2008

Securitatea computerelor (Y2K), Comisia Federală a Comerţului (FTC) şi confidenţialitate online, implementarea Legii Sarbanes-Oxley

340.000

Merrill Lynch

2007-2008

Litigii privind titlurile de valoare

290.000

Arthur Andersen

1999-2001

Securitatea computerelor (Y2K), reglementări contabile şi probleme legate de căderea firmei Enron, FTC şi confidenţialitatea online

260.000

Pricewaterhousecoopers

1999-2000

2006-2008

Securitatea computerelor (Y2K), reglementări contabile, implementarea Legii Sarbanes-Oxley

220.000

Deloitte & Touche

1999-2000

2006-2008

Securitatea computerelor (Y2K), reglementări contabile, implementarea Legii Sarbanes-Oxley

220.000

KPMG

1999-2000

2006-2008

Securitatea computerelor (Y2K), reglementări contabile, implementarea Legii Sarbanes-Oxley

220.000

Bursa Chicago

1999-2001

Legislaţia privind titlurile de valoare, taxele cuprinse în Secţiunea 31 a legii, legislaţia privind firmele speciale SRO, legislaţie SEC

120.000

Intel

1999

Securitatea computerelor (Y2K)

120.000

Oracle

1999-2002

Politici concurenţiale

80.000

Bayer

2007

Tratatul fiscal SUA-Germania

40.000

International Employee Stock Option Coalition

2001-2002

Regimul contabil al contractelor bursiere options

80.000

Sithe Energies

2001

Tratatul de schimb preferenţial cu statele andine

60.000

Asociaţia Industriei Semiconductoarelor

1999

Securitatea computerelor (Y2K)

60.000

Cures Now

2002

Legea privind interzicerea clonării umane (S 2439)

50.000

General Electric

1999-2001

Legea False Claims Act

40.000

United Technologies

1999-2001

Legea False Claims Act

30.000

Boeing

1999-2001

Legea False Claims Act

32.238

United Defense

1999-2001

Legea False Claims Act

32.238

General Dynamics

1999-2001

Legea False Claims Act

32.238

Litton Industries

1999-2001

Legea False Claims Act

32.238

Semiconductor Equipment

& Materials International

1999

Securitatea computerelor (Y2K)

25.000

Total

15.444.190

Sursă: Analiză Public Citizen a declaraţiilor activităţilor de lobby depuse la Secretariatul Senatului

%d blogeri au apreciat: