Arhiva | 4:19 pm

LEGEA LUSTRATIEI MODIFICATA LA ORDIN PEMTRU BOCUL LUI BASESCU MRU!

28 feb.

Legea lustraţiei a fost modificată în Camera Deputaților, astfel încât premierul Mihai Răzvan Ungureanu nu mai poate intra sub incidența acestei legi. În acest sens, au fost scoși de sub incidența lustrației cei care au fost membri în CC ai UTC.

Liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader, a propus un amendament la legea lustraţiei pentru ca foştii membri UTC să nu fie incluşi. Amendamentul a fost aprobat în plenul Camerei, mai ales luând în considerare faptul că premierul Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru al Uniunii Tineretului Comunist.

În forma votată acum, s-a eliminat prevederea care interzicea foştilor nomenclaturişti să candideze pentru funcţii alese (senator, deputat, consilier judeţean, local, primar, preşedinte de consiliu judeţean). S-a redus perioada de lustraţie de la 10 la 5 ani.

De asemenea, UDMR a propus astăzi, în cadrul comisiei juridice, un amendament pentru lustrarea procurorilor comunisti. Pentru că amendamentul a fost respins de comisia juridică, un fost deţinut politic, Constantin Soare, prezent la lucrările comisiei, a îngenuncheat în faţa uşii, spunându-le că nu este posibil ca foştii procurori comunişti, care l-au bătut în închisoare, să nu fie cuprinşi în legea lustraţiei.

Amendamentul a fost propus de deputatul UDMR Mate Andras. „Eu cred că acel procuror care a făcut poliţie politică şi care a lucrat în aparatul represiv nu poate candida şi nu poate fi prezent în viaţa politică după 20 de ani”, a declarat pentru gândul acesta. Legea lustraţiei ar putea afecta persoane care doresc să candideze pentru funcţii de stat, însă în trecut au făcut parte din regimul comunist, precum Monica Macovei, fost procuror, sau Ion Iliescu, fost director la Editura Tehnică până în 1989.

Noul text al legii face referire, stabilind categoriile de lustraţi, la încălcarea Constituţiei din 1965, a convenţiilor internaţionale la care România era semnatară în anii respectivi (în special Declaraţia Universală a Drepturilor Omului). Noua formă precizează că persoanele lustrate trebuie să fi ocupat funcţii politice retribuite de PCR în principalele structuri ale aparatului comunist.

Sunt incluse în categoriile de lustrabili cei care au fost membri ai guvernelor în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (miniştri, secretari de stat, prim-adjuncţi şi adjuncţi ai miniştrilor). Sunt supuşi restricţiilor legii şi cei care au deţinut funcţii ca prim-secretar, secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedinte sau vicepreşedinte în consiliile populare judeţene, UTC, membrii Colegiului Central de partid sau Comitetului Central.

Totodată, persoanele care au făcut parte din structurile fostei Securităţi şi au colaborat cu aceasta ca poliţie politică. Au fost incluse în lege ca lustrabili şi cei care au ocupat funcţii ca preşedinte sau preşedinte de secţii la Tribunalul Suprem, procuror general sau procuror general adjunct.

Noua formă a legii nu mai face referire în ansamblu la toate persoanele aflate în situaţiile definite ca făcând parte din structurile de putere ale regimului comunist, ci precizează că persoana care se află în vreuna din situaţiile definite prin articolele din lege nu poate candida şi nu poate fi numită pe o perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a legii pentru principalele funcţii de demnitate publică.

Reamintim că anul trecut, Legea lustraţiei a fost infirmată de Curtea Constituţională, deoarece încălca dreptul constituţional de a fi ales.

DAR CINE ESTE PEDELISTUL DE PIATRA NEAMT IOAN ONISEI?!

28 feb.

DAR CINE ESTE PEDELISTUL DE PIATRA NEAMT IOAN ONISEI?!

Ioan ONISEI
Sinteza activitatii parlamentare în legislatura 2000-2004

DEPUTAT
ales deputat în circumscripţia electorală nr.29 NEAMŢ

Formaţiunea politică:

PD – Partidul Democrat

Grupul parlamentar:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Vicelider – din apr. 2003

Comisii permanente
Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi – Vicepreşedinte (din sep. 2004)
Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă (până în sep. 2004)

Comisii permanente comune
Comisia parlamentară a revoluţionarilor din Decembrie 1989 – Secretar (din sep. 2004)

Comisii speciale
Comisia specială pentru elaborarea propunerilor legislative prevăzute la art.79 din Legea nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României şi avizarea proiectelor de legi pentru aprobarea ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă emise de Guvern în acest domeniu – Secretar

Comisii speciale comune
Comisia pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei

Alte comisii
Comisia de validare

Delegatii ale Parlamentului României la organizatii parlamentare internationale:

Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei membru

Grupuri de prietenie cu Parlamentele altor state:

Grupul parlamentar de prietenie cu UNESCO
Grupul parlamentar de prietenie cu Belarus

Activitatea parlamentara în cifre:

Luări de cuvânt: 42 (în 39 şedinţe)
Declaraţii politice: 11 (din care 7 consemnate conform materialului depus la secretariatul de sedinţă)
Propuneri legislative initiate: 16
Membru în: 25 comisii de mediere
Întrebari şi interpelari: 10
Motiuni: 11

UNIVERSULROMANESC.INFO.

Domnule jurist Ioan Onisei,
Ne-am fi putut cunoaşte prima dată pe 22 decembrie 1989 la prînz, cînd eu intram cu puhoiul care asalta părăsita Casa Albă din Piatra Neamţ – unde dvs. eraţi jurist. Sau mai demult, prin cunoştinţele noastre comune. Dar a fost să fie altfel. În martie 1990, domnul Cîmpeanu a venit în campanie electorală la Piatra Neamţ (ca să ne spună franc, printre altele, că nu-l deranjează îmbogăţirea liberală a securiştilor), totul terminîndu-se cu o petrecere la hotelul Ceahlău. Atunci v-am cunoscut, printr-o colegă, care ne-a invitat să continuam petrecerea la ea. M-aţi încolţit pînă dimineaţă, împreună cu Viorel Cozma, membru fondator al asociatiei „Dialog Piatra Neamt” (pe care o fondasem în speranţa că va coagula rezistenţa locală împotriva Contrarevoluţiei). Nu voiaţi/puteaţi să credeţi nici unul, poate îndîrjiţi şi de alcool, că sînt sincer în demersurile mele justiţiare. Ce urmăresc eu de fapt – vroiaţi sa ştiţi – ce se ascunde în spatele „gargarei” cu furtul revoluţiei, ce halcă vizez/vînez prin retorica pseudo-justiţiară. De ce pretind că se poate trăi altruist şi nu recunosc că adevărata condiţie umană este egoistă şi şireată? După 20 de ani, vă pot invita să vă uitaţi în spatele meu – nu veţi găsi nici un postuleţ, nici o bursuliţă, nici o subvenţie, nici un contract, nici un chilipir. Doar o carieră distrusă consecvent, întîi pentru o cauză pierdută, apoi pentru explicarea acestui eşec. Astfel, v-am raspuns la acel interogatoriu. A venit rîndul meu să vă pun nişte întrebări.
Nu vreau să discut traseul dvs. profesional şi politic. Sînt conştient de tributul ce a trebuit plătit de cineva ca să supravieţuiască în experimentul Piteşti generalizat al „Tranziţiei”. Important pentru mine e că, navigînd politic în apele PD, aţi rămas tot timpul în contact cu miezul făcăturilor juridice.
Experienţa dvs. în Comisia judeţeană Neamţ de aplicare a legii fondului funciar (L18/1991) v-a făcut să cunoaşteti perfect modul în care FSN a jefuit pămîntul ţărănesc. Ştiţi cum s-a profitat de intimidarea chiaburilor care au ascuns terenuri la „cooperativizare” (şi de faptul că nu se prea făceau acte de moştenire la ţară), pentru a li se „reconstitui” doar partea declarată la rol. Ştiţi cum a fost obstaculată arhivistic găsirea dovezilor de proprietate.
Fiind implicat într-un proces la legea fondului funciar, pentru care am făcut o masivă cercetare/documentare, încercasem sa mă sfătui cu alţi jurişti. Avocatul pietrean Martin Abramovici de exemplu, mi-a explicat că toate retrocedările, care în mod normal ar fi trebuit sa fie imprescriptibile, fuseseră blocate prin termene de decădere combinate cu încuierea arhivelor (în numele „protejării informaţiilor de interes personal”). Ca rezultat, el cîştigase prin anul 2005 un singur proces de retrocedare… din cîteva zeci.
V-am vizitat acum cîţiva ani, la Bucureşti, pentru a mă consulta cu dvs. privind modul în care se putea incrimina acapararea fesenistă a pămîntului ţărănesc. Eraţi secretar de stat la ministerul culturii, în a nu mai ştiu care etapă a rotativei. V-am expus problema de care mă ciocnisem: Cum a fost posibil ca statul român să distribuie cui vrea pămînturi şi alte bunuri ale CAP-urilor, dacă ele nu i-au aparţinut de drept niciodată? V-am reamintit regimul de proprietate comună (în devălmăşie sau pe cote părţi) pe care l-au avut CAP-urile, statutar. Dupa 1990, aceste „asociaţii” forţate, adevărate lagăre de muncă, înfiinţate prin teroare, trebuiau deci ori anulate (cu împărţirea de rigoare a capitalului), ori desfiinţate de membri, conform statutului (aşa cum a făcut Şteţca la Săpînţa, provocînd represaliile statului uzurpat). V-am semnalat că împroprietărirea din 1921 s-a făcut după o expropriere, la care Legea 18….. nu face nici o referire. Că, spre deosebire de IAS, statul nu a devenit proprietar al bunurilor CAP, pînă în 1990. Că trecerea la stat a unei părţi din capitalul CAP (sediile de exemplu, numite „clădiri cu destinaţie socială”) şi lăsarea altei părţi la cheremul Tovaraşilor din comisiile de desfiinţare- constituie o naţionalizare tacită, imposibil de justificat. Că ultima parte a capitalului CAP, care fusese sifonată de stat prin contracte la preţuri absurde, impuse prin legi, nu a mai ajuns în fondul de pensii a cooperatorilor, aşa cum prevedeau legile respective. Că arhiva desfiinţarii jefuitoare a CAP a fost distrusă, printr-o prevedere specială a HCM-ul de aplicare, după 5 ani. Că „reconstituirea” a camuflat o ne-retrocedare, pentru a nu putea fi apărată proprietatea la CEDO. Etc.Etc. Etc.
V-am intrebat ce se poate face pentru a repara sau denunţa această monumentală fărădelege, operată prin lege, care relevă esenţa criminală filocomunistă a „traziţiei”. Mi-aţi răspuns numai după ce v-aţi putut opri dintr-un îndelungat rîs… Se pare că aveaţi proba întîrzierii mele de creştere, incapacităţii mele de a mă racorda la o anume realitate: „Ce s-a facut prin Legea 18 este abuziv şi inconsistent, asta ştie toată lumea – dar cum să mai repari o eroare de asemenea proporţii ? Ne-am gîndit şi noi mult, dar nu se mai poate face acum nimic”.
Aşa cum ai comis – v-am replicat eu, stînjenit de reacţia dvs., poţi să şi repari. Iar dacă nu o faci, să recunoşti public că uzurpatorii statului român s-au pretat la o uriaşă înşelăciune, pentru a face ţăranii să creadă că primesc cadou pămînt de la FSN, cînd de fapt li se jefuiau resturile de capital. (Loturile aflate în poziţii avantajoase fiind distribuite acoliţilor, în baza prevederii perfide că terenul se restituie nu „neaparat” pe vechea poziţie). Şi dacă daunele sînt ireparabile, poţi să pedepseşti vinovaţii. Cînd v-am solicitat sprijinul pentru dezvăluirea adevarului privind jefuirea CAP, nu m-aţi mustrat, m-aţi refuzat amabil, rămînînd pe poziţia dvs. „realistă” din 1990.
Văzînd unde a fost dusă România de valul „realismelor” cinice, îmi revine în minte rîsul dvs. şi se naşte dorinţa unei lămuriri publice. Vă amuză patologia creată de paraziţii Tranziţiei, sau a fost vorba de descărcarea nervoasă a unei refulate frustrări ? Nu credeţi că reabilitarea onoarei juriştilor români părtaşi la comunism şi Traziţie, grav compromisă, impune remuşcări explicative despre folosirea „legalităţii” ca instrument de jefuire a populaţiei? Unde se aflau „juriştii” în timp ce otrava legislativă cangrena societatea? De ce credeţi că nu s-a ocupat nimeni de această categorie importantă de răufăcători, complice cu securiştii şi activiştii PCR? Un răspuns privat nu ar folosi şi altora. Vă invit să demascaţi public patologia justiţiară (relevată exemplar de jaful funciar) – profitînd eventual de actuala dvs. poziţie în CNA.
Al dvs.,
Ioan Roşca, 20 septembrie 2010

PD-L PRIN REPREZENTANTUL SAU IN CNA IOAN ONISEI VREA INTRERUPEREA EMISIEI POSTULUI ANTENA 3!

28 feb.

Reprezentantul PDL în CNA, Ioan Onisei, a cerut azi întreruperea emisiei Antenei 3 pentru 10 minute, anunță postul de televiziune.

CNA a analizat azi emisiunea în care realizatorul emisiunii Sinteza Zilei, Mihai Gâdea, a avut o discuție la telefon cu președintele CNAS Lucian Duță. În urma dezbaterilor, CNA a decis să amâne votul în acest caz pentru joi.

PROIECTUL COMISIEI EUROPENE CARE INCLUDE ROMANIA IN DIFICULTATE DIN CAUZA IMPRUMUTURILOR!

28 feb.

România se află în dificultate din cauza împrumuturilor.

Un proiect al Comisiei Europene face trimitere la un număr de state, printre care România, care au intrat în acorduri de împrumut cu CE şi care sunt în dificultate.

Autor: Andreea Predescu

Informaţia a fost făcută publică, luni, de Ovidiu Ispir, membru al Curţii Europene de Conturi.

“Un aspect semnificativ apare în cadrul secţiunii dedicate legăturii dintre bugetul Uniunii şi criza economică şi bugetară unde se află şi o nedorită referire la România. Se reaminteşte că şase state membre – Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Portugalia şi România – sunt în prezent considerate state în dificultate, deoarece primesc sprijin financiar sub formă de împrumuturi pentru echilibrarea balanţei de plăţi”, a spus Ispir.

SENIORUL LIBERAL RADU CAMPEANU A IMPLINIT PE 27 FEBRUARIE 90 DE ANI. LA MULTI ANI!

28 feb.

Radu Câmpeanu, aniversat de liberali la 90 de ani

Radu Câmpeanu, preşedintele fondator al PNL 1990, a fost sărbătorit, luni, cu o zi mai devreme, împlinirea vârstei de 90 de ani, la Cafeneaua liberală din Centrul vechi, el fiind felicitat de Crin Antonescu şi C.P. Tăriceanu şi primind un buchet de 100 de trandafiri şi un tort în forma cifrelor 9 şi 0.

La Cafeneau liberală, seniorul a venit pentru a se întâlni cu liberalii care au dorit să îl felicite personal şi să-i ureze „La mulţi ani!”. El s-a aşezat la una dintre mese, unde a primit felicitările şi de unde a ciocnit o cupă de vin roşu cu invitaţii săi, scrie Mediafax.

Radu Câmpeanu le-a spus invitaţilor şi jurnaliştilor că se simte bine la 90 de ani, deşi a avut unele mici probleme cu inima. „Deocamdată, mulţumesc lui Dumnezeu, mă simt bine. Am avut nişte mici supărări cu inima, acuma câteva luni, dar mici, acuma sunt bine, nu pot să mă plâng”, a spus Radu Câmpeanu.

Liberalul a precizat că de ziua sa îşi doreşte sănătate pentru el şi pentru familia sa, care este la Paris.

Seniorul liberal a spus că şi va petrece ziua de naştere plimbându-se la ţară, la conacul de la Budeasa, lângă Curtea de Argeş, sau la Târgovişte, la vechea moşie a părinţilor săi. „Dacă e vreme frumoasă, aş vrea să mă plimb puţin. Vreau să mă mişc. Şi am două plăceri în general: mă duc la mine la ţără, am un conac la Budeasa, lângă Curtea de Argeş, sau să mă duc la Târgovişte, unde era vechea moşie a părinţilor mei şi mă duc totdeauna la Mănăstirea Dealu, sus. Îmi fac rugăciunea mea acolo, e o chestiune de tradiţie de familie şi personală, pe care fac de mulţi ani, de zeci de ani, de când eram tânăr, mă duceam la Mânăstirea Dealu. Acuma nu m-am putut duce, mi-a fost frică de zăpadă”, a spus Radu Câmpeanu.

Seniorul liberal a spus că se bucură mult de cele trei nepoate ale sale, care trăiesc la Paris. El a ţinut să amintească de faptul că are o singură mare durere în suflet, legată de moartea soţiei sale, în urmă cu şapte ani.

Natasha Bedingfield – Touch

28 feb.

Touch!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Natasha Bedingfield – Angel

28 feb.

Angel!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Edward Maya & Vika Jigulina – Stereo Love (Casado & Daif Remix Edit)

28 feb.

Stereo Love!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Edward Maya Ft. Vika Jigulina – Desert Rain (Pee4Tee Remix)

28 feb.

Desert Rain!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Tom Boxer ft Antonia- Morena my love official video HD

28 feb.

Morena my Love!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

STOP ACTA! A AJUNS IN PARLAMENTUL EUROPEAN:2,4 MILIOANE DE OAMENI AU SEMNAT PETITIA!

28 feb.

ACTA a ajuns în Parlamentul European

ACTA se află în centrul atenţiei în Parlamentul European.

Astfel, marţi şi miercuri vor avea loc dezbateri pe marginea unei petiţii împotriva ACTA, care a fost semnat de 2,4 milioane de oameni.

Petiţia urmează să fie examinată în cadrul Comisiei pentru petiţii a PE (PETI). În urma acestei analize, Parlamentul European ar putea cere Comisiei Europene lansarea unei investigaţii preliminare sau ar putea pregăti un raport pentru vot în plen.

Petiţia a fost iniţiată de Avaaz, organizaţie ce foloseşte internetul pentru diferite campanii.

„Prin primirea acestei petiţii, comisia noastră este din nou abordată pentru a juca un rol fundamental în ascultarea îngrijorărilor cetăţenilor europeni şi în oferirea unui loc unde aceştia îşi pot exprima opiniile”, a declarat preşedintele PETI, Erminia Mazzoni.

ACTA este privit ca o ameninţare la viaţa privată şi drepturile omului, iar negocierile au fost denunţate de grupuri ale societăţii civile ca fiind lipsite de transparenţă şi pentru că nu au inclus ţările în curs de dezvoltare.

ACTA nu poate intra în vigoare fără acordul Parlamentului European, dar nici nu poate schimba acordul, având doar puterea de a-l aproba sau respinge. Deoarece nu există termen limită pentru decizia asupra acordului, Parlamentul European ar putea să o amâne pe termen nelimitat, ceea ce ar împiedica intrarea în vigoare a ACTA.

Pe 22 februarie 2012, Comisia Europeană a anunţat că va trimite ACTA la Curtea de Justiţie a UE pentru a verifica eventuale incompatibilităţi cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Parlamentul European va aştepta concluziile Curţii înainte de a se pronunţa, dar între timp, va examina acordul.

TEODOR MELESCANU ,VECHIUL ALIAT A LUI BASESCU VA FI EXCLUS DIN PNL!

28 feb.

„Trădarea nu mai este de mult un accident în politica românească”
Meleșcanu, noul aliat al lui Băsescu, va fi exclus din PNL.

Președintele PNL, Crin Antonescu, a anunțat luni că va cere excluderea din PNL a lui Teodor Meleșcanu după nominalizarea acestuia în fruntea SIE de către Băsescu.

„Este o afacere strict între domnul Băsescu și domnul Meleșscanu, PNL nu are nici o legătură directă sau indirectă cu această nominalizare. Meleșcanu nu a informat pe nimeni din PNL. Trădarea nu mai este de mult un accident în politica românească”, a declarat liderul PNL.

Anterior anunțului lui Crin Antonescu, Teodor Meleșcanu, anunțase că s-a autosuspendat din calitatea de membru PNL.

USL BOICOTEAZA AUDIEREA LUI MELESCANU IN PARLAMENT!

28 feb.

Planul lui Băsescu pentru SIE, dejucat
USL boicotează audierea lui Meleșcanu în Parlament.

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a anunțat luni la finalul şedinţei USL, că preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe este de la PSD, iar acesta NU va convoca comisia pentru audierea lui Teodor Meleşcanu.

„Protestul nostru parlamentar continuă. Parlamentul nu funcţionează în acest moment, iar până în această seară nu a existat niciun semn de dialog din partea celor de la Putere. Domnul Meleşcanu nu va trece nici de Comisia SIE pentru că nimeni de la Parlament nu a catadicsit să stea de vorbă cu noi. Preşedintele comisiei SIE e de la PSD şi nu va convoca comisia”, a declarat Victor Ponta.

Teodor Meleşcanu urma să fie audiat de comisia SIE din Parlament marţi la prânz.

USL nu a participat nici la învestirea Guvernului Ungureanu spunând că nu vrea să gireze un Executiv aranjat de Traian Băsescu.

Ca atare, comisiile de specialitate în care miniștrii au fost audiați nu au întrunit cvorum, iar opoziția a sesizat Curtea Constituțională, considerând că procedura de învestire a noului Executiv a încălcat Constituția.

VICTOR PONTA LIDER PSD:MA BUCUR CA NU A FOST NOMINALIZAT LA SIE UN PESEDIST!

28 feb.

Despre nominalizarea de la SIE
Victor Ponta: M-am bucurat că nu a fost cineva de la PSD.

Preşedintele PSD Victor Ponta a comentat aseară la Realitatea TV, propunerea lui Teodor Meleşcanu la conducerea SIE, glumind că s-a bucurat că postul nu a fost propus cuiva din rândul social-democraţilor.

„Dacă-mi permiteţi să fac o glumă pe tema asta: m-am bucurat că nu e cineva de la PSD”, a afirmat Ponta.

„Este o mare problemă de încredere în rândul oamenilor din partea puterii pentru că, din cât de mulţi sunt cei de la PDL, UDMR, UNPR, domnul preşedinte Băsescu nu a avut încredere în niciunul. L-a propus ministru pe Mihai Răzvan Ungureanu. Din câţi pedelişti au fost pomeniţi ca ipoteze, Stănişoară, Cezar Preda, domnul Băsescu nu are încredere în niciunul dintre ei. Probabil ştie el de ce”, a spus Ponta

Preşedintele PSD crede că Traian Băsescu îşi caută un mod de a ieşi de pe scena politică.

„Faptul că preşedintele Băsescu încet încet nu mai poate să îşi mai pună personaje de tip Emil Boc sau Roberta Anastase, cei care sunt loiali, obedienţi şi fac tot ce le spune preşedintele, e o problemă în primul rând pentru el. Cred că îşi caută un mod de ieşire din scenă”, a mai declarat Ponta.

El a mai a precizat că parlamentarii USL vor fi în protest parlamentar în continuare, astfel că nu vor participa nici la audierea lui Meleşcanu, nici la votul din plen.

„Pe mine ce m-a deranjat, şi din acest motiv nu o să fiu nici mâine la vot, este faptul că, după învestirea Guvernului Ungureanu, cu acel discurs al meu destul de criticat mai ales de colegii din opoziţie, nimeni nu a mai zis „măi oameni buni de la USL, poat totuşi vreţi să dialogăm cum vă întoarceţi în parlament sau să dialogăm pe cine punem la SIE”. Nimeni, nimic”, a mai spus Ponta.

OVIDIU OHANESIAN:POVESTI DESPRE OPRATIUNI CI GENERALI SI COLONEI,INCLUSIV TEODOR MELESCANU!

28 feb.

Un spion gorjean la New York
Povești despre operațiuni cu generali și colonei, inclusiv cu Teodor Meleșcanu.

La sfârşitul anului 2009 am fost audiat de Comisia pentru apărare, siguranţă naţională şi ordine publică a Senatului României pe tema afacerii „Răpirea din Irak”. Nu mai insist asupra subiectului, pentru că rezultatul expunerii mele în faţa aleşilor ţării a avut rezultatul aşteptat – ZERO. Cu acest prilej, am avut plăcerea să-l cunosc pe preşedintele comisiei, domnul senator Teodor Viorel Meleşcanu, care într-o scurtă pauză m-a invitat în biroul său. Uns cu toate alifiile, mai ales cele diplomatice, senatorul afişa o superioritate reţinută şi o siguranţă de sine caracteristice diplomaţilor din structurile militarizate. După cuvintele de întâmpinare, Meleşcanu şi-a aprins un trabuc din cele scumpe şi cu zâmbetul pe buze, aştepta să deschid vorba despre problemele mele. Ştiţi dumneavoastră: răpiri, Hayssam, terorişti. Trabucul de foi fumega ideea unui adevărat simbol falic al superiorităţii masculului alfa în faţa haitei.

„Îl cunoaşteţi pe Emil Andreescu?”, l-am întrebat pe senator. Zâmbetul i-a pierit într-o clipă. Trabucul de abia început îşi găsi odihna de îndată în scrumieră.

„Da.” Răspunse el cu glas pierit şi îşi aprinse îndată o nouă ţigară de foi.

Povestea spionului gorjean Emilian Traian Andreescu nu a început cu „a fost odată ca niciodată”, ci cu un joc al sorţii. În iulie 2010, pe când coordonam două dintre cele mai vechi publicaţii din Gorj, o ştire mi-a atras atenţia. Trecut binişor de 60 de ani, un fost spion extern îşi susţinea licenţa la Universitatea Constantin Brâncuşi, alături de studenţii care îi puteau fi copii sau chiar nepoţi. Cu un CV impresionant, cunoscător de multe limbi străine, căpitanul DIE (r) Emil Andreescu era la a treia licenţă, ba chiar a patra (licenţa la o cunoscută universitate americană este la secret) cum aveam să aflu mult mai târziu de la apropiaţii săi. Viaţa fostului ofiţer DIE este o adevărată epopee cu suişuri şi coborâşuri, demnă de un scenariu de film, dar poate cel mai interesant lucru este modul cum un nepot de boier a reuşit să ajungă ofiţer al Departamentului de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii. Andreescu Traian Ion Emilian se trage dintr-o familie de boieri gorjeni, bunicul său Ion Andreescu fiind un cunoscut om de afaceri în Bucureştiul interbelic, iar tatăl Gheorghe, un medic cunoscut. Andreescu a avut o copilărie şi o adolescenţă lipsită de griji. A terminat liceul Petru Groza (actualul Colegiu Tudor Vianu) alături de odraslele protipendadei comuniste a anilor ’60.

Iniţial, Andreescu a absolvit două facultăţi din cadrul ASE: Finanţe, credit, contabilitate – 1968 şi Comerţ Exterior – 1970, facultate la care se intra pe bază de dosar. În timpul studenţiei, Andreescu muncea ca ghid şi interpret poliglot la ONT.

Cum a ajuns spion DIE un fiu de boier? Din întâmplare, povestesc foştii colegi ai gorjeanului de la externe. După marea epurare din partid şi din aparatul de Securitate de după 1965, se căutau cadre noi cu facultate. Vechii ofiţeri cu 6-7 clase primare, necunoscători de limbi străine, dar şcoliţi în Uniunea Sovietică erau scoşi din sistem la grămadă. Mulţi dintre aceştia erau racolaţi de KGB şi căsătoriţi cu rusoaice, evreice sau ucrainence.

„Nicolae Ceauşescu a ordonat o epurare masivă a aparatul de securitate, o curăţare de fostele cadre pregătite în URSS. Mulţi întorşi în ţară cu soţii rusoaice. Şi potenţiali spioni URSS din instituţiile de siguranţă ale statului român. Pentru a fi sigur de epurarea aparatului, Ceauşescu l-a adus şef de personal la DIE pe fratele său Nicolae Andruţă Ceauşescu, colonel. Totodată vechiul sediu DIE deconspirat de numeroase trădări în special din RFG din anii ’60 ale spionilor cunoscuţi Ciuciulin, Horobeţ şi alţii, foşti colegi cu generalul Pacepa, a fost mutat la Banca din Batiştei”, îşi aduce aminte un fost coleg de spionaj al gorjeanului Andreescu. Aceeaşi poveste s-a repetat şi cu analfabeţii promovaţi în Armată. Omul îmi spune că în cazul lui „Emil”, norocul sau ghinionul său s-a numit Dumitru Dănău, fost şef pe spaţiul RFG în Direcţia a III-a Contraspionaj şi bun prieten cu viitorul şef al DSS generalul Iulian Vlad. Gorjean, învăţător şi activist ca şi generalul Vlad, Dănău a fost adus în Securitate după un stagiu în rândul cadrelor de nădejde ale PCR.

De aici înainte, limbajul cercetătorului DIE cu care stau de vorbă se specializează. Îmi explică răbdător, cu o limbă de lemn, că datorită hiatusului creat prin epurarea masivă a cadrelor DIE cu studii în URSS (replasate în viaţa civilă, în diverse instituţii, în special la ONT Carpaţi sau în vestitele întreprinderi de comerţ exterior ca ofiţeri în rezervă), era imperios necesară reconstituirea instituţiei cu „personal tânăr, patriot, foarte bine pregătit profesional”, care să preia din mers sarcinile unor ofiţeri cu experienţă trecuţi în rezervă. Pe scurt, după ce căpitanul Dănău s-a întâlnit cu un cadrist DIE pe holul Ministerului de Interne şi acesta l-ar fi întrebat dacă nu are un băiat pentru coordonare la V2, fostul contraspion i l-ar fi recomandat pe prietenul său Emil Andreescu. Pur şi simplu nu aveau oameni de încredere care să coordoneze spaţiul SUA, mai precis New York. Întâmplător sau nu, Emil (bun cunoscător al limbii engleze) o curta intens pe viitoarea cumnată a lui Mitică Dănău. Erau amândoi gorjeni şi de aici toată dandanaua. Aşa a ajuns tânărul Emil să coordoneze în 1973 spaţiul America din sediul V2 de pe Mătăsari, biroul de pe colţ, la etajul întâi.

„Aşa se explică de ce nişte puţoi ca noi, locotenenţi, nişte puşti acolo, ocupam funcţii mult prea mari. Noi am făcut coordonare fără să facem o zi de şcoală. Noi am învăţat din dosare, înţelegeţi? Am făcut ucenicie la locul de muncă pentru că eram deştepţi şi ne-am adaptat. Din dosare ne-am dat seama ce prostii au făcut unii, ce imbecilităţi erau acolo. Şcoala din Băneasa era ticsită cu ofiţeri luaţi de obicei din şcoli militare, cu origine socială bună, băieţi deştepţi, dar care nu puteau să facă faţă peste noapte cerinţelor muncii externe. Şi atunci au fost obligaţi să ia din Facultatea de Comerţ Exterior, d’ăştia super-pregătiţi. Aşa se explică infuzia masivă de ofiţeri din comerţ exterior. A fost singura soluţie logică.”, povesteşte un fost ofiţer SD, subordonat al generalului Ion Mihai Pacepa.

Dar cum pentru orice compromis există şi un preţ, Emil Andreescu avea să plătească scump intrarea în DIE. Mai întâi a renunţat la cumnăţica lui Dănău, fiind însurat de „serviciu” cu o frumuseţe de unguroaică, Mariana, ofiţereasă şi ea.

Când au fost trimişi la post la ONU, Mariana a primit misiunea să se infiltreze în diaspora maghiară din New York şi să culeagă informaţii despre iredentiştii unguri şi evrei, mai ales despre cei care lucrau în redacţia revistei Menorah. Spionii externi şi familiile lor relaţionau foarte greu între ei. Se fereau unii de ceilalţi mai rău decât se fereau de duşmanul imperialist. Nu ştiau niciodată ce rapoarte dă cutare la Bucureşti despre colegi. Prieteniile se legau foarte greu. Mariana Andreescu era bună prietenă cu nevasta spionului Horotan – nume de cod Horaţiu, vărul generalului afacerist Ileş, aflat la post la Geneva în acea perioadă. Soţiile diplomaţilor ONU socializau la cursurile de limbi străine organizate de Hospitality Commity (foto Mariana Andreescu alături de soţiile altor diplomaţi ONU) sau la diverse recepţii. Mariana se mai îndeletnicea printre altele şi cu traducerea interceptărilor în limba maghiară, realizate de cifrorii reprezentanţei. La întoarcere în ţară, după şapte ani, Mariana a primit o primă de 10.000 de lei. În ultimii zece ani, femeia suferă de o boală grea care a pus-o la pat.

După mai bine de trei decenii, ofiţerii „D”, cum erau denumiţi codificat toţi colegii lui Andreescu de la divizia V2, critică dur politica de cadre dusă de conducerea DIE de la vremea aceea. Foştii externişti spun că trimiterea ofiţerilor gen Emilian Andreescu la post la ONU, însemna deconspirare.

„Era clar că dintre atâtea milioane de români, ăia puţinii care mergeau în America erau agenţii statului. Când eşti plecat în numele statului afară, eşti agentul statului. Pe Andreescu l-au distrus când mergea cu acoperire oficială. Şi în ziua de azi e cu stea în frunte, că organul contrainformativ ştia clar că tot ce era diplomat, agenţie economică, TAROM, atunci erau oamenii puterii comuniste.”, spun aceştia.

Colegii de la Externe

Marele regret al lui Andreescu este că nu a fost folosit ca ofiţer deplin conspirat „S”, adică ilegal în cadrul unităţii speciale „U”. Trimis în Vest încă din vremea când activa ca student în cadrul ONT, putea fi căsătorit cu o turistă străină, perfect acoperit. Legendat la nivel înalt, într-o primă fază, viitorul ofițer S, avea parte de „șicane” din partea statului statului român. Autoritățile comuniste se prefăceau că nu-l lasău să plece. Apoi, viitoarea soţie îi scria senatorului X, care făcea lobby pe lângă Nicolae Ceauşescu. Şi acoperirea era gata.

Emilian Andreescu a fost trimis la post de urgenţă în 1973 pentru a-l schimba pe un alt diplomat cu probleme Nicolae Ropotean, care se implicase într-o relaţie amoroasă cu o cipriotă, funcţionară internaţională la ONU. Profesorul Ropotean, ardelean de fel, era un bun vorbitor de limbă engleză şi a fost mutat la ISMB (Securitatea Municipiului Bucureşti), apoi la BRCE, unde a lucrat până în 1989 la un serviciu special care se ocupa de repatrierea moştenirilor. Bun prieten cu ambasadorul Traian Chebeleu, Ropotean avea să fie reîncadrat în MAE, la Direcţia ONU şi alte Organizaţii Internaţionale (vezi foto Anuarul Diplomatic şi Consular al României 1990, pag. 38), apoi promovat diplomat de preşedintele Ion Iliescu.

Revenind la ofiţerul DIE Ropotean de la jumătatea anilor ’70, în mod normal, înlocuirea unui diplomat la post se făcea în timp. Câteva luni, un an dura pregătirea, predarea şi preluarea agenturii. În cazul lui Ropotean, înlocuirea s-a făcut de urgenţă, tânărul Andreescu fiind obligat să-i ducă mai departe agentura şi să o completeze. Totul s-a făcut fără nicio pregătire prealabilă, pe baza dosarelor avute la studiu în coordonare. Exista posibilitatea ca agenţii aflaţi în legătura lui Ropotean să refuze colaborarea cu noul ofiţer. Mai mult, ofiţerii trimişi la New York sub acoperirea Institutului de Conjunctură Economică, erau obligaţi să facă şi comerţ exterior, altfel „mai rău dăunau României”.

„Degeaba făceai spionaj, dacă pierdeai aiurea un contract de sute de mii, milioane de dolari”, povesteşte unul dintre foştii coordonatori din Centrala DIE.

Fiind sub supraveghere continuă (chiar dacă aveau statut diplomatic şi nu intrau sub jurisdicţia autorităţilor din New York, toţi diplomaţii erau lucraţi informativ de personalul de securitate ONU, format din foşti ofiţeri FBI sau CIA), la Naţiunile Unite se filma, se înregistra şi se fotografia. Tot ce se face în ONU rămâne pentru eternitate, ca urmare Andreescu trebuia să facă o figură frumoasă la locul de muncă. Andreescu apare deseori în presa vremii, susţinând discursuri la ONU pe diverse teme. Subiectul preferat de organele de partid şi de stat fiind „cursa înarmărilor, pacea şi securitatea” aşa cum reiese dintr-o ştire publicată în cotidianul România liberă la data de 30 noiembrie 1976. Andrescu a activat în cadrul Comisiei de Securitate ONU ca membru nepermanent în perioada 1976-1978, în Comisia a I-a şi a II-a a Adunării Generale ONU, în Comisia pentru pentru codul de conduită al companiilor transnaţionale sau în Comitetul pentru explorarea cosmosului în scopuri paşnice. Locotenentul major Emilian Andreescu a reprezentat România şi la Conferinţa ONU asupra Dreptului Mării, unde a avut colegi celebri ca Teodor Meleşcanu sau Lazăr Comănescu (vezi foto de grup).

Membri Misiunii Permanente (DIE) a României la ONU – New York, sâmbătă 25 octombrie 1977- Upstate New York – Exit 4. Sus cu pălărie, lt. major Emilian Andreescu, jos cu haină de piele Teodor Meleşcanu. Ceilalţi ofiţeri DIE sau diplomaţi: Nicolae Chiroiu, Ion Goriţă, Mitică Roşu, George Cartas, Dragoş Şerbănescu şi soţiile unora dintre ei.

N.O.

Când m-am dus la Parlament, la cantină, mă întâlnesc cu colegul meu Meleşcanu. Ce faci, pe unde mai eşti? Vom reveni şi la tovarăşul Dumitru Mazilu. Că toţi ăştia au fost cu mine la Conferinţa Dreptului Mării în perioada aia. Mai ales la cei din Secretariatul ONU, la cei din Secretariatul Internaţional care au fost: Stelică Ilinoiu, agentul meu, mort acum vreo 2 ani. Fi-sa e la Băsescu [consilier], Lascu Daniel spion fugit, frate-su era în Ministerul Comerţului Exterior.

Fotografie în premieră. Locotenent Emilian Andreescu ofiţer „D” al unităţii UM 0920/V2 – Spionaj Politico-Economic America şi alte regiuni, în uniformă. Micul detaliu care-i deosebeşte pe ofiţerii DIE de ceilalţi securişti este lipsa însemnului de armă de pe epoleţi. Spionii externi nu aveau însemn de armă. Fotografia de legitimaţie era unică şi strict secretă. Cei care păstrau astfel de fotografii puteau fi excluşi din DIE sau chiar condamnaţi.

Ulterior, prin anii ’80, pentru toţi ofiţerii români au fost înlocuite petliţele cu însemne metalice.

Carieră şi pregătire

L-am găsit pe Emilian Andreescu cu ajutorul unor colegi de spionaj la ONU din anii ’70. Spre surprinderea mea, fostul cercetător la New York stă într-un apartament modest cu două camere în apropiere de Primăria Sectorului 1. Deşi ar putea să ceară retrocedarea proprietăţilor şi terenurilor înaintaşilor săi, boieri cu stare, Andreescu trăieşte într-o sărăcie lucie. În casa lui, nici urmă din bunăstarea securiştilor postdecembrişti, mulţi dintre aceştia având proprietăţi şi vile care se rotesc după soare pe tot cuprinsul ţării. Deşi prin mâinile sale au trecut milioane de dolari cât a lucrat în întreprinderile de comerţ exterior şi băncile Securităţii (Chimimport sau Bancorex), spionul Emil este „rupt în cur”, cum spune românul. Mobila casei este veche de pârâie, iar covoarele cu ţesătura rărită au peste 30 de ani. Singurul lucru nou la vedere este o plasmă agăţată pe perete şi aceea achiziţionată în rate. Andreescu are TV nou, dar nu are cablu, aşa că prinde 2-3 programe cu o antenă montată în balcon pe vremea lui Ceauşescu. Deşi este sărac lipit şi trăieşte de pe azi pe mâine cu un munte de datorii în spinare, gorjeanul stă cu coada pe sus. Şi-a luat patalama de jurist la peste 60 de ani şi acum învaţă pentru examenele de limbă engleză Toefl şi Cambridge. Sărăcia l-a împins să facă acelaşi lucru ca în studenţie: ghid turistic. Fişa postului include de cele mai multe ori şi căratul bagajelor. La vârsta lui, spionul nu poate face nazuri. Îl căutasem să-mi povestească câte ceva din vremurile bune, mai ales despre cei avuţi în coordonare, ofiţeri celebri, unii dintre aceştia personalităţi marcante ale zilelor noastre. Voiam să aflu câte ceva despre agentul său de la New York, S. Ilinoiu, tatăl unei consiliere apropiate preşedintelui Traian Băsescu sau despre doctorul B.Marinescu, pregătit intens de DIE pentru SUA. Fostul spion este o adevărată enciclopedie, dar…

„Baza operativă e a ţării. De ăştia nicio vorbă….!”, mă repezi el. Agentura este tezaurul ţării, chiar şi acum după atâţia de ani, e de părere Andreescu. Cuvântul securist îl scoate din sărite. În opinia lui, DIE a fost o elită, un departament independent care avea prea puţin de a face cu Securitatea. Nici de Pacepa „trădătorul” nu vrea să audă. Nu ştie de unde am informaţiile şi fotografiile publicate deja (imaginea cu ofiţerul la costum este chiar fotografia sa de dosar), dar confirmă o parte din informaţii şi este de părere că majoritatea colegilor săi erau luaţi direct din topul facultăţilor de la acea vreme.

„Ei au beneficiat de entuziasmul şi patriotismul generaţiei 1968. Noi ăştia am fost! Dacă nu erau trădările acelea, duceam România departe…. Dacă nu se întâmpla nenorocirea Pacepa să distrugă generaţia mea.”, spune Andreescu.

Pregătirea unui ofiţer DIE pentru post era de durată. Dar existau şi excepţii. Ofiţerul „D” putea prelua o parte sau toată reţeaua aflată pe teritoriul altui stat, apoi era obligat să o mărească şi să o îmbunătăţească. De obicei viitorul cercetător sau diplomat făcea cursuri la Ştefan Gheorghiu, apoi continua pregătirea la Ministerul Afacerilor Externe. Rezerviştii spun că metoda de pregătire era complet imbecilă, pentru că prezenţa în mai multe instituţii deodată însemna deconspirare. Emil Andreescu a preluat din mers agentura spionului Neculae Ropotean. A fost nevoit să se descurce pentru că nu i-a predat nimic ofiţerul dinaintea sa. Norocul lui Emil a fost că ştia pe de rost agenţii lui Ropotean şi ai altor ofiţeri din dosarele pe care le coordona în Centrala DIE. Dealtfel, aceasta se pare că a fost cea mai mare calitate a fostului ofiţer DIE – o memorie fenomenală.

„Ţineţi minte ce vă spun. Generaţia de Comerţ Exterior, în special după 1965, au fost baza spionajului românesc până la Pacepa şi după. Probabil şi acum. Nu puteai să trimiţi un ofiţer cu pregătire la Băneasa, luat după principiile alea ale epocii, din producţie sau chiar din liceu. Făcut la şcoala de Securitate Băneasa, să-l trimiţi să facă Comerţ Exterior, când el nu avea pregătire. Sau pe ăştia de la şcoala de miliţieni de pe Olteniţei. Ei ce făceau? În anul trei îi băgau la Drept şi nu învăţau nici drept nici altceva. Ieşeau şi ei cu o diplomă de jurist. Un fals. Făceau nişte cursuri de teorie generală a dreptului, în cadrul unei şcoli axate pe contraspionaj …”, spune fostul spion.

Emilian crede că după „marea epurare” din anii ’60, la externe au fost cooptaţi cei mai buni studenţi, de obicei şefii de promoţie din toate facultăţile ţării. Mai ales cei care terminaseră Facultatea de Comerţ Exterior sau vorbitorii de limbi străine. Încă din vremea studenţiei, Emil Andreescu vorbea fluent engleză, franceză, spaniolă, rusă şi germană.

Certificatele eliberate de celebra Academie Ştefan Gheorghiu dovedesc faptul că, după toate standardele PCR, ofiţerul Andreescu era bine pregătit politico-ideologic pentru activitatea externă. Are note maxime la: „Momente principale din istoria patriei, a Partidului Comunist Român şi a mişcării muncitoreşti din România sau Coordonatele şi principiile politicii externe ale partidului şi statului nostru”, discipline predate intens pentru îndoctrinarea cadrelor. Andreescu a trecut prin multe şcoli specializate. La şcoala DIE din Brăneşti, comandant era generalul Budişteanu, tatăl Cameliei, fostă colegă de liceu cu Emilian. La Brăneşti, viitorii externişti erau iniţiaţi în tehnici speciale ca lucrul cu cerneluri speciale, substanţele speciale de desprindere a peliculei de gelatină de pe celuloid, legendarea, micropunctarea, comunicaţiile prin cifru personal, supracifru, cifru de stat, filmul umed, etc. Alţi colegi de liceu pe care avea să-i mai întâlnească în sistem sunt: fostul consilier acoperit la Washington Dan Costel, dar şi pe Anca, fata demnitarului comunist Leonte Răutu, căsătorită Oroveanu. Aceasta din urmă, intrată sub protecţia lui Andrei Pleşu după evenimentele din ’89. Chiar după ce a fost scos din externe, Emil Andreescu nu a terminat cu şcolile. În 1981, pe când era trimis în pregătire la Regimentul I Securitate Băneasa (unde este acum Jandarmeria – foto în uniformă cu arma), l-a avut coleg de cameră pe celebrul scriitor M. Cărtărescu, sublocotenent de Securitate, adus într-o concentrare cu scoatere din producţie de o lună. Spionii externi îşi amintesc de astfel de concentrări ale celor care făcuseră armata la Securitate (absolvenţi de drept, litere, limbi străine, istorie, filozofie) ca fiind ceva normal. Era trecerea de la ofiţeri în rezervă, la activişti de partid. Un viitor activist caricaturist desena, iar Cărtărescu scria epigrame toată noaptea pentru revista Activistul. Îi mâncau ţânţarii până adormeau.

Agentura

Agenţii erau cunoscuţi de ofiţerii coordonatori din Centrală şi de ofiţerul de la post, cel care ţinea direct legătură cu ei. Sistemul copiat de la sovietici funcţiona după nişte reguli simple: ofiţerul DIE din Centrală coordona agenţii şi ofiţerii de legătură 2-3 ani, apoi era trimis în locul unuia dintre ei. Locotenenţii proaspăt încadraţi la V2 Emil Andreescu şi Ilie Nedelcu – nume conspirativ Nisipeanu aveau la coordonare ofiţeri pe agenţia economică New York, plus toţi ofiţerii de pe partea ONU – domeniu politic. Pe spaţiul canadian erau coordonatori ofiţerii „D” Ilie Suba şi Rădulescu Viorel. În lipsa coordonatorilor pe America, Emil Andreescu a ajuns să cunoască baza operaţională a 4-5 vechi ofiţeri epuraţi. Ajuns la post, i-a luat pe rând pe toţi şi s-a împrietenit cu ei. Vechea gardă (din vremea generalului Ion Mihai Pacepa) spune că, spre deosebire de omologii lor americani, externiştii români nu dispuneau de fonduri pentru cumpărarea agenţilor. Trebuiau să-şi folosească priceperea şi de cele mai multe ori şantajul.

Unul dintre ofiţerii coordonaţi din sediul V2 de pe Mătăsari de Emil Andreescu (al treilea din stânga în fotografie) era Constantin Săpătoru (primul din stânga), trimis la spionaj pe agenţie economică alături de Ion Datcu (al doilea din stânga, cu pălărie, nume similar cu ambasadorul Ion Datcu). Imaginea a fost surprinsă pe aeroportul din Washington, în aşteptarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, în vizită în SUA la invitaţia omologului american Richard Nixon. După ’90, doi dintre aceștia aveau să lucreze în sistemul bancar sau în fondurile de investiţii. Andreescu a ajuns consilier la Bancorex, Banca Agricolă şi Banca Armatei, iar Săpătoru în Consiliul de Încredere, al faimoasei GELSOR, alături de Ion (Luigi) Ciulu, ofiţer acoperit pe ţările arabe, Constantin Rudăreanu, Victor Velişcu sau Mihai Tirigan. Asta ca să înțelegeți mai bine cine avea grijă de banii dumneavoastră la FNI ! Ultimul personaj din dreapta imaginii era şoferul reprezentanței care se ocupa printre altele şi cu problemele tehnice sau contrafilajul.

„Ştiţi când m-am înfuriat eu? Ăsta, Predoiu (este vorba despre generalul Silviu Predoiu, adjunct al directorului SIE), ne vorbea la Brăneşti, la adunări: Domne’, noi avem ofiţeri care vin la servici cu Lamborghini şi cu nu ştiu ce maşini de lux.”, spune Andreescu fluturându-mi pe sub nas fluturaşul cu ultima pensie. Şase sute de lei şi ceva. Când era la post, la New York, Emil deconta obligatoriu şi ultimul cent cheltuit cu agenţii la masă. Cadourile scumpe erau o raritate.

„Şi acum vă spun… I-am văzut. Au aer condiţionat în Mătăsari, poza aia de aţi dat-o dumneavoastră (fostul sediu UM 0920-V2)”, încheie Andreescu.

Nota Ofiţerului

Trădătorii au dat o mare lovitură, începând cu 1972, prin cele două acţiuni de amploare denumite „Cenuşa”. Au ars sute de mii de dosare de informatori pentru a se acoperi. Prima mare acţiune a avut loc prin ’72, apoi a mai avut loc una puţin înainte de fuga lui Pacepa. S-au distrus toate dosarele operative cu informatori membri de partid. Până în 1972 nu se ţinea cont dacă informatorul era membru de partid sau nu. Probabil că ăştia care erau marii trădători, tocmai ca să acopere, pentru că între timp intraseră mulţi în partid, d-ăştia cu dosare … I-au băgat în cap lui Ceauşescu … După ce s-au ars toate dosarele, noi nu am mai avut voie să recrutăm membri de partid. Nu Securitatea trebuia să verifice Partidul, ci Partidul trebuia să verifice Securitatea. Toţi ăştia care aveau dosare nasoale la Securitate, li s-a ars tot, inclusiv activitatea lor de informatori. Se făcea proces verbal că s-a ars dosarul numărul… S-au dus. E scrum. S-a spus aşa: „pe membri de partid nu-i mai recrutaţi voi cum vreţi. Veniţi la noi la partid, să vă dăm noi voie”. Când pleca la post tovarăşul cutare, noi ne duceam la primul secretar şi ăla îl chema şi îi spunea: ” Tovarăşul X, Partidul te trimite la post în Oagadugu şi ai sarcină de partid. Şi el urma sarcina în calitate de comunist. Ai sarcină de partid să colaborezi cu tovarăşii de la Securitate. Şi cu asta basta. El devenea în clipa aia colaborator-coleg. Ei deveneau un fel de semi-ofiţeri din punctul de vedere al sistemului şi al modului în care erau încadraţi. Între colaboratori erau unii foarte buni şi aceştia aveau statut de rezidenţi. Erau plătiţi ca rezidenţi şi li se făceau dosare de semi-ofiţeri. Printre ăştia era şi colegul meu, domnu’ Balthazar. El era mai mult decât colaborator, el era deja semi-ofiţer cu plată. Acei colaboratori prolifici şi productivi, primeau statut de semi-ofiţeri, pentru că primeau bani. Erau retribuiţi lună de lună.

În 1978, Andreescu a venit în concediu în România şi nu s-a mai întors la post. Se pare că a fost oprit în ţară datorită trădării generalului Pacepa, la recomandarea şefului său colonelul Gheorghe Horotan. Agentura lui a fost preluată de celebrul Liviu Turcu, care a defectat în ianuarie 1989. Emil Andreescu a fost scos definitiv din sistem în anul 1983.

Eduard Ohanesian

(fragment din volumul II al cartii Puterea din Umbra aparut la editura Junimea 2011)

%d blogeri au apreciat: