Arhiva | 10:34 am

Sfintele Sarbatori in inchisorile comuniste. VIDEO. Marturia lui Grigore Caraza, 21 de ani de temnita, si a lui Ioan Ianolide, nou martir al lui Hristos!

25 dec.

Pe măsură ce trec tot mai mulţi ani de la căderea comunismului parcă amintirile despre suferinţele din timpul persecuţiei ateiste sunt tot mai eludate. Sunt tot mai uitate faptele mărturisitorilor creştini autentici (nu ideologici!) demne de a fi comparate cu cele din perioada creştinismului primar. Multe dintre aceste secvenţe din vremea persecuţiei comuniste par de neimaginat, atunci când le lecturăm din memorialistica ce ne-a rămas. Dar aşa s-au întâmplat, iar acestea sunt întărite fie de alte izvoare memorialistice, fie de cele documentare. Pentru că suntem în pragul marelui praznic al Naşterii Domnului, am găsit potrivit să ne amintim cum se împărtăşeau deţinuţii din temniţa Piteştiului de Crăciunul lui 1949, prin amintirile lui Ioan Ianolide, un profund trăitor creştin:

Craciunul-in-inchisorile-comuniste-Sfintii-Inchisorilor

“Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti. Dormeam câte doi într-un pat strâmt, de fier, cu un soi de saltele fără paie, cu praf, prin care simţeam fierul şi frigul.

În Ajun mă mărturisisem, la semnalul dat de ţeava caloriferului dintr-o celulă unde era un preot. Acesta a făcut dezlegările pentru Sfânta Spovedanie. Fiecare se aduna în sineşi, în faţa lui Dumnezeu şi se privea ca-n oglindă în goliciunea sa de humă străbătută de ispite. Gândurile sunt intense şi năpraznice în temniţa în care stai şaisprezece ore din zi condamnat la inactivitate, fără a mai avea ce discuta cu vecinii. Aici sufletele se pipăie reciproc unele pe altele.

După ce toţi s-au culcat, eu am rămas rezemat de capul patului, cu pleoapele lăsate, cu capul ridicat, rugându-mă în ritmul pulsului pe care îl auzeam şi-l simţeam bine. Încercam să-L descopăr pe Iisus şi-L chemam în acea scurtă rugăciune a inimii. Uitam de foame, ger şi teroare. Timpul se dilata, devenea lent, imens şi calm. Sufletul acoperea lumea şi evada din temniţă. Încercam să lepăd totul şi să rămân numai cu Dumnezeu. Bucurii mă inundau în cele din adâncuri, înţelesuri noi se desluşeau şi cerurile se deschideau uimitor.

Într-un târziu m-am decis să mă cuminec. Se spuseseră de către preot şi rugăciunile pentru Taina Sfintei Împărtăşanii. Am căutat într-o cută a hainei cu zeci de petice puse unul peste altul şi dintr-un săculeţ minuscul de mătase am scos o bobiţă de Sfinte Taine mică, ascunsă într-un bob de mei, pe care o păstram ca pe cel mai scump odor. Sfintele pătrunseseră în temniţă pe căi ocolite şi primejdioase, printr-un călugăr arestat cu vreo doi ani în urmă şi care încredinţase Pâinea şi Vinul deţinuţilor ce doreau să se împărtăşească. Voind deci să iau fărâmitura de cuminecătură, nu ştiu cum s-a făcut că mi-a căzut jos. Am început să o caut febril, însă n-am găsit-o.

Colind ceresc – de Radu Gyr – Concert de colinde… de ZiaristiOnlineTV

Cuminecare de Crăciunul anului 1949 în temniţa Piteştiului
de Adrian Nicolae Petcu.

Ioan-Ianolide

Atunci am decis să şterg cu limba o porţiune de duşumea unde consideram că a căzut, dar tot n-am găsit-o. Am crezut însă că sfânta cuminecătură a avut loc. M-am înseninat şi am revenit pe marginea patului, în rugăciune”.

Grigore Caraza – Sfintele Sarbatori in închisori de ZiaristiOnlineTV

Despre marturistorul Grigore Caraza, care la 1 Februarie 2013 implineste 84 de ani. Multi inainte!

Grigore-Caraza-Marturistor-al-lui-Hristos-in-temnitele-comuniste

• Grigore Caraza, una din figurile proeminente ale rezistentei anticomuniste din România • a fost condamnat în total la 47 de ani de muncã silnicã, temnitã grea si domiciliu fortat în Bãrãgan • dupã gratii a stat 21 de ani în penitenciarele de la Piatra-Neamt, Bacãu, Galata-Iasi, Vãcãresti, Jilava, Tg. Ocna si Aiud • printre camarazii sãi de suferintã în închisorile comuniste s-au aflat Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stãniloaie, Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon, etc •

Copilãria, adolescenta
In anul 1929, pe 1 februarie, în familia gospodarilor munteni, Ioana si Vasile Caraza din Poiana Teiului, judetul Neamt, se nãstea Grigore, al cincilea din cei sase copii ai acestora. Dupã ce terminã scoala primarã în satul natal, urmeazã Scoala Normalã „Gheorghe Asachi“ din Piatra-Neamt. În anul 1948, învãtãtorul inspector Ioan Olaru de la Borca, îl numeste director al Scolii Primare Cãlugãreni, comuna Poiana Teiului. Începuse perioada de stãpînire sovieticã în România, deci si pe valea Bistritei. În aceste conditii, învãtãtorul Grigore Caraza s-a angajat în lupta împotriva acelui regim comunist care era aservit interesului sovietic. În martie 1949, organizeazã rezistenta anticomunistã din aceastã zonã montanã si înfiinteazã împreunã cu un cunoscut organizatia anticomunistã „Frãtiile de Arme“. Este trãdat de „prietenul“ sãu si arestat în ziua de 31 august 1949. Securistii care l-au arestat chiar acasã erau condusi de lt. de Securitate M. Asofiei, comandantul Biroului de Securitate Borca.
În temnitã
Calvarul sãu pricinuit de organele de represiune începe cu cercetãrile si bãtãile de la Securitatea din Piatra-Neamt. A fost condamnat în trei etape, la 47 de ani muncã silnicã sau temnitã grea. Dupã gratii a suferit în perioada 31. 08. 1949 – 22. 07. 1977, cu trei întreruperi. În total 21 de ani, plus 2 ani domiciliu fortat în Bãrãgan. A intrat în temnitã de la vîrsta 20 de ani si a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Dupã eliberare, în vara lui 1977, a revenit în vizitã în satul natal, Poiana Teiului. Casa i-a fost dãrîmatã cu ocazia strãmutãrilor prilejuite de construirea barajului dela Bicaz. A mai gãsit doar douã trepte de la intrarea în casã. S-a asezat pe ele, a privit pãdurea din jur, Ceahlãul, a început sã plîngã… Viata sa, tineretea sa, s-au irosit în temnitele de la Piatra-Neamt, Bacãu, Galata-Iasi, Vãcãresti, Jilava, Tg. Ocna, Aiud. Numai la Aiud a suferit 18 ani, din care în zarcã, 8 ani. În aceste închisori a avut ca profesori mari personalitãti ale neamului românesc: Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stãniloaie s. a. Printre camarazii sãi de suferintã amintim pe Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Puiu Atanasiu, Filaret Gãmãlãu, M. Lungianu, Paulin Clapon s. a. A rezistat cumplitelor reeducãri organizate în temnitele de la Aiud în perioada 1960-1964, activitate condusã de colonelul de securiate Gh. Crãciun, comandantul închisorii. Îsi aminteste cu silã de anchetatorii sãi, de tortionari, de cei care l-au înfometat, l-au tinut în frig si mizerie, de informatorii care l-au împins, prin continutul notelor informative date, în prãpastie. Unii dintre acesti informatori, ca Traian Ungureanu sau Gh. Matase au scris 70 si 80 de note informative împotriva sa!
„Se elibereazã Grigore Caraza, nereeducat si ireducabil“
Grigore Caraza se numãrã printre cei 56 de fosti detinuti politici care au rezistat eroic reeducãrilor din iadul comunist. Cînd noi eram în libertate, în marea închisoare a tãrii, Grigore simtea cum trec pe lîngã el sãrbãtorile noastre: Nasterea Domnului, Anul Nou, Sfintele Pasti. Din celulã în celulã, a pãstrat în sufletul sãu imagini ale pãrintilor, fratelui surorilor sale, prietenilor si muntilor sãi rãmasi undeva departe. Au trecut în chinuri cele 160 de zile de izolare, cele 40 de zile de greva foamei sau durerea celor 106 de zile cu lanturi la picioare. Chiar în aceastã lume de infern, avînd o memorie de exceptie, în temnitã a memorat peste 10. 300 de versuri pe care le-a adus în libertate prin viu grai. O parte dintre ele au fost publicate pe pãmînt american de cãtre Zaharia – Zahu Panã în volumul intitulat „Poezii din închisoare“. Versuri alese, scoase din temnitã, fãrã hîrtie si stilou, erau creatii ale „sfintilor închisorilor“, printre care Nichifor Crainic si Radu Gyr. Este un moment înãltãtor dacã ai ocazia sã-l asculti cînd recitã „Balada codrului fãrã haiduc“ (185 de strofe) sau „Iisus în celulã“, ambele scrise de Radu Gyr. Lui Grigore Caraza, nici torturile, nici lipsurile de tot felul nu i-au schimbat sentimentele: iubirea de Dumnezeu si de neam. Cînd a fost eliberat din temnitã, în adresa pe care temnicerii au trimis-o securitãtii din Piatra-Neamt se preciza: „Se elibereazã Grigore Caraza, nereeducat si ireducabil“. În liberate, noi murim o singurã datã, dar el, dupã gratii, murea în fiecare clipã. Unde vã este tineretea, domnule Caraza? „Acolo, în acele celule strîmte, murdare, jilave si reci, în care intra cu greu lumina soarelui, cu tineta de fecale în interiorul ei, flãmînd si bolnav, din cînd în cînd anchetat, bãtut sau izolat sever“. Într-o noapte, în celula mortii a visat cã muntele Ceahlãu era din mãmãligã. Si el mînca cu poftã. Cînd s-a trezit din vis, cîrpa de sub cap era udã de saliva care i-a curs din gurã.
Exilul
Cu lacrimi în ochi, cu inima sfîsiatã de durere, dupã grele încercãri, în ziua de 23 mai 1980, Grigore Caraza ia drumul exilului. A ajuns în America (foto in spatele Parintelui Calciu). Acolo s-a revãzut cu fosti camarazi din temnitele comuniste. Pe data de 22 august 1996, la Casa Albã prima doamnã a SUA a pregãtit o receptie oficialã. Grigore Caraza a fost invitat în calitate de presedinte al Consiliului National Român pentru America si vicepresedinte pentru SUA al AFDP cu sediu la Geneva.
În Congresul american, la ONU, la posturile de radio „Vocea Americii“, „Europa liberã“, „BBC“ – Londra, Grigore Caraza, sotia sa, prietenii sãi Cicerone Ioanitescu, Mia Braia, P. C. Gheorghe Calciu, Mircea Cazacu s. a. au cerut drepturi si libetãti pentru românii de acasã si de pretutindeni. Congresmanilor americani le-a oferit documente prin care sã atragã atentia atentia asupra dezastrelor produse în România în timpul dictaturii ceausiste. Au cerut de asemenea ministrilor de externe din tãrile dezvoltate sã sustinã la ONU cauza României. Împreunã cu acestia a organizat demonstratii de protest pe pãmînt american sau în Europa, pentru binele românilor, împotriva imperiului sovietic.
Din nou acasã
Dupã 21 de ani de muncã la o companie din New-York, Grigore Caraza vine în România. Dorul de acasã a învins. S-a stabilit în Piatra-Neamt. În iulie 2004 primeste titlul de „Cetãtean de Onoare“ al comunei Poiana Teiului, iar în 2007, municipalitatea îi acordã titlul de „Cetãtean de Onoare“ al orasului Piatra-Neamt. Revenit pe plaiuri natale îsi viziteazã fostii camarazi, sustine conferinte tematice, aseazã plãci comemorative, aseazã troite în cimitire din Basarabia, a sprijinit moral si material ridicarea „Mausoleului de la Aiud“ închinat martirilor din temnita transilvanã, a oferit gratuit la prieteni 800 de exemplare din cartea sa intitultã „Aiud însîngerat“, a ajutat familii nevoiase. Ca scriitor, învãtãtorul Grigore Caraza, prin cartea sa ajunsã la a III-a editie ne perzintã un fragment din „Odiseea“ sa. Volumul a fost lansat la Poiana Teiului, la Bicaz, la Piatra-Neamt, la Bucuresti. Peste tot s-a bucurat de aprecierile specialistilor. Cartea sa se aflã si în Biblioteca Academiei Române, printre cãrtile de valoare ale Patriarhului BOR, ale Principesei Margareta a României, în biblioteci judetene si comunale, la mari personalitãti din tarã si strãinãtate. Volumul rãmîne ca o candelã-sperantã aprinsã pentru generatiile viitoare. Realizatoarea de televiziune (TVR) Lucia Hossu-Longin l-a vizitat în mod special, acasã la el, la New York. Ea a fãcut atunci numãrul 37 din prestigiosul serial „Memorialul durerii“, care a fost difuzat în întreaga tarã. În martie 2008, un alt realizator de televiziune, Cristi Tabãrã de la Pro Tv a fãcut un documentar despre fostul detinut Grigore Caraza, care a fost, de asemenea, difuzat în întreaga tarã.
La ceas aniversar
Valea Muntelui se mîndreste, printre altii, cu PC arhimandrit Iustin Pîrvu, staret al Mãnãstirii Petru-Vodã, dar si cu învãtãtorul-scriitor Grigore Caraza, fost detinut politic, care a luptat toatã viata pentru adevãr si care si-a servit patria voluntar, cu seninãtate si curaj. Este unul dintre putinii patrioti desãvîrsiti pe care îl mai avem printre noi. În camera sa intimã, în locul de rugãciune candela nu se stinge niciodatã, alãturi de icoana Maicii Domului care l-a însotit din România pînã în America si din nou acasã. De asemenea, se aflã la loc de cinste fotografii cu pãrintii, fratele, surorile sale, sute de cãrti cu autografe ale autorilor, presã strãinã în care a scris sau în care s-a scris despre el. A luptat, a suferit, a rãbdat, a învins si si-a pãstrat scînteia de divinitate. Pentru ce a fost maltratat de comunisti? Pentru cã si-a iubit Patria si pe Dumnezeu. Acum la cei 80 de ani este fericit pentru cã a fost prigonit pentru dreptate. Nimeni dintre cei care i-au irosit viata, fãrã drept, nu i-au cerut iertare. Anchetatorii sãi, tortionarii sãi, securistii care l-au batjocorit (care mai trãiesc) au o viatã lipsitã de griji, cu pensii care sfideazã orice bun simt. Ne mîndrim cu el. Si noi si generatiile care urmeazã îi datorãm respectul nostru. Grigore Caraza a fost unul dintre cei care au luptat pentru ca noi sã fim liberi.
Grigore Caraza – repere biografice
• 1929 – 1 februarie – se naste Grigore, al cincilea dintre cei sase copii ai lui Vasile si Ioanei Caraza • 1943 – absolvent al scolii Primare de 7 ani din Poiana Teiului; se înscrie la Scoala Normalã „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamt. • 1948 – întrerupe cursurile Scolii Normale din cauza situatiei materiale precare a familiei • 1948 – 1949 – învãtãtor în satul Cãlugãreni, din Poiana Teiului • 1949 – înfiinteazã o organizatie anticomunistã împreunã cu Pamfil Sãlãgeanu, din comuna Ceahlãu; pe 31 august este arestat • 1950 – 18 februarie, condamnat la 8 ani pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. • 1949 – 1957 – prima detentie politicã, executatã în cea mai mare parte în Penitenciarul Aiud. • 1957 – 23 ianuarie, eliberat de la Aiud • 1957 – 1958 – domiciliu obligatoriu în Bãrãgan, sat Rãchitoasa, regiunea Constanta. • 1958 – 20 septembrie, rearestat de la domiciliul obligatoriu • 1959 – 18 iunie, condamnat politic la 23 ani de muncã silnicã pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale • 1959 – 1964, detentie la Aiud • 1964 – pus în libertate pe 1 august (eliberat prin Decret de gratiere). • 1966 – reia studiile (fãrã frecventã si seral) la Liceul „Petru Rares“ din Piatra Neamt. • 1970 – 21 ianuarie – 30 martie, anchetat în stare de libertate; pe 31 martie este arestat si, deci, întrerupe din nou studiile; pe 11 iunie este condamnat la 10 ani pentru propagandã împotriva orînduirii comuniste. • 1970 – 1977 – detentie executatã în Aiud. • 1977 – 22 iulie, eliberat o zi mai tîrziu dupã ce Zarca Aiudului rãmãsese goalã; în septembrie se reînscrie la Liceul „Petru Rares“ pentru a mai face încã doi ani de scoalã (între timp seralul se mãrise la 5 ani). • 1979 – obtine diploma de bacalaureat la vîrsta de 50 de ani, dupã 18 ani de scoalã. • 1980 – 23 mai, pãrãseste tara; exil în SUA; locuieste la New York peste 21 ani; colaboreazã la periodicul „Cuvîntul românesc“, editat în Hamilton-Canada, semnînd cu pseudonimul Ig. Roger, precum si la Revista „Lupta românã“ de la Paris • 1986 – 18 martie, obtine cetãtenie americanã • 2001 – 17 iulie, se repatriazã • 2004 – 30 aprilie: i se acordã titlul „Cetãtean de Onoare“ al comunei Poiana Teiului.
• 2007 – 31 mai: i se acordã titlul „Cetãtean de Onoare“ al municipiului Piatra Neamt.

Sursa:http://ziaristionline.ro/

ENYA – WE WISH YOU MERRY CHRISTMAS!

25 dec.

ROBBIE WILLIAMS – SO THIS IS CHRISTMAS!

25 dec.

MARIAH CAREY -ALL I WANT FOR CHRISTMAS IS YOU!

25 dec.

ALL STARS – ASTAZI E CRACIUN!

25 dec.

STEFAN HRUSCA – CAND FOST A PRUNC MICUT IISUS!

25 dec.

STEFAN HRUSCA – O,CE VESTE MINUNATA!

25 dec.

%d blogeri au apreciat asta: