GAZETARUL EUGEN ZAINEA : DEMONTEAZA DIVERSIUNEA BASESCU CARE INCEARCA SA SUPRAVIETUIASCA !

12 mart.

SA DEMONTAM DIVERSIUNEA.

Eugen ZAINEA

Am mai spus ca, in disperarea care i-a cuprins, Basescu si ai lui au pus la punct ultima diversiune la care mai pot recurge in incercarea de a supravietui. Asa au aparut lozincile “PD-L si USL, aceeasi mizerie”, “Demisia intregii clase politice” si altele asemenea. Care vor sa acrediteze ideea ca toate partidele si toate guvernele care s-au succedat de-a lungul acestor 22 de ani la conducerea Romaniei sunt vinovate, de-a valma, de starea in care se gaseste tara in momentul de fata. Si ca, deci, nu avem solutii. Ceea ce presupune fie sa-i lasam in continuare la butoane pe incompetentii si hotii care sunt acum la putere, fie sa ne indreptam catre un partid “nou, curat”, aparut peste noapte, ca din spuma marii. Un nou UNPR, care sa culeaga de la nemultumiti si revoltati voturile pe care nu le mai poate aduna PD-L. Si, imediat dupa alegeri, sa i le puna in poala unui Basescu aflat, vorba lui, “cu caciula in mana dupa mandate” cu care sa realizeze o noua coalitie ticaloasa precum cea care ne conduce acum. Fiindca imi place sa sper ca nimeni nu e atat de irational incat sa creada in solutiile de tip anarhist sau cele de genul “autoguvernarii poporului”, aparute si ele in piata.
Voi demonstra in continuare ca teza ca toata clasa politica este vinovata in devalmasie de starea Romaniei este diversionista si mincinoasa. Sigur ca avem multe de reprosat clasei politice pentru toti acesti ani. Dar responsabilitatile nu sunt nici pe departe impartite egal. Iar procesele (fie ele si morale) se fac si sentintele se dau pe responsabilitati concrete si cuantificabile.
Fac precizarea ca nu trebuie sa credeti in mod obligatoriu datele si cifrele pe care vi le voi prezenta. Fiecare dintre cei care citesc aceste randuri poate, cu un efort nu prea mare, sa le verifice in datele statisticii oficiale (INSSE), ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si ale Casei Nationale de Pensii.
In primul rand, iata, preluata din Anuarele Statistice ale Romaniei, seria statistica a evolutiei economice a Romaniei intre 1989 si 2010, exprimata prin nivelul Produsului Intern Brut, ca procent fata de anul anterior, considerat de fiecare data a fi 100%. Voi scrie alaturi de anul curent si guvernul care a gestionat tara in anul respectiv: 1990 (guvernul Roman), 94,4%, 1991 (guvernul Roman), 87,1%, 1992 (guvernul Stolojan), 91,2%, 1993 (guvernul Vacaroiu), 101,5%, 1994 (guvernul Vacaroiu), 103,9%, 1995 (guvernul Vacaroiu) 107,1%, 1996 (guvernul Vacaroiu), 103,9%, 1997 (guvernul Ciorbea), 93,9%, 1998 (guvernul Ciorbea si Radu Vasile), 95,2%, 1999 (guvernul Radu Vasile), 98,8%, 2000 (guvernul Isarescu), 102,1%, 2001 (guvernul Nastase), 105,7%, 2002 (guvernul Nastase), 105,1%, 2003 (guvernul Nastase), 105,2%, 2004 (guvernul Nastase), 108,5%, 2005 (guvernul Tariceanu), 104,2%, 2006 (guvernul Tariceanu), 107,9%, 2007 (guvernul Tariceanu), 106,3%, 2008 (guvernul Tariceanu),107,3%, 2009 (guvernul Boc), 92,9%, 2010 (guvernul Boc (98,7%). (Sursa datelor: Anuarul Statistic al Romaniei, 2010, Capitolul 11, graficul G1).
Prima intrebare pe care o pun tuturor cititorilor onesti, dupa lectura acestei serii statistice este: oare toti au fost la fel, cata vreme unele guverne au prabusit economic (si social) Romania,
sub pretextul “reformarii tarii si a statului”, pe cand altele au repus-o pe sine si au impins-o in sus? Cum ar putea fi impartita egal responsabilitate pentru situatia de azi a tarii intre toate partidele si toti cei care au gestionat Romania in acesti 22 de ani?
Principala explicatie a acestei evolutii o reprezinta modificarea grava a structurii de ramura a economiei romanesti de-a lungul ultimilor 21 de ani, realizata in primul rand prin distrugerea in mare parte a industriei. Expresia ei in planul ocuparii populatiei active, respectiv al raportului intre numarul salariatilor si cel al pensionarilor o reprezinta prabusirea numarului de salariati din economia nationala, de la 8.142 mii persoane in anul 1990 la 4.595 mii persoane in anul 2009 (reprezentand un minus de 3.547 mii persoane), in paralel cu cresterea aproape constanta a numarului de pensionari, de la 3.577 mii persoane in anul 1990, la 5.689 mii persoane in anul 2009, (reprezentand o crestere de 2.112 mii persoane). Nu e de trecut cu vederea nici faptul ca in anul 2010, numarul pensionarilor scazuse deja la 5.497.800. Intr-un an au ”iesit din sistem” 191.200 de pensionari. (De atata ”Sa traiti bine!”. S-au mutat intr-o lume in care macar nu mai e Basescu presedinte).
Ar mai fi de atras atentia asupra a doua lucruri: nu vi se pare o coincidenta stranie intre scaderea numarului de salariati in economia Romaniei si cifra la care sunt estimati romanii obligati sa plece in bejenie ca sa castige painea lor si a familiilor lor?
In plus, cea mai mare parte a acestei scaderi s-a produs, cum spuneam, in urma distrugerii industriei romanesti, a dezindustrializarii grave a tarii, lipsita astfel in mare parte de ramura economiei aducatoare de valoare adaugata mare. Astfel, scaderea numarului de salariati in industrie a fost foarte abrupta, de la 4.005 mii persoane in anul 1990 la numai 1.371 mii persoane in anul 2009, reprezentand o scadere totala de 2.634 mii persoane, deci 74,3% din totalul scaderii de ansamblu a numarului salariatilor din economia nationala in aceasta perioada s-a facut pe seama personalului din industrie. Pentru a da o imagine cat mai aproape de realitate a dezastrului din industria romaneasca, numarul salariatilor din industrie din anul 2009 nu mai reprezinta decat 34,2% din numarul de salariati din industrie in anul 1990.
O consecinta directa a acestor evolutii a constituit-o scaderea constanta a veniturilor bugetului (ca urmare a neincasarii impozitului pe salariile aferente), ale bugetului de pensii (prin neincasarea, de la angajatori si angajati a cotelor de CAS pe salarii), in paralel cu cresterea permanenta a solicitarilor catre acesta, pentru asigurarea pensiilor in plata, in numar din ce in ce mai mare, scaderea bugetului destinat sanatatii (prin neincasarea cotelor de CASS pe salarii) si a fondului de somaj.
Am efectuat, pe datele anului 2010, un calcul care ar trebui sa-i lamureasca definitiv si pe cei care inca mai cred minciunile clicii basesciene. (Sursa datelor: Ministerul Muncii si Casa Nationala de Pensii).
Salariu minim brut: 600 RON/luna
Salariu mediu brut: 1.902 RON/luna
Pensia medie 744 RON/luna
Indemnizatia de somaj: 75% din salariul minim brut, adica
450 RON/luna
Total someri (septembrie): 670.247, din care:
325.347 indemnizati
344.873 neindemnizati.
Impozit salariu: 16%
CAS angajator: 19,5%
CAS angajat: 9,5%
CASS angajator: 6%
CASS angajat: 6,5%
Somaj: 2%
Lipsa din economie a celor 3.547 mii de angajati a insemnat la nivelul anului 2010 urmatoarele pierderi:
Impozit pe salariu: 12,953 miliarde RON, echivalentul salariului anual (calculat la valoarea salariului mediu pe economie de 1.902 RON/luna) a 567.000 salariati, adica a mai mult de jumatate din totalul bugetarilor din acel an .
CAS: 23,477 miliarde de RON, echivalentul pensiilor anuale (calculate la valoarea pensiei medii de 744 RON/luna) a 2,630 milioane de pensionari, adica 48% din cei 5.497.800 pensionari inregistrati in august 2010.
CASS: 10,12 miliarde RON.
Fond somaj: 1,620 miliarde RON, echivalentul ajutorului de somaj anual a 300.000 someri, adica a aproape toti somerii neindemnizati din 2010.
Din lectura acestor date (care pot fi, de asemenea, verificate de oricine doreste) rezulta cat se poate de limpede ca nu valoarea prea mare si, chipurile, nesustenabila a salariilor
bugetarilor si a pensiilor, respectiv a cheltuielilor pentru sanatate este de vina pentru criza in care se afla tara si bugetele ei publice. Ci incompetenta guvernelor care au administrat Romania in perioadele in care au provocat caderea economiei, la dimensiunile pe care le-am evidentiat. Trebuie subliniat ca, datorita evolutiei sinuoase a economiei, la ora actuala, in termeni reali, Produsul Intern Brut al Romaniei este cu numai 20% mai mare decat cel din anul 1989. 22 de ani risipiti pentru 20 de procente de crestere economica. Si responsabile de aceasta situatie sunt, in primul rand si in cel mai inalt grad, guvernele Roman, Stolojan, Ciorbea, Radu Vasile si Boc. (Cu exceptia ultimelor doua, pe care, de fapt, in realitate le-a condus, dl Basescu a facut parte-ce coincidenta!-din toate guvernele care au produs dezastrul economic si social al Romaniei).
Daca locurile de munca la care m-am referit ar fi mai existat, ar fi produs pentru bugetele publice sumele pe care vi le-am prezentat. Adaugandu-le si sumele colectate de la cei peste 4 milioane de salariati existenti in economia romaneasca in anul 2010, veti realiza ca nu numai ca nu ar fi fost nevoie de scaderea salariilor bugetarilor cu 25%, ci ca ar fi fost posibil (si perfect sustenabil) ca ele sa fie cu 25% mai mari. Aceeasi observatie e valabila si cu privire la pensii, ajutoare de somaj si cheltuielile pentru sanatate. Cum spunea un personaj de trista celebritate intr-unul din multele sloganuri pe care le-a nascocit: ”Aici sunt banii dumneavoastra!”

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: