Arhiva | 6:57 pm

CARE ERA TACTICA LIDERULUI „CAMELEON” MIHAI STAN IN DOSARUL FRAUDEI BANCARE.UNDE ERA MUGUR ISARESCU?!

2 nov.

Generalul Dragoş Diaconescu a intermediat legătura cu Aurel Şaramet, directorul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, pentru ca o firmă a lui Mihai Stan să obţină un credit de la CEC Bank Alba Iulia, în valoare de 3,125 milioane de lei, alte credite fiind obţinute cu implicarea lui Stan sub identităţi false, susţine DIICOT.

În ceea ce priveşte creditele deja contractate de către gruparea condusă de Mihai Stan şi Daniel Ruse în perioada 2010-2011, efectuându-se verificări la unităţile bancare indicate de către denunţător, DIICOT a constatat că într-adevăr aceste credite au fost obţinute exact în modalitatea indicată de către acesta.

Astfel de la CEC Bank Alba Iulia s-a obţinut, în 17 august 2010, un credit în valoare de 3,125 milioane lei, în numele SC Ancuta SRL cu scrisoare de garanţie de la Fondul Naţional pentru Grantarea Creditelor pentru IMM-uri în valoare de 2,4 milioane lei.

Creditul nu a fost restituit, astfel încât banca a demarat procedura executării.

DIICOT arată că în urma audierii funcţionarilor bancari din cadrul CEC Bank Alba Iulia (Cerbeanu Valentin, Costea Aura Roxana, Mihailov Florentina Daniela, Roiu Pavel Cristian, Alexandru Manuela, Botez Elena, Istrate Dumitru Constanţa şi Popescu Nicoleta) s-a constatat că în sediul unităţii, în afară de denunţătorii Tudoriu Marin şi Sintu Ioan, persoanele ce figurau ca asociaţi şi administratori ai SC Ancuta SRL, s-a prezentat sub identitatea falsă de „Mihai Stancu” suspectul Mihai Stan, care a fost recunoscut de pe planşa foto de funcţionari „ca fiind persoana ce s-a recomandat a fi director general al SC Ancuta SRL, prezentând o carte de vizită în acest sens, înscris aflat la dosarul crizei”.

„De asemenea, în sediul sucursalei s-a prezentat numitul Toma Mihai ca garant fidejusor. De întocmirea în fals a certificatelor de depozit cereale prezentate ca garanţie pentru creditul de 10,7 milioane lei s-a ocupat Stanciu Iulian, zis „Alin”. În vederea garantării acestui credit (3,125 milioane lei), Diaconescu Dragoş le-a intermediat legătura cu numitul Şaramet Aurel, directorul Fondului Naţional pentru Garantare Creditelor pentru IMM-uri, care le-a eliberat scrisori de garanţie pentru acordarea creditului”, susuţin procurorii DIICOT în referatul cu propunerea arestării preventive a 33 de persoane din gruparea care se ocupa cu fraude bancare, obţinut de Mediafax.

La data de 10 februarie 2010, liderul grupării, Mihai Stan, i-a chemat pe numiţii Tudoroiu Marin şi Sintu Ioan să cesioneze firma către doi cetăţeni din Republica Moldova. Efectuându-se verificări cu privire la aceşti doi cetăţeni, DIICOT a constatat că nu au intrat niciodată pe teritoriul României.

„De la BCR Izvor Corporate, gruparea a obţinut prin intermediul SC Valflor SRL – pe care figurează ca asociaţi Costea Sorina şi Dumitru Tudora, persoane din anturajul lui Ruse Daniel – o linie de creditare de 7 milioane de lei (iniţial, 4 milioane la data de 23 august 2011, ulterior la data de 27 decembrie 2011 fiind suplimentată până la 7 milioane de lei), prezentându-se ca garanţie certificate de depozit false. Creditul a devenit scadent în luna iulie 2012, însă de la momentul acordării lui în august 2011 nu s-au achitat decât dobânzi până în luna martie 2012.

În acest caz, Costea Sorina a fost însoţită la banca de suspectul Daniel Ruse, partener cu Mihai Stan în activităţile infracţionale, care s-a recomandat a fi manager la SC Valflor SRL precum şi de doi consultanţi, Căpăţână Violeta (aceasta este persoana care a recomandat grupării sucursalea BEC Izvor) şi Iordache Gabriel (a cărui concubină este Jurubita Elisabeta, angajată a BCR Sediul Central). Numitul Iordache Gabriel le-a solicitat membrilor grupării sume de bani pentru a schimba garanţiile şi a obţine o nouă linie de creditare. Întrucât aceleaşi persone au solicitat un nou credit de 4,5 milioane lei pentru încă două firme, SC Andrei Modern Construct SRL şi SC Yoghi Fresh SRL deşi erau restanţi cu plata dobânzii.

Departamentul Antifraudă din cadrul băncii a demarat o anchetă internă, ocazie cu care s-au constatat nereguli majore şi acte false folosite în acordarea creditelor. (…) De asemenea, inculpatul Pavel Mihail a fost recunoscut de către funcţionarii bancari, ca fiind persoana care trebuia să le prezinte grâul pentru care se emiseseră certificate de depozit, precum şi pe Iordache Gabriel, aşazisul consultant”, notează anchetatorii în actul de acuzare.

De la BRD Sucursala Academiei (conform datelor puse la dispoziţie de bancă) gruparea a obţinut o linie de creditare în valoare de 4,2 milioane lei prin intermediul SC Alram Servinvest Import Export SRL, societate controlată tot de Mihai Stan, care s-a prezentat sub identitatea falsă de Teodorescu Mihai arătând o carte de identitate falsă.

În urma adresei DIICOT, BRD a pus la dispoziţie dosarul de credit în copie. Printre înscrisuri se regăseşte şi cartea de identitate falsificată pe care figurează fotografia lui Mihai Stan. Datele însă aparţin unei alte persoane, conform verificărilor făcute la Evidenţa Populaţiei. Şi în acest caz creditul nu a fost restituit, astfel că banca a trecut la executarea scrisorii de garanţie emisă de Fondul Naţional pentru Garanarea Creditelor pentru IMM-uri. În final, statul român a acoperit prejudiciul creat de grupare prin executarea scrisorii de garanţie.

Contractul a fost semnat din partea SC Alram Servinvest Import Export SRL de către Piturca Georgiana, asociat unic şi administrator al societăţii, şi Teodorescu Mihai ca garant fidejusior, în fapt însă de Mihai Stan, care a folosit o carte de identitate falsificată. Denis Florentina Amuza, secretara liderului grupării, cea care se ocupă de falsificarea actelor, a avut pe parcursul procedurii drept de semnătură pentru contul societăţii şi calitatea de director general al societăţii, adaugă DIICOT.

De la BRD Scursala Unirii se obţine în perioada septembrie 2010-martie 2011, un credit în valoare de 2 milioane de lei pe numele SC Doru Mar-Trans SRL, societate controlată de către inculpatul Ruse Daniel. Conform actelor puse la dispoziţie de către BRD, învinuiţii obţin la data de 15 septembrie 2010, 640.000 de lei linie de creditare majorată la data de 31 martie 2011 la 2 milioane de lei, deşi au solicitat 850.000 de euro. Contractul iniţial este semnat de către Moga Marilena asociat şi administrator al societăţii, Costea Sorina în calitate de garant din partea SC Salamandra Phoenix SRL şi Elena Stoian garant ipotecar. La majorarea liniei de creditare semnează că şi garanţi Răsuceanu Cătălin şi Răsuceanu Ion, Elena Stoian cu teren, Fănel Gabriel Moga, şi Ruse Iuliana din partea Garantului Salamandra cu 2 terenuri. Toate aceste personaje sunt controlate de către liderul grupării Danile Ruse, Iuliana Ruse fiind soţia acestuia. Dosarul se află în faza executării silite.

De la diferite sucursale ale CEC Bank au fost contractate în cursul anului 2012 credite de nevoi personale prin diferiţi interpuşi, persoane ce au fost trecute ca angajaţi ai SC Ancuta SRL. La datele de contact ale societăţii se regăsesc numerele de telefon ale inculpatului Mihai Stan. De asemenea, învinuiţii Mihai Stan şi Amuza Denisa figurează pe adeverinţele de salariu şi contractele de muncă cu difeite calităţi (de exemplu, Mihai Stan sub identitatea falsă Mihai Stancu-director general şi Amuza Denisa-director comercial). Cu privire la toate documentele prezentat de către „angajaţi” există date şi indicii temeinice că sunt falsificate, spune DIICOT, care prezintă situaţia creditelor obţinute de către persoane fizice având calitatea de „angajaţi” ai SC Ancuta SRL.

„La data de 26.09.2011 Dociu Simion semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 35.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu CEC Bank Bucureşti.

La data de 4.11.2011, Stan Ion semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 50.000 lei pe perioadă de 5 ani cu CEC Bank Sucursala mun. Bucureşti.

La data de 14.10.2011 Radu Gabriela Alina semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 30.250 lei pe o perioadă de 5 ani cu CEC Bank Sucursala Timpuri noi. Pe adeverinţa de salariu figurează pe Stancu Mihai – director geneal (în fapt Mihai Stan) şi Amuza Denisa – director comercial.

La data de 28.10.2011 Niculae Gheorghe Mugurel semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 30.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu CEC Bank Surcursala mun. Bucureşti.

La data de 28.10.2011 Marin Olimpia semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 25.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu CEC Bank Sucursala mun. Bucureşti.

La data de 04.11.2011 Niculae Cocuţa semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 40.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu CEC Banl Sucursala mun. Bucureşti.

La data de 18.11.2011 Parici Marius semnează contract de credit de nevoi pesonale pentru suma de 60.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu BRD Agenţia Nerva Traian. Acesta depune înscrisuri false care atestă calitatea sa de angajat al SC Ancuţa SRL, societate controlată de către inculpatul Mihai Stan.

La data de 18.12.2011 Pitu Ion semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 50.000 lei pe o perioadă de 5 ani cu BRD Agenţia Drumul Găzarului. Acesta depune înscrisuri false care atestă calitatea sa de angajat al SC Ancuţa SRL, societate controlată de către inculpatul Mihai Stan ale cărui date apar la adeverinţa de salariat.

La data de 24.09.2012 Pitu Ion semnează contract de credit de nevoi personale pentru suma de 60.700 lei pe o perioadă de 5 ani cu BRD Agenţia Unirii. Acesta depune înscrisuri false care atestă de această dată calitatea sa de angajat al SC Nasty Trade SRL societate unde calitatea de asociat o are inculpatul Nae Mihai Alexandru fiul lui Nae Florea. Din aceşti bani suspectul achita creditul neplătit contractat de la agenţia Drumul Găzarului şi retrage numerar diferenţa (13.600 lei).

La data de 28.05.2012 SC Salamandra Phoenix SRL obţine de la Unicredit Ţiriac Bank o linie de creditare în valoare de 84.000 de lei. Contractul de credit este semnat de către Popescu Roxana Nicoleta, sora numiţilor Moga Fănel Gabriel şi Moga Marilena, şi fiica lui Elena Stoian persoane ce figurează ca garanţi la creditul luat de la BRD în numele SC Doru Mar Trans SRL. Suma astfel obţinută este virată în conturile SC Valflor SRL a doua zi, de unde este retrasă numerar în baza unor borderouri de achiziţii. Ambele societăţi sunt controlate de către Ruse Dan.

La data de 27.07.2011 numita Ruse Iuliana, soţia inculpatului Ruse Dan, semnează în calitate de asociat şi administrator al SC Salamandra Phoenix SRL contractul de credit – descoperire cont în valoare de 200.000 de lei cu BRD Unirea”, notează DIICOT în actul citat.

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Teorism (DIICOT) au reţinut 33 de persoane, printre care liderul grupării, Daniel Ruse, şi vicepreşedintele BRD, Alexandru Claudiu Cercel-Duca, Florian Dragoş Diaconescu, fost general DIE, liderul grupări, Daniel Ruse şi fraţii Moga.

Aurel Şaramet, suspendat de la conducerea Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în urma cercetărilor din acest dosar, este cercetat în stare de libertate.

Joi au fost aduse la audieri o sută de persoane, între care angajaţi ministeriali, după ce anchetatorii au descins la locuinţele a 50 de suspecţi şi la sediile societăţile acestora din Bucureşti, Ilfov, Călăraşi şi Giurgiu.

Învinuiţii din dosar sunt acuzaţi că ar fi obţinut, în mod ilegal, de la Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, in baza unor documente falsificate, finanţarea unor proiecte de achiziţii utilaje, prin intermediul unor societati comerciale controlate de către liderii grupării, potrivit DIICOT.

Activitatea infracţională a fost sprijinită, au arătat procurorii, de către învinuiţii Aurel Şaramet, având calitatea de director al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, Alexandru Claudiu Cercel-Duca, vicepreşedinte BRD, Mihai Grigoroiu, director adjunct în Ministerul Economiei-la Autoritatea de Management al Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, Cătălin Ionuţ Roşu şi Andrei Atanasiu, angajaţi în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, şi Florian Dragoş Diaconescu.

Potrivit sursei citate, în perioada 2010-2012, membrii grupului infracţional organizat, sub coordonarea liderului Daniel Ruse, au realizat beneficii financiare substanţiale prin fraude bancare, respectiv obţinerea sau încercarea de a obţine un număr de 40 de credite de la 16 unităţi bancare de pe teritoriul României, prin utilizarea unor documente falsificate.

AVOCATUL DAN CHITIC CARE L-A DAT IN JUDECATA PE TRAIAN BASESCU:ACESTA AR PUTEA IMPUSCA TOTI PROTESTATARII SI S-AR BUCURA DE IMUNITATE!

2 nov.

Se pare că memoria colectivă este uneori foarte scurtă. Spuneţi-ne cum aţi luat dosul de palmă de la Traian Băsescu?

În urmă cu doi ani, vara, la sfârşitul vacanţei am decis împreună cu soţia mea să facem o mică plimbare. Întâmplarea a făcut ca în momentul în care noi ieşeam din hotelul Uniunii Scriitorilor să iasă din restaurantul din apropiere şi domnul Băsescu Traian. În fine, sub un impuls pe care nu l-am putut controla, am simţit nevoia să-i spun ceea ce gândeam în acel moment din punctul de vedere al cetăţeanului Chitic. Şi i-am spus înainte de a se urca în maşină să-i fie ruşine! Răspunsul domnului Băsescu a fost şi el destul de scurt: “De ce să-mi fie ruşine, dobitocule?”. I-am replicat la rându-mi că ar trebui să-i fie ruşine pentru ce-a făcut cu ţara asta. Şi domnul preşedinte mi-a mai reamintit o dată că sunt dobitoc, eu i-am spus că aşa e, că l-am votat prima oară, apoi mi-a spus că sunt dobitoc pentru că nu l-am votat şi-a doua oară, moment în care a închis portiera Daciei în care voia să se urce. A parcurs apoi rapid cei 7-8 metri care ne despărţeau, foarte hotărât, privindu-mă-n ochi şi de aproape mi-a dat un dos de palmă…

Acelaşi procedeu ca şi în cazul copilului de la Ploieşti?

Din câte am văzut în acele înregistrări, da! Un dos de palmă scurt, deşi eu aşteptam să vină să-mi argumenteze mai pe larg de ce sunt un dobitoc, sau unde am fisuri de logică, dar nu, nu… Impactul cu preşedintele a fost scurt şi brutal, fără alte comentarii, fără argument. După ce am fost pocnit de preşedinte, am fost imobilizat – energic, să-i spunem – de către cei doi sepepişti care asigurau perimetrul în care se afla preşedintele. Cei doi m-au „împachetat”, Băsescu Traian s-a urcat în Dacia Logan albă alături de soţia sa şi a plecat în trombă, eu rămânând bine „îmbrăţişat” de către cei doi de la SPP. Am luat-o ca pe-un fapt divers…

Sepepiştii nu s-au oferit să depună mărturie?

După ce maşina a părăsit parcarea, m-au slăbit din strânsoare şi mi-au spus că n-avea niciun rost, că nu trebuia să fac scandal în concediu, adoptaseră o atitudine împăciuitoare, probabil în speranţa că incidentul va fi muşamalizat.

Şi după doi ani a venit surpriza…

Acum câteva zile am primit o rezoluţie de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în acest caz a deja făptuitorului Băsescu Traian, pentru că de îndată ce a fost sesizată această infracţiune prin plângerea pe care am formulat-o, la 20 de zile de la momentul din 2010, Băsescu Traian căpătase deja titulatura de făptuitor. În această rezoluţie, foarte asemănătoare cu cazuri care-au avut-o ca protagonistă pe Elena Udrea, doamna Zlata Gabriela a plecat de la premisa fundamental greşită că preşedintele României are imunitate penală absolută, comparabilă cu cea a preşedintelui Franţei. Din această perspectivă, prin plângerea pe care-am depus-o acum pe această rezoluţie procurorului ierarhic superior, Daniel Morar. Am sesizat pe larg în această plângere diferenţa fundamentală între dreptul constituţional român şi cel francez… În cel român avem trei articole care privesc imunitatea şi răspunderea preşedintelui României, faţă de cel francez, unde există un articol în care se spune că preşedintele Franţei are imunitate totală, nu poate fi chemat nici ca martor, nu poate fi urmărit sau condamnat de către autorităţile franceze. Mai mult, faptele civile sau penale înfăptuite în timpul mandatului sunt suspendate.

La noi, procurorul Zlata Gabriela a dispus neînceperea urmăririi penale şi spune că datorită faptului că preşedintele este în timpul mandatului său, nu pot fi întocmite acte de urmărire penală. Apoi spune că termenele de prescripţie prevăzute pentru aceste infracţiuni funcţionează pe perioada mandatului şi că la terminarea acestuia, din oficiu sau la cererea părţii interesate, urmărirea penală poate fi reluată…

Înţeleg că pe durata mandatului se suspendă orice demers şi se poate relua la terminarea mandatului?

Exact! Această soluţie găsită de procuror nu este una care să fie întemeiată procedural sau constituţional. Ar fi fost logică în Franţa. La noi, nu! Dacă se suspendă cauza, atunci avem o altă problemă, că singurul caz de suspendare este cel în care făptuitorul se află în imposibilitate medicală de a fi cercetat.

Dacă preşedintele era grav bolnav, cauza se suspenda conform legii?

Exact! Era singurul motiv pentru care se putea lua decizia suspendării cauzei. În plângerea mea am arătat totuşi că funcţia de preşedinte nu presupune existenţa unei boli grave care să-l facă incompatibil cu continuarea unei urmăriri penale. Revenind, mai avem două norme constituţionale care prevăd expres extinderea imunităţii preşedintelui. Una face trimitere la imunitatea pentru parlamentari, respectiv pentru vot şi pentru opiniile politice exprimate. Cu toate astea, mai există o dispoziţie constituţională, procedura punerii sub acuzare, care este făcută de Parlamentul României pentru fapte de înaltă trădare. Numai că în Codul penal nu este incriminată fapta de înaltă trădare, motiv pentru care acest articol este absolut inaplicabil. Cu toate acestea, respectivul articol a stat la baza motivării neînceperii urmăririi penale. În rezoluţie se mai spune că nu poate fi începută urmărirea penală deoarece articolul 96, cel despre care am vorbit mai devreme, face referire la faptul că preşedintele poate fi tras la răspundere doar pentru înaltă trădare şi doar de către parlament. Dacă ar fi fost o referire la singura situaţie – înaltă trădare, care nici nu există în Codul penal -, atunci nu ar mai fi existat cele două articole privind imunitatea, adică 72 şi 84.

Când procurorii interpretează mergând pe sens unic, putem presupune ipotetic că un preşedinte, oricare-ar fi el, ar putea comite un viol în plină zi, în plină stradă precum Bokassa prin Africa, fără a i se întâmpla absolut nimic?

Potrivit acestei interpretări juridice, Băsescu Traian ar putea, ca orice alt preşedinte al ţării, să se îndrepte cu un Kalaşnikov către o masă de oameni care protestează în faţa uşii sale şi să-i împuşte pe toţi, situaţie în care n-ar putea fi tras la răspundere penală. Ceea ce este aberant şi neconform cu spiritul şi litera Constituţiei, aşa bună-rea cum este ea.

Ce veţi face în continuare?

Dacă sesizarea mea nu va avea efectul dorit, şi anume retrimiterea pentru continuarea cercetărilor în acest dosar şi soluţia procurorului general va confirma neînceperea urmăririi penale, suntem în situaţia în care vom ataca soluţia în faţa unei instanţe judecătoreşti, unde normele procedurale spun că vor fi citate părţile. Atât făptuitorul, cât şi partea care a făcut plângerea. În pofida interpretării date de către procuror, conform căreia preşedintele se bucură de imunitate totală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale practic îl va face pe făptuitorul Băsescu Traian să fie adus, sau măcar citat, în faţa unei instanţe de judecată. Există proceduri clare, tocmai pentru a nu lăsa o asemenea soluţie nelegală să fie verificată şi de către o instanţă, nu doar de către procuror.

Soluţia procurorului nu este doar profund nelegală şi anticonstituţională în opinia noastră, ci se întoarce chiar împotriva lui. Cu alte cuvinte, procurorul îl pune pe preşedintele României în situaţia de a fi citat în faţa unei instanţe judecătoreşti.

LIDERUL PNL CRIN ANTONESCU IN ININERVIUL ACORDAT COTIDIANULUI „EL MUNDO”:IN PNL EXISTA O COMPONENTA CONSERVATOARE!

2 nov.

Liderul PNL Crin Antonescu a declarat, într-un interviu publicat joi în „El Mundo”, că PNL se uită cu interes la PPE, cu al cărui program politic se aseamănă în multe aspecte, deşi se simte bine în grupul liberal, arătând că există în PNL o componentă conservatoare care îl situează aproape de PPE.

„Ne simţim foarte bine în grupul liberal, am avut întotdeauna parte de sprijinul colegilor noştri, dar pe de altă parte ne uităm cu interes la PPE, pentru că în ceea ce priveşte programul politic, acesta are multe similitudini cu al nostru. Partidul Naţional Liberal din România se află mai la dreapta faţă de liberalii europeni în general. Există o importantă componentă conservatoare care ne situează aproape de PPE”, a afirmat Crin Antonescu.

El a răspuns astfel unei întrebări referitoare la faptul că, deşi PNL aparţine grupului liberal din Parlamentul European, se vehiculează ideea că ar dori să se unească cu PPE, întrebarea fiind pusă în contextul în care anul viitor vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European.

PNL face pe parte din ELDR (European Liberal and Democrats), familia politică a liberalilor europeni.

Din PPE fac parte trei dintre partidele din România – PDL, UDMR şi PNŢCD.

AL CUI JOC IL FACE „IL FUGITIVO”CRISTIAN SIMA ,PATRONUL HOTNEWS?!

2 nov.

La o lună de la fuga lui Cristian Sima, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a emis, joi, o ordonanță prin care fostul șef al Bursei din Sibiu, care a pierdut milioane de euro din banii investitorilor, a fost amendat pentru falsuri în actele WBS România, iar Parchetul a fost sesizat în această cauză.

CNVM a sesizat Parchetul după ce a constatat existenţa unor falsuri în acte la casa de brokeraj WBS România, condusă până anul trecut de fostul şef al Sibex Cristian Sima, a retras autorizaţia de funcţionare acordată firmei şi a aplicat amenzi de 201.000 lei.

Comisia i-a amendat cu câte 50.000 de lei pe Sima, pe preşedintele CA şi directorul general al WBS România, Anca Bunea, şi pe reprezentantul Compartimentului de Control Intern Dan Vătămanu, Potrivit unor ordonanţe emise, joi, de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM).

De asemenea, CNVM le-a interzis lui Sima, Bunea şi Vătămanu să activeze pe piaţa de capital, pentru cinci ani.

Comisia l-a amendat şi pe alt reprezentant al Compartimentului de Control Intern, Brânduşa Consuela Tănase, cu 10.000 de lei, şi i-a interzis să activeze pe piaţa de capital pentru trei ani.

De asemenea, WBS România a fost amendată cu aproape 41.000 de lei şi i-a fost retrasă autorizaţia de funcţionare. Comisia arată că în contabilitatea WBS România neînregistrarea unor operaţiuni derulate prin conturile bancare a determinat raportarea unor solduri incorecte privind disponibilităţile societăţii şi implicit efectuarea de către societate a unor raportări lunare, semestriale şi anuale către CNVM care nu prezentau imaginea fidelă şi corectă a situaţiei financiare a societăţii.

”Prin raportarea unor situaţii care nu reprezentau fidel starea societăţii şi implicit denaturau raportările privind adecvarea capitalului la riscuri societatea nu a implementat corespunzător politicile privind evaluarea riscurilor suportate, încâlcând prevederile art. 24 alin. (1) şi prevederile secţiunii 8 Capitolul III din Titlul II, Partea I din OUG nr. 99/2006″, se arată în ordonanţe.

Comisia arată că specimenele de semnătură declarate şi valide la momentul controlului, în relaţia cu instituţiile de credit la care societatea avea deschise conturi, erau diferite de cele aprobate prin hotărârea Consiliului de Administraţie al WBS România din data de 2 aprilie 2012.

CNVM a suspendat în urmă cu o săptămână activitatea WBS România întrucât reprezentanţii firmei de brokeraj nu au pus la dispoziţia auditorilor informaţii suficiente, iar acesta nu putea să exprime o opinie cu privire la conturile de disponibilităţi ale societăţii la data de 11 octombrie.

Pentru protejarea intereselor investitorilor, CNVM a dispus ca firma să restituie lichidităţile clienţilor şi să le transferare portofoliilor acestora, conform instrucţiunilor acestora.

Totodată, în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de sancţionare, WBS România are obligaţia de a convoca AGA în vederea lichidării societăţii sau modificării obiectului de activitate al acesteia şi, după caz, de a elimina din denumirea societăţii sintagma “societate de servicii de investiţii financiare”.

Comisia a dispus şi ca toate evidenţele şi înregistrările referitoare la serviciile şi activităţile de investiţii desfăşurate să fie păstrate de WBS România pentru minim 5 ani.

Controlul CNVM la WBS România a început la 11 octombrie, după plecarea lui Cristian Sima din România. Sima a declarat la 12 octombrie, într-o emisiune TV, că se află în Reykjavik (Islanda) şi că a plecat din România de frică, întrucât i s-ar fi cerut să îşi cedeze toate activele pe care le are după ce a pierdut banii clienţilor prin firma WBS Holding, prin care tranzacţiona pe pieţele externe.

În cazul înșelăciunii de milioane de euro din banii investitorilor, CNVM este prima instituție care s-a autosesizat și a luat primele măsuri referitoare la Sima, după circa o lună de la fuga acestuia din țară. Aflat în Islanda, acesta nu este deranjat de nicio autoritate, continuând să dea interviuri aproape zilnic și să colinde barurile și discotecile din Reykjavík, victimizându-se și îndreptând atenția unor presupuse vinovății către alte persoane din România. În aceste condiții se pune totuși întrebarea firească: Al cui joc îl face fugarul Cristian Sima?

MOHOMBI ft.NICOLE SCHERZINGER – COCONUT TREE!

2 nov.

ARASH ft.HELENA -BROKEN ANGEL!

2 nov.

ADRIAN SINA ft. SANDRA N – ANGEL!

2 nov.

AKCENT – MY PASSION!

2 nov.

PINK ROOM ft.ANTONIA – ROSES ON FIRE!

2 nov.

PROPAGANDA BASISTA DE LA DEUTSCHE WELLE:BASESCU S-AR INTELEGE MAI BINE CU MARIN SCHULTZ DECAT CU OPOZANTII SAI!

2 nov.

Vizita și discursul lui Martin Schulz din Parlamentul României au scos la iveală un paradox, și anume faptul că Traian Băsescu s-ar putea înțelege mai bine cu președintele PE decât opozanții săi, comentează Deutsche Welle, preluat de NewsIn.

Paradoxul care a fost mai strident ca oricând este că preşedintele Traian Băsescu, cu entuziasmul său pentru Statele Unite ale Europei, s-ar înţelege mai bine cu Martin Schulz decât opozanţii săi. În orice caz, miza socialistului german a fost ca diferenţele de substanţă dintre rivalii politici din România să fie atenuate”, a comentat Deutsche Welle vizita lui Martin Schulz în România, în perioada 30-31 octombrie, notând totodată că ”radicalii” din ambele tabere au fost dezamăgiți, după ce ”consecvent cu sine, Martin Schulz a criticat din nou tacticile adoptate împotriva preşedintelui Traian Băsescu, deşi prin întreaga sa atitudine a oferit guvernului Ponta o preţioasă validare”.

”Socialistul Martin Schulz, cu toate că şi-a luat tot felul de precauţii retorice, a aprobat planurile de austeritate care se desfăşoară în Grecia şi Spania, cerând în schimb ca politica de redistribuire a resurselor să se mute în planul Europei lărgite. A manifestat compasiune pentru toţi manifestanţii care se adună la Atena sau Madrid, dar a sfârşit prin a-i dezaproba. În fine, a spus şi ceea ce era mai dificil de spus, şi anume că România are o situaţie de invidiat, care se datorează tocmai planului de austeritate desfăşurat în ultimii doi ani”, mai notează publicaţia germană.

La baza afirmaţiilor Deutsche Welle stă faptul că, atât președintele Traian Băsescu, cât și președintele Parlamentului European, Martin Schulz, în cadrul conferinței comune de presă de după întrevederea de la Palatul Cotroceni, au subliniat faptul că au abordări asemănătoare în privința mai multor chestiuni, precum aderarea României la Schengen, viitorul exercițiu bugetar sau politica de coeziune.

”Trebuie să vă spun că în ceea ce priveşte România în Europa şi viitorul Uniunii Europene, între mine şi domnul preşedinte Schulz nu există abordări consistent diferite şi asta se manifestă pe toată gama de probleme pe care le-am discutat deja, cadrul financiar multianual, consolidarea Uniunii economice şi monetare, Pactul de creştere şi locuri de muncă, problematica Schengen, problematica MCV, piaţa unică şi aşa mai departe”, a declarat miercuri Traian Băsescu.

Totodată, preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că apreciază şi mai mult vizita acestuia pentru faptul că a fost în ţară, dovedind astfel “interes pentru ce se întâmplă cu românii”. “Faptul că aţi fost în ţară este un lucru care mă face să apreciez şi mai mult vizita dumneavoastră, pentru că este un semn de interes pentru ce se întâmplă cu românii”, i-a spus preşedintele Băsescu preşedintelui Parlamentului European.

De asemenea, Martin Schulz a arătat că întâlnirea cu preşedintele Băsescu este una importantă, chiar dacă cei doi oficiali se întâlnesc şi la reuniunile Consiliului European. “Acolo uneori suntem de acord, alteori nu, dar cu siguranţă suntem de acord cu accesul României în Schengen”, a afirmat Schulz. Şeful statului i-a răspuns că românii îi sunt recunoscători liderului PE pentru sprijinul acordat României şi pentru înţelegerea realităţilor din ţara noastră.

FOSTUL GENERAL DE SECURITATE DRAGOS FLORIAN DIACONESCU,PRIETENUL LUI TRAIAN BASESCU IMPLICAT IN „DOSARUL FRAUDELOR BANCARE!”

2 nov.

Printre cei audiaţi de procurorii DIICOT într-un dosar exploziv de fraude bancare estimate la 22 de milioane de euro se numără şi fostul general de securitate Dragoş Florian Diaconescu, acum un extrem de discret, dar periculos om de afaceri şi prieten al lui Traian Băsescu.

Celebrul om al securităţii Dragoş Diaconescu a fost până în 1989 şeful Oficiului Argus. Acesta funcţiona sub controlul direct al Securităţii. Prin Argus se făceau absolut toate angajările românilor de către angajatori străini care funcţionau pe teritoriul Romaniei – de la şoferi, menajere, bucătărese sau ospătari pentru reprezentanţele diplomatice străine din România, până la diverşi specialişti – economişti, ingineri arhitecţi etc. – ai firmelor străine din România, dar şi cei care lucrau în străinătate erau tot în evidenţa Argus. Cum era, spre exemplu, şi fostul comandant de navă Traian Băsescu, trimis ca reprezentant Navrom la Anvers. Aşadar, pe la şeful Argus treceau toate: valuta, informaţiile de primă mână, banii negri şi multe alte valori. După 1989, Diaconescu, împreună cu soţia, Florentina, şi cu cele două fiice, Dana-Alice Diaconescu Sadagorschi şi Raluca Draga Diaconescu Baldan (ultima fiind şi notar public), conduce un adevărat holding de firme ale familiei, cu cele mai diverse obiecte de activitate: schimb valutar, asigurări, mobilier din lemn, imobiliare, pază şi securitate, tratarea deşeurilor, comerţ cu ridicata al cosmeticelor şi parfumurilor, comerţ cu ridicata al cerealelor şi tutunului, consultanţă, comerţ en-gros cu material lemnos, materiale de construcţii şi echipamente sanitare.

Pe 1 decembrie 2009, Dragoş Diaconescu a fost invitatul preşedintelui Traian Băsescu la Cotroceni, unde au ciocnit împreună o cupă de şampanie cu ocazia Zilei Naţionale a României. De altfel, Băsescu este vecin cu Diaconescu la Predeal, acolo unde fostul director de la Argus şi-a ridicat un hotel situat chiar pe locul fostului heliport al lui Ceauşescu şi gard în gard cu vila de protocol unde mai trage Băsescu când are chef de relaxare.

Directorul de la Argus a luat cu japca terenuri în Predeal

Devenit, după 1989, un feroce capitalist, Diaconescu nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi spori averea. De la folosirea unor documente false la ameninţări cu bătaia sau chiar cu moartea. Astfel, spre exemplu, a procedat fostul securist cu Iulian Boneanu, patronul unei firme de turism din Predeal, căruia a vrut să-i fure, prin acte false, vila Cristina, pentru care Boneanu avea absolut toate documentele valabile. La fel a procedat fostul director al Argus şi cu parcela de teren, tot din Predeal, a proprietarului Şerban Nechifor, compozitor şi conf. univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Acestuia, fostul om al partidului şi securităţii i-a luat cu japca o bucată bună din proprietate, care este amplasată exact pe fostul heliport al lui Ceauşescu din Predeal. Pe terenul respectiv, foarte aproape de vila fostului dictator comunist, unde acum se relaxează Băsescu, Diaconescu a ridicat un ansamblu rezidenţial de pe urma căruia încasează venituri foarte mari. Cu toate matrapazlâcurile pe care le-a făcut şi care sunt dovedite cu acte şi cu martori, Justiţia şi autorităţile l-au lăsat în continuare să-şi facă mendrele pe fostul şef al oficiului de “turnători”, cum era denumit Argus.

Radu Portocală: Regionalizarea şi federalizarea României se regăsesc în planurile Germaniei naziste!

2 nov.

De la al Treilea Reich şi URSS la UE: dinamica dezmembrării.

Reluăm un text de mare circulaţie pe internet. Şi de mare actualitate!

DINAMICA DEZMEMBRÅRII

In dreapta linie a initiativelor autonomist-federaliste ale D-lor Constantin Simirad si Sabin Gherman, un grup de intelectuali – sapte romani si sase unguri – a elaborat un «Memorandum catre Parlament pentru constructia regionala a Romaniei», supunind atentiei publice o serie de «idei referitoare la constructia politica si administrativa a unei Romanii a regiunilor, in consens cu dezbaterea care se desfasoara la nivel european despre viitorul Europei unite».

Printr-o utila coincidenta, asupra careia vom reveni mai jos, acest text a fost reprodus sau rezumat de catre presa romaneasca exact in ziua cind apareau si rezultatele ultimului «eurobarometru», din care aflam ca romanii sint cei mai ferventi partizani ai Uniunii Europene (80%).

O alta coincidenta – interesanta, de data aceasta – o constituie prezenta printre memorandisti (in numar de 13!) a D-lui Gusztav Molnar. Consecvent, el era, inca din 16 iunie 1989, unul din initiatorii «Declaratiei de la Budapesta»

– text in care Transilvania era definita ca un «spatiu de complementaritate», revendicindu-se garantarea dreptului «la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni». Ceea ce, evident, se referea la minoritatea maghiara. Faptul de a-l gasi pe Dl Molnar si in grupul de semnatari din 1989 si in cel de azi nu face decit sa confirme filiatia intre cele doua texte si, totodata, sa reveleze vechimea ideilor prezentate astazi drept noi.

In sfirsit, ultim detaliu privitor la genealogia memorandumului, autorii sai sint fie membri, fie colaboratori ai redactiei revistei P r o v i n c i a, sprijinita financiar de «Fundatia pentru o societate deschisa» a lui George Soros, el insusi foarte interesat de subiecte ca disparitia frontierelor, regionalizarea, structurile transnationale si supranationale, toate studiate in universitatea si publicatiile pe care le finanteaza.

Inca de la primul punct al memorandumului, autorii avertizeaza ca «proiectul contructiei regionale a Romaniei nu are nimic in comun cu secesionismul sau cu iredentismele de orice natura», ceea ce, fara indoiala, e laudabil. Ei proclama pe un ton de Cod Penal ca «orice abordare in acest sens este simplista si urmareste sa deturneze diversionist discutiile». Cu alte cuvinte, textului nu i se poate aplica decit un singur tip de analiza – cea care coroboreaza gindirea autorilor. «Cine nu e cu noi, e impotriva noastra», spunea Lenin…

Asumindu-mi riscul de a «deturna diversionist» ideile cuprinse in memorandum, voi incerca sa analizez aceasta ingrijoratoare initiativa de pe pozitii radical opuse celor pe care se situeaza semnatarii.

Prima nedumerire ce se naste, inevitabil, in spiritul cititorului acestui text priveste utilitatea lui. Care este motivul pentru care trebuie neaparat sa regionalizam sau sa federalizam R o m a n i a ? E drept, ni se vorbeste despre «dezvoltarea armonioasa» a tarii, ni se dau exemple nu tocmai fericite (Scotia, Flandra si Valonia) sau nesemnificative (Bavaria) de regiuni mai mult sau mai putin autonome, ni se spune ca prin «modelul regional» ne vom redobindi iden- titatea europeana (?), se confunda descentralizarea cu regionalizarea – dar nu ni se arata ce va cistiga Romania, ca entitate statala, si poporul roman de pe urma acestei enorme rasturnari.

Desigur, ne-am putea mindri cu faptul de a fi fost primii intrati in «modernitatea europeana» – concept birocratic lipsit de substanta intelectuala –, dar pretul platit pentru satisfacerea acestui orgoliu ar fi excesiv de mare.

Se evita, apoi, explicarea demersului care i-a condus pe autori la certitudinea ca a c e a s t a este solutia ideala pentru viitorul Romaniei. Pe ce argumente este fondata increderea lor in infailibilitatea solutiei pe care o propun? Ce documentare a stat la baza memorandumului? E vorba, totusi, despre o decizie istorica.

Poate fi ea luata cu adevarat in serios, in lipsa unor referinte si argumente temeinice, numai pentru ca a facut obiectul unor discutii in cadrul unui grup r e s t r i n s ?

La punctul 5 se explica in mod foarte vag ca noua impartire teritoriala «poate porni de la regiunile de dezvoltare sau de la provinciile istorice». Introducind expresia regiuni de dezvoltare, autorii se gindesc, evident, la Transilvania, cit de cit prospera, izolata (ferita) de un r e s t mizerabil.

Discriminatorie, ideea e, in plus, schioapa: ea nu are nici un continut juridic – ceea ce ar fi fost util in cadrul discutiei despre decupajul unei tari – si se bazeaza exclusiv pe rezultatele economice. Memorandistii par sa uite faptul ca, in acest domeniu, performantele sint adesea conjuncturale: prosperitatea de azi se poate transforma maine in stagnare sau chiar in recesiune. E greu, deci, de imaginat ca s-ar putea incepe dezmembrarea Romaniei pe baza acestui «concept fluctuant».

In citeva cuvinte, punctul 8 al memorandumului rezuma – sub forma de argument incitativ – intreaga confuzie, intreaga malignitate ce sta la baza ideologiei europene. Este vorba despre «asumarea pe baze civice a identitatilor regionale». Mai multe generatii de politicieni si tehnocrati au conceput evolutia Uniunii Europene animati de o tenace aversiune fata de tot ce este n a t i o n a l.

De la bun inceput, scopul urmarit a fost disparitia statelor-natiuni prin integrarea si apoi diluarea lor intr-o vasta si cit se poate de abstracta federatie. (Dar oare nu ne invata Marx ca istoria va sfirsi prin a aboli statele? Si nu preconiza Lenin integrarile regionale si guvernele supra-statale ca tehnica de dominare continentala si apoi mondiala? Cit despre Regiunea Mures Autonoma Maghiara, nu a fost ea o inventie a regimului comunist?)

Incorporarea treptata a statelor in magma federala nu poate fi, insa, completa, ireversibila, atita timp cit mai persista vreun vestigiu al sentimentului national. Vointa – poate ca t a c t i c a ar fi un cuvint mai potrivit – de anihilare a acestui sentiment explica acerba lupta dezlantuita in ultimii zece ani impotriva «nationalismului» – o «crima» de care, pentru a adinci confuzia, sint acuzati, de-a valma cu xenofobii vindicativi, toti cei care au imprudenta de a-si revendica atasamentul fata de o tara si un popor.

Pentru aceleasi motive, patriotismul a fost transformat intr-o notiune depasita, ridicola, daca nu chiar putin periculoasa, recomandindu-se insistent de la o vreme stimularea «patriotismului european». O rezolutie a Parlamentului european din primavara anului 2000 arata «ca Europa trebuie sa se elibereze de ideea unei culturi fundamental albe (s i c) si cere redefinirea “natiunii” in beneficiul Comunitatii». Insusi faptul ca deputatii europeni pun cuvintul natiune intre ghilimele este suficient de elocvent!

In schimbul vechilor repere – si pentru ca individul nu-si poate pierde atit de usor obisnuinta (si, probabil, chiar nevoia) de a se defini prin apartenenta la un spatiu si la un grup – se propune (iar, peste citiva ani, se va impune) crearea identitatilor regionale, adesea perfect artificiale, de altfel.

Memorandumul de care ne ocupam recomanda alegerea acestei cai. Potrivit autorilor, noua identitate va trebui «asumata» – si inca «pe baze civice». O formulare din care rezulta cum nu se poate mai limpede caracterul contrafacut, fortat chiar, al reidentificarii. Cel care s-a nascut roman (sau turc, sau polonez…) nu are nimic de asumat si se poate lipsi de «baze civice» in afirmarea apartenetei sale.

Lucrurile sint mai putin simple, mai putin n a t u r a l e, in cazul identitatilor regionale impuse. Care va fi, de pilda, apartenenta unui buzoian stramutat pentru zece ani la Baia Mare?

Acelasi punct 8 asigura ca identitatile regionale «contribuie, in regiunile multietnice cum sint Banatul, Transilvania sau Dobrogea, la formarea unei identitati transetnice». Acest straniu concept – care va entuziasma desigur pe birocratii de la Bruxelles – se talmaceste, banuiesc, astfel: romanii din Transilvania nu vor mai fi romani, ci transilvaneni; in acelasi timp, ungurii din Transilvania (care vor avea legitimatie de unguri si vor continua sa fie reprezentati in Parlament de un partid etnic) nu vor mai fi unguri, ci tot transilvaneni.

In afara de eventualitatea adoptarii limbii esperanto, unii dintre acesti transilvaneni, care nu stiu romaneste, se vor afla in imposibilitatea de a se intelege cu alti transilvaneni, care nu stiu ungureste. Insa, prezic autorii, aceasta situatie va ajuta sa fie «depasite atit nostalgiile, temerile sau escaladarile extremist-nationale, cit si nationalismele voalate». Fara indoiala!… Ajunge sa dezmembram o tara si sa inventam noi identitati pentru a trai in armonie. Caci «proiectul constructiei regionale a Romaniei» – alta formulare ciudata! – nu va putea fi pus in aplicare decit d u p a ce tara va fi fost d e c o n s t r u i t a.

Memorandistii propun, asadar, impartirea Romaniei intr-un numar inca nedefinit de entitati, ceea ce implica, in primul rind, modificarea in profunzime a Constitutiei si eliminarea articolului 1, in care se afirma caracterul national si unitar al statului. Potrivit D-lui Miklos Bakk, acest prim articol al legii fundamentale ar trebui, mai degraba, sa proclame ca «Romania este stat federal bazat pe unitatea civica a cetatenilor».

Cind Dl Bakk va putea sa transpuna in termeni juridici traditionali notiunea de unitate civica a cetatenilor si cind va explica – fara a recurge la himerele eurocratilor de la Bruxelles – in ce mod poate ea sa serveasca drept temelie unui stat, atunci discutia va deveni, cu siguranta, mai limpede. La rindul sau, Dl Molnar afirma ca regiunea este conceputa in sens civic, fara insa a face abstractie de existenta mai multor entitati nationale.

Opinia publica, explica el, trebuie obisnuita cu conceptul de «regionalism civic». Dincolo de dificultatea de a intelege subtilitatea acestui concept, faptul ca opinia publica «trebuie obiSnuita» cu el, sugereaza o situatie nefireasca, impusa cu forta. Pe de alta parte, in scrisoarea pe care au adresat-o primului ministru Adrian Nastase, memorandistii afirma ca «unitatea tarii este si ea regindita in acord cu noile valori ale democratiei consensuale si participative si se consolideaza mult mai mult prin constructia unor solidaritati locale».

Dar de ce trebuie cu tot dinadinsul r e g i n d i t a unitatea tarii? Si, la urma urmei, unitatea nu e de mai multe feluri – ea exista sau nu. Atunci, cum poate fi ea regindita? Nu trebuie oare, in loc de «regindita», sa citim «reformulata» – adica r e v i z u i t a sau chiar c o n t e s t a t a? Si apoi, cum poate fi consolidata unitatea tarii prin «constructia unor solidaritati locale»? Lasind la o parte faptul ca solidaritatile c o n s t r u i t e nu pot fi decit artificiale si deci efemere, e ciudat sa se pretinda ca inmultirea identitatilor poate fi un factor de unitate.

In sfirsit, memorandistii isi exprima convingerea ca «Romania poate iesi din zodia nefasta a tensiunilor interetnice prin acest demers transetnic care adauga solidaritatii etnice una regionala». Altfel spus, un roman si un ungur care, traind in Romania, se antipatizeaza, vor deveni cei mai buni prieteni indata ce vor trai in regiunea federata Transilvania. Greu, foarte greu de crezut. Cu atit mai mult cu cit in Romania nu exista doar romani si unguri.

Chiar daca textul pare a fi conceput anume pentru cazul Transilvaniei, ar fi interesant de stiut cum se gindesc autorii sa includa tiganii in noua «identitate transetnica» regionala – mai cu seama in lumina recentului sondaj care scoate la iveala opiniile la fel de negative ale romanilor si ungurilor despre aceasta numeroasa minoritate, instabila geografic si reticenta la asimilare.

*

Atit in textul memorandumului cit si in explicatiile date ulterior de autori, principalul argument adus in sprijinul acestei initiative este crearea in Romania a unui «consens cu dezbaterea care se desfasoara la nivel european despre viitorul Europei unite». Vrem, adica, neaparat – si cu orice pret! – sa facem placere ideologilor de la Bruxelles, adepti inflacarati ai regionalizarii. E bine, in acest caz, sa stim de unde a pornit aceasta idee, care i-a fost evolutia in timp si cine sint promotorii ei de azi.

Inca din secolul XIX, un text politic german evoca «principiul nationalitatii, al autonomiei si al descentralizarii» in virtutea caruia «substratul etnic trebuie degajat de coaja statala inainte de a proceda la alte combinatii»1. Julius Fröbel, militant pentru constituirea unei Germanii mari, este, in a doua jumatate a secolului XIX, inca si mai explicit: «Salvarea Europei depinde de posibilitatea de a impune sistemul federativ.»

Sistem in fruntea caruia s-ar afla, desigur, Germania. Ideea de a transforma regiunile locuite de minoritati germane in entitati autonome, avanposturi in Europa centrala si orientala ale R e i c h-ului a devenit astfel o constanta a gindirii politice berlineze. In 1925, Gustav Stresemann, ministru de Externe al Germaniei, propune reunificarea tuturor acestor regiuni intr-un singur stat german. Faptul ca o astfel de manevra ar implica anexarea unor vaste teritorii locuite de populatii alogene nu pare sa constituie un impediment in viziunea lui Stresemann, care sugereaza ca aceste regiuni sa obtina un statut de autonomie in cadrul R e i c h- u l u i .

Pe de alta parte, incepind cu deceniul al doilea al secolului XX, ideea nationala, care se aflase la baza formarii majoritatii statelor europene, este din ce in ce mai contestata. In primul rind, de bolsevicii rusi si, la incitarea lor, de comunistii din celelalte tari. Apoi, in ordine cronologica, de catre fascistii italieni.

Giuseppe Bottai, ministru al Invatamintului in timpul lui Mussolini, considera cs nationalismul constituie «o frina in calea progresului general al civilizatiei». Exact ce se spune si azi! Colegul lui, ministrul de Finante Alberto de Stefani, era convins ca «nationalitatile nu formeaza o baza solida pentru noua ordine»2. Nazistii nu vedeau nici ei cu ochi buni manifestarile nationaliste, iar Hitler emitea pareri cit se poate de virulente in legatura cu acest subiect3. Evident, si in cazul comunistilor si in cel al fascistilor sau al nazistilor – animati cu totii de o gindire imperiala violenta –, intoleranta se manifesta numai fata de nationalismul altora.

Dar, venind din directii atit de diferite si emisa de surse atit de puternice, ideea deznationalizarii statelor si, apoi, a disparitiei lor, nu putea sa nu se intinda de- a lungul si de-a latul continentului. Nu mai raminea decit sa fie lansat principiul contopirii intr-o cit mai intinsa entitate depersonalizata.

Primul care a sugerat constituirea unei vaste federatii euro-asiatice, inca de la mijlocul anilor 30, a fost Trotki. Sub numele de Statele unite europene sovietice (s i c), acest conglomerat avea ca prim scop contrarea dominatiei economice americane. Citiva ani mai tirziu, Hitler s-a aratat si el un partizan fervent al integrarii europene.

«Popoarele europene reprezinta o familie in aceasta lume. […] Nu e foarte inteligent sa ne inchipuim ca intr-o casa atit de strimta cum e Europa, o comunitate de popoare poate mentine pentru multa vreme sisteme legale diferite si conceptii diferite asupra legii.»4 Hitler se exprima astfel in 1941. Dar am putea regasi aceleasi cuvinte in orice discurs pronuntat saptamina trecuta la Bruxelles. Trebuie notata, de asemenea, referinta la casa europeana, repusa in circulaTie, 50 de ani mai tirziu, de Gorbaciov. Tot in 1941, ministrul fascist Alberto de Stefani propunea crearea unei Uniuni europene (s i c !) care sa nu fie influentata de fluctuatiile politicii interne a statelor membre. In 1942, nazistii organizau o conferinta intitulata «Comunitatea economica europeana» (s i c !), in cadrul careia «comunitatea de destine» a popoarelor continentului – inca o expresie care a redevenit moderna – a fost pe larg dezbatuta.

In martie 1943, guvernul nazist incheia redactarea unui plan pentru infiintarea unei Confederatii europene, unul dintre obiectivele propuse fiind instituirea unei uniuni monetare (sic !). Vizionar, Joseph Goebbels, profetiza cu aceasta ocazie ca «peste cincizeci de ani […] in gindirea popoarelor tarile nu vor mai fi un reper»5. Iar Hitler declara ca «germanii […] trebuie sa constituie nucleul imprejurul caruia se va federa Europa»6.

Incepind cu anii 90, guvernul de la Bonn a insistat mult pentru ca Uniunea europeana sa se structureze imprejurul unui nucleu dur format din Germania si Franta. Adaugarea adjectivului «dur» si cooptarea Frantei in rolul de partener-alibi e singura schimbare fata de proiectul initial.

«Aceasta staruinta [a Germaniei, n. a.] de a crea o Europa unita s-a concretizat in redactarea unei harti a Europei federale a regiunilor […]. Examinind-o cu atentie, constatam ca statul european formeaza un bloc unit, compus doar din regiuni. Acestea din urma beneficiaza de o autonomie regionala si culturala totala. Marile subiecte (diplomatia, politica de aparare, principalele probleme economice…) sint tratate la virful acestui stat european federal al regiunilor. Conceptorii acestui proiect ideal au fost Sefii Waffen SS. »7

O paternitate uimitoare si nu tocmai onorabila pentru ideea – atit de «moderna» in timpul din urma… – a Europei regiunilor. In acelasi timp, o paternitate pe care oficialitatile zilelor noastre, dind dovada de o discretie lesne de inteles, prefera s-o treaca sub tacere. Desigur, in 1945, prin invingerea Germaniei, proiectul a intrat intr-o faza de latenta. Urma sa fie readus destul de repede in actualitate de catre o seama de intelectuali occidentali de stinga.

Expresia «Europa regiunilor» a fost re-utilizata in 1962 de catre eseistul elvetian Denis de Rougemont. In cadrul unui colocviu desfasurat la Aix-en-Provence (Franta), el a afirmat ca deschiderea Pietii comune – predecesoarea actualei Uniuni Europene – trebuia sa conduca la «o devalorizare a cadrului national» si la «o eliberare a diversitatilor regionale». Un an mai tirziu, Guy Héraud, profesor de drept la Universitatea din Strasbourg si militant federalist european, publica o carte intitulata Europa etniilor.

In sfirsit, intre 1965 si 1967, un grup de lucru condus de catre Denis de Rougemont a dat o forma definitiva temei «Europa regiunilor». Potrivit conceptiei regionaliste si federaliste nascuta atunci, statul-natiune este o entitate artificiala care oprima diversitatile interne. O dubla evolutie ar duce la depasirea statului de jos in sus (prin regiuni) si de sus in jos (prin constructia Europeana).8

Asadar, atit fenomenul regionalizarii cit si Uniunea Europeana tind in mod fatis sa diminueze statul, sa-l puna intre paranteze, reducindu-l la stadiul de abstractie inutila, etapa ultima fiind disparitia lui. Tehnica de expansiune si dominare imperiala conceputa de o Germanie ce cauta sa-si plaseze jaloanele in cadrul extinderii catre Est, regionalizarea a fost preluata de Uniunea Europeana, animata si ea de confuze si nemarturisite idei imperiale. In acest nou cadru si continuind temeinca traditie evocata mai sus, Germania si-a arogat condu- cerea operatiunilor de regionalizare si federalizare.

Plecind de la lucrarile unei organizatii care se declara europeana desi este pur germana, Uniunea federalista a comunitatilor etnice europene (Föderalistische Union Europäischen Volksgruppen), Uniunea Europeana a adoptat in anii 80 si 90 patru texte fundamentale: Carta europeana a limbilor regionale si minoritare, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor, Protocolul aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si Conventia speciala pentru drepturile la autonomie.

Toate sint de inspiratie germana iar ministerul de Interne de la Berlin e direct implicat in punerea lor in practica. Pe baza acestor texte, Germania obtine adoptarea unor documente care vor da peste cap structurile statelor nationale. Este vorba despre Conventia-cadru privind cooperarea transfrontaliera (Carta de la Madrid), Carta autonomiei locale si Carta autonomiei regionale.

Conventia-cadru privind cooperarea transfrontaliera a fost elaborata de Asociatia regiunilor frontaliere europene, o institutie creata si condusa de germani, avind drept scop constituirea «euroregiunilor» – entitati teritoriale aflate de o parte si de alta a frontierelor de stat.

Doua astfel de artificii de inspiratie euro-germanica au fost inaugurate in timpul regimului Constantinescu: «euroregiunea Prutul superior», compusa din judetele Suceava si Botosani (in Romania), regiunile Balti si Edinet (in Republica Moldova) si regiunea Cernauti (in Ucraina); cea de-a doua este «euroregiunea Dunarea de jos», compusa din judetele Galati, Tulcea, Braila (in Romania), regiunea Odesa (in Ucraina) si regiunea Cahul (in Republica Moldova).

Textele fondatoare ale Asociatiei stipuleaza, de altfel, ca «obiectivul actiunii conduse in cadrul regiu- nilor transfrontaliere si scopul urmarit prin cooperarea transfrontaliera este […] depasirea frontierei sau, cel putin, reducerea importantei ei la o simpla frontiera administrativa»9.

Rolul politic, istoric al frontierei se sfirseste odata cu aceasta initiativa. Gorbaciov nu spera altceva, in decembrie 1989, cind propunea «permeabilizarea» si apoi «spiritualizarea» frontierelor. Conceptul sovietic al «casei comune europene» – lansat de Brejnev in 1981 si preluat de Gorbaciov in 1985 – a fost adoptat de intreaga clasa politica vest-europeana, astfel incit identitatea ideilor in privinta suprimarii frontierelor nu are de ce sa ne mire.

Dupa Carta autonomiei locale, redactata tot de un functionar german, Carta autonomiei regionale, de aceeasi provenienta, tinde sa desavirseasca dezmembrarea statelor prin acordarea unei autonomii complete si in toate domeniile entitatilor regionale.1 0

Ajunsa in acest stadiu, regiunea nu are decit doua posibilitati de evolutie: fie o noua dizolvare – de data aceasta nu in masa nationala, ci in cea, absolut impersonala, a Uniunii Europene –, fie revendicarea independentei, repetind, in acest caz, experienta «reusita» din K o s o v o .

Generalul Pierre M. Gallois, «parintele» sistemului francez de aparare nucleara, a semnala existenta «Centrului european pentru problemele minoritatilor», al carui sediu se afla in localitatea germana Flensburg, si care e finantat de guvernul de la Berlin. Principalul obiectiv al acestei institutii este stimularea revendicarilor autonomiste ale minoritatilor est- si vest-europene. In momentul in care aceste revendicari ajung sa produca situatii conflictuale, solutia propusa e federalizarea.

Desigur, acolo unde frontierele au disparut si, odata cu ele, autoritatea statala centrala, revendicarile nu mai au, teoretic, nici o ratiune de a fi. Ceea ce se uita, insa, in calculul simplist care sta la baza viitoarei integrari europene, este ca micile entitati nu ofera nici o garantie de stabilitate. Dimpotriva: inmultirea lor conduce in mod inevitabil la inmultirea motivelor de neintelegere.

In plus, nimic nu garanteaza ca, dupa ce au refuzat autoritatea statului de care s-au rupt, regiunile (si minoritatile) vor accepta mai usor cealalta autoritate, indepartata, imateriala si mult mai centralizata, a structurilor comunitare de la Bruxelles. Regionalizarea, urmata imediat de integrarea europeana, nu va insemna pentru aceste regiuni (si minoritati) decit o subordonare de alta natura.

Ceea ce va implica, probabil, continuarea revendicarilor. Trecerea din structurile statului in cele ale supra-statului european nu reprezinta «un salt calitativ», ci doar inlocuirea unei autoritati centrale cu alta.

Referindu-se la rolul Germaniei in Europa, fostul ministru de externe Klaus Kinkel afirma cu stupefiant cinism: «Sintem [Germania, n . a .] predestinati sa tragem principalele foloase de pe urma intoarcerii acestor tari [fostul bloc socialist, n . a .] in Europa. In exterior, trebuie sa reusim acolo unde am esuat de doua ori.»1 2 Cu alte cuvinte, ceea ce Germania n-a putut obtine prin doua razboie mondiale va fi dobindit prin intermediul integrarii europene.

Marturisirea fostului demnitar este perfect coerenta cu numeroasele declaratii ale oamenilor politici germani, de la Kohl la Schröder, potrivit carora natiunea este «un obstacol» in calea constructiei europene, iar suveranitatea «un concept depasit». In toate aceste domenii, nici o ruptura fata de gindirea italiana si germana din anii 30 si 40 (v. s u p r a).

Transferul treptat al suveranitatii nationale catre centrul federator care este Uniunea Europeana – transfer inaugurat prin Tratatul de la Maastricht – nu este altceva decit o forma de aservire fata de o guvernare imperiala. Cucerirea juridico-birocratica a inlocuit, pur si simplu, cucerirea militara. Iar politica de regionalizare nu este decit o transpunere a vechiului precept: divide et impera.

Pentru moment, acest imperiu care nu-si spune numele are un motor: Germania. Dar, in scurt timp, posibila aderare a Rusiei va schimba sensul tuturor calculelor care au fost facute pina acum si va surprinde pe multi dintre actualii entuziasti ai integrarii.

*

Miscarile regionaliste si federaliste din Romania, al caror punct culminant este memorandumul propus recent dezbaterii publice, se inscriu in «logica europeana» descrisa mai sus. Asadar, chiar daca ele vor fi combatute in interiorul tarii, institutiile europene le vor privi cu simpatie si chiar le vor sprijini. Odata lansata, dinamica dezmembrarii nu va putea fi usor oprita. Cu atit mai mult cu cit o parte considerabila a clasei politice internationale, preluind fara sa-si dea seama ideile din anii 20 ale Kominternului, considera ca Romania este un stat asupritor.

Sa nu uitam ca «depasirea spiritului de la Versailles» este un obiectiv din ce in ce mai raspindit in Europa, sprijinit cu fermitate de catre Germania. Si sa nu uitam ca recunoasterea precipitata a independentei Croatiei si Sloveniei de catre Germania – care a reusit sa impuna aceasta optiune intregii Uniuni Europene – a dus la descompunera Iugoslaviei si la declansarea unui razboi care, poate, nu s-a sfirsit inca.

Ideea regionalizarii si federalizarii Romaniei nu este noua. In octombrie 1992, o parte din UDMR cerea organizarea unui referendum pentru constituirea unei regiuni autonome in centrul tarii. Pe 7 octombrie 1994, avocata vieneza Eva Maria Barki, presedinta Aliantei Transilvane, era declarata persona non grata de catre autoritatile de la Bucuresti tocmai pentru ca activa in sensul inlocuirii actualei forme a statului printr-o federatie.

In septembrie 1998, «Forumul din Tinutul Secuiesc» adopta un document prin care se cerea autonomia regiunii in conformitate cu Carta autonomiei regionale (v. s u p r a). Tot in septembrie 1998, D-na Eva Maria Barki declara in cadrul unei conferinte la Miercurea-Ciuc: «Cum vad eu viitorul vostru pe Pamintul Secuiesc si in Transilvania. Sint multe rani deschise pe trupul nostru, rani care, nici dupa 80 de ani de la Diktatul de la Trianon, nu s-au cicatrizat. […] Nu exista alta alternativa decit autodeterminarea maghiarimii, autonomia si federalizarea Romaniei. […] Ma bucura nespus de mult ca sint si romani care sustin ideea federalizarii si autonomiei Transilvaniei. […] Viitorul nostru e intr-o Romanie federalizata.

Fiindca Ardealul si Vechiul Regat nu au o istorie comuna.» In iulie 2001, Liga Pro Europa organiza la Alba Iulia o masa rotunda – «Rolul Transilvaniei intr-o Europa a regiunilor» – la care participau si citiva dintre actualii memorandisti. Cu aceasta ocazie, Dl Gusztav Molnar impartasea publicului viziunea sa despre viitoarea Europa Centrala, alcatuita din «fragmente de tari» si in care ar putea fi inclusa si Transilvania. Idee din care reiese ca Transilvania va face parte din «noua» Europa Centrala, iar restul tarii din altceva, o zona geografica (si, desigur, culturala) deocamdata nedefinita.

La rindul sau, copresedinta Ligii Pro Europa, D-na Smaranda Enache – numita de Emil Constantinescu in functia de ambasadoare, adica reprezentanta a statului – afirma ca «trebuie sa reflectam la o rearanjare a statului», adaugind ca Romania trebuie reformata (?) in conformitate cu standardele europene1 3.

Orice sinteza a discutiilor privind federalizarea tarii duce in mod inevitabil la o evidenta: ele pornesc sistematic si cu obstinatie de la statutul Transilvaniei. Chiar si Dl Simirad, ale carui idei de autonomie moldoveneasca si-au pierdut o parte din vigoare, poate fi considerat un plagiator al regionalistilor ardeleni.

Acestia din urma si-au gasit in ideologia europeana un argument si un sprijin pentru a milita in favoarea revenirii la o Romanie feudala (Dl Ovidiu Pecican a subliniat necesitatea pastrarii anumitor autonomii istorice: Tara Oasului, Bania Craiovei, Tara Vrancei, etc.1 4). Aceasta Romanie, dotata cu o sumedenie de guverne regionale si parlamente provinciale – ceea ce, in viziunea memorandistilor, va elimina birocratia – va fi reconstruita politic «in consens cu principiile de baza ale constitutiei europene, in curs de elaborare».

Asupra acestui punct, se cuvine sa atragem atentia autorilor ca daca tot si-au asumat sarcina titanica de a demonta o tara si a o remonta apoi «altfel», ar fi util sa se informeze in legatura cu evolutia modelului lor: constitutia europeana nu este nici pe departe «in curs de elaborare».

Pur si simplu Gerhard Schröder si Jacques Chirac fac eforturi supraomenesti pentru a convinge opinia europeana ca un astfel de text legislativ este indispensabil. Dar cum adoptarea ei ar insemna un pas in plus pe calea pierderii suveranitatilor nationale, entuziasmul fata de acest demers e limitat.

Dupa cum limitata e si increderea locuitorilor din tarile membre ale Uniunii Europene fata de entitatea supra-statala in care traiesc (49%). Acest procentaj minoritar nu exprima nimic altceva decit faptul ca Uniunea Europeana si-a pierdut legitimitatea si ca, daca existenta ei ar fi conditionata de organizarea unui referendum, ar trebui s-o vedem, pur si simplu, disparind.

Teama, insa, de a se afla in fata unui rezultat negativ – asa cum s-a intimplat de mai multe ori in tarile scandinave sau, recent, in Irlanda – determina autoritatile comunitare sa refuze cu indaratnicie organizarea unui astfel de referendum, cu pretul unei grave limitari a democratiei.

Acesta este straniul model pe care va fi asezata viitoarea Romanie federala! Cat despre entuziasmul romanilor pentru structurile comunitare, el este, in sine, o ilustrare a necunoaSterii acestor structuri.

Dincolo insa de preluarea fara discernamint a ideilor inoportune, frecventa dezbaterilor despre federalizarea Romaniei si amploarea pe care acestea o iau este, fara indoiala, simptomul unui rau ce s-a instalat in corpul societatii. Faptul ca minoritatea maghiara din Transilvania revendica un statut de autonomie – dar ce se va intimpla, in acest caz cu ungurii din Bucuresti? – nu are de ce sa mire.

Ceea ce tulbura e usurinta cu care grupuri din ce in ce mai importante de romani isi insusesc aceasta revendicare si militeaza in numele ei. Imaginea pe care, inaintea actualilor memorandisti, au dat-o miscarile D-lor Simirad si Gherman este aceea a unei Romanii care poate nu tine cu tot dinadinsul sa se dezmembreze, dar nici nu stie daca mai vrea sa-si pastreze integritatea.

Demersul de azi al intelectualilor de la revista P r o v i n c i a poate fi invinuit de agravarea confuziilor. El are, insa, meritul paradoxal de a scoate in evidenta adincile rani care mutileaza societatea, marile rupturi care o ameninta. Este rolul guvernantilor, oricare vor fi ei, sa asigure coeziunea nationala si integritatea teritoriala a tarii. Dar pentru aceasta nu trebuiesc promisiuni electorale nerespectate sau discursuri sterile, ci o politica inteligenta, eficace, ale carei rezultate sa dea poporului certitudinea ca Romania merita sa supravietuiasca si sa ramina intreaga.

Note

1 Citat in Jean Nurdin, L’idée d’Europe dans la pensée allemande à l’époque bismarckienne, Berna, Ed. Peter Lange, 1980, p. 139.
2 Citate extrase din John Laughland, The Tainted Source, Londra, Ed. Little, Brown and Company, 1997, pp. 17-18.
3 Adolf Hitler, Libres propos sur la guerre et la paix, Paris, Ed. Flammarion, 1952.
4 Ibid.
5 Citate extrase din John Laughland, op. cit., pp. 13-30.
6 Adolf Hitler, op. cit., p. 317.
7 Pierre Hillard, «Requiem allemand sur l’Europe», in Géostratégiques, Nr. 4, aprilie 2001, Paris.
8 Franaois Saint-Ouen, L’Europe des régions, Centre européen de la culture / Actes Sud, 1995.
9 Charte européenne des régions frontalitres et transfrontalitres, Ed. ARFE, 1981, 1985.
10 Pentru ultimele trei paragrafe, v. Pierre Hillard, op. cit.
11 Balkans-Infos, aprilie 1997.
12 Citat in Michel Collon, Poker menteur, Bruxelles, EPO, 1998.
13 Ziua, 16 iulie 2001.
14 Ziua, 12 decembrie 2001.

AFACEREA VIKTOR BOUT SI TRECUTUL INTUNECAT A LUI TRAIAN BASESCU!

2 nov.

Iată ce ascund Traian Băsescu şi camarila sa din parchete sau servicii secrete.

Vă prezentăm în continuare, în serial, una dintre cele mai complexe documentaţii referitoare la crimă organizată şi terorism, derulate de celebrul traficant de armament Viktor Bout şi complicii săi. Reamintim că celebrul Bout a fost prins de autorităţile americane, judecat şi condamnat la 25 de ani închisoare de abia după ce serviciile secrete române (partenere de trafic cu armament ale lui Viktor Bout) l-au trădat. Parchetul General şi serviciile secrete române au deschis cu această ocazie dosarul strict secret de importanţă deosebită 628/D/P/2005, care şi astăzi este ţinut la sertarul cuplului Băsescu-Kovesi. Dosarul “Armamentul”, cum este acesta cunoscut, a fost disjuns în 4 iulie 2005, din dosarul “Răpirea din Irak” şi conţine date importante din dosarul Țigareta 2. Inclusiv Anexa S207 a dosarului Țigareta 2, secretizată abuziv de Palatul Cotroceni. Iată de ce s-au deplasat în ianuarie 2008 ofiţerii DEA USA la Bucureşti şi de ce au lucrat cu procurorii DIICOT la prinderea lui Viktor Bout ! Iată ce ascunde dosarul “Răpirea din Irak” în partea sa secretizată abuziv de Traian Băsescu şi mai ales, de ce au fost maziliţi procurorii şefi adjuncţi ai DIICOT, Angela Ciurea şi Ciprian Nastasiu. Iată motivele pentru care singurii terorişti ai României Omar Hayssam şi Mohamad Munaf ( parteneri de afaceri cu Bout şi complici ai serviciilor secrete române) au fost scoşi din ţară sau predaţi autorităţilor americane. Ce mai ascund complicii români ai lui Viktor Bout dela Cotroceni şi din Ministerul Public ? Veţi afla în continuare. Din păcate, informaţiile ne-au fost furnizate în limba franceză, neavând timpul necesar traducerii.

Eduard Ovidiu Ohanesian

Episodul 22

Nous avons vu dans un épisode précédent que parmi les amis de Viktor Bout se cachaient une drôle d’engeance, notamment les gens de Diligence LLC, formé par d’anciens de la CIA et du MI5 anglais, et reconvertis dans les activités plutôt douteuses, mais lucratives. Or dans la grande communauté des espions, leurs collègues de l’ex KGB, ou des transfuges du FSB les ont rejoints. Depuis Le cas de Kyle Foggo, on sait en effet que peu de choses désormais sépare les espions des escrocs véritables. Le troisième personnage de la CIA, qui dort aujourd’hui en prison est là pour nous montrer l’état de déliquescence auquel est arrivé ce genre d’organisme, dans lequel l’attrait de l’argent a pris le pas sur les motivations patriotiques. La CIA a toujours pratiqué le commerce de la drogue, ne serait-ce que pour bénéficier de crédits que des élus plus moraux lui auraient refusés. Au FSB, idem : là aussi le côté mafieux a pris le dessus sur le patriotisme : voilà donc le terrain de jeux idéal des deux côtés pour celui qui est à la fois marchand d’armes et de drogue. Dans ces deux services en perdition, Viktor Bout ne pouvait que se sentir comme un poisson dans l’eau. C’est ce qu’il a fait.

Les soutiens de Diligence Middle East se recrutent aussi dans les vestiges de l’ancien KGB. Dans leur ouvrage, „La Nouvelle Aristocratie”, Andreï Soldatov et Irina Borogan expliquent clairement le cheminement suivi par les anciens du KGB devenus membres ou non du FSB. Comme la CIA, le FSB, en se séparant du contrôle de l’Etat par son parlement, est devenu une hydre capable de tout „Avec le FSB, il n’y a plus de contrôle du parti et il n’y a pas de contrôle parlementaire (…) nous avons désormais des services secrets qui échappent à tout contrôle”, a-t-il ajouté. „Cette absence de responsabilité et les méthodes de plus en plus brutales qu’ils utilisent font que les services russes ressemblent davantage aux moukhabarat, les polices spéciales du monde arabe, qu’aux anciennes agences soviétiques, ajoute Irina Borogan.” Les russes doivent donc aussi avoir leurs Kyle Foggo dans ce schéma ! Comme aux USA , leur but n’est plus d’être au service de l’Etat, mais bien de s’en mettre plein les poches : „pour les auteurs, l’actuelle classe dirigeante du FSB ressemble à bien des égards à l’aristocratie russe de l’époque tsariste. Les gradés du FSB mènent un train de vie somptueux financé par des revenus tirés de leur position privilégiée, ce qui contraste vivement avec l’austérité des responsables des services secrets soviétiques, dont les avantages disparaissaient dès qu’ils quittaient leurs fonctions. „Les membres des nouveaux services de sécurité russes sont bien plus que de simples serviteurs de l’Etat”, écrivent, amers, les deux journalistes. „Ce sont des propriétaires fonciers et des acteurs influents.”

Des gens devenus riches, grâce au commerce des armes, sur lequel Surikov avait aussi une opinion, en particulier sur une affaire qui avait défrayé la chronique….”Selon Anton Sourikov, un expert en sécurité de Russie et un ex- officier du renseignement militaire, les progrès de la théorie selon laquelle les contrebandiers, avec le soutien d’éléments des services de sécurité russes, peuvent avoir vendu des munitions et des roquettes ou des missiles antichars à destination du Hezbollah au Liban, et quatre missiles de croisière Kh-55 destinés à être montés sur des bombardiers Sukhoi-24 pour l’Iran, sur le navire quand il a subi des réparations à Kaliningrad. M. Sourikov dit qu’il croit que, lorsque le navire sera arraisonné dans le milieu de la nuit du 24 juillet au large de la Suède, les attaquants ont trouvé la cache d’armes, il l’ont photographié comme éléments de preuve et sont repartis”. Voilà un point de vue qui se tient, au moins, sur l’affaire de l’Artic Sea . La visite express impromptue du premier ministre israélien à Moscou dans les jours qui vont suivre (le 11 septembre 2009) confirmant la donne… Pour la circonstance, ou par passer davantage inaperçu, Benjamin Netanyahu avait emprunté le jet privé du tycoon israélien Yossi Maiman.

Et comme activité, il leur reste donc, outre le commerce des armes, et celui de la drogue : la CIA ne va pas faillir à sa réputation ; et les anciens du KGB vont faire de même. Interrogé, un responsable de la CIA lâche facilement le morceau….”-Vladimir Ilitch, il est vrai que les Américains sont impliqués dans les affaires de drogue ? -Oui, ils sont en situation idéale pour cela. Ils contrôlent l’aérodrome de Bagram à partir de laquelle les les avions de transports de la Force aérienne volent vers une base militaire américaine en Allemagne. Dans les deux dernières années, cette base est devenue le plus grand hub de transit pour les déplacer l’héroïne afghane vers d’autres bases américaines et des installations en Europe . Une grande partie de celui-ci va au Kosovo dans l’ex-Yougoslavie. De là, via les mouvements mafieux albanais du Kosovo, l’héroïne vers l’Allemagne et les pays de l’UE.” Le Kosovo ? Cela semble une destination bien indirecte ! „-Pourquoi un tel arrangement complexe ? -Les trafiquants de drogues profitent d’une sécurité relative dans les bases militaires. Il n’existe aucun contrôle sérieux là-bas. La police allemande ne peut pas y travailler. Toutefois, en dehors des bases militaires allemandes, l’exécution de la loi est en vigueur. Certes, toute la police peut être achetée. Mais le niveau de corruption en Allemagne n’est pas aussi élevés, à vrai dire, qu’en Russie. C’est pourquoi il est plus commode pour les américains de créer des centres de distribution dans d’autres lieux. Je crois que, dans le temps, ces centres se déplacent vers leurs installations militaires à Poznan , en Pologne, et aussi en Roumanie et en Bulgarie. La Pologne est déjà membre de l’UE. la Roumanie et la Bulgarie devraient être en 2007. La corruption dans ces pays est presque aussi élevé que dans la Russie”. Ah, on comprend mieux : pour assurer un bon trafic, il faut c’est bien connu un gouvernement véreux à l’autre bout…. „-Quelle est l’ampleur du trafic de drogue en Amérique à l’Europe et qui est derrière elle ? -Environ 15-20 tonnes d’héroïne par an. Lorsque Poznan deviendra ouverte, je pense qu’il pourrait atteindre 50, voire 70 tonnes. Derrière cette entreprise se cachent la CIA et la DIA (Defense Intelligence Agency). En fait, c’est ce qu’ils ont fait déjà en Indochine dans les années 1960-années 70 et en Amérique centrale dans les années 1980″… des trafiquants qui tablent sur l’ouverture des barrières européennes pour vendre davantage ! Belle découverte !

Des trafiquants redoutables et prêts à tout pour garder leur empire comme le raconte ici Il Manifesto „Un exemple du niveau où évoluent ces trafiquants nous est donné en 2000 par le président ukrainien Leonid Kuchma, dont les conversations avaient été enregistrées par un de ses gardes du corps ( Mykola Melnychenko, ex-KGB) qui avaient mis des micros puces dans le bureau présidentiel. Les enregistrements indiquent que Kuchma approuva la vente de quatre systèmes radar perfectionnés à Saddam Hussein (alors sous embargo de l’ONU) pour 100 millions de dollars, et demanda à ses services secrets de « s’ occuper » d’un journaliste ukrainien qui enquêtait sur les contacts gouvernementaux dans le trafic d’armes. Le cadavre du journaliste fut retrouvé deux mois après dans un bois, sans tête, brûlé à l’acide. En tout, trois journalistes et cinq parlementaires sont morts en Ukraine ces derniers mois dans des circonstances suspectes”. Les bonnes vieilles méthodes, mixées avec des tendances mafieuses. Une des sociétés de Kuchma, E.C. Venture Capital S.A. se fera prendre dans le filet anti-corruption d’Interpol : elle était suisse. Son associé était Vladimir Kishenin, ancien dirigeant de Lanrusinvest et président du „Social Democratic Party of Russia „.

Le pouvoir de Poutine en est-il perturbé ? Pas vraiment, pour une raison simple : il est lui même accusé par les américains, notamment, d’être lié lui aussi à une autre mafia ! Au point que sa politique n’en est pas une, révèle WIkileaks, mais celle des mafieux de son entourage : „Les dirigeants russes (…) se focalisent sur un horizon à six mois, et sur leurs propres intérêts de business”, estime Damien Loras, membre de la « cellule » diplomatique de l’Elysée, en septembre 2009, devant le secrétaire d’Etat adjoint américain Philip Gordon, cité dans un mémo. Et lorsque le secrétaire à la Défense, Robert Gates, déclare, le 8 février 2010, que le gouvernement russe « est une oligarchie dirigée par les services de sécurité », son interlocuteur, Hervé Morin, alors ministre de la Défense, ne le contredit guère, selon un autre télégramme”. Cela on s’en doutait, et l’association des USA avec une autre branche de mafia ex-soviétique est bien la meilleure façon de le gêner, en l’attaquant sur le même terrain !

Confirmation encore un peu plus loin dans d’autres „mémos” révélés par Wikileaks encore : „en Espagne, lors d’une réunion à Madrid du groupe de travail américano-espagnol sur le crime organisé, le procureur Jose „Pepe” Grinda Gonzales « considère la Biélorussie, la Tchétchénie et la Russie comme des quasi Etats mafieux » et dit que « l’Ukraine en deviendra un », relate l’ambassade américaine dans un mémo du 8 février 2010. Il pose la « question non résolue » de « l’étendue de l’implication du Premier ministre, Vladimir Poutine, dans la mafia russe”… Voilà ça a été dit et ça confirme ce qu’on pensait ! L’ex-KGB a sombré aux mains des faiseurs d’argent, et parmi ces faiseurs d’argent rapide, il y a avant tout les vendeurs de drogue et d’armes…. la dernière élection Biélorusse et surtout la répression sans pitié de l’opposition est un autre exemple encore de ce système inique. Alexandre Loukachenko est plus proche de la dictature que de la démocratie : „à Berlin , les autorités allemandes se sont dites alarmées par les irrégularités commises lors du scrutin et par la répression policière qui a suivi. „L’Allemagne est très préoccupée (…). Nombre d’aspects montrent que le scrutin ne répond pas aux normes internationales d’élections libres et honnêtes”, a dit à la presse le porte-parole du gouvernement allemand, Steffen Seibert” pouvait-on lire au lendemain du scrutin. Chez Wikileaks, la Biélorussie est décrite comme un „état mafieux” par le juge espagnol Jose Grinda Gonzalez.

Une confirmation de ce désastre sociétal russe est apporté en effet par Wikileaks dans la semaine où est rédigé cet article, mais aussi d’une ONG qui révèle les résultats de son enquête. Le pays demeure bel et bien corrompu, au même titre que l’Afghanistan ou tout comme ; la preuve s’il en est que l’Etat est dépassé et que la loi n’arrive pas à se faire respecter. L’éclatement de l’URSS a projeté en avant les réseaux mafieux existants auparavant : habitués à être plus durement pourchassés à l’époque, ou déjà insérés dans le système soviétique détourné, la mafia russe est très organisée. La façade „propre” de Poutine se lézarde d’autant. ” La corruption continue d’être très répandue en Russie, près d’un quart des Russes (26%) admettant avoir payé des pots-de-vin cette année, selon une étude de l’ONG Transparency International diffusée jeudi.

Si le niveau de corruption dans le pays n’a pas réellement évolué en 2010, il y a néanmoins eu un véritable changement dans la volonté des Russes de lutter contre celle-ci, a déclaré la directrice de l’antenne russe de l’ONG, Elena Panfilova, lors de la présentation de l’étude à la presse. Ainsi, 52% des personnes interrogées par l’ONG ont déclaré être prêtes à dénoncer un fait de corruption, alors qu’en 2009, seuls 7% des Russes se disaient prêts à porter plainte.

Dans un classement allant des pays les moins corrompus aux plus corrompus, publié plus tôt dans l’année par Transparency International, la Russie occupe la 154e place sur 178, a égalité avec le Kenya et le Cambodge, mais loin derrière des pays tel l’Ethiopie (116e) ou la Colombie (78e). Selon l’étude publiée jeudi par l’ONG, près de 48% des Russes jugent que la corruption a augmenté dans le pays au cours des trois dernières années. 

De plus, 24,6% d’entre eux estiment que la lutte contre la corruption menée par le gouvernement n’est absolument pas efficace, contre 5,6% qui la jugent au contraire „très” effective. La corruption reste un mal endémique en Russie, malgré l’intention affichée par les autorités de faire de son éradication une priorité”.
 Une corruption qui cache bien d’autres cas de trafics d’armes, ce dont a bénéficié là encore Viktor Bout, qui a permis pendant des années d’écouler des stocks faramineux, dans lesquels sont venus se servir les USA eux-mêmes ; via la filière Diveroli, notamment, dont je vous ai déjà longuement parlé ici-même.

Chez le juge Gonzalez, Poutine, le véritable dirigeant de la Russie, entretien des relations très spéciales avec certains états „périphériques”. „Au cours de cette rencontre à Madrid du groupe de travail américano-espagnol sur le crime organisé d’Eurasie, „la franchise du procureur Jose „Pepe” Grinda Gonzalez stupéfait son auditoire”, raconte Le Monde. „Il explique que la stratégie de Moscou est d’utiliser« les groupes de crimes organisés pour faire tout ce que le gouvernement russe ne peut pas faire en tant que gouvernement ». Grinda Gonzalez considère aussi que la Biélorussie, la Tchétchénie et la Russie sont « des quasi Etats mafieux » et pronostique que « l’Ukraine en deviendra un » bientôt. « Pour chacun de ces Etats, on ne peut faire la différence entre les activités du gouvernement et ceux des groupes de la criminalité organisée », explique le procureur espagnol” ajoute Slate. Un juge qui sait de qui il parle, ajoute le magazine : „Grinda Gonzalez est l’une des figures majeures de la lutte espagnole anti-mafia. C’est lui qui, après dix ans de traque, a mis Zakhar Kalachov, un vor v zakone (« voleur dans la loi », soit le plus haut niveau de la hiérarchie mafieuse) derrière les barreaux lors de la fructueuse opération Avispa. Il a aussi pris part à l’opération Troïka en 2008-2009. Au total, ces deux coups de filet ont mené à l’arrestation de 60 suspects, dont quatre chefs mafieux russes qui se trouvaient en Espagne”.

Voilà qui nous ramène à Marbella par exemple… où l’on arrête le 7juin 2010 Zakhar Kniazevich Kalashov, le chef mafieux géorgien, coincé par l’ Organized Crime and Drugs Unit (l’UDYCO). Kalashov, pourtant déjà arrêté en 2006 à Dubaï… le 26 août 2007, le magazine de M6 avait fait un reportage édifiant sur Marbella et sa mafia russe. Le résumé de l’émission était édifiant :”Mais il y a d’autres raisons qui ne figurent pas dans les brochures touristiques pour expliquer le succès de Marbella . D’abord des autorités pas toujours regardantes sur les permis de construire, ce qui autorise la construction anarchique d’immeubles de luxe Mais il y a d’autres raisons qui ne figurent pas dans les brochures touristiques pour expliquer le succès de Marbella. D’abord des autorités pas toujours regardantes sur les permis de construire, ce qui autorise la construction anarchique d’immeubles de luxe”. La mafia russe gangrène l’Europe ! Et amène le trafic de drogue en Espagne, qui reste sous le contrôle d’autres personnes… „Malaga est toujours un „hot spot” pour la police, car le boom a attiré de nombreuses criminels pour venir y blanchir leur argent, bien avant qu’elle ne devienne une des portes principales de la drogue en Afrique.” conclut amèrement un journal espagnol, reliant les photos de Kalashov aux avions remplis de drogues saisis en Espagne, comme ceux de l’Afrique de L’Ouest ou du Mexique. On y revient !

La CIA et la coke, mais c’est une vieille histoire, confirme Peter Dale Scott, repris ici chez Cent Papiers : „l’implication de la CIA dans le trafic de drogue durant le conflit soviéto-afghan n’était pas une première. D’une certaine manière, la responsabilité de la CIA dans le rôle dominant que joue aujourd’hui l’Afghanistan dans le trafic mondial d’héroïne, est une réplique de ce qui arriva plus tôt en Birmanie, au Laos, et en Thaïlande entre la fin des années 1940 et les années 1970. Ces pays sont aussi devenus des acteurs majeurs du trafic de drogue grâce au soutien de la CIA (et des Français, dans le cas du Laos), sans quoi ils n’auraient été que des acteurs locaux”.Ce qui explique aussi les déboires afghans actuels, insondables… et insolubles tant que l’équipe Karzaï dirigera le pays : „de cette manière, les USA ont consciemment recréé en Afhanistan la situation qu’ils avaient créée précédemment au Vietnam. Au Vietnam aussi (comme Ahmed Wali Karzai un demi siècle après), le frère du président, Ngo Dinh Nhu, utilisait la drogue pour financer un réseau privé lui permettant de truquer les élections en faveur de Ngo Dinh Diem”. Voilà qui nous recentre clairement historiquement, et nous rappelle ce que nous avons déjà dit ici à plusieurs reprises à propos de Karzaï !Une CIA impliquée à un point qu’on n’imagine mal, à vrai dire. Or, des faits récents le démontrent… mêlant livraison d’armes et une historique remontant au cœur des Etats-Unis, via les paradis fiscaux du Pacifique ou des Caraïbes, un jour clairement dénoncés par un dénommé par un jeune sénateur nommé… Barack Obama.

Tout ça, en effet, sans oublier donc ces fameux transporteurs, d’armes, ou de drogue, voire des deux à la fois. En 2010, des vols sortent notamment du lot : ceux de Sky Georgia . Très intéressant également, en effet, Sky Georgia : Sky Georgia (anciennement connu sous le nom de Georgia National Airlines, et après que le transporteur d’origine ait été vendu au fonds d’investissement américain Sky Group), „est une compagnie aérienne qui a sa base à Tbilissi”, nous dit Wikipedia. Voilà qu’entre en scène la Georgie ! Son 4L-SKY, par exemple, a été racheté en octobre 2009 à Gomelavia. Il est ici vu en train de se poser le 1er septembre 2010 à Ferihegy-Budapest… or les avions de Sky Georgia n’en resteront pas là. En novembre 2009, Sky Goergia, société dirigée par un fond d’investissement américain, donc, ayant ses avions en Georgie, se rebaptise discrètement East Wings. Elle n’est censée n’avoir dans sa flotte que deux petits DC-9-50, et un seul Il-76, et décidait donc pour un transport „particulier” de louer un deuxième Il-76 a l’obscure société ukrainienne SP Transport Limited, dont le siège est étrangement au Vanuatu … L’avion qu’elle choisit alors est assez connu, ce n’est autre que l’ancien Air Pass/Air Cess du Swaziland, enregistré 3D-RTA, le Centrafricain Airlines siglé TL-ACY, ou le GST Aero enregistré UN-76007… un avion appartenant depuis toujours à Victor Bout, qui à ce moment-là est déjà en prison à Bangkok. L’avion ira faire de l’essence à Gostomel en Ukraine et le 8 décembre, il décollait de… sa base habituelle de Sharjah sous le numéro 4L-AWA (le „4L” étant l’indicatif de la Georgie). Le reste est désormais de l’histoire : il fera la une de tous les journaux en pleine période de fêtes, l’année dernière. Bourré au maximum d’armements, coincé à Bangkok . L’endroit même où était détenu Viktor Bout… nous reviendrons bientôt sur East Wings, car c’est tout simplement LA clé du système de Viktor Bout et surtout de ses soutiens réels… qui risquent d’en surprendre plus d’un d’entre vous.

„DOSARUL BANCHERILOR”.PROCURORII DIICOT L-AU RETINUT PE VICEPRESEDINTELE BRD CLAUDIU CERCEL!

2 nov.

Procurorii DIICOT au reţinut pentru 24 de ore 33 de persoane, printre care liderul grupării, Daniel Ruse, şi vicepreşedintele BRD, Claudiu Cercel, în dosarul bancherilor acuzaţi de înşelăciune şi spălare de bani. Aurel Şaramet va fi cercetat în libertate.

Aurel Şaramet, suspendat de la conducerea Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în urma cercetărilor din acest dosar, va fi cercetat în libertate. Şaramet a fost lăsat să plece de la DIICOT vineri, în jurul orei 00.15.

Cele 33 de persoane reţinute au fost duse în arestul Poliţiei Capitalei, urmând ca vineri să fie prezentante instanţei Tribunalului Bucureşti, cu propunere de arestare preventivă.

La audieri au fost duse, joi, o sută de persoane, între care Aurel Şaramet şi angajaţi din Ministerul Economiei, după ce anchetatorii au descins la locuinţele a 50 de suspecţi şi la sediile societăţile acestora din Bucureşti, Ilfov, Călăraşi şi Giurgiu.

Potrivit DIICOT, în perioada 2010-2012, membrii grupului infracţional organizat, sub coordonarea liderului Ruse Daniel – au realizat beneficii financiare substanţiale prin săvârşirea de fraude bancare, respectiv obţinerea sau încercarea de a obţine un număr de 40 de credite de la 16 unităţi bancare de pe teritoriul României, prin utilizarea unor documente falsificate.

„Se mai reţine că învinuiţii au obţinut, în mod ilegal, de la Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, in baza unor documente falsificate, finanţarea unor proiecte de achiziţii utilaje, prin intermediul unor societati comerciale controlate de către liderii grupării. Activitatea infracţională a fost sprijinită de către învinuiţii Şaramet Aurel, având calitatea de director al Fondului National de Garantare a Creditelor pentru I.M.M. – uri, Cercel – Duca Alexandru Claudiu, vicepreşedinte al unei unităţi bancare, Mihai Grigoroiu, Rosu Catalin Ionut si Atanasiu Andrei, angajaţi în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri şi Diaconescu Florian Dragoş. Valoarea totală a prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională este estimată la suma de 22 milioane de Euro”, se arăta într-un comunicat al DIICOT de joi.

%d blogeri au apreciat: