Arhiva | 3:16 pm

PRESEDINTELE LITUANIEI,DALIA GRYBAUSKAITE,L-A ATACAT DUR PE TRAIAN BASESCU CARE A RAMAS FARA REPLICA!

12 sept.

Preşedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a declarat miercuri că instabilitatea politică din România se reflectă în capacitatea ţării de a performa în UE, dând ca exemplu absorbţia scăzută a fondurilor europene.

„Aş dori să spun că această instabilitate pe care o putem vedea din exterior acum, schimbarea a trei premieri în şase luni, deloc suprinzător, se reflectă şi în capacitatea dumneavoastră de a performa în UE şi mă refer, în special, la capacitatea de absorbţie a fondurilor europene. Ţara dumneavoastră este ultima din toate statele membre la capitolul absorbţiei fondurilor europene. Acesta este un semnal foarte negativ, un mesaj foarte negativ. Din cauza agitaţiei politice, ţara este paralizată şi nu-şi poate rezolva problemele. Ţara dumneavoastră îşi pierde posiblitatea de a-şi folosi toate oportunităţile şi resursele financiare pe care le aduce apartenenţa dumneavoastră la UE”, a spus preşedintele Lituaniei, la Palatul Cotroceni, într-o declaraţie comună cu Traian Băsescu.

Ea a susţinut că Lituania sprijină România, aşa cum şi ea a sprijinit-o în pregătirea procesului de aderarea la UE, pe vremea când era comisar european.

„Eu v-am sprijinit puternic în calitatea mea de comisar european, înainte de aderarea la UE. Am alocat ţării dumneavoastră atâtea resurse cât am putut, pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi, dar dumneavoastră nu folosiţi aceste şanse. Toate ţările au dificultăţi, toţi ne confruntăm cu bătălii între partidele politice, dar maturitatea politică înseamnă că orice ideologie politică ar avea partidul din care faceţi parte trebuie să înţelegeţi că poporul dumneavoastră este primul care contează, iar bătăliile ideologice sunt cele mai puţin importante. Iar acesta este un avertisment: dacă nu veţi fi capabili să vă maturizaţi şi să vă comportaţi responsabil politic, atunci povara va fi pe umerii poporului, nu veţi putea avea suficiente resurse de la UE, nu vi se va deschide accesul la Schengen, iar acesta va fi eşecul tuturor partidelor politice”, a afirmat preşedintele Lituaniei.

În opinia acesteia, fiecare politician ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru viitorul ţării, iar alegerile electorale trebuie să demonstreze că nu este important dacă pierzi sau câştigi, ci este importat ce faci cu puterea după ce o obţii.

Dalia Grybauskaite a subliniat faptul că Lituania se află pe locul doi în UE în privinţa absorbţiei fondurilor europene şi că este dispusă să ajute România în această privinţă.

„Ne înţelegem foarte bine cu domnul preşedinte şi ne sprijinim unul pe celălalt în timpul Consiliilor Europene şi cooperăm îndeaproape pentru a ne folosi toate capacităţile în interiorul NATO. (…) Sper că ţara dumneavoastră, azi, mâine, după alegeri, îşi va putea asuma responsabilitatea pentru stabilitate şi să facă tot ce este posibil pentru popor. Nimeni nu vă ajută din exterior, nimeni nu vă va putea distruge din exterior, totul este în mâinile dumneavoastră – bine sau rău, totul depinde de politicenii ţării dumneavoastră”, a mai declarat Dalia Grybauskaite.

Preşedintele Lituaniei efectuează o vizită oficială la Bucureşti, fiind primit miercuri, la Palatul Cotroceni, de Traian Băsescu.

FOSTUL PRESEDINTE AL ROMANIEI,EMIL CONSTANTINESCU IL ATACA DUR PE MARTIN SCHULZ:MANDATUL LUI BASESCU ESTE ILEGITIM!

12 sept.

Emil Constantinescu îi adresează o scrisoare preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, în preajma dezbaterii situației României din plenul PE în care acuză presiunile făcute de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso şi de comisarul pe justiţie, Viviane Reding. În scrisoarea fostului președinte al României din perioada 1996-2000, cei doi oficiali europeni sunt acuzaţi de încălcarea suveranităţii României.

De Ce News publică textul integral al scrisoarii pe care Emil Constantinescu o adreseză lui Martin Schultz cu privire la masurile luate de Jose Manuel Barroso şi de comisarului pe justiţie, Viviane Reding.

“Domnule președinte Schulz,

Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situatiei politice din România, în calitate de președinte al României între 1996 și 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situații economice și sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituțiilor statului de drept și a respectării legii.

Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic și politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrala și de Est, alături de ceilalți membri ai familiei primilor președinți democrați ai acestor țări proveniți din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susținut și care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni și a unei opțiuni a noilor democrații, plătită cu grele suferințe de cetățenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei și României și pentru aceasta România, alături de aceste țări, are nevoie să fie tratată cu respect.

În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele doua luni țara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiție, Viviane Reding și a președintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului și presedintelui interimar, care au acționat în litera și în spiritul Constituției României, nu au justificare în niciun articol al Constituției Europene sau a altor reglementări și reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranității unui stat membru UE.

Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzații care nu au legătura cu realitatea și sunt contrazise de orice analiză corectă și imparțială a evenimentelor și a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a președintelui și referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în functie, în condițiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

Mandatul actual al președintelui României este ilegitim Ceea ce comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei Europene ignoră este faptul ca mandatul actual al președintelui României este ilegitim.

În urma unei hotarâri de suspendare a președintelui României si a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condițiile prevăzute prin lege și considerate constituționale prin decizia Curții Constituționale a României, 7,4 milioane de cetățeni, o majoritate covârșitoare reprezentând 87% din cei prezenți la vot, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru ca listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor președintelui Traian Băsescu (18,4 milioane – 2004; 18,4 milioane – 2008; 18,3 milioane – 2012), deși populația României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Național de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 față de 2004 și cu 3,4 milioane fațăde anul 2000.

Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curții Constituționale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări și în baza unor documente oficiale emise de administrațiile locale și de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetățeni români, că aproximativ 3 milioane de români domiciliază în afara țării și votează pe liste suplimentare.

Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea președintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul președintelui Băsescu este ilegitim și că Domnia Sa nu-i poate reprezenta pe cetățenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcție a președintelui nu are nicio legătură cu statul de drept și este rezultatul unor acțiuni discutabile pe plan intern și extern.

Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituțională, susținută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei UE

În ceea priveste cvorumul stabilit de Curtea Constituțională, el nu este prevăzut în Constituția României și nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a președintelui și chiar dacă este prevăzut în alte situatii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneția, pentru că determină mai degrabă interesul de a se abține, nu de a vota împotriva, ceea ce de fapt s-a și întâmplat atunci când, la chemarea președintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voința exprimată de majoritatea votanților. În plus, o Ordonanță de Urgență în vigoare în momentul declanșării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanților și nu a cetățenilor înscriși în listele permanente.

Acest cvorum, de 50% din numărul votanților, a fost valabil și la referendumul de demitere a președintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituțională, deși nu obținuse peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale.

La presiunile comisarului pentru Justiție și ale președintelui Comisiei Europene, precum și a unor cancelarii europene, asupra primului-ministru și a președintelui interimar, acesta din urma a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecția președintelui Băsescu, iar primul-ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanțe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de amenințări legate de pozitia pe piețele financiare, retragerea investițiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-și răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanțele date și evident nedemocratică.

Ce este și de cine este reprezentată Curtea Constituțională a României, de care comisarul pentru Justiție si președintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

În legislatura actuală, Curtea Constituțională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor președintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fărî valoare profesională și cu probleme de moralitate, usor șantajabile. În timpul mandatului meu, președintele Curții Constituționale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituționalismului în centrul și estul Europei al Universității Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneția. La fel, ceilalți președinti ai Curții Constituționale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa și Ioan Muraru, au deținut în cariera lor poziții înalte de profesori universitari, decani ai Facultății de Drept, președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind și autori a numeroase cărți, manuale și studii în domeniu.

Spre comparație, actualul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, numit de președintele Traian Băsescu, este un mărunt avocat la o întreprindere obscură dintr-un orășel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieței Universității, chiar de formațiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deținător a unei simple diplome de licență, nu a fost niciodată magistrat și nu a avut nicio activitate științifică ce poate demonstra o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizația de judecător la Curtea Constituțională cu o pensie specială de judecător în baza unui certicat de handicapat permanent.

Am avut ocazia să vizitez numeroase Curți Constituționale din statele UE și să primesc președinți ai acestora. Puteți întelege de ce orice comparație a acestui instrument politic al președintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei și spiritului Constituției, cu Curțile Constituționale din alte țări UE nu are nicio relevanță.

Hotarârile Curții Constituționale

Toate hotărârile Curții Constituționale în problema referendumului de demitere a președintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situații politice, conform literei și spiritului Constituției, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preț demiterea președintelui prin votul liber exprimat al majorității alegătorilor.

Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului a impus cvorumul neprevăzut de Constituție, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil președintelui, prin șanțantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliția politică a lui Ceaușescu) și un dosar mai vechi de coruptie al familiei sale și prin amenințări din partea unui deținut de drept comun, care au reușit în final.

Hotarârea Curții Constituționale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autoritățile locale și de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate și deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au și folosit pentru a vota la acest referendum în țările în care domiciliază.

Cu o rară aroganță și dispreț față de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puțin zecile de mii de cetățeni decedați la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătorești.

Astfel, ca o realitate de necontestat, 7 milioane și jumătate de cetățeni, reprezentând 87% din votanți, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui și doar 900.000 (13%) pentru menținerea sa în funcție, rămâne fără efect juridic și politic, deși numărul celor care au votat pentru demitere depășește cu două milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

Lovitura de stat

Mediile de informații occidentale au preluat o afirmație aberantă a Președintelui suspendat și a acoliților săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar și după ce Curtea Constituțională a hotărât că înlocuirea președintilor Senatului și Camerei Deputaților de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală și constituțională, la fel ca și hotărârea de suspendare a președintelui, această etichetare absurdă s-a menținut. Într-o declarație stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a președintelui Băsescu în funcție, doamna Reding continua să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în disprețul votului a 7,4 milioane de cetățeni reprezentând 87% din numărul votanților.

Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau ești rău intenționat. Cei care au o minimă cultură politică știu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau macar a dicționarelor: «răsturnarea bruscă și neconstituțională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriza de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanți paramilitari folosind forța». Lesne se poate vedea că în afara de viteza de desfășurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un președinte care a mai fost o dată supus demiterii și care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetățenilor României. Atunci unde este intervenția armatei?; unde este neconstituționalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorității parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

Faptul că o afirmație aberantă a președintelui suspendat și acolitilor săi a fost preluată de doamna Reding și de domnul Barroso îmi amintește că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrala satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevarat că cetățeanul Ivan Ivanovici a furat o Volga (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă și că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam așa se întâmplă și acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 și în unele cancelarii europene.Aș vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate așa.

În decembrie 1989, cei care au protestat la Timișoara și București în față puștilor și tancurilor tiranului Ceaușescu nu au scandat: «Vrem salarii mai mari!», ci au strigat: «Alegeri libere și presa liberă!». Studenți, colegi și prieteni ai mei au cazut în 21 decembrie sub gloanțe sau striviți sub șenilele tancurilor. Cei rămași în viață au luptat din greu cu fortele neocomuniste pentru democrație și pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenți de influență de la București împotriva propriei țări. Așa ceva nu putem accepta. Este cutremurator să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comuniști este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai președintelui Băsescu.

Monitorizare sau manipulare?

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, din iulie 2012, conține numeroase informații false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independența justiției (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum și respectarea în viitor a condițiilor constituționale privind emiterea ordonanțelor de urgență (p. 20), deși nimeni nu a contestat constituționalitatea ordonanțelor emise de Guvernul Ponta și ele nu au fost invalidate de Curtea Constituțională.

Nici cât privește presiunile politice exercitate asupra Curții Constituționale și nerespectarea principiului separației puterilor (p.5) nu s-au prezentat situații concrete, deși asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie și decembrie 2011, președintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separației puterilor, Curtea într-o ședință ținută cu ușile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curții Constituționale referitoare la legea privind înghețarea pensiilor și salariilor în 2012.

Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaștere mai profundă a particularităților legislative, sociale și culturale din noile state membre UE din Europa Centrală și câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societății civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câțiva agenți de influență au putut determina o reacție disproporționat negativă față de evenimente scoase din context sau care pur și simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanți de marcă ai mediului academic și ai organizațiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate președintelui.

Într-o scrisoare pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 președintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speță care privește funcția de șef de stat a președinților post-comuniști ai României, mai ales că între mine și președintele Ion Iliescu există diferențe ideologice iremediabile, și a Majestății Sale Regele Mihai I, detronat și exilat de către comuniști în 1947. Puteau fi consultați, de asemenea, foștii președinti ai Parlamentului României, foștii prim- miniștrii, foștii președinti ai Curții Constituționale, ai Înaltei Curți de Justiție și Casatie, foștii Avocați ai Poporului. Este foarte ciudat că personalități civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice, președintele celei mai importante asociatii civice, Prodemocrația sau Victor Alistar, presedintele Transparency International România, nu au fost consultați. Am transmis președintelui Barroso scrisori semnate de fostul președinte al Curții Constituționale și al Înaltei Curți de Justiție și Casație, prof. dr. Nicolae Popa și de fostul procuror general al României, profesor de drept Constituțional, Mircea Criste și, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (președinti) și decani ai unor mari universități, scriitori, artiști, muzicieni și activiști civici reputati. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

Doamna Reding și domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică, academică, civică din afara camarilei prezidențiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînțelegere a realităților românesti, acesta denotă dispreț și aroganță față de o țară membră a Uniunii Europene, al carei proiect politic se bazează tocmai pe respectul și înțelegerea celorlalți.

Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului si președintelui interimar al României

Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranității unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia ori să nu ia Guvernul sau președintele României.Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerința imperativă de a «nu se acorda grațieri pe perioada președinției interimare». E vorba de interzicerea unei competențe de natură constituțională acordată președintelui României (art. 94, d) recunoscută și celui care asigură interimatul funcției (art. 98/2) și care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerința a plecat de la un «proces de intenție» privind o eventuală grațiere a fostului prim-ministru Adrian Năstase, deși nu a existat nicio declarație în acest sens și era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca grațierea să nu poata fi acordată nimănui, chiar dacă rațiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerință abuzivă fără nicio bază legală în legislația europeană și mai ales un astfel de afront la suveranitatea națională.

Care a fost obiectivul intervenției în forță a comisarului pentru Justiție și a Președintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a României?

În mod evident, a fost susținerea regimului corupt al președintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil și servil în fața deciziilor autorităților UE. În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice și corupția regimului Băsescu, mulțumindu-se cu condamnările pentru corupție ale adversarilor politici. După încetarea mandatului meu de președinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupția și tendințele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituțiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, șantajabile și servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat și jignit Parlamentul, Guvernul, Justiția, Armata, Poliția, Învățământul, Școala, Sindicatele. A atacat și a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziariști, pe medici, profesori, țărani, muncitori și mai ales pe cetățeni. A distrus prestigiul unei părți a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simt critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societății românești, anularea solidaritații create în jurul integrprii României în UE și NATO, instaurarea suspiciunii intoleranței și urii pâna la nivelul micilor colectivități sau chiar a familiilor. Această atitudine și nu restricțiile economice și sociale a generat marile manifestații populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

Perioada de suspendare a președintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituțiile de forță și bazat în principal pe serviciile de informații și pe Procuratura, pe subordonarea Curții Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenți acoperiți în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune și teamă în societate prin ascultarea telefoanelor și prin scurgeri de informații confidențiale de la Procuratură către presa aservita.

Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea și referendumul de demitere a președintelui Băsescu au afectat prestigiul instituțiilor europene. Până în această vară, România era, dintre toți cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituțiile europene decât în instituțiile statului lor. Aceasta și numai aceasta i-a facut pe români săa accepte sacrificiile premergătoare integrării și pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost tratați de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate față de președintele Traian Băsescu și spre Uniunea Europeană, considerându-se ca aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinței lor legitim exprimate.

Cum au promovat doamna Reding și domnul Barroso valorile morale și democratice pe care le-au invocat si efectele actiunii lor

Reactiile nejustificate ale Uniunii Europene fata de evenimentele politice din România si maniera în care au fost exprimate vor avea consecinte pe timp mediu si lung, pe multiple planuri. Primul efect, si cel mai grav, este slabirea încrederii în Uniunea Europeana si în institutiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere si nu din interes pentru valorile si principiile UE. Este si cazul meu si, pentru cei care nu stiu, precizez ca m-am format dupa 1990 ca persoana politica si civica la scoala democratiei crestine germane si europene. Am contribuit la structurarea societatii civile din România ca lider al Solidaritatii Universitare, al Aliantei Civice si Academiei Civice. Ca presedinte al Conventiei Democratice, am participat la congresele partidelor crestin-democrate si ale Internationalei Crestin Democrate.

Am primit premiile Fundatiei Coudenhove-Kalergi, ale Internationalei Democrat-Crestine pentru constructie europeana si ale American Bar Association pentru contributia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrala si am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de catre Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alaturi de Walesa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington si al mai multor forumuri pentru democratie. Dupa terminarea mandatului de presedinte, am fost ales presedinte al Academiei de Diplomatie Culturala din Berlin si unul dintre directorii World Justice Project care militeaza pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru ca nu aceasta Europa, în care un comisar pentru Justitie din Comisia Europeana poate decide prin presiune, împotriva vointei poporului unei tari suverane, este Europa pe care eu si cei din familia primilor presedinti democrati din Europa Centrala si de Est am gândit-o, împreuna cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp. Daca a fost vorba de o impunere a respectarii valorilor morale ale democratiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este si mai grav, pentru ca ne putem întreba cum sunt întelese aceste valori în Uniunea Europeana?, unde este respectul pentru vointa cetatenilor unei tari membre?, daca Comisia Europeana poate impune unui Guvern, unei majoritati parlamentare si în final vointei unei covârsitoare majoritati a cetatenilor exprimate prin vot o anume solutie, prin amenintari politice si economice fatis exprimate. Modul în care a fost impusa aceasta solutie a fost un «diktat» si el loveste în ceea ce are mai pretios un stat independent si un popor – demnitatea nationala. Revolta mea este accentuata de satisfactia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naste întrebarea: Comisia Europeana si câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrala conduse de presedinti servili, santajabili prin dosarele lor de coruptie si prin comportamentul lor?

Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Daca Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventati», în sensul ca, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rau sa fie plasat în estul Europei. Ma întreb daca pozitia dura a Comisiei Europene fata de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun neconditionat unor decizii. Acum a fost rândul României, dar poate ca si alte state din «Noua Europa» ar trebui sa se gândeasca la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru ca era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru ca era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine sa protesteze». Desigur, acum situatia este diferita, ne aflam în democratii consolidate, dar atentia trebuie sa fie si mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

Daca interventia brutala a doamnei Reding si a presedintelui Barroso, care astazi se felicita pentru rezultatele ei, va avea drept consecinta cresterea ponderii unor formatiuni politice populiste si antieuropene, pe fondul dezamagirii fata de actuala majoritate guvernamentala care, asa cum considera multi, a cedat nepermis la presiunile europene si al desistarii euroentuziastilor, care acum îsi reevalueaza atitudinea, poate ca abia atunci vor întelege efectele actiunilor lor, care au provocat o criza inutila într-o tara care nu punea probleme legate de criza financiara si de fidelitate fata de UE.

Sedinta din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o buna ocazie pentru recâstigarea încrederii cetatenilor României în UE si, de asemenea, a încrederii cetatenilor din alte state membre, care doresc ca vointa lor sa nu fie desconsiderata cu aroganta si viitorul lor sa nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

Cu sinceritate,

Emil Constantinescu”

Sursa :DECENEWS.RO.

VICEPREMIERUL LIBIAN MUSTAFA ABU SHAGUR A CONFIRMAT MOARTEA AMBASADORULUI USA J.C.STEVENS!

12 sept.

Moartea lui Stevens a fost confirmată printr-un mesaj pe Twitter de către vicepremierul libian, Mustafa Abu Shagur.

Ambasadorul Statelor Unite în Libia, J. Christopher Stevens, şi trei funcţionari americani au fost ucişi marţi seară în atacul asupra consulatului din Benghazi, în estul Libiei, a declarat miercuri pentru AFP un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului de Interne.
„Ambasadorul a fost ucis, la fel şi trei funcţionari”, a declarat adjunctul ministrului de Interne Wanis al-Sharef. Moartea lui Stevens a fost confirmată printr-un mesaj pe Twitter de către vicepremierul libian, Mustafa Abu Shagur.

Protestatari înarmaţi au deschis focul marţi, cu lansatoare de rachete, asupra consulatului american din Benghazi (estul Libiei) în timpul unei manifestaţii de protest împotriva unui film cu conţinut presupus ofensator la adresa Islamului, transmite AFP.Conform unui purtător de cuvânt al Înaltei Comisii pentru Securitate din cadrul Ministerului de Interne, forţele de securitate libiene, alături de Ministerul Apărării, încearcă să menţină situaţia sub control. În urma tirurilor cu lansatoare de rachetă trase asupra consulatului de la o fermă din apropiere.

Filmul aflat la originea manifestaţiilor antiamericane care au avut loc marţi în Egipt şi Libia şi care s-au soldat cu cel puţin un mort, a fost realizat de un israliano-american care descrie islamul drept un „cancer”, relatează Wall Street Journal, citat de AFP. Filmul, „Innocence of Muslims” („Inocenţa musulmanilor”), a fost realizat şi produs de Sam Bacile, un om de afaceri israeliano-american în vârstă de 54 de ani, originar din California, afirmă cotidianul american. „Islamul este un cancer”, a declarat el pentru WSJ.

El s-a exprimat după ce manifestanţii care protestau faţă de filmul său au intrat în ambasada americană din Cairo, unde au smuls un drapel american. La Benghazi, în Libia, filmul a generat manifestaţii violente în apropiere de consulatul american. Acestea s-au soldat cu un mort, un funcţionar american. Sam Bacile a explicat pentru WSJ că el este la originea filmului respectiv, subliniind că a strâns cinci milioane de dolari de la circa 100 de donatori evrei, pe care nu i-a identificat, pentru a-l finanţa. El a asigurat că a lucrat cu 60 de actori şi o echipă de 45 de persoane pentru a turna filmul în trei luni, în 2011, în California. „Este un film politic, nu este un film religios”, a declarat el pentru cotidian.

Filmul a primit susţinerea controversatului pastor american Terry Jones, care a generat o polemică incendiind exemplare din Coran în aprilie. El intenţiona, de asemenea, să difuzeze un fragment din film în biserica sa din Gainesville, în Florida, marţi seara. „Este o producţie americană, care nu are ca scop să atace musulmanii, ci să prezinte ideologia distrugătoare a islamului”, a declarat el într-un comunicat. Duminică, marele muftiu egiptean Ali Gomaa a denunţat „acţiunile întreprinse de extremişti copţi care au realizat un film ce îl ofensează pe Profet”. O purtătoare de cuvânt a pastorului Jones nu a putut confirma pentru AFP numele producătorului filmului. „Este despre viaţa lui Mahomed. Este un fel de satiră, un film satiric”, a continuat ea, subliniind că acesta a fost difuzat pe site-ul de Internet al mişcării pastorului Jones, standupamericanow.org.

FOSTUL PRESEDINTE AL FRANTEI GISCARD D’ESTAING:”EUROPA UNITA VA FI A CELOR 17 STATE EURO),SI EVENTUAL A POLONIEI!

12 sept.

Europa Unită va fi a statelor euro şi eventual a Poloniei, “o ţară care poate”. Posibila motivaţie pentru neacceptarea altor state: pentru că sunt fundamental orientale. Restul uniunii economice se poate extinde în Ucraina şi Turcia. Criza euro este rodul unei campanii a sistemului bancar din SUA. Sunt afirmaţiile fostului preşedinte Valery Giscard d’Estaing pentru Der Spiegel

Fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing (86 de ani) şi fostul cancelar german Helmut Schmidt (93 de ani), care au pus umărul la crearea sistemului monetar european, după ce SUA au renunţat la etalonul aur şi au anunţat Europa că “dolarul este problema voastră”, vorbesc pentru Der Spiegel despre viitorul UE.

Der Spiegel: Cine va face parte din Statele Unite ale Europei, dacă se va ajunge la ele cândva în viitor? Cei 17membri ai Euro Grupului sau cei 27 de membri ai UE?

Giscard: Categoric cei 17! Cei care se alătura grupului trebuie să fie gata să se integreze. Dar noi nu facem nicio presiune. Dacă danezii sau britanicii sau suedezii nu vor să facă parte, atunci foarte bine. Nu este o sursă de conflict. Dimpotrivă, UE se poate extinde acceptând Ucraina sau Turcia, atât timp cât inima sa cei 17, rămâne neafectată. Putem forma Statele Unite ale Eurpei însă doar într-un miez, nu într-o uniune mai largă. Canada si Mexicul, de asemenea, nu vor deveni parte a SUA.

Spiegel: Care este defectul din naştere al zonei euro?

Giscard: A fost o greşeală să invităm 27 de state şi apoi să acceptăm 16 sau 17 dintre ele. A fost o greşeală să invităm Grecia. Grecia pur şi simplu nu era pregătită. Grecia este o ţară fundamental orientală. Helmut şi-a exprimat atunci scepticismul. A fost mai inteligent ca mine. Euro Grupul nu trebuie să se extindă la nesfârşit. Sper că nu vom fi foarte deschişi către noi membri, poate cu o singură excepţie: Polonia. Cred că ţara asta are capacitatea şi vointa să facă acest pas. Ar putea merge. Dar nu putem accepta pe altcineva.

Helmut Schmidt: Aceasta este şi opinia mea.

Giscard: Sistemul unei viitoare Europe unite suferă de lipsa democraţiei, susţine Giscard. “Ea trebuie introdusă treptat. Cine este preşedintele permanent al UE în ochii publicului? Herman Van Rompuy? Când va fi stabilit succesorul lui, nu va fi posibil să se organizeze un scrutin. Însă putem extinde cercul democraţiei incluzând Parlamentul European şi parlamentele naţionale.

Iată cei cred cei doi părinţi ai euro despre actuala criză care a lovit moneda unică.

Der Spiegel: Vă temeţi acum de sfârşitul euro?

Schmidt: Euro ne va supravieţui oricum.

Giscard: De ce nu întrebaţi în schimb dacă va dispărea dolarul american sau yenul japozez. Euro este moneda unei regiuni care are mai puţine datorii decât zona dolarului, care are o balanţă comercială excedentară uriaşă şi care are o bancă centrală bine condusă. Rata actuală de schimb este mult peste cea din 2002. De ce atâta îndoială? Suntem victimele unei campanii care îşi are originile în sistemul bancar american. Suntem în mijlocul unei bătălii a comunicării care alimentează mereu speculaţiile.

EURODEPUTATA LIBERALA RENATE WEBER O SMOTOCESTE PE VIVIANE REDING!

12 sept.

„Viviane Reding este într-o campanie, pentru că doreşte să fie viitoarea preşedintă a Comisiei Europene şi atunci a zis: gata, din România fac trambulina mea de dezbatere electorală!”.

Renate Weber, eurodeputat PNL, despre dezbaterea din PE pe tema României : „Este o dezbatere şi atât, nu va fi urmată de nici o rezoluţie. Va fi interesant de văzut cine va fi prezent din partea Comisiei Europene. E foarte posibil să fie doamna Viviane Reding, care are o manieră extrem de selectivă de a-şi alege temele la care doreşte să participe. Când era vorba de Ungaria, personal am avut o lungă corespondenţă cu dumneaei şi a refuzat în mod categoric să-şi asume cea mai mică implicare, indiferent că era vorba de Constituţie, de legea presei, deci în materie de Ungaria, doamna Reding era dispărută cu desăvârşire. Acum, însă, toată lumea ştie că doamna Reding este într-o campanie, chiar dacă n-o recunoaşte”.

JOSE MANUEL BARROSO ADEPT A LUI SALAZAR SUSTINE UN DISCURS DESPRE STAREA U.E.!

12 sept.

Preşedintele Comisiei Europene, discurs despre starea UE.

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, susţine miercuri, 12 septembrie, de la ora 10:00, în faţa plenului Parlamentului European reunit la Strasbourg, discursul privind starea Uniunii Europene.

„Europa are nevoie de o nouă direcţie care nu poate fi bazată pe idei vechi (…) Nu trebuie să existe dubii cu privire la solidaritatea Uniunii”, este mesajul pe care îl transmite Barroso. „Globalizarea cere mai multă uniune, mai multă integrare şi mai multă democraţie. Asta presupune să recunoaştem că stăm toţi în aceeaşi barcă. În secolul XXI, chiar şi cele mai mari state europene riscă să fie neînsemnate pe lângă ţări precum SUA sau China”, mai spune Barroso.

„Vreau să văd dacă statele membre care au vorbit până acum de creştere şi investiţii vor susţine acum bugetul UE. Reformele cer un imens efort de ajustare şi funcţionează doar dacă au la bază principiul egalităţii. Trebuie să susţinem coeziunea socială”.

LIVIU DRAGNEA ASTEPTAT LA DNA INVINUIT IN DOSARUL POLITIC REFERENDUMUL!

12 sept.

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, este aşteptat de către procurori pentru a mai oferi un set de explicaţii legate de modul în care s-a implicat în monitoritorizarea votului în ziua votului. Dragnea a fost pus deja sub învinuire pe 6 septembrie, fiind acuzat că ar fi instituit un sistem de fraudare a votului.

Liviu Dragnea, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, şi-ar fi folosit autoritatea şi influenţa în scopul obţinerii unei prezenţe de minimum 60% la votul de la referendum, pe listele de alegători figurând minori şi persoane cu drept interzis de a vota.

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au început urmărirea penală față de Nicolae Liviu Dragnea, secretar general al unui partid politic, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de: folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului electoral al secției de votare ori de către alte persoane, instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului.

În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorii au reținut că „există indicii temeinice că, în calitate de secretar general al unui partid politic, Liviu Dragnea și-a folosit influența și autoritatea funcției în vederea obținerii unui folos nepatrimonial pentru partid, respectiv a unei prezențe de minimum 60% la votul de la referendumul din 29.07.2012, care să garanteze validarea acestuia”.

Potrivit rezoluţiei, Dragnea a inițiat o asociere formată din numeroase persoane (președinți și membri ai secțiilor de votare coordonați de responsabili locali și județeni, președinți de organizații județene și locale, precum și primari ai partidului), iar scopul asocierii era săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

„În acest sens, a fost utilizat un sistem informatic complex ce permitea unui număr restrâns de persoane să obțină, în timp real, informații despre numărul de votanți și modul cum s-a votat în secțiile de votare. Astfel, oră de oră, coordonatorii partidului aveau reprezentarea prezenței la urne, identificând secțiile de vot cu prezență slabă. Sistemul informatic a asigurat comunicarea de date, mesaje, ordine și recomandări cu conținut ilicit, destinate coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea măririi artificiale a numărului de votanți.

De asemenea, procurorii susţin că Liviu Dragnea a constituit un sistem național de influență pentru a determina autoritățile publice centrale, județene și locale aflate sub controlul politic al formațiunii politice, de a se implica în: exercitarea de presiuni asupra președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe listele de vot și a introduce în urne un număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători; folosirea unei urne mobile în condiții contrare legii (fără a exista cereri în acest sens depuse în termen și aprobate corespunzător); obținerea pe căi ilicite de informații, în fiecare oră, despre numărul de persoane care și-au exercitat dreptul de vot și despre modul în care s-a votat în unele secții de votare; practicarea votului multiplu; denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre a CNP al unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pe listă, pentru a nu permite programelor de calculator specializate să identifice votul multiplu; practicarea «turismului electoral» – adică a deplasării organizate de importante mase de persoane, cu ajutorul autobuzelor, microbuzelor etc., pentru a vota multiplu, atât în secția de votare la care au fost arondați, cât și la alte secții de votare din țară; falsificarea de semnături în numele unor persoane decedate, ce au rămas înscrise pe listele electorale; falsificarea de semnături ale multor alegători, plecați din țară în momentul referendumului; votul exercitat de minori, interziși judecătorești și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot printr-o hotărâre judecătorească penală; neaplicarea autocolantelor cu mențiunea «VOTAT» pe cărțile / buletinele de identitate ale votanților”, se mai arată în comunicat.

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a susţinut, joi, că acuzaţiile DNA la adresa sunt „nefondate” şi că, de fapt, se urmăreşte îndepărtarea sa din campania electorală, dar el nu se teme de luptă şi le spune şi colegilor săi: „La luptă, băieţi!”.

„Toate acuzaţiile sunt nefondate. Nu am făcut absolut nimic ilegal în această campanie”, a susţinut Dragnea.

În ceea ce priveşte sistemul de raportare la partid de la secţiile de votare, Dragnea a spus că fiecare partid mare primeşte de la reprezentanţii din secţiile de votare din ţară informaţii pentru numărătoare paralelă, această activitate fiind prevăzută de lege.

„Mi s-a părut o acuzaţie stupefiantă. (…) Restul sunt acuzaţii pe care o să le tratez cu toată atenţia împreună cu avocatul”, a adăugat secretarul general al PSD. Dragnea a acuzat PDL că a organizat „o grupare infracţională” prin care reprezentanţii săi au boicotat prezenţa la vot şi „au ameninţat oamenii să nu vină la vot”.

Liviu Dragnea a susţinut că prin acţiunile care îl privesc pe el se intenţionează îndepărtarea sa din campania electorală, dar că el nu se teme de luptă. Dragnea le-a transmis şi colegilor săi următorul mesaj: „La luptă, băieţi!”.

%d blogeri au apreciat asta: