Arhiva | 6:16 pm

INTAIUL PENAL AL ROMANIEI DEMISUL TRAIAN BASESCU ARE TUPEUL SA SUSTINA ASTAZI LA ORELE18,00 O DECLARATIE DE PRESA LA COTROCENI!

12 nov.

TRAIAN BASESCU SE FACE VINOVAT DE GENOCID IMPOTRIVA POPORULUI ROMAN SI TRADAREA INTERESULUI NATIONAL AL ROMANIEI ,CA URMARE IN URMA REFERENDUMULUI DE SUSPENDARE DIN 29 IULIE 2012,8,5 MILIOANE DE ROMANI AU VOTAT.DIN CARE 7,5 MILIOANE DE ROMANI AU VOTAT DEMITEREA LUI TRAIAN BASESCU.
DATORITA TROICII SOVIETICE MERKEL-BARROSO-REDING-VAN ROMPUY DE LA BRUXELLES CARE S-AU AMESTECAT SI AU INCALCAT

-TRATATELE EUROPENE SI SUVERANITATEA ROMANIEI –
PRIN AMENINTARI L-AU REPUS PE DEMISUL PENAL TRAIAN BASESCU IN FUNCTIA DE „GUVERNATOR „AL ROMANIEI.

Traian Băsescu susţine astăzi, la ora 18.30, o declaraţie de presă la Palatul Cotroceni.

Traian Băsescu a cerut Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să se ia în discuţie şi cazurile Victor Paul Dobre şi Laszlo Borbely când se discută cazul Alin Trăşculescu. Comisia juridică a Camerei a respins, luni, cererea lui Traian Băsescu.

TRAIAN BASESCU SE FACE VINOVAT DE TRADARE SI GENOCID IMPOTRIVA POPORULUI ROMAN SI SABOTAREA ECONOMIEI ROMANIEI.

AVIZ CONSULTATIV
Nr.1 din 6 iulie 2012
privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României,
domnul Traian Băsescu
Prin Adresa nr. 1/1023/VZ din 5 iulie 2012, cele două Camere ale
Parlamentului României au solicitat Curţii Constituţionale, în temeiul
dispoziţiilor art.95 şi art.146 lit.h) din Constituţia României, ale art.42 şi 43 din
Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
precum şi ale art.67 şi 68 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului, ca, până pe data de 6 iulie 2012, ora 12, să emită avizul
consultativ cu privire la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României, domnul Traian Băsescu.
Adresa a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.4617 din 5
iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr.1200H/2012, împreună cu
următoarele documente:
– propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României,
domnul Traian Băsescu, iniţiată de 154 de deputaţi şi senatori;
– scrisoarea transmisă Preşedintelui României de către preşedinţii
celor două Camere ale Parlamentului la data de 4 iulie 2012, prin care i se aduce
la cunoştinţă depunerea propunerii de suspendare din funcţie şi este înştiinţat
asupra datei şedinţei comune a celor două Camere din 5 iulie 2012, ora 10, pe a
cărei ordine de zi a fost înscrisă cererea de suspendare;
– stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din
data de 5 iulie 2012.
Analizând cererile de intervenţie depuse la dosar, Curtea, deliberând,
respinge cererile formulate.
Examinând propunerea de suspendare a domnului Traian Băsescu din
funcţia de Preşedinte al României, punctul de vedere comunicat de Preşedintele
2
României şi celelalte documente menţionate mai sus, Curtea Constituţională
constată următoarele:
1. Textele din Constituţia României care, potrivit propunerii de
suspendare din funcţie, au fost încălcate prin faptele grave săvârşite de
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, sunt următoarele: art.1 alin.(3),
(4) şi (5) – Statul român; art.8 – Pluralismul şi partidele politice; art.16 –
Egalitatea în drepturi; art.21 – Accesul liber la justiţie; art.23 alin.(3) –
Libertatea individuală; art.34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii; art.47 alin.(2) –
Nivelul de trai; art.77 – Promulgarea legii; art.80 – Rolul Preşedintelui; art.82
alin.(2) – Validarea mandatului şi depunerea jurământului; art.84 –
Incompatibilităţi şi imunităţi; art.102 – Rolul şi structura Guvernului; art.134
alin.(2) – Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii; art.142 alin.(2) –
Structura Curţii Constituţionale; art.147 – Deciziile Curţii Constituţionale;
art.150 alin.(1) – Iniţiativa revizuirii Constituţiei.
2. Art.95 alin.(1) din Legea fundamentală prevede că Preşedintele
României poate fi suspendat din funcţie „în cazul săvârşirii unor fapte grave
prin care încalcă prevederile Constituţiei”.
Întrucât textul constituţional nu defineşte noţiunea de „fapte grave”,
pentru a statua dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a
Preşedintele României, Curtea Constituţională, prin Avizul consultativ nr.1 din 5
aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României, domnul Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.258 din 18 aprilie 2007, a statuat că <>
3. Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul
Traian Băsescu este structurată în preambul şi în 7 capitole reprezentând
motivele propunerii de suspendare, în care sunt prezentate mai multe încălcări
sau categorii de încălcări ale prevederilor Constituţiei.
3.1. În Preambulul propunerii de suspendare din funcţie, se susţine că
„începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un
puternic proces de erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept
prevăzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politică
să fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om
– Preşedintele ţării”, care „a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative
şi celei judecătoreşti, ceea ce reprezintă un grav derapaj de la principiile
fundamentale ale Constituţiei României”.
Totodată, se susţine că „în aceste condiţii, instituţiile statului democratic,
aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei
4
puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practică de a mai funcţiona.
Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara
cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului. Se
poate spune că spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost
încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost
învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin
practici legate de corupţia politică. De asemenea încălcarea spiritului
Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii
româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii
Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească.
Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării
instituţiilor democrate ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a
existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al
populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale,
erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc.
În fapt, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile
sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a
ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale
defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de
angajare a răspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate.
Guvernul Boc fiind nevoit să-şi angajeze răspunderea de mai multe ori pentru
legi care reglementează acelaşi domeniu tocmai pentru că actele normative
adoptate iniţial de Partidul Democrat Liberal se dovedeau eronate (de exemplu,
în materia salarizării bugetarilor au fost angajări de răspundere în decembrie
2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat
atât forma cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite să ducă la evitarea
procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament.
Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de președintele
Băsescu au izvorât circumstanteţe care au permis declanșarea a nenumărate
5
litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de
statul român.
Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat,
conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost
Preşedintele Traian Băsescu.
În ciuda faptului că în Constituţie se prevede că Preşedintele are rolul de
mediator între puterile Statului în vederea asigurării unei bune funcţionări a
autorităţilor publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a
„preşedintelui jucător” şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului,
fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbuşirea
funcţionării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul
actual al statului de drept şi la punerea în pericol a înşişi principiilor
fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au
venit să încalce principiul separaţie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare
şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public.
Acţiunile făţişe ale Preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod
deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului
Democrat-Liberal şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi
puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic.
Nu există o altă cale prin care Preşedintele să răspundă pentru acţiunile
sale decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie.”
De asemenea, se arată în preambulul propunerii de suspendare din fucnţie
a Preşedintelui României că, „potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub
controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem al poporului român –
asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea
generală a administraţiei publice (art. 102).
Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice
precum moţiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile
parlamentare. În schimb, Constituţia îi dă Preşedintelui un rol important,
6
preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru că el nu are
un rol Executiv direct.
Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul Primministrului
și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca fiind o încălcare gravă a
Constituţiei, pentru că preşedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu
răspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura
suspendării/demiterii, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc,
democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţă va insista în
mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituţiei de către Traian
Băsescu.”
Astfel, „în condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem
de grave şi de natură să pună în pericol funcţionarea instituţiilor statului,
semnatarii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României,
senatori şi deputaţi, consideră că se impune convocarea cât mai rapidă a unui
referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod
direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acţiunile lui Traian Băsescu şi cu politicile
iniţiate şi impuse de acesta, prin încălcarea prevederilor constituţionale cu
privire la rolul instituţiilor în statul democratic.
Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de
încălcări ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie să fie privit şi în raport cu
consecinţele extrem de grave ale acestor încălcări de către Preşedintele
României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil
Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Băsescu aflate în afara
cadrului constituţional.
Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi
spiritul Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi
consecinţele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, dau
motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcţie a
7
Preşedintelui României, Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1)
din Constituţia României.”
Cu privire la aceste susţineri cuprinse în preambulul propunerii de
suspendare din funcţie a preşedintelui României, Curtea constată că acestea
nu precizează elementele necesare identificării şi caracterizării faptelor de
încălcare a Constituţiei şi nici dovezile pe care se sprijină imputările, astfel
încât urmează să fie analizate motivele cuprinse în cele 7 capitole ale
propunerii de suspendare.
În acest sens, Curtea va avea în vedere următoarele dispoziţii din
Legea fundamentală, privind rolul, funcţiile şi atribuţiile Preşedintelui
României în relaţiile lui cu autorităţile publice: art.63 alin.(3) – Durata
mandatului parlamentarilor; art.65 alin.(2) lit.a) şi lit.h) – Şedinţele
Camerelor; art.66 alin.(2) – Sesiuni; art.77 – Promulgarea legii; art.85 –
Numirea Guvernului; art.87 – Participarea la şedinţele Guvernului; art.89
alin.(1) – Dizolvarea Parlamenului; art.90 – Referendumul; art.91 –
Atribuţii în domeniul politicii externe; art.92 – Atribuţii în domeniul
apărării; art.94 – Alte atribuţii; art.103 alin.(1) – Învestitura; art.104
alin.(1) – Jurământul de credinţă; art.107 alin.(3) – Primul ministru;
art.109 alin.(2) – Răspunderea membrilor Guvernului; art.125 alin.(1) –
Statutul judecătorilor; art.133 alin.(6) – Rolul şi structura Consiliului
Superior al Magistraturii; art.134 alin.(1) – Atribuţiile Consiliului Superior
al Magistraturii; art.146 lit.a) şi e) – Atribuţiile Curţii Constituţionale;
art.148 alin.(4) – Integrarea în Uniunea Europenaă; art.150 alin.(1) –
Iniţiativa revizuirii Constituţiei.
Astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Avizul consultativ
nr. 1 din 5 aprilie 2007, din aceste prevederi constituţionale rezultă că
Preşedintele României „are atribuţii importante în procesul de constituire a
Guvernului şi a altor autorităţi publice, în procesul legislativ, în domeniul
politicii externe, în domeniul apărării naţionale, în garantarea
8
independenţei justiţiei. Totodată, potrivit art.80 alin.(1) din Constituţie,
Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării, iar potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, are
rolul de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice şi exercită funcţia de mediere între puterile statului,
precum şi între stat şi societate. Prerogativele constituţionale ca şi
legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către
electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ,
prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic
şi protocolar. Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art.80 alin.(1)
din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi
funcţionării statului, supravegherea vigilentă a modului în care acţionează
actorii vieţii publice – autorităţile publice, organizaţiile legitimate de
Constituţie, societatea civilă – şi a respectării principiilor şi normelor
stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea
fundamentală.”
De asemenea, prin acelaşi act, Curtea a constatat că „Preşedintele
României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităţii sale, să exprime
opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici cu privire la
funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să propună
reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naţional.
Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile Preşedintelui nu au însă un
caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice
rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru
ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ
în viaţa politică şi socială a ţării nu poate fi caracterizată ca un
comportament contrar Constituţiei.”
9
3.2. La capitolul I din propunerea de suspendare, se susţine că
„Preşedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a substituit în atribuțiile
constituționale ale Guvernului.”
Astfel, <>
De asemenea, autorii propunerii de suspendare susţin că <>
Autorii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României mai
susţin că <>
Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit art.102 alin.(1)
din Constituţie, Guvernul „asigură realizarea politicii şi interne şi externe a
ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”, iar, potrivit
art.80 din Constituţie, „(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi
este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a
ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la
buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită
funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Faptul că Preşedintele României, prin comportamentul său politic, şia
asumat public iniţiativa luării unor măsuri economico-sociale, înainte ca
acestea să fie adoptate de către Guvern, prin asumarea răspunderii, poate fi
reţinut ca o încercare de a diminua rolul şi atribuţiile primului ministru.
De aceea, această atitudine imputată domnului Traian Băsescu nu
poate fi încadrată în conceptul „opinii şi opţiuni politice”, astfel cum acesta
a fost stabilit de Curtea Constituţională prin Avizul consultativ nr.1 din 5
aprilie 2007, potrivit căruia Preşedintele României poate, în virtutea
prerogativelor şi a legitimităţii sale, să exprime, să formuleze observaţii şi
critici cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor
acestora.
3.3. La capitolul II din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a încălcat în mod repetat drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor prevăzute în Constituţie.”
În acest sens, se arată că <>
De asemenea, se susţine în propunerea de suspendare că Preşedintele
României a adresat „insultele repetate la adresa comunităţii rome”. În acest sens,
se arată că „în anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la
comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav este însă recidiva, în 18
octombrie 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din
partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa
oamenilor cu dizabilităţi, iar alta pentru noi declaraţii ofensatoare la adresa
comunităţii rome.
Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori
guvernată de rasism şi xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a
unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a
faptei este constatată chiar de decizia luată de CNCD, organismul de specialitate
al statului român.
Îndemnul adresat medicilor de a părăsi ţara în ciuda realităţilor naţionale
care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea
sănătăţii statuat de art. 34 din Constituţie.”
Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, „unul de
deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă
15
în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul că semnătura preşedintelui se află pe un
act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în
istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a
atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art.77 din
Constituție).”
Se mai arată că în aceaşi sens sunt şi „încercările de intimidare a presei,
prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea
națională”. Astfel, „evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a
apropiaților săi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului
Suprem de Apărare al Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință
securitatea națională, care au fost identificate în Strategia Națională de Apărare
a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui
document, să acționeze împotriva organismelor de presă și pentru limitarea
libertății de exprimare.”
Referitor la susţinerile menţionate în Capitolul II din propunerea de
suspendare din funcţie a Preşedintelui Romniei, Curtea reţine că motivele
invocate de autorii propunerii privind încălcarea unor drepturi
fundamentale, cum sunt dreptul la muncă şi dreptul la pensie, nu se pot
constitui în elemente ce conduc la atingerea substanţei acestor drepturi
fundamentale. În acest sens, Curtea constată că măsurile legislative
referitoare la diminuarea salariilor şi a pensiilor au fost adoptate de către
Guvern, prin asumarea răspunderii.
În ceea ce priveşte declaraţiile domnului Traian Băsescu referitoare
la comunitatea romă şi sancţionarea acestuia de către Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării, rămâne ca Parlamentul să decidă, pe
baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia
dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii acestor fapte.
16
Cu privire la celelate declaraţii ale Preşedintelui României, Curtea
constată că acestea sunt simple afirmaţii, fără să constituie acte sau fapte
care să conducă la încălcări grave ale Constituţiei. Astfel, manifestările
Preşedintelui, la care se referă autorii propunerii de suspendare, pot fi
caracterizate ca opinii. În acest sens, sunt şi considerentele Deciziei nr. 53
din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 144 din 17 februarie 2005, în care se statuau următoarele: „Curtea
constată că opiniile, judecăţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui
mandat de demnitate publică – aşa cum este Preşedintele României,
autoritate publică unipersonală, ori cum este conducătorul unei autorităţi
publice -, referitoare la alte autorităţi publice, rămân în cadrul limitelor
libertăţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art.
30 alin. (6) şi (7) din Constituţie”.
3.4. La capitolul III din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi
independenţa justiţiei.”
În acest sens, se susţine că <

>
De asemenea, se mai arată că Preşedintele a încălcat grav și repetat
independenţa justiţiei. „Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercările de
intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de natură să
instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin
care Preşedintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul
dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al
Magistraturii, arată cu toatele declinul statului de drept în România.
De la începutul celui de al doilea mandat al său, Preşedintele Traian
Basescu a manifestat o ingerinţă continuă în activitatea şi autoritatea
judecătorească, de natură să aducă atingere în mod direct independenţei justiţiei
şi principiul separaţiei puterilor în stat. Încălcarea atribuţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii, reprezintă de asemenea o obisnuinţă pentru Traian
Basescu. Conform Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul
independenţei justiţiei.”
Se mai susţine că <<Substituirea rolului CSM reprezintă o abatere gravă
de la norma constituţională dar Traian Băsescu a mers deseori pe acest drum:
„Nu putem să nu dăm toată atenţia raportului MCV şi deşi nu acceptăm
adăugarea de condiţii, nu putem să nu recunoaştem deficienţele pe care justiţia
românească înca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecată, la
19
procedurile de tergiversare a dosarelor la Înalta Curte, (dosare ţinute 2-3 ani şi
amânate şi abia după doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)".
„Judecătorii îşi autoîncarcă activitatea, pentru că nu judecă, amână(...)
Sigur că ajungi la 100 şi ceva de dosare, când practica este să amâni şi să nu
judeci. Vă rog, inspecţia de la CSM, aş fi curios să am un astfel de punct de
vedere: Din 100 de dosare cu care intră un judecator, câte sunt amânate de 15
ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?"
„Eu inţeleg că procedura este sfântă pentru că ea are misiunea de a
garanta drepturile procesuale ale părţilor, mai ales într-un proces penal(...)
Dar, profitându-se de garantarea drepturilor, se amână procese la cererea
avocaţilor pentru o nimica toată. Dacă e strâmbă citaţia sau dacă semnătura
unui procuror e în altă rubrică, nu trimite dosarul înapoi, că nu asta a afectat
drepturile procesuale ale învinuitului", a explicat preşedintele pe 10 iunie 2011.
Deşi conform Constituţiei României, Art 134 (2) Consiliul Superior al
Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în
domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit
procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei,
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.,
Preşedintele a încercat adeseori să interfereze cu activitatea CSM sau să pună
presiune pe această instituţie.
De altfel, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) a
reacționat printr-un comunicat de presă, de natură să atragă atenția asupra
efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Preşedintelui le pot avea
asupra funcționării statului de drept. „Considerăm că este de datoria noastră, ca
asociaţie profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la
fel cum este de datoria Preşedinţiei să se informeze în mod corect şi complet
înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de natură a afecta încrederea
20
cetăţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecătorii sunt îndemnaţi să
încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar".
Extrem de grave şi cu rol vădit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3
noiembrie 2011 referitoare la judecători:
„Ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă şi,
de pe locul şase, doamna sau domnul judecător îl scoate câştigător. Vreau să
ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme:  Ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de
autostradă: . Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp
foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la
nesfârşit Executivului”.
„Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie.
Aşteptăm ca în curând magistraţii să spună şi pe cine punem la SRI şi poate,
mâine-poimâine, veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele
României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteţi fi de
toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie”.
„Dacă cum am aplica hotărârile judecătoreşti de plată salarii, România
ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate
pentru asta? Este o întrebare retorică. Cuvântul de ordine cred că este, pe de-o
parte, echilibrul, pe de altă parte, credibilitatea. Legile, fie că sunt asumate de
Executiv sau sunt trecute prin Parlament, după ce au primit şi girul Curţii
Constituţionale, sunt legi şi pentru judecători şi trebuie să le aplice. Dacă am
pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi acum într-o situaţie
extrem de dificilă. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei
– obligaţii de plată din hotărârile judecătoreşti. Sigur vor mai veni, pentru că
veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt,
iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate
21
respectul pentru hotărârile justiţiei?! Cine afectează bugetul de stat indică
sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotărâri”.
Declaraţiile acestea au au fost extrem de grave, iar cîteva fragmente din
răspunsul magistraţilor pot fi relevante:
„Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care
justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi
se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi
măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care
reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton
dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil,
ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura
părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul
infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele
democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar.
Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus
legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate
încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în
baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului
de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot
prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit.
Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să
stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă
creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării.
Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al
preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii
Constituţionale.”
noiembrie 2011>>
Referitor la motivele invocate în capitolul III din propunerea de
suspendare, Curtea reţine că aceste declaraţii ale Preşedintelui României
22
nu au produs efecte juridice, neavând un caracter decizional. De aceea, nu
se poate reţine că încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la
independenţa justiţiei, declaraţiile critice formulate nefiind de natură să
determine pe magistraţi să nu-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale.
Curtea îşi afirmă dezaprobarea cu privire la formularea de acuzaţii,
etichetări jignitoare şi insulte la adresa exponenţilor autorităţilor publice în
legătură cu activitatea desfăşurată de ei, astfel cum s-a exprimat şi prin
Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007, când, invocând Decizia nr.
435/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4
iulie 2006, a statuat că „libertatea de exprimare şi de critică este
indispensabilă democraţiei constituţionale, însă ea trebuie să fie
respectuoasă, chiar şi atunci când este fermă”.
Prin Decizia nr.53/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.144 din 17 februarie 2005, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1
alin. (4) din Constituţie, autorităţile publice sunt organizate potrivit
„principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi
judecătorească”. Astfel, atribuţiile Preşedintelui României au semnificaţia
unei contraponderi faţă de puterea legislativă, pentru realizarea
echilibrului puterilor în statul de drept, consacrat prin dispoziţiile art. 1
alin. (3) din Constituţie. Aceeaşi semnificaţie o are şi dreptul Preşedintelui
României de a cere Curţii Constituţionale soluţionarea conflictelor juridice
de natură constituţională dintre autorităţile publice, conform art. 146 lit. e)
din Constituţie, deoarece acest drept se exercită în condiţiile exprimării
punctului de vedere asupra posibilelor căi de soluţionare a conflictului,
implicit asupra temeiniciei sau netemeiniciei atitudinii ori a susţinerilor
autorităţilor publice implicate în conflict.
3.5. La capitolul IV din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a
încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.”
23
În acest sens, arată că „O altă acţiune a lui Traian Băsescu aflată în afara
Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a
Constituţiei declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională. El şi-a
asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de
Constituţie, care stabileşte că propunerea privind revizuirea legii fundamentale
revine Guvernului”. Astfel, potrivit art.150 (1) „Revizuirea Constituţiei poate fi
iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o
pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin
500.000 de cetăţeni cu drept de vot.”
Se arată că <>
Referitor la aceste susţineri, Curtea observă că, prin Decizia
nr.799/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440
din 23 iunie 2011, a reţinut că „prin Adresa nr. 1.172 din 9 iunie 2011,
Preşedintele României a înaintat Curţii Constituţionale proiectul de lege
privind revizuirea Constituţiei României, iniţiat la propunerea Guvernului”
şi a constatat că proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei a fost iniţiat
24
cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia
revizuirea poate fi initiată de Preşedintele României, la propunerea
Guvernului.
Faptul că unele prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea
Constituţiei au fost constatate ca fiind neconstituţionale, deoarece aveau ca
efect suprimarea unor drepturi fundamentale, nu poate conduce la
concluzia că Preşedintele României ar fi încălcat prevederile Legii
fundamentale.
3.6. La capitolul V din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale și a
făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea
unor decizii importante.”
În acest sens, arată că <
>
Referitor la aceste susţineri, Curtea constată că aceste declaraţii ale
Preşedintelui României nu au fost de natură a aduce atingere independenţei
judecătorilor constituţionali.
26
Cât priveşte numirea domnului Petre Lăzăroiu ca judecător la
Curtea Constituţională cu înfrângerea art.142 alin.(2) din Constituţie,
Curtea reţine că, potrivit art.68 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „(2) În cazul în care
mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost
numit, iar perioada rămasă depăşeşte 6 luni, preşedintele va sesiza autoritatea
publică prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării
mandatului, în vederea numirii unui nou judecător. Mandatul judecătorului
astfel numit încetează la expirarea duratei^mandatului pe care l-a avut
judecătorul înlocuit.
(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător,
potrivit alin. (2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea
Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani”.
De altfel, şi cele două Camere ale Parlamentului au aplicat dispoziţiile
de lege sus-citate.
3.7. La capitolul VI din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei
care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator
în stat și în societate.”
În acest sens, se arată că <
>
De asemenea, autorii propunerii de suspendare critică faptul că
Preşedintele a învrăjbit diferite categorii sociale. În acest sens, arată că
<>
În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că faptele concrete
menţionate mai sus, imputate Preşedintelui, îmbracă forma unor conflicte
cu ceilalţi participanţi la viaţa politică.
Cât priveşte declaraţiile sus-menţionate ale domnului Traian Băsescu,
Curtea reţine că acestea pot fi caracterizate ca opinii politice, pentru care
Preşedintele României rămâne responsabil, din punct de vedere politic şi
moral, în faţa electoratului şi a societăţii civile.
Referitor la rolul Preşedintelui României, prevăzut de art.80 din
Constituţie, Curtea constată că domnul Traian Băsescu nu şi-a exercitat cu
maximă eficienţă şi exigenţă funcţia de mediere între puterile statului,
precum şi între stat şi societate.
3.8. La capitolul VII din propunerea de suspendare, se susţine că
„Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul
fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un
Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține
majoritatea absolută în Parlament.”
Se arată că <>
Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că sunt nerelevante, în
situaţia în care Primul ministru al României este preşedintele Uniunii
Social Democrate, desemnat de Preşedintele României.
Deliberarea a avut loc la data de 6 iulie 2012, cu participarea
preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, şi a judecătorilor
Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella
Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán.
Avizul consultativ se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Reclame

AVACEREA „TRASCULESCU”DIVERSIUNE A LA BASESCU PENTRU A ACOPERI FRAUDAREA FONDURILOR EUROPENE DE CATRE CUPLUL PENAL UDREA &TRAILA!

12 nov.

Cătălin Ivan, europarlamentar PSD, a declarat că Elena Udrea și Cristina Trăilă, fosta șefă a ANRMAP, fac obiectul unei anchete a Comisiei Europene privind fraudarea a 505 milioane de euro, scrie jurnalul.ro.

„Raportul Comisiei DG Regio, Direcţia Generală care se ocupă de politici regionale, vorbeşte despre cum au fost cheltuiţi banii europeni în anul 2011. Raportul Comisiei spune că, în anul 2011, din 515 milioane euro atraşi de statul român, 505 milioane euro sunt suspectate de fraudă, adică doar zece milioane au fost cheltuite corect. CE acuză Guvernul Boc, şi în special pe ministrul Elena Udrea, de hoţie şi incompetenţă. CE va demonstra cât a fost incompetenţă şi cât a fost hoţie”, a declarat Cătălin Ivan.

Acesta a declarat că analiza Comisiei Europene a identificat mai multe proiecte neeligibile care au primit finanțare.

„De asemenea, se vorbeşte şi despre încălcări ale normelor privind achiziţiile publice şi aici mai apare un vinovat, doamna Trăilă, candidat iarăşi din partea PDL pe un colegiu din România. (…) Doi candidaţi ai ARD se fac vinovaţi de o fraudă de 505 milioane euro, fraudă ce va fi dovedită de CE, fiindcă CE nu vorbeşte de suspiciuni de fraudă decât dacă este aproape sigură că frauda există. Frauda încă nu este dovedită, dar ancheta este în desfăşurare”, a declarat europarlamentarul PSD.

„Raportul este public, este destul de stufos. Problemele menţionate în acest raport sunt legate de managementul de utilizare a fondurilor europene. Nu apar aici problemele legate de beneficiari. Acest raport a fost discutat în Comisia de control bugetar a PE. Ministrul de Finanţe este invitat în Comisie pentru a prezenta viziunea USL referitoare la fondurile europene, pentru ca aceste situaţii să nu mai apară. Întâlnirea va fi stabilită pentru perioada imediat următoare, în funcţie de calendarul ministrului şi al membrilor Comisiei”, a mai afirmat Ivan.

PREMIERUL PIONTA:DIVERSIUNEA LUI BASESCU PENTRU A ACOPERI”AFACEREA TRASCULESCU!”

12 nov.

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, că preşedintele Traian Băsescu nu este cel care să poată să solicite Parlamentului rediscutarea cazurilor lui Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre, deoarece şeful statului nu are calitatea pentru a solicita acest lucru în locul DNA.

Ponta a fost întrebat cum vede solicitarea formulată de către preşedintele Traian Băsescu legată de discutarea cazurilor foştilor miniştri Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre, odată cu cel al deputatului PDL Alin Trăşculescu.

„Trebuie să existe o solicitare în acest sens. Nu preşedintele trebuie să ceară acest lucru, trebuie să ceară DNA acest lucru şi, din câte ştiu, Traian Băsescu nu este preşedintele DNA”, a spus Ponta.

Traian Băsescu a cerut Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să se ia în discuţie şi cazurile Victor Paul Dobre şi Laszlo Borbely când se discută cazul Alin Trăşculescu.

INTAIUL DEMIS PENAL AL ROMANIEI NU ARE DREPTUL MORAL SA CEARA DEPUTATILOR RELUAREA VOTULUI PENTRU BORBELY SI DOBRE!

12 nov.

Băsescu cere deputaţilor reluarea votului pentru Borbely şi Dobre.

Traian Băsescu a cerut Camerei Deputaţilor să discute şi cererile procurorilor în cazurile deputatului UDMR Laszlo Borbely şi a liberalului Victor Paul Dobre, din moment ce se vor reuni şi pentru a discuta situaţia deputatului PDL Alin Trăşculescu.

Anunţul a fost făcut de liderul deputaţilor PDL Mircea Toader, luni, după şedinţa Biroului Permanent.
El a spus că preşedintele a adresat o scrisoare conducerii Camerei în care a solicitat să se analizeze oportunitatea discutării cazurilor Dobre şi Borbely odată cu sesizarea MJ în cazul Trăşculescu. Toader a spus că solicitarea a fost trimisă Comisiei Juridice, pentru un punct de vedere.

„Având în vedere faptul că în momentul de faţă la Camera Deputaţilor este posibil să luaţi în discuţie solicitarea de ridicare a imunităţii parlamentare a domnului deputat Alin Trăşculescu vă rog să găsiţi, cu respectarea legislaţiei şi a procedurilor parlamentare, căile legale pentru a relua dezbaterea cu privire la cele două solicitări ale Parchetului general de pe lângă ICCJ privind încuviinţarea începerii urmăririi penale faţă de domnii deputaţi (foşti miniştri) Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre, pentru a permite autorităţii judecătoreşti să-şi desfăşoare activitatea în absenţa oricăror influenţe sau obstrucţii”, se menţionează în scrisoarea lui Băsescu.

El a mai arătat că în calitate de preşedinte al României şi în virtutea atribuţiei constituţionale de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice semnalează că în perspectiva noului raport de ţară (MCV) „orice încercare de blocare a activităţii autorităţii judecătoreşti va conduce la neîndeplinirea de către România a condiţionalităţilor asumate în cazul MCV cu consecinţe grave în planul reformei justiţiei şi luptei împotriva corupţiei”.

Băsescu a mai susţinut că are convingerea că se vor face toate demersurile legale necesare astfel încât autorităţile judecătoreşti competente să-şi deruleze în continuare activitatea de cercetare.

Camera Deputaţilor a respins, în 11 septembrie, solicitările de aprobare a începerii urmăririi penale împotriva foştilor miniştri Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre.

Astfel, în cazul lui Victor Paul Dobre s-au înregistrat 47 de voturi „pentru” ridicarea imunităţii şi 183 de voturi „împotrivă”.

Pentru ridicarea imunităţii lui Laszlo Borbely s-au înregistrat 53 de voturi „pentru” şi 181 de voturi „împotrivă”.

În 10 august, Parchetul ÎCCJ a cerut Camerei Deputaţilor avizul pentru începerea urmăririi penale a fostului ministru al Administraţiei Victor Paul Dobre, care, alături de secretarul de stat Ioan Căbulea, au înaintat Curţii Constituţionale o adresă prin care precizau că MAI nu-şi poate asuma numărul de alegători.

În ce-l priveşte pe Borbely Laszlo acesta este acuzat de procurori de trafic de influenţă şi fals în declaraţiile de avere, în formă continuată.

Grijuliu nevoie mare cu politicienii din alte partide decât PDL

În 14 septembrie, Băsescu a făcut o vizită la Bruxelles, în cursul căreia a avut întâlniri cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, precum şi cu comisarul european pe Justiţie, Viviane Reding. Într-o conferinţă de presă susţinută atunci la Bruxelles, Traian Băsescu declara că subiectul legat de neridicarea imunităţii parlamentare a doi foşti miniştri a fost amintit la întâlnirile de la Bruxelles şi menţiona că va avea o discuţie cu premierul Victor Ponta pe această chestiune.

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ROMAN SOLICITA AMBASADEI FEDERATIEI RUSE DATE SUPLIMENTARE DESPRE CETATEANUL ACUZAT DE SPIONAJ!

12 nov.

Ministerul Afacerilor Externe precizează că va comunica Ambasadei Rusiei la Bucureşti elementele suplimentare solicitate referitoare la situaţia cetăţeanului rus care încerca să părăsească România cu informaţii clasificate după ce vor fi puse la dispoziţie de către autorităţile române competente.

Într-un comunicat transmis luni AGERPRES, MAE confirmă că a primit de la Ambasada Federaţiei Ruse o notă verbală prin care se solicitau informaţii suplimentare referitoare la situaţia cetăţeanului rus O.M., care a fost depistat pe Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă”, în timp ce încerca să părăsească teritoriul României, având asupra sa documente şi hărţi geologice, emise de autorităţi ale statului român, conţinând informaţii şi date clasificate.

De asemenea, Ambasada a solicitat sprijinul Ministerului Afacerilor Externe pentru organizarea unei întâlniri a oficialilor din secţia consulară a Ambasadei cu cetăţeanul rus.

Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte că a transmis deja către partea rusă, la 30 octombrie, pe baza elementelor primite de la autorităţile române competente (DIICOT), clarificările necesare despre situaţia cetăţeanului Federaţiei Ruse împotriva căruia s-a dispus măsura interdicţiei de a părăsi localitatea, precizând că nicio altă măsură preventivă, cum ar fi reţinerea sau arestarea, nu a fost luată. Ministerul Afacerilor Externe menţionează că Ambasadei Federaţiei Ruse i s-au transmis, cu acea ocazie, inclusiv datele de identificare a persoanei în cauză.

„Ministerul Afacerilor Externe precizează că va comunica Ambasadei ruse elementele suplimentare solicitate după ce acestea vor fi puse la dispoziţia MAE de către autorităţile române competente”, se subliniază în comunicat.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe punctează că cetăţeanul rus în cauză se află în libertate, nefiind reţinut, arestat sau deţinut, faţă de acesta fiind dispusă măsura interzicerii de a părăsi localitatea (municipiul Bucureşti) timp de 30 de zile.

Prin urmare, MAE arată că în măsura în care cetăţeanul rus O.M. o doreşte, acesta poate contacta sau poate fi contactat de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, în orice moment, accesul cetăţeanului rus la oficialii consulari ai statului său nefiind, în niciun fel, îngrădit.

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează cercetări faţă un grup infracţional, constituit din persoane având cetăţenie rusă şi română, după ce un cetăţean rus a fost depistat, pe 19 noiembrie, pe Aeroportul Internaţional ”Henri Coandă”, în timp ce încerca să părăsească teritoriul României, având asupra sa documente şi hărţi geologice, emise de autorităţi ale statului român.

Potrivit DIICOT, documentele conţineau informaţii şi date clasificate privitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare aferente exploatărilor Moldova Nouă şi Suvorov.

DIICOT susţine că factori de decizie din cadrul SC IPROMIN SA Bucureşti au divulgat către persoane din mediul de afaceri din Federaţia Rusă informaţii şi documente clasificate, referitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare din zona Moldova Nouă, mai exact zăcământul de banatite şi zăcământul ‘Suvorov’.

CAZUL DEPUTATULUI PD-L ALIN TRASCULESCU DISCUTAT LUNI LA ORELE 13,00 IN BIROUL PERMANENT AL CAMEREI DEPUTATILOR!

12 nov.

Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor va fi convocat pentru luni la ora 13,00 pentru a discuta cazul deputatului PDL Alin Trăşculescu, a declarat duminică pentru AGERPRES preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

„Am fost informat despre situaţia lui Alin Trăşculescu de către Ministrul Justiţiei de azi-noapte, când a fost reţinut, este prevăzut în Constituţie că trebuie să fiu informat. Voi convoca Biroul Permanent pentru luni la ora 13,00. Încă nu am primit scrisoarea de la DNA, se lucrează la ea”, a afirmat Zgonea.

El a adăugat că, potrivit procedurilor parlamentare, în momentul în care primeşte solicitarea de la DNA trebuie să convoace BP. Acesta va trimite solicitarea către Comisia juridică, for care are cinci zile la dispoziţie pentru a elabora un raport. În acest interval, comisia poate cere de la Ministerul Justiţiei orice fel de document cu privire la cazul dezbătut, cu aprobarea BP şi sub semnătura preşedintelui Camerei.

„Raportul pe care îl va face Comisia juridică se duce la BP iar de aici pleacă la grupul parlamentar din care face parte deputatul în cauză, grupul având la dispoziţie câteva zile pentru a-şi spune punctul de vedere. Toate aceste puncte de vedere se pun pe ordinea de zi a plenului Camerei, care decide dacă dă curs cererii DNA sau nu. Camera are la dispoziţie 20 de zile pentru a decide într-un fel sau altul”, a mai precizat Zgonea.

MJ a anunţat duminică, printr-un comunicat, că ministrul Justiţiei l-a informat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra percheziţiei şi reţinerii deputatului Alin-Silviu Trăşculescu, acuzat de săvârşirea unei infracţiuni flagrante de corupţie ce face obiectul unui dosar penal instrumentat de procurorii anticorupţie.

Preşedintele PDL Vrancea, deputatul Alin Trăşculescu, a fost reţinut de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru 24 de ore, după ce a fost prins în flagrant, fiind acuzat de fapte de corupţie.

SPICE GIRLS – SAY YOU’LL BE THERE!

12 nov.

%d blogeri au apreciat asta: