Arhiva | 4:15 pm

PRESEDINTELE IN EXERCITIU AL ROMANIEI SE VA INTILNI LUNI LA ORELE 13,00 CU PHILIP GORDON,ASISTENT AL SECRETARULUI DE STAT USA „DANSATOAREA DIN BURIC” HILLARY CLINTON!

12 aug.

Preşedintele interimar, Crin Antonescu, va avea luni, la ora 13.00, o întâlnire cu Philip Gordon, asistent pentru afaceri europene şi eurasiatice al secretarului de stat american, Hillary Clinton. Anunţul a fost făcut de Administraţia prezidenţială. Întâlnirea va avea loc la Palatul Cotroceni.

Oficialul american ar putea avea tot luni o întâlnire cu premierul Victor Ponta. De asemenea, nu este exclus ca Gordon să discute şi cu preşedintele suspendat, Traian Băsescu.

Philip Gordon, asistent al secretarului de stat american Hillary Clinton, urma să sosească duminică, la Bucureşti, pentru a discuta despre îngrijorarea SUA legată de recentele acţiuni ale Guvernului român care ameninţă echilibrul puterilor în stat şi care slăbesc independenţa instituţiilor, a anunţat Departamentul de Stat al SUA.

Conform sursei citate, asistentul secretarului de stat american Hillary Clinton, Philip H. Gordon, vine la Bucureşti, unde se va întâlni cu oficialii guvernamentali, „pentru a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acţiuni guvernamentale care ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului”.

Gordon va avea întâlniri şi cu membri ai societăţii civile şi ai comunităţii de afaceri pentru a discuta despre rolul lor în întărirea valorilor şi principiilor democratice împărtăşite de comunitatea transatlantică, mai precizează Departamentul de stat.

DATORITA IMIXTIUNII UE=URSS IN POLITICA INTERNA A ROMANIEI.SCRISOARE LARG DESCHISA DOMNULUI JOSE MANUEL DURAO BARROSO!

12 aug.

Scrisoare larg deschisă Domnului Jose Manuel Durao Barroso.

Va scriu cu neplăcuta, neaşteptata surpriză de a vă identifica ca pe unul din principalii artizani ai tensiunilor politice şi sociale din ţara mea, România, precum şi a situaţiei juridice tulburi, aproape fără ieşire, în care se află ea, astăzi. Toate acestea în urma unui Referendum viciat tocmai de încălcarea normelor juridice şi a voinţei tratatelor la care aţi contribuit din plin.

Vă scriu, aşadar, adresându-mă atât calităţii dumneavoastră de preşedinte al Comisiei Europene, cât şi, mai ales, aceleia de portughez.

În aprilie 1994, când Revoluţia garoafelor roşii înlătura dictatura, eraţi la vârsta majoratului. Nu ştiu cât de la dreapta erau viziunile dumneavoastră ideologice la acea dată, dar mă pot hazarda în bănuiala că guvernul socialist al lui Mario Suarez care a urmat evenimentului, vi s-a părut atunci o soluţie de parcurs viabilă şi necesară în stare să netezească drumul aspiraţiilor portughezilor către valorile Europei unite. Sigur că, în lumea liberă a spectrului larg doctrinar, realităţile au evoluat. Stânga occidentală a înţeles ori a fost nevoită să înţeleagă că nu poţi guverna doar pentru a împărţi, pentru a redistribui sărăcia. Şi-a modelat, şi-a adaptat programul, aspiraţiile, opţiunile în raport şi de comandamentele dreptei, de voinţa şi psihologia socială. O dreaptă care, mult timp, a catalizat resurse şi energii, care a creat plusvaloare, care a câştigat tot mai mult teren şi acordul tot mai larg al maselor animate de perspectiva bunăstării. Un astfel de guvern de dreapta aţi şi condus o vreme, chiar în perioada când multe din măsurile guvernului dumneavoastră deveneau nepopulare şi contestabile, accentuând şi prevestind oarecum sentimentul generalizat de frustrare a milioane de cetăţeni europeni, atât de vizibil astăzi. În perioada mandatului de prim-ministru n-am auzit ca dumneavoastră să fi fost chemat la raport, vreodată, de vreun for ori de vreun comisar european pentru a da socoteală de cât de valabile ori nu erau politicile interne ale cabinetului Barroso ori pentru a vă impune, ex catedra, cu forţa dictatului, măsuri arbitrare în contradicţie cu practica europeană curentă. Uitând sau ignorând voit propria dumneavoastră experienţă, ca şi parcursul sinuos, de durată al aderării propriei ţări la UE aţi exersat, sub presiunea măsurilor punitive, de la înălţimea funcţiei actuale, practica ingerinţei, da, cu tânărul Victor Ponta, prim-ministrul unui guvern legitim. şi implicit aţi exersat-o faţă de România.

Reproşurile celor 8,5 milioane de votanţi pentru slăbiciunile, pentru uşurinţa cu care a acceptat, fără a avea un mandat politic ori popular expres, condiţii umilitoare aflate în afara regulilor jocului, sunt parte a dezamăgirilor şi frustrărilor noastre pe care le vom tranşa în viitor tot la urne. Asta nu vă exonerează cu niciun chip şi câtuşi de puţin de propria dumneavoastră răspundere pentru falia, pentru rana adâncă deschisă în trupul societăţii româneşti sfâşiată deja de mult timp de inegalităţile, ilegalităţile şi aroganţa sfidătoare a succesivelor guverne ale regimului Băsescu pentru care nu aţi avut, în ultimii opt ani, decât inexplicabile şi nemotivate dovezi de acceptare şi încurajare. V-aţi situat de fiecare dată, atunci dar şi în zilele noastre, fără rezerve şi fără minime îndoieli, de partea acelor forţe care, mistificând grosolan realităţile româneşti şi deturnând pe făgaşuri defăimătoare adevărata motivaţie şi dimensiune a nemulţumirilor populare, v-au strecurat în ureche otrava delaţiunii şi invectivei cu forţa şi abilitatea unui aparat propagandistic demn de epoca bolşevică a kominternului. De partea cealaltă, un guvern ataşat cu toată convingerea cauzei democraţiei europene, nu doar declarativ, dar şi prin exemplul faptelor, continuă să fie tratat de oficialităţi europene în frunte cu dumneavoastră cu o suficienţă şi cu un dispreţ nepermise, nedemne de statutul de oameni politici europeni. În pofida multor şi supărătoare indecizii, a concesiilor făcute şi a temerilor cu totul exagerate ca nu cumva să vă supere după ce l-aţi pus pe coji de nucă la Bruxelles, guvernul Ponta este, totuşi, un guvern onest, determinat să-şi pună programele şi politicile în folosul binelui public. Este o şansă, o promisiune, o alternativă viabilă căreia românii, vreţi, nu vreţi, i-au acordat girul şi încrederea lor aşa cum, dacă va fi cazul, tot ei îi vor retrage această încredere odată pierdută. Se pare că nu luaţi deloc în seamă şi în serios guvernul actual al României, investit democratic ori o faceţi doar sub rezerva condiţionalităţilor. Păcat! Avem, deasemeni, un preşedinte interimar care îşi poartă cu demnitate însemnele, prerogativele şi simbolurile funcţiei, adică decent, civilizat, normal. În plus, preşedintele interimar este posesorul unui discurs şi al unor daruri oratorice de comunicare excepţionale care ar tăia respiraţia şi ar pune în umbră discursul multor politicieni europeni. Şi totuşi vă încăpăţânaţi să-l trataţi, absolut nemeritat, ca pe un paria. Demonstraţi astfel că vă sunt mai dragi, mai apropiate personaje asemănătoare celor din întunecatul trecut, al familiei Borgia, de pildă, decât chipurile senine, însemnate de amprenta epocii luminilor. Istoria, dar şi contemporaneitatea vă vor arăta cândva cât de mult v-aţi înşelat în alegerea dumneavoastră. Păcat!

Încercaţi totuşi, domnule Jose Manuel Durao Barroso, spre binele comun al restabilirii adevărului şi încrederii, să vă ridicaţi deasupra intereselor partizane care vă afectează discernământul ori de câte ori vă aventuraţi în afirmaţii şi luări de poziţii. legate de România şi destinul ei post Referendum. Depăşiţi-vă condiţia de politruc tentat să dea pragmatismului numai durata şi dimensiunea clipei, ignorând costurile şi pericolele pe termen lung ce ar putea decurge din atitudinea dumneavoastră lipsită de empatie şi obiectivitate. Da, costuri devastatoare ce vor pune în pericol însuşi proiectul comun minat de lipsa credibilităţii şi a încrederii!

Ca reprezentant al unui popor de exploratori, vă îndemn să faceţi următorul exerciţiu lipsit de riscurile şi pericolele din vremea înaintaşilor: veniţi în România! Rămâneţi la Bucureşti măcar două zile. asumaţi-vă curajul, ba, aş spune, chiar obligaţia de a lua, de la faţa locului, pulsul realităţilor româneşti. Veţi vedea două tabere înfruntându-se pe trupul, pe nervii vlăguiţi, întinşi la maxim ai ţării şi ai majorităţii populaţiei active, în urma deciziei stabilirii arbitrare a cvorumului care vi se datorează. Veţi vedea tabăra guvernamentală şi a coaliţiei USL responsabilă pentru votul a 8,5 milioane de cetăţeni liberi, îndemnaţi democratic să-şi exercite un drept constituţional, crezând cu tărie în valoarea, în importanţa lui. De partea cealaltă, a preşedintelui suspendat, veţi observa panica de care este cuprinsă tabăra democraţilor de paradă în faţa prezentei masive la vot şi mai ales a clarităţii votului împotrivă, cu tot îndemnul la boicot al acestora, el însuşi nedemocratic şi în dispreţul făţiş al legii partidelor faţă de care nu aţi suflat o vorbă de avertisment sau împotrivire. Veţi observa de o parte un guvern care încearcă să actualizeze listele electorale, întocmai recomandărilor Curţii Constituţionale, nemodificate de decenii pentru ca alegatorii să nu-şi trăiască până la capăt drama disperării de a fi votat în zadar. Panica este liantul care îi uneşte şi îi ţine cu dinţii de iluzia recâştigării pe căi ilicite a puterii. Deci, un guvern angrenat în bătălia dintre birocraţie şi realitatea statistică a populaţiei aflată în dramatică, evidentă şi continuă scădere, versus arsenalul de intimidare şi diseminare a terorii sub forma injuriilor, calomniilor şi ameninţărilor proferate la adresa oamenilor de stat şi a politicienilor, puse cu celeritate în practica judiciară în urma apelului şi directivelor unui simplu cetăţean, fost preşedinte, rămas cu năravurile de beneficiar al slugărniciei instituţiilor de forţă ale statului. De o parte Referendumul şi rezultatul lui cu voturile, multe, foarte multe, exprimate în procente edificatoare, de cealaltă parte acţiunea ilegală, penală, abuzivă de sechestrare a listelor electorale de către Parchet, hoţeşte ca într-un desant de comando, în chiar noaptea finalizării Referendumului. Spuneţi-mi, daţi-mi, vă rog, exemplul unei singure ţări a lumii libere în care vă aflaţi şi pe care o reprezentaţi, în care Parchetul acelei ţări, considerând votul un delict, anchetează cetăţenii pentru că şi-au exercitat dreptul de alegator aşa cum se întâmplă, azi, în România. Daţi-mi acel exemplu şi mă voi duce până pe treptele acelei instituţii în genunchi! Sau pomeniţi-mi, vă rog, o altă ţară europeană unde Curtea Constituţională este loc de târguit şi tocmeală, de manipulat şi strâns cu uşa conştiinţe, în fine, un poligon de încercare a diversiunii şi şantajului aflată, sub falsa cupolă a liberului arbitru. Ştiu că vă e imposibil să găsiţi un asemenea exemplu. Doar aici se întâmplă asemenea lucruri, aici în România, în ţara căreia i-aţi trecut cu vederea încălcările grave ale statului de drept, numai pentru că se afla în chinga tentaculară a regimului Băsescu, aliatul, prietenul dumneavoastră agonic, pe ducă. Şi dacă veţi avea ceva interes şi ochi de privit realitatea în faţă, aţi mai vedea încă mult noroi, multe lături, mult venin şi multă mizerie umană ascunsă în demagogia şi micimea staturii politice, venite tocmai din partea acelor reprezentanţi ai intereselor personale şi de grup care v-au adormit vigilenţa şi instinctul prevederii, după ce i-aţi cocoloşit şi le-aţi dat nas peste măsură, acolo, în Parlamentul European. Trist, domnule Barroso, dar adevărat! Nu vă rămâne decât să judecaţi, să cântăriţi realităţile şi mijloacele de exprimare a celor două tabere şi să alegeţi. Stă în puterea dreptei dumneavoastră judecăţi, în caz că veţi face apel la ea vreodată, să vă imaginaţi şi să ne spuneţi şi nouă ce fel de ţară va fi România şi ce valori va reprezenta ea în Europa şi în lume. Pe bune! Decideţi dumneavoastră dacă, aşa cum se pare, judecata şi voinţa românilor nu mai contează ori e pusă, nemeritat, la îndoială. Dar, atenţie, asumaţi-vă integral şi exclusiv şi riscurile şi urmările neprevăzute, incalculabile în cazul unei alegeri, din nou, arbitrare, partinice. Dumneavoastră împreună cu comisarii Uniunii.

Până acum o lună de zile, doi mari scriitori ai Portugaliei şi ai lumii în admiraţia cărora mă aflu, Camoes şi Pessoa, au fost chezaşii, garanţii din oficiu ai integrităţii dumneavoastră morale. Tot de o lună de zile, nici măcar ei nu mai depun mărturie de onorabilitate şi imparţialitate. a concetăţeanului lor, Barroso. Chiar şi ei vă deplâng şi vă compătimesc postura de neinvidiat în care v-aţi refugiat, aceea de om singur, aflat, cu o mână de aliaţi de conjunctură, împotriva a 7,5 milioane de cetăţeni, cam cât număra toată populaţia Portugaliei, vă amintiţi, la vremea Revoluţiei garoafelor roşii, când deveneaţi major şi când… etc. etc.

Cu salutări mizericordioase,

Ioan Viştea

MISTER PHILIP GORDON:ROMANIA NU ESTE SIRIA.DAR BASESCU ESTE PRIETENUL LUI BASHAR AL ASSAD SI A LUI OMAR HAYSSAM!

12 aug.

Philip Gordon, asistent al secretarului de stat american Hillary Clinton, se va afla duminică, la Bucureşti, pentru a discuta despre îngrijorarea SUA legată de recentele acţiuni ale Guvernului român care ameninţă echilibrul puterilor în stat şi care slăbesc independenţa instituţiilor, informeaza Mediafax.

Conform Departamentului de Stat al SUA, Philip H. Gordon va veni duminică, la Bucureşti, unde se va întâlni cu oficialii guvernamentali, “pentru a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acţiuni guvernamentale care ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului”.

Gordon va avea întâlniri şi cu membri ai societăţii civile şi ai comunităţii de afaceri pentru a discuta despre rolul lor în întărirea valorilor şi principiilor democratice împărtăşite de comunitatea transatlantică, mai precizează Departamentul de stat.

Europarlamentarul PNL Ramona Mănescu a declarat, sâmbătă, că Philip Gordon va purta primele discuţii cu reprezentanţii administraţiei de la Bucureşti, care sunt liderii USL, aceştia urmând să-i clarifice situaţia politică actuală.

Mănescu a fost întrebată cum vede trimiterea de către Departamentul de Stat al SUA a lui Philip Gordon la Bucureşti.

“Domnul Gordon va fi aici în calitatea oficială a domniei sale şi primele discuţii le va avea, le va avea cu administraţia, cu oficialii români, şi aceştia sunt USL”, a replicat Mănescu.

“Constatăm pe zi ce trece că de fapt în continuare domnul Băsescu, prin oamenii, susţinătorii dumnealui, în diferite structuri ale statului, dezinformează la nivel internaţional, şi mi se pare absolut normal ca şi Statele Unite şi UE să vrea să afle care este situaţia în realitate şi este absolut normal să vrea să discute cu oficialii români, deci cu membrii USL, care pot clarifica până la urmă situaţia”, a mai susţinut europarlamentul PNL.

PARLAMENTARII MAGHIARI:KOSZEGI ZOLTAN (FIDESZ)SI BALCZO ZOLTAN(JOBBBIK) PLANUIESC OBTINEREA AUTONOMIEI TINUTULUI SECUIESC!

12 aug.

Parlamentarul Fidesz Kőszegi Zoltán şi Balczó Zoltán (Jobbik), vicepreşedintele Parlamentului ungar, au ajuns sâmbătă, în Harghita, la concluzia că obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc este inevitabilă, iar exemplul cel mai bun de urmat este Tirolul de Sud, relatează realitatea.net.

Cei doi au participat la o dezbatere la Tabăra Tineretului Maghiar Ardelean (EMI), la Borzont, judeţul Harghita, cu tema ”Politica naţională maghiară între cele două alegeri”.

Parlamentarii ungari, reprezentantul guvernului, Kőszegi Zoltán, şi cel al formațiunii extremiste din opoziţie – Jobbik, Balczó Zoltán, au ajuns la consens în ceea ce priveşte corectitudinea paşilor făcuţi de Guvernul Orban în direcţia realizării unificării naţiunii maghiare, în primul rând prin modificarea Constituţiei, prin acordarea cetăţeniei ungare etnicilor maghiari care trăiesc în afara graniţelor ţării şi, nu în ultimul rând, prin adoptarea legii învăţământului. În acest sens, reprezentantul Fidesz a declarat că, în ciuda faptului că guvernul a fost numit radical sau fascist chiar de către socialiştii maghiari, şi-au asumat să introducă în programa şcolară predarea operelor lui Vass Albert sau a lui Nyro Jozsef, ba mai mult, au prevăzut că elevii maghiari trebuie să facă măcar o dată în timpul şcolii excursii în teritoriile locuite de maghiari în afara graniţelor ţării. Scopul este de a cunoaşte aceste locuri şi de a conştientiza că în afara graniţelor Ungariei, la chiar 400 de km, trăiesc comunităţi maghiare.

Kőszegi Zoltán a menţionat că Trianonul nu a fost uitat, drept dovadă, ca un mesaj spre Europa, ziua de 4 iunie – când a fost semnat Tratatul de la Trianon, în 1920 – a fost declarată Ziua Solidarității Naţionale, la inițiativa Parlamentului de la Budapesta.

Politicianul Fidesz a menţionat că, în vederea sprijinirii autonomiei a fost înfiinţată comisia autonomiei, Parlamentul şi-a stabilit un scop: realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc, însă pentru realizarea acestui obiectiv au nevoie de sprijinul Europei.

“Dacă în patru- cinci ani nu vom reuşi să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc însemnă că nu suntem capabili. Exemplul cel mai bun este autonomia Tirolului de Sud şi acest lucru trebuie să aducem în faţa Europei“, a spus Kőszegi Zoltan. El a menţionat că obţinerea autonomiei nu presupune niciun fel de risc sau agresiune, doar că pentru aceasta este nevoie de o Ungarie puternică. Între secui, cel mai important este obţinerea Ţinutului Secuiesc, a mai susţinut acesta.

“Noi trebuie să trăim aici şi alături de noi pot trăi şi alţii dacă vor, însă să nu fie împotriva noastră” a spus Kőszegi. “Obligaţia de a realiza autonomia este a noastră. Slava e a lui Dumnezeu, dar rezultatele vor fi tot ale noastre. Doresc o ţară comună, frumoasă, în Bazinul Carpatic“, a mai spus acesta.

Balczó Zoltán a menţionat că obţinerea autonomiei se referă la Ţinutul Secuiesc. “Noi, politicienii maghiari, nu vom renunţa niciodată la unitatea poporului maghiar. Poporul laş nu are ţară. Noi dorim o Ungarie mai bună, în care oamenii se manifestă altfel unii faţă de alţii, au empatie şi nu se gândesc doar la interesele proprii“, a spus Balczó.

El a afirmat că autonomia a fost promisă secuilor în 1918 la Alba Iulia şi că România nu ar trebui să facă altceva decât să-şi respecte promisiunea. La o întrebare din rândul ascultătorilor, el a spus că revizuirea Trianonului nu va putea fi realizată niciodată, în timp ce colegul său de la Fides, Kőszegi Zoltán, a declarat că revizuirea Trianonului este inevitabilă.

GHIMPELE.ro:POLITIA ARGAT LA PD-L?!

12 aug.

Discuţiile ultimelor zile s-au concentrat aproape în totalitate asupra aşa-ziselor “presiuni” la care ar fi supusă Curtea Constituţională sau, mai exact, personificarea acesteia, onorabilul Augustin Zegrean. Nimic însă, până acum, despre presiunile reale exercitate asupra cetăţenilor participanţi la referendum, prin metode de-a dreptul staliniste, de către Partidul Democrat Liberal prin Poliţia Română, cu participarea extraordinară a “naivului” domn Ioan Rus.

Recent, Ghimpele a intrat în posesia unui document care atesta existenţa unei plângeri penale formulate de Partidul Democrat Liberal privitoare la listele suplimentare, la care Poliţia Română a reacționat suspect de prompt (a se citi legal imposibil) şi prea puţin democratic. În fapt, Ministerul Administraţiei şi Internelor (condus de Ioan Rus), prin inspectoratele judeţene de poliţie şi, respectiv, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMB), a citat cetăţenii care şi-au exercitat dreptul de vot în altă localitate decât cea de domiciliu să se prezinte la secţia de poliţie, în calitate de “făptuitori în cauza privind plângerea PDL”. Mai simplu fie spus, aşa cum se poate observa în documentele publicate, în urma unei plângeri formulate de PDL a fost deschis un dosar penal în care cetăţenii citaţi au calitatea de făptuitori.

Contactat de către reporterii Ghimpele, unul dintre organele de cercetare penală a recomandat o discuţie cu Serviciul de Presă al Poliţiei Capitalei care, conform anchetatorului, ar putea oferi toate explicaţiile necesare în acest dosar atipic. Evident, Serviciul de Presă, prin vocea purtatorului de cuvânt, a refuzat să facă orice comentariu, explicând că nicio informaţie referitoare la o “lucrare penală” nu poate fi făcută publică decât persoanei vizate de citaţie.

Dincolo de absurdul situaţiei care tinde să semene tot mai mult cu o vendeta personală dusă la scară naţională, o serie de întrebări logice se impun pentru a stabili caracterul legal al acestui demers. Conform comunicatului de presă al Biroului Electoral Central (disponibil pe siteul BEC) rezultatele finale oficiale ale referendumului, inclusiv numărul total de participanţi, au fost publicate în cursul zilei de 1 august. Pe 2 august – în mai puţin de 24 de ore, deci – Poliţia emitea deja citaţiile adresate cetăţenilor care au votat pe liste suplimentare, în urma plangerii formulate de PDL.

E important de reamintit că, începând cu 2009, anul re-alegerii lui Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al României, au fost depuse peste 12.000 de plângeri penale referitoare la modul de desfăşurare, total neinteresante pentru autorităţi, care au stabilit astfel un adevărat record al nepăsării. Cu toate acestea, pentru a lua act de demersul întreprins PDL prin respectiva plângere penală şi pentru a se conforma emiţând citaţii nominale cetăţenilor de pe liste suplimentare, organelor de cercetare le-a fost necesară, conform documentelor, o singură zi. Poate chiar mai puţin, poate deloc; pentru că una dintre tezele de lucru ale momentului poate porni de la ideea ca “citaţiile”, fie şi alte documente, au fost pregătite în prealabil, anterior depunerii plângerii penale a PDL, o simplă formalitate, de altfel.

Într-un astfel de scenariu, rolul politic al lui Ioan Rus ar putea fi mult mai bine înteles, iar declaraţia lui Traian Băsescu (“Rus a fost păcălit, incorect informat şi naiv atunci când a spus numărul de alegători“) ar putea fi decodificată în cheia unui act de exonerare preliminară şi preventivă.

SAK NOEL – LOCA PEOPLE!

12 aug.

SAK NOEL -PASO!

12 aug.

DAVID GUETTA ft.AKON – SEXY CHICK!

12 aug.

BENNY BENASSI & PUBLIC ENEMY – BRING THE NOISE!

12 aug.

BENNY BENASSI – ILLUSION!

12 aug.

VICEPREMIERUL FLORIN GEORGESCU:NEGOCIERILE CU PARTENERII INTERNATIONALI S-AU INCHEIAT CU SUCCES!

12 aug.

Negocierile cu partenerii internaţionali – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială – privind angajamentele asumate de România pentru a şasea evaluarea a acordului preventiv s-au încheiat cu succes,

Anunţul a fost făcut de ministrul Finanţelor Publice, Florin Georgescu.

Negocierile au vizat modul de îndeplinire a performanţelor economice şi financiare până la data de 30 iunie 2012, iar scrisoarea de intenţie cuprinde obiectivele pentru următoarele trei luni, a precizat oficialul MFP.

CIRCULA PE NET. SODOMA CAMASILOR ALBE!

12 aug.

Sodoma cămășilor albe.

Scriu acest articol în aşteptarea tensionată a suspendării lui Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Preşedinte a ceea ce ne-a mai lăsat el din România, de fapt. Nu ştiu dacă vom scăpa sau nu de acest demon politic cu mii de capete, capabile să se regenereze şi să se multiplice la orice încercare de anihilare. Nu ştiu. E nevoie de un Sfânt Gheorghe care să stârpească definitiv balaurul. Va apărea un Purtător de biruinţă, oare?

Dar pentru că ieri s-au întâmplat multe pe scena politică şi pentru că m-am lăsat antrenată în cursul evenimentelor din pieţele bucureştene, constituite într-un fel de barometru al stării de spirit, m-am hotărât să aştern pe hârtie ceva ce demult aşteaptă să fie articulat. Dacă vom mai scăpa vreodată de acest preşedinte cu nume flatulent, emblemă a decăderii morale absolute şi al abjecţiei generalizate, va trebui, este, zic, imperios necesar să aibă loc un proces nu serios, ci grav, de reconsiderare a ceea ce numim „intelighenţia românească”. E foarte posibil să fie nevoie de o refacere de la zero a păturii cu adevărat instruite şi responsabile din România.

Cămăşile albe, şi nu mă refer numai la activiştii pdl-işti aduşi cu autocare ultraluxoase din diverse localităţi ale ţării, care au scandat ca la mitingurile organizate de dinainte de 1989 numele conducătorului iubit, au fost puse peste nişte oameni a căror mizerie morală nu poate fi nici măsurată nici cântărită. Inacceptabil de mulţi dintre inventatorii noului „concept”, de BĂSISM, se revendică din „intelighenţia românească” pre şi postdecembristă. Şi nu doar că se revendică. Aceştia au reuşit ca în cei 22 de ani trecuţi de la sângeroasa răsturnare de regim politic din România să se impună astfel, să genereze „modele” şi să producă numeroase clone.

Pentru că, în ce mă priveşte, moda ipocriziilor de tipul „nu dăm nume” a trecut, nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti „intelighenţi” ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu (Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet, e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele „blondei” cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu). Acesta ar fi „rangul I”.

Din”rangul II” fac parte, spre ruşinea mea, şi mulţi dintre oamenii pe care i-am preţuit cândva, pe care i-am avut invitaţi în emisiuni, a căror opinie conta pentru mine în chip major, în anii formării mele intelectuale. În ordinea inversă rangurilor intelectuale din România se aşază, din nefericire, rangurile morale ale aceloraşi persoane. Căci cele mai întinate conştiinţe sunt cele ale ştiutorilor de carte (nu-i pot numi cărturari, ca să nu-i necinstesc pe adevăraţii cărturari) care l-au promovat, l-au susţinut, l-au perpetuat şi l-au clonat pe monstrul politic cu nume flatulent.

La mitingul pro Băsescu de joi, 5 iulie 2012, s-a văzut prea bine peste ce au fost puse cămăşile albe. Erau prin piaţa aceea a Constituţiei mulţi dintre cei pe care cândva, înaintea erei flatulente, societatea românească îi numea „lumea bună”. Băieţi şi fete finuţe, „cu dichis”, scriitori şi cititori de dileme, caţavenci şi douăjdoi, membri ai „societăţii civile”. Erau ei sau clonele lor mai tinere, fie pe scena special amenajată în serviciul exprimării unei indignări spontane, fie jos, în piaţă, scandând împotriva „dictaturii”.

N-am pierdut vremea în aceste peste două decenii scurse de la Revoluţie. Am trecut de la vârsta neliniştilor şi a incertitudinilor la anii convingerilor şi principiilor bune pentru păstrarea unei coloane vertebrale necocârjate. I-am citit şi i-am răscitit pe aceşti finuţi „dilematici”. Cu toţii au deprins de la părintele lor, Andrei Pleşu, arta înveşmântării nimicului în haina cuvintelor frumos răsucite în frază. Cultura românească contemporană, la ora când scriu aceste disperate rânduri, cu prea puţine excepţii, e alcătuită din flatulenţe zgomotoase a căror „mireasmă” e voluptuos inhalată apoi de chiar autorii acestor flatulenţe. Personajele culturale care s-au impus prea uşor ca unice formatoare de opinie, ca instanţe supreme, s-au susţinut reciproc şi au proliferat, ajungând astăzi să fie ideologii unui sinistru dictator de tipul celor din ţările bananiere. La atât să se rezume exotismul „dilematicilor”?

Pe domnii Gabriel Liiceanu şi Horia Roman-Patapievici am avut prilejul să-i cunosc personal, exact în ordinea de mai sus, în două împrejurări ce merită a fi evocate. Cu primul am fost prezentă la o lansare de carte-album editată de Humanitas, la Librăria Cărtureşti. Filozoful trebuia să cuvânteze despre carte („Povestea poveştilor” de Ion Creangă), subsemnata despre desenele realizate de pictorul Ioan Iacob. Cu o „eleganţă” într-adevăr demnă de un om de calibrul său intelectual, dl Liiceanu şi-a început alocuţiunea întrebând ce caută un critic de artă la respectiva lansare. Nu-i vedea rostul şi nu-i înţelegea competenţele. Niciodată n-am fost primită cu o urare de bun venit aşa „gingaşă”. I-am răspuns că priceperea unui critic de artă în cazul unei lansări de carte e echivalentă cu cea a unui filozof în cazul comentării unor lucrări de artă plastică.

Pe intelectualul cu papion l-am cunoscut chiar la ICR, în primii ani ai domniei. La parterul instituţiei era o expoziţie a elevilor profesorului Zaica şi eu doream să o prezint în cazul defunctei mele emisiuni de arte vizuale de pe TVR Cultural. Curatorul expoziţiei mi-a spus că e absolut necesar să-i cer un interviu despre expoziţie lui Patapievici. M-am supus. Personajul a apărut în hol, fără papion, a făcut câteva fiţe, după care a zis că-mi va acorda interviul. Să-l aştept câteva minte. L-am aşteptat. A revenit din biroul de director. Cu papion. L-am rugat să-mi vorbească despre „Experimentul Zaica”. A zis că nu ştie despre ce e vorba.

Se întâmpla totul, repet, în cadrul instituţiei conduse de el. I-am explicat în detaliu ce face profesorul cu elevii lui, în cadrul acelui, încă de pe atunci celebru experiment de creativitate. S-a hotărât să începem interviul. I-am pus o întrebare preliminară şi a început să-mi recite, cu maximă competenţă, cu aerul unui om de cultură care şi-a dedicat întreaga viaţă „Experimentului Zaica”, tot ce-i furnizasem eu ca informaţie cu zece minute mai devreme. Ei care clamează impostura şi incompetenţa altora au ajuns ca hoţii care stigă: „Hoţii!!!” Dar, vai!, câţi „pui” au făcut în aceşti ani!

M-am întrebat, legitim cred, cum tocmai cei la care muritorii de rând se uită ca la nişte repere pot fi atât de ticăloşi şi cum este posibil să-i smintească întru ticăloşie pe mulţi oameni potenţial cumsecade din această ţară? Cred că am o explicaţie. În vremea regimului comunist oamenii de cultură care ştiau cum să se strecoare printre gratiile ideologice, care se dădeau apolitici sau care pactizau cu regimul aveau numeroase privilegii. Li se publicau cărţile, li se expuneau lucrările, li se jucau piesele, primeau burse de studii în Occident, ca să nu se mai ia cu meditaţiile transcendentale. Primeau consistente subvenţii şi drepturi de autor. Singurul lucru care le lipsea era puterea. Şi cu cât mediocritatea e mai mare, cu atât creşte şi nevoia de putere. Trişti Pleşi şi Liiceni, adânc frustraţi în nevoia de putere, înainte de 1989, au găsit în bălţile de sânge de pe caldarâmul Pieţei Universităţii şi al Pieţei Romane elixirul miraculos ce le-a inoculat mult râvnita putere. Le-a revenit voioşia şi au luat în stăpânire tot ce ar mai fi putut însemna cultură românească postdecembristă. Au anihilat orice formă de exprimare neavizată de ei. Au monopolizat, odată cu imensele resurse financiare şi orice formă de prestigiu cultural. Şi pentru că au avut nevoie de un lider politic bun să le servească prin analfabetismul lui interesele materiale, prestigiul construit pe impostură şi nevoia de a deţine puterea, măcar culturală, acest sinistru Băsescu, delirul maneliştilor, al interlopilor şi al dansatoarelor din buric le-a venit mănuşă. Personal nu cred că România mai poate fi salvată. Şi nu fiindcă se află în criză economică, ci într-o criză infinit mai gravă: o criză morală, o criză a conştiinţelor, o criză de oameni învăţaţi şi integri, unicele repere valabile pentru o lume cât de cât normală. Alţii speră că România va fi slavată. Îi aud pe unii dintre politicieni, şi-i cred, că ar vrea să-şi crească copiii în această ţară.

Pentru aceasta vor fi nevoiţi să schimbe din temelie ţara, câtă mai e ea. Iar temelia unei naţii o reprezintă conştiinţele ei. Generaţia mea, însă, nu va mai prinde o asemenea miraculoasă însănătoşire.

Adevăratul lider intelectual e cel care-şi pune darul minţii în folosul luminării şi zidirii morale a generaţiilor în formare, al celor care vor să-şi şlefuiască personalitatea, al celor mulţi şi derutaţi cărora le trebuie repere autentice pentru a deveni o naţiune. Adevăratul intelectual e dator să amendeze public, explicit, orice derapaj de la normalitate al oricărei puteri, nu să sprijine, în schimbul privilegiilor, o putere discreţionară.

În România de astăzi brutele nearticulate vorbesc despre cultură şi sunt susţinute de liderii culturali susamintiţi, hoţii vorbesc despre cinste, criminalii despre blândeţe şi pace, securiştii de ieri – mascaţi în intelectualii finuţi de astăzi – şi autoritarii despre democraţie, hâzii despre frumuseţe, devastaţii moral despre conştiinţă. Intelighenţia României poartă cămăşi albe peste conştiinţe întunecate. Cămăşile albe acoperă nu numai impostură şi abuzuri, acoperă o imensă crimă morală şi fizică. Căci multe dintre cămeşile albe, dacă nu sunt autoare sunt măcar complice la această crimă.

În Sodoma biblică, se pare, înainte de focul trimis pe negândite din cer, sodomiţii erau intelectuali rafinaţi care înveşmântau cu măiestrie nimicul în dichis. Practicau toate inversiunile, şi pe cele morale, desigur. Trăncăneau subţire şi, fiind cald pe acolo, purtau cu siguranţă cămăşi albe.

Luiza Barcan

MINISTRUL DE INTERNE MIRCEA DUSA:NU ACCEPT SA SE FACA PRESIUNI ASUPRA MEA!

12 aug.

Ministrul de Interne, Mircea Dușa, a declarat sâmbătă, la Târgu-Mureș, că nu va accepta să se facă presiuni asupra lui și că va lucra strict legal şi instituţional, lucru pe care l-a susținut chiar din prima zi de la numire.

„Asupra mea nu face nimeni nicio presiune, eu sunt un om care provine din administraţie şi nu accept să facă presiuni nici partidul meu şi nici USL, care este la guvernare şi al cărui Guvern îl reprezint, nici cei din Opoziţie, presiuni care să vizeze încălcarea legii (…) Transmit că activitatea MAI se desfăşoară strict legal şi instituţional şi niciodată nu voi permite, atâta timp cât eu voi fi la conducerea acestui minister, împreună cu domnul Stroe, ca vreo structură din MAI să încalce legea sau să nu îşi îndeplinească obiectivele şi atribuţiile pe care le au. Am afirmat din prima zi că ministerul va lucra strict legal şi instituţional”, a declarat Dușa, citat de presa locală.

Dușa nu vrea ca MAI să fie târât în conflicte politice.

„Încerc ca acest minister, care este unul foarte important, să nu mai fie târât în dispute politice şi, de aceea, nici nu comentez ceea ce domnul preşedinte al Comisiei Europene a afirmat în acea scrisoare trimisă premierului Victor Ponta. Eu încă o dată reafirm că acest minister trebuie să asigure liniştea şi ordinea publică, să asigure bunul mers al activităţii administrative, că acest minister trebuie să fie unul în care cetăţeanul să aibă încredere şi să nu fie târât în dispute şi scandaluri politice şi cred că aşa este normal”, a precizat ministrul.

Dușa a preluat recent portofoliul de la MAI, după demisia lui Ioan Rus, care a afirmat că asupra sa au fost făcute presiuni.

De asemenea, și Victor Paul Dobre, ministru delegat pentru Administrație, a demisonat. În prezent, acesta este cercetat în dosarul listelor electorale permanente.

SEMNATI PETITIA-SALVATI LIBERTATEA SI DUCETI SCHIMBAREA PANA LA CAPAT!

12 aug.

Semnați petiția-Salvați Libertatea și duceți Schimbarea până la Capăt!

De undeva.. din adâncul unei conștiințe civice superioare, din suferința și obida unui popor călcat în picioare de comandourile PDL-iste, a venit nu ziua, ci era judecății… Începută o data cu căderea Guvernului Boc, a Guvernului Ungureanu, cu pierderea masivă a alegerilor locale de către PDL, cu suspendarea lui Il Capo și cu votul masiv pentru destituire de la referendum, s-a ajuns azi la finalul Cărții Naufragiului Politic al lui Traian Băsescu..

Ca medic mi-am dedicat cariera salvării de vieți în spiritul nobil al meseriei căreia i-am jurat credință, ca politician am militat și militez consecvent pentru libertatea individului de a decide și fac un apel tuturor celor care iubesc România – Salvați Libertatea și duceți schimbarea până la capăt!

Închei amintindu-mi de cuvintele pe care Regina Isabella le adresa lui Cristofor Columb înaintea marii plecări: “Du-te înainte cu Credință, căci dacă pământul pe care îl cauși nu există, Dumnezeu îl va crea pentru tine!”

Conf. Dr. Adrian Neacşu,

Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov

Președinte interimar PNL, sectorul 2, București

Vezi aci textul integral al periției

GRUPAREA DE LA MONACO SAU GASCA MILIONARILOR CU DOSARE PENALE SI INTOXICAREA DE PE INTERNET!

12 aug.

Gruparea Monaco sau gașca milionarilor cu dosare penale ar fi pregătit un recensămînt instant.

Pe Facebook și pe bloguri circulă de o săptămînă tot felul de texte despre Gruparea Monaco, un soi de gașcă a marilor beneficiari ai tranziției românești.

Toți sunt multimilionari și toți au cîteva semne de întrebare deasupra capului. Unii chiar dosare penale. În fapt este vorba de cîteva găști de afaceriști români, aciuați la Monaco (românii au izbutit astfel să ducă în ridicol și conotațiile unui principat de vis!) care își toacă banii în vacanțele de vară petrectute în Monte Carlo. Iată textul care circulă pe bloguri și pe Facebook în variante mai mult sau mai puțin aemănătoare.

”Recensământul Instant este un instrument dezvoltat de Gruparea Monaco la solicitarea Guvernului României. El vine în sprijinul Ministerul Administrației și Internelor și urmărește sprijinirea eforturilor Ministerului de a realiza un recensământ al populației într-un timp foarte scurt și extrem de costeficient, în vederea reactualizării listelor electorale. Recensământul Instant a fost dezvoltat în colaborare cu specialiștii MAI și a fost omologat ca metodologie internă de lucru prin certificatul ISOM412/08/2012. În ciuda simplitudinii sale aparente, Recensământul Instant este un instrument care, în urma unor calcule complexe, poate estima cifra finală a persoanelor cu drept de vot din România cu o eroare de 0.7%. Tot ce trebuie să faceți este să dați SHARE la această imagine. Veți putea câștiga chiar și un autoturism Dacia Logan – tras la sorți între participanții la recensământul instant!

GRUPAREA MONACO – Lista completă:

Dragos Dobrescu: 130-150 de milioane de euro. Imobiliare. Casă de vacantă în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Unul din liderii “Grupării Monaco”.

Radu Dimofte: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Reședintă: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea.

Gabriel “Puiu” Popoviciu: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte.

Gheorghe “Bebe” Ionescu: 54 de ani. Avere: nu a fost evaluată. Fost director general FPS, fost director în compania Sidex International Ltd, asociat – prin intermediul soției cu Adriean Videanu, numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR de către ministerul Economiei. Casă în Monaco.

Radu Budeanu: 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco.

Adriean Videanu: 43 de ani. Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activitătilor în domeniul economic, fost primar al Bucureștiului, fost ministru al Economiei, lider PDL. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu” Popoviciu. Un vizitator des al Principatului Monaco.

Raul Doicescu: 63 de ani. 22-30 de milioane de euro. Bog’Art. Construcții. Un vizitator des al Principatului Monaco.

Rares Mănescu: 43 de ani. Vicepresedinte PNL. Apropiat al lui Dragos Dobrescu.

Sorin Blejnar: Avere neevaluată. Bugetar. Fost sef al ANAF. Un fin cunoscător al Principatului Monaco.

Codruț Marta. Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Apartament în Monaco. Pasiune: vânătoarea, doamnele și băutura.

Frații Bogdan și Constantin Buzăianu. Bogdan Buzăianu: 90-100 de milioane de euro. Trader. Fondator al Energy Holding. Casă de vacantă: în Monaco și Elvetia.

Elan Schwartzenberg: 45 de ani. 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Patron Realitatea TV.

Ion Țiriac: 73 de ani. 1 miliard de euro. Domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Casă de vacantă: Monaco. Pasiune: vânătoarea.

Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace.

Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 47 de ani. 40 de milioane euro. 15 firme. Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco.

Dan Fisher: 350 de milioane de euro. Imobiliare, turism, off-shore. Apropiat al multor guvernări de după 1989. Rezident Monaco.

Cristian Burci: 47 de ani. 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems, Astra Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, Cupon Pro. Rezident Monaco.

Carmen Adamescu: Soția lui Dan Grigore Adamescu. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro.

Dan Grigore Adamescu, 64 de ani, om de afaceri, deține: Asta Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding (trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex International, Pullman, Mega Vision. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.

Cătălin Voloşeniuc: Fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloseniuc. Un tradițional client al Principatului Monaco.

Bobby Păunescu: 220 de milioane de euro. Regizor și scenarist. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale. Un client al Principatului Monaco.

Gruparea Monaco, formată din oameni de afaceri români de succes își propune pentru perioada 2012 – 2016 dezvoltarea și implementarea unei serii de măsuri, elaborate în spiritul filantropiei, responsabilității sociale și a costeficienței, având ca beneficiari cetățenii României.

Prima măsură privește minireferendumul anunțat de Ministerul Administrației și Internelor și va fi lansată luni, 6 august 201”.

În loc de concluzii

De reținut că luni, 6 august, Augustin Zegrean a cerut listele permanente actualizate, iar marti, 7 august, a fost lansată celebra erată, menită a întoarce pe dos rezultatele referendumului.

Greu de spus dacă milionarii români care nu se înghit în țară s-au unit la Monte Carlo, unde fiecare încearcă să arate că este mai bogat și mai deștept decît ceilalți, într-o grupare filantropică, într-o bandă sau într-o asociație cu scopuri umanitare. Un lucru reiese totuși cu claritate. Că în România sau pe aiurea cineva încearcă să îi lege de picior lui Victor Ponta pe toți milionarii urmăriți de Parchet, de Fisc, de poliție sau de domnișoare în căutarea unei partide istorice.

%d blogeri au apreciat: