Arhiva | 2:50 pm

PREMIERUL SLOVAC ,ROBERT FICO SI-A ANULAT INILNIREA CU DEMISUL PENAL TRAIAN BASESCU!

27 nov.

Premierul slovac, Robert Fico, aflat la Palatul Victoria, şi-a cerut scuze pentru că îşi scurtează vizita în România, explicând că procedează astfel din cauza unor probleme sociale pe care le are în ţara sa şi cerând scuze şi preşedintelui Traian Băsescu pentru anularea întrevederii cu acesta.

Premierul slovac s-a întâlnit cu premierul Victor Ponta, întrevedere la finalul căreia cei doi au susţinut o conferinţă comună de presă.

„Îmi pare foarte rău că trebuie să scurtez vizita mea de astăzi din România, deoarece trebuie să mă întorc să discut nişte probleme legate de situaţia socială din ţară. De aceea, doresc să îmi cer scuze atât domnului prim-ministru, pentru că a trebuit să-mi scurtez timpul de discuţii, cât şi domnului preşedinte, că nu voi mai putea avea întâlnirea”, a spus Fico.

Profesorii din şcolile primare şi secundare din Slovacia alături de profesori universitari au declanşat o grevă pe perioadă nedeterminată, cea mai mare mişcade de protest făcută vreodată în sectorul educaţiei, iniţiată în scopul de a condamna tăierile salariale de 10%.

Guvernul slovac a propus săptămâna trecută o scădere salarială de 5%, în timp ce sindicatul cere o creştere de 10% pentru toţi angajaţii din educaţie, deopotrivă profesor şi cadre non-didactice.

Reclame

MARIUS IACOB PROCURORUL DIN „CAZUL ELODIA”L-O SPALAT PE BASESCU „MARDEIASUL” IN DOSARUL CHITIC!

27 nov.

Marius Iacob, procurorul care a instrumentat dosarul dispărutei Elodia, în urma cărei instrumentări soțul-polițist Cioacă este în libertate, îl scoate basma curată pe Traian Băsescu în dosarul de vătămare corporală deschis în urma plângerii avocatului Daniel Chitic. Acesta din urmă ne-a trimis la redacție o scrisoare deschisă de protest, scrisă sub forma unui pamflet la adresa procurorului Marius Iacob și a sistemului pe care îl reprezintă.

„În această dimineață am avut parte de o „surpriză” de proporții. Am găsit în cutia poștală ceva cu totul neașteptat: o comunicare de la Parchetul General prin care procurorul șef de la Secția de urmărire penală Marius Iacob – „Căutătorul de Elodii” – îmi comunica faptul că „după examinarea lucrărilor dosarului” a dispus „respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de numitul Chitic Mircea Victor Daniel împotriva soluției adoptată în dosarul 1169/P/2010 al PICCJ – secția de urmărire penală”, după care, în baza cererii mele, în mod evident neîntemeiată, „infirmă parțial” totuși „ca nelegală soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de Băsescu Traian pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 cod Penal” și după adâncă chibzuință schimbă temeiului juridic „din art. 10 lit. f Cpp în art. 10 lit. a Cpp”… Desigur, toate celelalte dispoziții ale Rezoluției atacate în mod mârșav și neîntemeiat de subsemnatul au rămas neschimbate.
Ce vrea să spună asta? Simplu: după ce a căutat-o fără succes pe Elodia, procurorul Marius Iacob a reușit în sfârșit o performanță în cariera sa: a reperat onoarea lui Băsescu Traian, căutată cu înverșunare de toată lumea mai abitir decât Elodia, onoare pe care a găsit-o feciorelnică sfios ascunsă între filele unui dosar în care… nu s-au administrat probe pe motiv de imunitate.
Numai ca ea, onoarea prezidentului, nu trebuia să rămână nici măcar umbrită de un dubiu care în mod injust să o maculeze, motiv pentru care, după ce în prealabil a întârit spre știința tuturor faptul că „în raport de dispozițiile constituționale se constată că președintele în funcție nu poate fi cercetat, dedus judecății sau judecat pentru săvârșirea de acte penale, cu excepția infracțiunii de înaltă trădare” , procurorul veșnic rămas în questa Elodiei a constatat că „având în vedere actele premergătoare urmăririi penale efectuate cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe (…) nu confirmă existența faptei în materialitatea ei, persoana vătămată nefiind agresată fizic nici de lucrătorii serviciului menționat și nici de BĂSESCU TRAIAN, în cauză fiind incidente disp. art. 10 lit. a Cpp”, ceea ce l-a îndreptățit să conchidă că „fapta nu există”…
Surpriza pe care spuneam mai sus că am avut-o la citirea acestei rezoluții nu e faptul că a confirmat o soluție pe care nici cei mai optimiști susținători ai ideii de independență a justiției nu ar fi crezut că va putea fi infirmată, surprinzător este modul în care a fost confirmată. Astfel, după ce ani de zile a scotocit după dovezi solide ale satisfacerii nevoilor de către Cioacă in pasul Rucăr Bran, procurorul al cărui nume are rezonanțe otv-iste, după ce în prealabil a făcut un pas major în cariera sa susținut de Nașul tuturor (care este în tot și în toate), s-a simțit dator ca în dosarul în care făptuitor este însăși Cârmaciul fără pereche să caute in stră-fundurile inteplepciunii câteva dâre de știință procedural penală, pe care apoi s-a scremut să le exhibe în rezoluția din 20.11.2012. Rezultatul, așteptat de altfel, e dezamăgitor doar prin lipsa sa de consistență, apoșenia ei fiind depășită doar de miasmele pestilențiale de portocală stricată, vâscozitatea rezoluției fiind asemănătoare cu „producția” unui nou născut în profesie și nicidecum vârtoasă și erectă așa cum ne-am fi putut aștepta de la primul între procurorii „de urmărire penală și criminalistică”…
Nota lejer parodiatoare pe care am încercat să o dau descrierii acestui „fapt divers” are unica menire de a ascunde o imensă supărare, legată nu de această soluție, nu de faptul că trăim într-o țară în care bunul plac al câtorva devine lege, ci legată exclusiv de calitatea indivizior al căror bun plac devine lege pentru noi… E înfiorător de trist să vezi că cei plătiți din proprii tăi bani pentru a te călca pe cap, cocoțați sub ochii tăi în vârful lanțului trofic al societății românești, nu sunt nici măcar inteligenți sau calificați… sunt doar niște șmenari de colț de stradă. Și chiar mai trist decât asta este să realizezi, acum, în prag de zi națională, posibilitatea ca versurile eminesciene „la trecutu-ți mare, mare viitor” ar putea să îndeplinească o funcțiune profetică…

PS Desigur că voi ataca „în termen” rezoluția procurorului șef peste otv-iști… și desigur mă aștept ca la Înalta Curte să fiu judecat de către un judecător calificat și integru, cu „Nașul în sufelt”, care să confirme NUP-ul prezidențial și eventual să mă condamne direct și fără drept de apel la 15-20 ani de închisoare pentru „Trădare” (155 C.p.), „Acțiuni dușmănoase contra statului” (158 C.p.), „Atentatul care pune în pericol siguranța statului” (art. 160 C.p.), „Subminarea puterii de stat” (art. 162 C.p.), „Actele de diversiune” (art. 163 C.p.), „Subminarea economiei naționale” (art. 165 C.p.), „Propagande în favoarea statului totalitar” (art. 166 C.pen.), și desigur „Acțiuni împotriva ordinii constituționale” (art. 166 C.p.), toate cu aplicațiunea art. 33 c.pen. (Concursul de infracțiuni)… Cu toate astea, un defect major de caracter mă determină să merg până la capăt, oricare ar fi el, căci revenind la nesecatul izvor de inspirație Eminescian voi spune că „bucuroși le-om duce toate, de e pace sau război”! Sau poate în speță ar fi mai potrivit un citat din Caragiale: „Curat murdar, coane Fănică”!. „

MINISTRUL APARARII NATIONALE CORNELIU DOBRITOIU NU INTENTIONEAZA SA RASPUNDA JIGNIRII SCELERATULUI BASESCU!

27 nov.

Ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a declarat la România TV că nu intenţionează să-i răspundă lui Traian Băsescu, după ce acesta i s-a adresat ministrului cu apelativul „Moş Teacă”. „Băsescu este liber să pună etichete pe cine vrea domnia sa. Eu am făcut mai multe şcoli, am lucrat la NATO şi vă garantez că oficialităţile NATO nu m-ar fi selecţionat dacă aş fi fost un om după descrierea lui Traian Băsescu”, a spus Corneliu Dobriţoiu.

Corneliu Dobriţoiu şi consilierul prezindenţial Iulian Fota au avut un schimb dur de replici, luni, în Aula Academiei Române, pe tema strategiei naţionale de apărare, primul criticând conţinutul documentului, iar celălalt acuzându-l pe ministru de minciună şi politizare.

REMEMBER 15/28 NOIEMBRIE 1918:DECLARATIA DE UNIRE A BUKOVINEI CU ROMANIA!

27 nov.

Congresul general proclamă unirea cu România.

La iniţiativa fruntaşilor luptei naţionale Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina, pentru a hotărâ soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti. Totodată s-a format un Consiliu Naţional, prezidat de Dionisie Bejan şi având în componenţa sa reprezentanţi din toate păturile sociale şi din toate judeţele provinciei.

Consiliul Naţional a înfiinţat un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. La rândul lui, acest guvern provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte era Iancu Flondor, vicepreşedinţi erau Dinionsie Bejan, Dori Popovici şi Sextil Puşcariu, iar secretari erau Vasile Bodnărescu, Radu Sbiera şi L. Tomoioagă.
Pentru că unirea proclamată de adunarea de la 27 octombrie să fie făcută în completă legalitate, s-au strâns legăturile cu guvernul român aflat la Iaşi şi s-au pregătit toate etapele necesare unirii provinciei cu Regatul Român. Riscul era ca unirea să nu fie recunoscută pe plan internaţional, ceea ce s-a şi întâmplat într-o primă fază. Astfel, a doua zi după intrarea armatei române în Cernăuţi, Consiliul Naţional a adoptat o constituţie provizorie, care reglementa principiile fundamentale ale provinciei.

În fine, mult-aşteptatul Congres general al Bucovinei s-a desfăşurat la 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuţi, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Mii de locuitori din toate colţurile provinciei au venit la Chişinău să participe la marele eveniment. Au participat reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocuitoare (români, polonezi, ruteni, germani). În fruntea adunării s-au aflat Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor. La propunerea lui Flondor, congresul a votat cu majoritate zdrobitoare de voturi „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

Era al doilea mare moment al Marii Uniri, după ce Basarabia se unise cu Ţara Mamă în aprilie. După Cernăuţi, toate privirile românimii se îndreptau către Alba Iulia, unde urma să aibă loc ultimul act din procesul de desăvârşire al României Mari.
Recunoaşterea unirii

După congres, o delegaţie formată din mitropolitul Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Ion Nistor, Dionisie Bejan şi reprezentanţi ai minorităţilor, a mers la Iaşi, unde se aflau încă guvernul şi curtea regală, şi a remis regelui Ferdinand I actul unirii Bucovinei cu România. La 18 decembrie era promulgat decretul lege pentru consfinţirea unirii Bucovinei. Acesta prevedea ca din partea Bucovinei să intre în guvern 2 miniştri de stat fără portofoliu, unul delegat cu administraţia la Cernăuţi, celălalt la Bucureşti.

Recunoaşterea internaţională a fost un proces complicat mai ales de refuzul Ucrainei de a recunoaşte unirea. Recunoaşterea internaţională a unirii avea să vină un an mai târziu, la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria.

Congresul general proclamă unirea cu România

La iniţiativa fruntaşilor luptei naţionale Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina, pentru a hotărâ soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti. Totodată s-a format un Consiliu Naţional, prezidat de Dionisie Bejan şi având în componenţa sa reprezentanţi din toate păturile sociale şi din toate judeţele provinciei.

Consiliul Naţional a înfiinţat un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. La rândul lui, acest guvern provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte era Iancu Flondor, vicepreşedinţi erau Dinionsie Bejan, Dori Popovici şi Sextil Puşcariu, iar secretari erau Vasile Bodnărescu, Radu Sbiera şi L. Tomoioagă. Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918

„Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!

Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.

Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranităţii naţionale,
Hotărâm:

Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.

PSY – GANGNAM STYLE!

27 nov.

THE PUSSYCAT DOLLS – DON’T CHA!

27 nov.

BRITNEY SPEARS – CRAZY!

27 nov.

%d blogeri au apreciat asta: