Arhiva |

MINISTRUL JUSTITIEI MONA PIVNICERU I-O SMOTOCIT BINE PE HAINEALA&COMP.DE LA CSM!

28 dec.

Mona Pivniceru i-a trimis joi preşedintelui Traian Băsescu propunerile sale pentru funcţiile de procurori-şefi ai DNA şi PG. Într-un comunicat de presă, ministrul Justiţei a realizat o analiză a interviurilor luate lui Tiberiu Niţu şi Ioan Irimie de către secţia pentru procurori a CSM, în urma cărora cei doi au primit aviz negativ. Pivniceru îi critică pe intervievatori, arătând că aceştia au avut un comportament deplasat, folosind un ton “inchizitorial” şi “expresii insinuante”, potrivit luju.ro.

mona-pivniceru-bogdan-stamatin

Mona Pivniceru i-a trimis joi lui Traian Băsescu propunerile sale pentru funcţiile de procurori-şefi ai DNA şi PG, propuneri care pe 22 noiembrie au primit aviz negativ din partea Secţiei pentru procurori a CSM. Avizul magistraţilor este unul consultativ, decidentul final fiind Traian Băsescu. Mona Pivniceru a făcut şi o analiză a modului în care au decurs chestionările lui Tiberiu Niţu şi Ioan Irimie.

Minitrul Justiţiei punctează că cele două interviuri trebuiau derulate într-o atmoseră relaxantă, or, “în cadrul celor două interviuri (…), unii dintre membri au acţionat în mod neprofesionist şi au avut, contrar tehnicii de interviu, accente pronunţate de rigiditate şi de autoritarism”.

Hăineală & Co, tehnică de intervievare inadecvată

Ministerul precizează că unii dintre membrii comisiei de la CSM au încercat să pună în dificultate candidaţii. Spre exemplu, “unii dintre intervievatori au folosit în cursul interviului un ton inchizitorial, total inadecvat unui interviu la care participă magistraţi, ceea ce a condus la alterarea semnificativă a climatului de comunicare”, au fost adresate “întrebări în cascadă, confuze sau nerelevante”, au fost formulate întrebări “închise”, unele dintre acestea fiind repetate cu obstinaţie, dar şi întrebări orientate, insinuante”.

Ministerul a analizat avizele negative ale CSM arătând că “multe dintre aspectele reţinute nu au o bază reală sau o fundamentare detaliată […]“. Ministrul Justiţiei mai puncteaza şi faptul că lucrările celor doi (proiectele) nu au fost luate în discuţie la CSM şi nici nu au fost analizate.

De remarcat că Laura Codruţa Kovesi, când a fost numită pentru al doilea mandat în fruntea Parchetelor, avea aviz consultativ negativ de la CSM, aviz de care Traian Basescu nu a ţinut cont.

VA RESPECTA TRAIAN BASESCU „PACTUL DE COABITARE”SAU NU VA SEMNA NUMIRILE PROPUSE DE MINISTRUL JUSTITIEI,MONA PIVNICERU?!

28 dec.

În interiorul USL se vehiculează ipoteza că Traian Băsescu va semna numirile lui Ioan Irimie, la șefia Direcției Naționale Anticorupție, și a lui Tiberiu Nițu, în funcția de Procuror General. Ratificând propunerile ministrului Justiției, Mona Pivniceru, președintele nu ar face decât să respecte Acordul de coabitare, spun cei din USL.

1347977316Kovesi Laura,Morar Daniel Marius.Macovei,Basescu_MR (3)

De cealaltă parte, surse apropiate Palatului Cotroceni, contactate de DeCeNews, au negat categoric o astfel de intenție. Dimpotrivă, s-ar pregăti respingerea celor două propuneri, pe baza avizului negativ al CSM, sau cel puțin așa au aflat colaboratorii lui Traian Băsescu. Oricum, o amânare poate fi justificată de calendarul Sărbătorilor, iar după 4 ianuarie se va cunoaște și raportul de forțe din CSM, unde se așteaptă o rocadă gen Putin-Medvedev, a echipei Ghica-Hăineală, favorabilă președintelui.

Varianta în care Băsescu cedează fără luptă cele două funcții convine USL, nu doar din perspectiva înlocuirii unor persoane considerate drept oamenii președintelui, ci și din punct de vedere electoral. S-ar justifica, astfel, de ce a fost necesară semnarea unui ”acord de pace” și s-ar consolida imaginea de învingători în lupta cu Băsescu. Un președinte care e tolerat la Cotroceni, dar a fost lipsit de putere, poate fi trofeul pe care USL îl oferă celor 7,4 milioane de români care au făcut posibilă guvernarea Ponta. În condițiile unei crize economice devastatoare și cu un Băsescu neschimbat, USL nu ar avea nimic de oferit electoratului.

Pentru PDL, numirea șefilor de Parchete are o importanță mai mare decât simpla protecție în fața anchetelor. Semnalul dat de Traian Băsescu, în caz că semnează, poate fi devastator pentru Opoziție. Acesta s-ar putea interpreta drept o abandonare a luptei, după negocierea unei soluții personale. Cu alte cuvinte, Băsescu și-a asigurat propria funcție, dar nu este interesat de ceilalți, lăsați să se descurce cum vor putea, ca pe o navă, când se transmite mesajul ”scapă cine poate”.

În aceste condiții, oamenii plasați de regimul Băsescu în instituțiile cheie ale statului vor fi mult mai ușor de dislocat. Fără coordonare și fără motivare, rețeaua nu va mai putea funcționa, iar dezertările vor dinamita partidul, rămas fără lider.

O a treia variantă, vehiculată în mass media, este că scorul va rămâne 1-1, adică va trece o propunere a ministrului Justiției și alta a președintelui. Ipoteza este justificată de o prezumtivă intervenție externă, prin care s-a impus calmarea situației din România. Acest scenariu ar fi presupus, însă, reluarea procedurilor de numire, care au fost derulate până la semnarea Actului de coabitare.

ANUL 2012:INCEPUTUL SFARSITULUI REGIMULUI POLITIENESC BASESCU.ANUL 2013 ,ESTE ANUL DEMITERII LUI TRAIAN BASESCU!

28 dec.

Traian Băsescu a început anul 2012 sub semnul scăderii de popularitate şi al protestelor împotriva sa, l-a continuat luptându-se să îşi menţină fotoliul de la Cotroceni, apelând la Curtea Constituţională pentru a reprezenta România la Consiliul European şi l-a încheiat cu desemnarea ca prim-ministru, pentru a doua oară, a social-democratului Victor Ponta, după ce declarase public că nu îi va mai încredinţa niciodată acestuia un mandat de premier.

Pentru şeful statului, 2012 a fost anul unor bătălii pierdute, al altora câştigate, dar mai ales al supravieţuirii.

A pierdut popularitate, confortul de a avea un Executiv în mâna partidului căruia îi aparţine şi pe care l-a condus, puterea de a-şi respecta propriile principii. A ieşit câştigător în lupta cu încercările Uniunii Social Liberale de a-l demite, dar şi din cea cu premierul Victor Ponta privind reprezentarea ţării la Consiliul European. De fiecare dată, în bătăliile câştigate preşedintele a avut drept arbitru Curtea Constituţională, dar a beneficiat şi de susţinerea unor importanţi lideri europeni.

***
„Sigur, nu-i spune nimeni domnului Arafat (dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii – n.r.) că nu are dreptul să aibă părerea că trebuie să rămână un sistem al statului sistemul de urgenţă, dar acest lucru îl exprimă, în primul rând, în interiorul ministerului şi, dacă nu găseşte înţelegere şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea!”, a fost declaraţia lui Traian Băsescu din luna ianuarie care i-a adus o scădere masivă de popularitate şi care a determinat lungul şir de proteste împotriva lui şi a guvernului condus la acea dată de democrat-liberalul Emil Boc.

După două săptămâni de la respectiva declaraţie, preşedintele a recunoscut că ieşirile sale împotriva lui Raed Arafat au fost o greşeală. „Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până acum. Excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public. Vezi intrările pe post în dispută cu Raed Arafat”, spunea Traian Băsescu, după ce mitingurile pro Arafat cuprinseseră întreaga ţară.

În contextul în care miile de protestatari îi cereau demisia, preşedintele afirma că nu ia în calcul o astfel de soluţie, pentru că şefii de stat nu pot face un asemenea gest într-o perioadă de criză.

„Sunt de meserie comandant de navă şi nu am ratat niciodată destinaţia. Nu o s-o ratez nici acum, cu România”, afirma preşedintele, la acea vreme, subliniind că nu intenţionează să demisioneze sub presiunea protestelor.

S-a încercat câştigarea „liniştii” protestatarilor prin gestul lui Emil Boc de a depune mandatul Cabinetului său. Următoarea mutare a preşedintelui a fost aceea de a-l pune în fruntea Executivului pe Mihai-Răzvan Ungureanu, cel care conducea Serviciul de Informaţii Externe. După câteva zile de la învestirea lui Ungureanu ca şef al Guvernului, preşedintele anunţa că i-a propus mai întâi lui Victor Ponta să preia funcţia de prim-ministru, dar acesta a refuzat. Liderul social-democraţilor a replicat, însă, că nu a fost vorba despre o propunere serioasă, ci mai degrabă despre o ironie.

Vocile de nemulţumire ale populaţiei erau din ce în ce mai stinse, însă, după mai puţin de 80 de zile de guvernare, Cabinetul Ungureanu a căzut, în urma unei moţiuni de cenzură iniţiate de parlamentarii Uniunii Social Liberale.

După consultări cu partidele parlamentare, Traian Băsescu l-a desemnat pe preşedintele PSD, Victor Ponta, drept candidat la funcţia de prim-ministru. Pe 8 mai, premierul Victor Ponta şi miniştrii Cabinetului său au depus jurământul de învestitură.

Astfel, pentru Traian Băsescu a început o nouă luptă, aceea de a-şi îndeplini atribuţiile având un Guvern şi o majoritate parlamentară în mâna adversarilor săi politici. În câteva din ieşirile publice de la Palatul Cotroceni, şeful statului l-a ironizat pe Victor Ponta, numindu-l „dottore”, cu referire la doctoratul pe care acesta îl are în Drept. La scurt timp, au apărut primele informaţii, iniţial în presa străină, cu privire la faptul că Victor Ponta şi-ar fi plagiat teza de doctorat.

Dincolo de ironiile făcute de o parte şi de alta, primele conflicte majore între Guvern şi Preşedinţie au pornit de la reprezentarea României la Bruxelles. Dacă Victor Ponta susţinea că el ar trebui să reprezinte ţara la Consiliul European, pentru că acolo se iau decizii ce trebuie apoi puse în practică de Guvern, Traian Băsescu afirma că, potrivit Constituţiei, preşedintele este cel care trebuie să reprezinte România pe plan extern.

Neputând ajunge la o înţelegere, cei doi au apelat la ajutor, fie de la Parlament, fie de la Curtea Constituţională. Victor Ponta a cerut un mandat de la Parlament pentru a participa la Consiliul European din 28 – 29 iunie, iar Legislativul a adoptat o declaraţie prin care a recomandat reprezentarea României de către premier. Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituţională, pentru a afla punctul de vedere al acesteia cu privire la cine trebuie să reprezinte România la reuniunea Consiliului European: preşedintele sau primul-ministru. CCR a decis în favoarea şefului statului.

În ciuda deciziei CCR, Victor Ponta a fost cel care a mers la lucrările reuniunii Consiliului European din 28 – 29 iunie, preşedintele susţinând ulterior că este pentru prima dată în perioada post-decembristă când un prim-ministru îşi asumă prerogativele şefului statului.

În luna iunie, tot mai multe voci din USL au afirmat că nu este exclusă declanşarea unei proceduri de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. Pe 5 iulie, Senatul şi Camera Deputaţilor s-au reunit în sesiune parlamentară extraordinară pentru a citi cererea USL privind suspendarea preşedintelui, iar a doua zi plenul Parlamentului, reunit din nou în şedinţă comună, a decis suspendarea lui Băsescu. Cel care a preluat funcţia de preşedinte interimar a fost preşedintele Senatului, liberalul Crin Antonescu.

29 iulie a fost data stabilită pentru desfăşurarea referendumului pentru demiterea preşedintelui.

Aflat în campanie, Traian Băsescu critica USL, acuzându-i pe politicienii Uniunii că nu respectă statul de drept şi că doresc să „pună mâna pe Justiţie”. El susţinea că apariţia crizei politice nu a fost determinată de reprezentarea României la Bruxelles, ci de condamnarea fostului premier Adrian Năstase.

Un episod de tensiune între Traian Băsescu, aflat în campanie, şi liderii noii Puteri a fost legat de liniile de comunicaţii speciale ce fuseseră instalate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale la sediul preşedintelui suspendat. După nemulţumiri exprimate public şi chiar într-o şedinţă a CSAT faţă de această situaţie de către Crin Antonescu, STS a întrerupt liniile speciale de comunicaţii instalate la sediul de campanie al lui Traian Băsescu.

În ceea ce priveşte strategia de campanie a preşedintelui suspendat, ea a fost construită pe baza legii de desfăşurare a referendumului care prevedea existenţa unui prag electoral de validare.

Dacă iniţial Traian Băsescu le transmitea cetăţenilor să meargă la vot pentru că nu vrea să câştige „la masa verde”, ulterior el i-a îndemnat pe români să nu voteze, pentru „a nu gira lovitura de stat”. De altfel, a fost prima dată în mandatul său de preşedinte când Traian Băsescu nu şi-a exercitat dreptul de vot.

La data de 1 august, Biroul Electoral Central a prezentat rezultatul final al referendumului – din 8.459.053 de alegători care au participat la scrutinul popular, 7.403.836 s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui, 943.375 împotrivă, iar 111.842 voturi au fost nule.

CCR a tranşat în 21 august problema referendumului, deşi a avut alte două termene prevăzute anterior, 12 septembrie şi 31 august. Cu un vot de şase la trei, CCR a constatat că la referendum nu au participat cel puţin jumătate plus unu din persoanele înscrise în listele electorale permanente pentru ca acesta să fie valabil în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 2 din Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Şapte zile mai târziu, preşedintele Traian Băsescu a revenit la Palatul Cotroceni, după 52 de zile de suspendare din funcţie, reluându-şi mandatul câştigat în urma alegerilor prezidenţiale din 2009. Astfel, Traian Băsescu supravieţuieşte şi celei de a doua suspendări din funcţie de când este preşedinte.

Decizia CCR a strânit însă o serie de nemulţumiri şi acuze lansate spre Institutul Naţional de Statistică, referitoare la faptul că nu ar fi fost prezentată cifra corectă a românilor cu drept de vot.

Mesajul preşedintelui la întoarcerea la Cotroceni a fost acela că instituţiile statului de drept au rămas în funcţiune, în urma situaţiei politice din luna iulie, iar România a fost resetată datorită faptului că acestea „au rămas în picioare”.

Criticând Puterea pentru faptul că prin acţiunile sale a izolat România pe plan extern, Băsescu a anunţat că intenţionează să instaleze la Cotroceni un sistem de comunicaţii direct cu ambasadele ţării noastre din străinătate, pentru a putea comunica, în cazul în care mesajul său nu ajunge la misiunile diplomatice. Iniţiativa a fost criticată de premier şi nu a mai ajuns să fie pusă în aplicare.

Printre primele acţiuni ale lui Traian Băsescu, odată cu reîntoarcerea la Cotroceni, s-a aflat trimiterea unei scrisori de mulţumire liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici care „s-au pronunţat în favoarea României” în timpul crizei politice din vară.

Dacă în timpul campaniei pentru referendum Traian Băsescu spunea că, în cazul în care va reveni la Cotroceni şi dacă USL va câştiga alegerile parlamentare, nu îi va mai încredinţa lui Victor Ponta mandatul de prim-ministru, la doar câteva luni a fost nevoit să acţioneze contrar celor spuse. După alegerile din 9 decembrie, în faţa unui rezultat ce i-a adus USL-ului o majoritate parlamentară mai mult decât confortabilă, Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta drept candidat la funcţia de premier.

Pe 12 decembrie, înainte de a anunţa public numele celui pe care îl desemnează prim-ministru, Traian Băsescu a avut o întrevedere cu copreşedinţii USL, Crin Antonescu şi Victor Ponta, la finalul căreia a semnat cu şeful Executivului un Acord de colaborare instituţională.

Acordul include, printre altele, un „cod de conduită general”, un „mecanism de soluţionare a disputelor”, precum şi spaţiile de responsabilitate care îi revin fiecăruia, printre care faptul că reprezentarea la Consiliul European îi revine şefului statului.

Deşi rolul Acordului pare a fi acela de a garanta o coabitare între Preşedinţie şi Guvern, rămâne ca viabilitatea acesteia să fie testată şi la nivelul discursurilor publice ale lui Traian Băsescu şi Victor Ponta.

Din punctul de vedere al marilor reforme, Băsescu a rămas şi în 2012 un promotor constant al ideii că este nevoie de reluarea activităţilor de exploatare a resurselor naturale, fie că este vorba de aur, cupru sau gaze de şist.

Preşedintele a relansat în acest an tema respectării rezultatului referendumului din 2009 care prevederea Parlament unicameral, cu 300 de parlamentari, dar şi pe cea a necesităţii revizuirii Constituţiei.

De asemenea, Traian Băsescu a continuat să susţină că trebuie făcută o nouă lege a Sănătăţii şi că este nevoie de o reorganizare teritorial-administrativă a ţării.

În 2012, preşedintele Băsescu a anunţat şi ce va face după ce îşi va încheia mandatul – o şcoală de politicieni. „M-am hotărât deja ce fac după ce nu voi mai fi preşedinte: fac o şcoală pentru politicieni. Fac o fundaţie, o ceva, în care să îi învăţ pe politicieni puţină politică”, spunea preşedintele în primăvara acestui an.

În anul care se încheie, Traian Băsescu a făcut şi o nouă achiziţie – şi-a cumpărat prima maşină a liniei de producţie B-MAX, produsă de fabrica Ford de la Craiova.

SEDINTA INCINSA LA CNA CARE ISI ALEGE NOUA CONDUCERE!

28 dec.

Consiliul Naţional al Audiovizualului s-a reunit, vineri, într-o şedinţă cu uşile închise în care urmează să îşi aleagă noua conducere.

cna-sigla-e1331044059315-300x168

Potrivit unor surse, pentru funcţia de preşedinte candidează Laura Georgescu, iar pentru funcţia de vicepreşedinte – Răsvan Popescu şi Lorand Turos.

La şedinţă sunt prezenţi 10 din cei 11 membri ai CNA, Christian Mititelu participând la reuniune prin sistem de videoconferinţă.

Structura CNA s-a modificat din 20 decembrie ca urmare a expirării mandatelor a şase membri şi intrării în vigoare a Hotărârii Parlamentului din 30 noiembrie prin care au fost numiţi alţi şase membri titulari.

Parlamentul i-a votat, pe 30 octombrie, pe Viorel Vasile Buda (PNL), Lorand Turos (UDMR), Maria Monica Gubernat (PSD), Răsvan Popescu (PSD), Florin Gabrea (reprezentant al Preşedinţiei) şi Laura Corina Georgescu (reprezentant al Guvernului) în calitate de membri titulari ai CNA, cu un mandat de şase ani.

Membrii supleanţi votaţi de plenul reunit în 30 octombrie sunt Gheorghe Bălăşoiu (PSD), Orsolya Eva Borsos (UDMR), Mircea Valeriu Deacă (Preşedinţie), Alexandru Ion Giboi (Guvern) şi Nicoleta Ioana Nicolae (PNL).

Mandatele expirate au aparţinut lui Răsvan Popescu (preşedinte CNA), Ioan Onisei (vicepreşedinte), Gelu Trandafir, Valeriu Mircea Deacă, Constantin Duţu şi Lorand Turos – membri titulari.

Din noul Consiliu vor mai face parte Narcisa Iorga, Cristina Trepcea, Christian Mititelu, Mihai Mălaimare şi Valentin – Alexandru Jucan, ale căror mandate validate de Parlament în 2008 şi 2012 vor expira în 2014 şi 2018.

Potrivit Legii audiovizualului şi regulamentului de organizare şi funcţionare a CNA, Consiliul este condus pentru un mandat de şase ani de un preşedinte, asimilat funcţiei de ministru, numit prin votul Parlamentului, dintre membrii Consiliului, la propunerea acestora.

Alegerea candidatului/ candidaţilor pentru funcţia de preşedinte şi/ sau de vicepreşedinte al CNA se face, prin vot secret. În cazul în care candidaţii nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a fi aleşi în funcţia de preşedinte şi/ sau vicepreşedinte, votul se poate relua de cel mult trei ori. Dacă nici în acest caz nu se reuşeşte alegerea candidatului pentru funcţia de preşedinte şi/ sau de vicepreşedinte, se declanşează o nouă procedură de alegere, cu respectarea condiţiilor prevăzute mai sus.

De la înfiinţarea CNA în 1992, Consiliul a avut cinci preşedinţi: Titus Raveica, Sorin Moldovan, Şerban Madgearu, Ralu Filip şi Răsvan Popescu.

VICEPRESEDINTELE PPMT SZILAGYI ZSOLT I-A CERUT LIDERULUI UDMR HUNOR KELEMEN SA PUBLICE PACTUL SEMNAT CU USL!

28 dec.

Vicepreşedintele PPMT Szilagyi Zsolt i-a cerut joi liderului UDMR, Kelemen Hunor, să-şi onoreze promisiunea făcută săptămâna trecută şi să facă public textul pactului semnat cu USL, dar şi anexele secrete care se referă, probabil, la articolul 1 din Constituţie.

1352569315kelemen-hunor21

‘Dacă într-adevăr s-a convenit că UDMR va da o declaraţie de loialitate articolului 1 din Constituţie, dacă este inclus în pact, nu se ştie exact, pentru că declaraţiile sunt ambigue, dacă aceste anexe secrete conţin şi alte clauze, vom afla oricum, dar nu putem merge mai departe decât dacă aceste lucruri sunt cunoscute,’ a declarat vicepreşedintele PPMT.

Szilagyi a precizat, în conferinţă de presă, că acest pact, semnat încă din timpul verii în preajma referendumului pentru demiterea preşedintelui ţării, este ‘cea mai mare surpriză, şocantă,’ dar care este, în acelaşi timp, ‘un semn al crizei politice şi morale’ al politicii duse de UDMR. El a amintit, în acest sens, primul pact secret, de la Neptun, la începutul anilor 90, când unii lideri au negociat în spatele conducerii de atunci, fără nici un mandat, acest stil de a face politică fiind continuat de reprezentanţii Uniunii, a susţinut Szilagyi.

Alături de Zatyko Gyula, preşedintele PPMT pe regiunea Partium, şi Csomortanyi Istvan, secretar general PPMT Bihor, liderul PPMT a declarat că anul 2012 a fost foarte important pentru PPMT, care, trecând prin alegeri locale şi parlamentare, se poate spune ‘cu satisfacţie’, chiar dacă nu au intrat în Parlament, că „este pe o curbă crescătoare”.

‘Am reuşit să fim prezenţi pe scena politică nu numai în Ardeal, dar şi la nivel naţional şi să punem câţiva piloni de bază în ceea ce priveşte construcţia partidului. (…) Temele alese de noi, autonomia şi federalismul, ne-au arătat că au o susţinere crescândă şi vom continua construirea partidului pe acest program,’ a menţionat Szilagyi.

La capitolul pierderi, el a apreciat ca o dezamăgire faptul că, deşi îl considerau ca posibil aliat, Partidul Civic Maghiar s-a dovedit a fi, din cauza liderilor, ‘un partid satelit al UDMR-ului’.

Cu toate că au propus la începutul anului ca politica maghiară să fie reconsiderată într-o nouă unitate, într-o coaliţie fundamentată de dialogul dintre politic, sfera civilă şi reprezentanţii clerului, ai Bisericilor istorice, intenţia PPMT a fost întâmpinată cu refuz, dar conducerea partidului este deschisă în continuare la dialog.

‘Vine un an extrem de greu, cu modificarea Constituţiei, reforma teritorial-administrativă şi chiar dacă ne ciocnim politic, eu cred că trebuie să pornim dialogul. Sperăm ca şi UDMR să accepte ideea ca dialogul politic să aibă loc nu numai cu USL sau cu alte partide din Parlament, ci şi cu partidele comunităţii pe care o reprezintă şi ei,’ a subliniat vicepreşedintele PPMT.

Szilagyi a atenţionat asupra celor aproape 600.000 de etnici maghiari care nu s-au prezentat la vot la alegerile parlamentare, un potenţial pentru creşterea partidului, dar şi faptul că o mare parte din etnici se simt nereprezentaţi sau ‘nu mai văd rostul exprimării votului’.

SHAKIRA – QUE ME QUEDES TU!

28 dec.

TACABRO – TACATA!

28 dec.

LOREEN – EUPHORIA!

28 dec.

CHERYL COLE – GHETTO BABY!

28 dec.

KE$HA – TIK TOK!

28 dec.

MANEVRA PAUL LAMBRINO-CAVAL-VIDEANU -TRAIAN BASESCU!

28 dec.

Paul Lambrino, unealta regimului Băsescu, a vândut pielea ursului din pădure.

Marţi a trecut aproape neobservată dezbaterea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui dosar extrem de important: averea Casei Regale a României este cerută în instanţă de cei care au cumpărat drepturile litigioase asupra aşa-zisei averi a aşa-zisului prinţ Paul Lambrino.

Ziariştii de la ziuanews.ro au făcut dezvăluiri uluitoare despre vânătoarea pe care Traian Băsescu şi grupul său de interese au declanşat-o de ani buni de zile pentru a pune mâna de patrimoniul Casei Regale. Cetăţeanul Paul Lambrino, auto-intitulat prinţ, şi-a vândut toate drepturile litigioase pe patru milioane de euro grupului de interese al lui Traian Băsescu, reprezentat de consultantul său şi al PDL de imagine, Tal Silberstein.

Pe scurt, regimul Băsescu profită de litigiul pe averea personală a lui Carol al II-lea, urmărind obţinerea bunurilor Coroanei României, bunuri evaluate la patru miliarde de euro.

“Zeci de palate, mănăstiri, chiar şi comune întregi, alături de mii de hectare de terenuri, ferme, sedii de bănci, de ambasade, de partide, Biblioteca Universitară, toate au fost pierdute ca la poker de aşa-zisul prinţ de România, Paul Filip Lambrino, progenitura bastardului Mircea Grigore Carol. Actorii din această telenovelă mioritică, începută la finele anilor ’40, au, în zilele noastre, reprezentaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce au manipulate politic destinul regal al lui Paul Lambrino. Traian Băsescu, Adriean Videanu şi Tal Silberstein, împreună cu Remus Truică şi Andrei Marcovici, au creat o infrastructură formată din off-shore-uri, firme de avocatură, judecători şi fonduri de investiţii, pentru a pune mâna pe ceea ce se cuvine de drept poporului român şi familiei regale a României, reprezentată de Mihai I al României.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, cum, mai înainte de a fi fost recunoscut ca aparţinând Casei Regale a României, prinţul Paul şi-a cesionat TOATE drepturile litigioase firmei Reciplia, reprezentată de Remus Truică. Copilul de casă al fostului premier Adrian Năstase nu a fost decât un paravan, societatea Reciplia fiind deţinută de un offshore, Reciplia LTD, în spatele căruia stă chiar Tahal Group, deţinut de Kardan, un holding israelian de investiţii. Foştii consilieri ai lui Tăriceanu, Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein, conduc companii din acest grup, fiind şi asociaţi cu Truică în mai multe companii. Suma pentru care Paul şi-a cesionat toate drepturile: patru milioane de euro. Valoarea reală a bunurilor înstrăinate de acesta: peste patru miliarde de euro.

După ce prinţul s-a declarat nemulţumit de banii pe care i-a primit, a încercat să rupă contractul cu cei de la Reciplia, introducând în joc o altă firmă, Lot Invest, o companie apropiată de fraţii Nicolae şi Florin Adi Caval. Aceştia din urmă sunt vechi parteneri cu fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, dar şi cu actualul preşedinte, Traian Băsescu.

O afacere încurcată, o încrengătură infernală de firme, politicieni şi aşa-zişi oameni de afaceri, cu zeci de bunuri care aşteaptă să fie recuperate, cu miliarde de euro în joc şi cu un singur adevăr absolut: istoria din palatele şi bisericile Casei Regale a fost vândută. Lui Truică.

Murfatlarul, Cotnariul şi Snagovul, cesionate

ZIUAnews vă arată, în exclusivitate, TOATE bunurile care aparţin Casei Regale a României şi pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate, printr-un simplu contract, numărul 299, din 1 noiembrie 2006, companiei Reciplia şi lui Truică.

• Teren – 8.000 de metri pătraţi, lângă „Mina Minovici”, în Bucureşti

• 52 de hectare de teren în Bucureşti, strada Jandarmieriei

• Teren – 2.000 de metri pătraţi, în Năvodari

• Ferma Regală „Băneasa”, plus 28,63 hectare

• Imobil în Bucureşti, strada Ion Ionescu de la Brad

• Staţia de montă de la Băneasa, plus 25 de hectare aferente, vecin cu Hipodromul „Băneasa”

• Teren de 2,66 hectare la Năvodari

• Moşia Regală Copăceni – 118,10 hectare – Comuna 1 Decembrie 1918

• Moşia Cocargeaua – Ialomiţa – 7.454 de hectare

• Balta Ezeru Mostiştea – comuna Mănăstirea – 1.062 hectare

• Balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă – 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie

• Moşia Zorleni (Vaslui) – 1.577 hectare

• Via Regală „Cotnari”, inclusiv Castelul, 13 hectare

• Via şi pepiniera „Murfatlar”, 72 de hectare din comuna Murfatlar, Constanţa

Palatul Elisabeta, sediul PDL şi intrarea de la Cotroceni, vândute de Paul

Prin acelaşi contract, prinţul Paul s-a angajat să îşi vândă şi drepturile litigioase asupra bunurilor a căror recuperare nu o începuse încă. Ca urmare a semnării contractului, Prinţul a primit un milion de euro, urmând ca celelalte trei milioane de euro să le primească dacă reuşea să obţină pădurea Snagov.

Lista cu imobilele date lui Truică şi companiei Reciplia SRL este una de-a dreptul spectaculoasă

• Imobilul din Eroii Sanitari, numărul 18, intrarea în Palatul Cotroceni

• Podgoria „Tohani”, Valea Călugărească

• Imobilul Bibliotecii Universitare, Piaţa Revoluţiei

• Imobilul Ambasadei Iranului, Lascăr Catargiu, nr. 39

• Imobilul de pe strada Latină, nr 10

• Palatul Elisabeta – Parcul Herăstrău

• Sediul ING Bank, Bulevardul Kiseleff, nr. 13

• Imobil Aleea Modrogan, numărul 1, sediul PDL

Moşiile de la Balcic, vândute printr-un act adiţional

În 4 aprilie 2007, la contractul iniţial semnat între Reciplia, prin Remus Truică şi prinţul Paul, a fost semnat un act adiţional, care prevedea cesionarea drepturilor asupra unor bunuri din Bulgaria, ale Casei Regale. Iată lista:

• Palatul Regal „Balcic”

• Vila „Malvi Dalga”

• Casa Suitelor

• Pavilioanele ce înconjoară Palatul Regal

• Biserica, templul şi capela „Stella Maris”

Conform aceluiaşi act adiţional, Paul ar fi trebuit să primească 36% din valoarea de piaţă totală a bunurilor din Bulgaria

Clădirea SRI, cesionată şi cerută de Paul

Prin cel de-al doilea act adiţional, încheiat în 4 octombrie 2007, Paul a cesionat către Reciplia, reprezentată de Truică, încă o serie de moşii şi terenuri, dar şi clădirea SRI de astăzi, cu menţiunea că Paul a precizat că pe aceasta doreşte să o păstreze, plătind 50% din valoarea acesteia către Reciplia. Iată lista:

• Vila Lupescu, actualul imobil SRI, imobil, plus teren

• Moşia Regală Broşteni, plus 39.885 hectare

• Castelul Medieşu Aurit, Satu Mare

• Castelul de vânătoare Poiana Itcanilor, compus din 40 de camere, plus 50 hectare teren din comuna Valea Putnei

• Castelul de vânătoare Lăpuşna, plus 4 hectare de teren în Mureş

• Moşia Regală Tersig, plus 709 hectare teren forestier în Caraş-Severin

• Pădurea Hereasca, 34,81 hectare în Călăraşi

ZIUAnews prezintă, în continuare, lista proprietăţilor care i-au aparţinut lui Carol al II-lea şi la care ar avea drept de moştenire atât Regele Mihai, cât şi fiul lui Carol Mircea Grigore, prinţul Paul de România.

• Ferma „Băneasa”, judeţul Ilfov: 28,43 hectare teren agricol, plus herghelie cu 28 cai şi 8 tineret pursânge englez şi 15 iepe pursânge englez şi următoarele autovehicule: 1 camion Chevrolet şi 1 bicicletă.

• Moşia „Mănăstirea”, judeţul Ilfov: 3.165,87 hectare teren agricol, plus 46 cai lipitani pursânge englez şi următoarele autovehicule: 4 camioane autocar (2 defecte), 1 turism Jeep Willys şi 1 motocicletă (moşia Mănăstirea).

• Moşia „Mănăstirea”, judeţul Ilfov: 596,20 hectare de pădure, cu întreg inventarul necesar exploatării.

• Scroviştea, judeţul Ilfov: 16,38 hectare teren agricol, cu întreg inventarul necesar exploatării, inclusiv 1 camion Ford şi 1 bicicletă.

• Ferma „Snagov”, judeţul Ilfov: 29,50 hectare teren agricol (inclusiv vie şi livadă), cu întreg inventarul necesar exploatării, inclusiv 1 camion Autocar (ferma Snagov, teren arabil, vie şi livadă de pomi fructiferi).

• Domeniul Broşteni, judeţul Neamţ: 39.885,38 hectare de pădure, cu inventarul respectiv, inclusiv următoarele autovehicule: 1 camion Ford şi 1 turism Jeep.

• Palatul Snagov, compus din 1 corp cu 25 camere, inclusiv parcul şi bazinul din faţa castelului, cu inventarul respectiv.

• Palatul de la Scroviştea, compus din patru corpuri, cu un total de 210 camere, (palatul şi anexele în curs de construcţie), precum şi toate materialele de construcţie.

• Castelul Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, compus din 1 corp

• Castelul Lăpuşna, judeţul Mureş, 6 corpuri cu un total de 23 de camere.

• Casa de vânătoare de la Lăpuşna: un corp cu un total de 40 camere, inclusiv parcul de 4 hectare.

• Comuna Scroviştea, Ilfov: 7 corpuri de clădiri rurale cu un total de 43 de camere cu inventarul respectiv.

Este important de precizat că dreptul la moştenirea acestor proprietăţi îi aparţine atât Regelui Mihai, cât şi prinţului Paul, dar şi fraţilor săi. Imediat după decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din 2011, Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale, a declarat: „Poţi să discuţi despre faptul că ai dreptul la o parte din averea lui Carol al II-lea, dar nu din toată averea Casei Regale. Regele Mihai nu revendică niciun bun de pe urma lui Carol al II-lea. Această noţiune de avere a Casei Regale nu înseamnă nimic. Prinţul Paul nu poate revendica Domeniul Peleş pentru că nu a fost nici măcar o secundă în proprietatea lui Carol al II-lea”.

Relaţia Paul de România-Truică-Marcovici

Înainte de a fi recunocut de instanţele româneşti ca aparţinând Casei Regale din România, prinţul Paul de România şi-a vândut drepturile litigioase către firma Reciplia SRL, reprezentată, în contractul cu acesta, de Remus Truică. Acesta din urmă este nimeni altul decât fostul şef de cabinet al premierului Adrian Năstase, un individ despre a cărui avere s-a discutat mult, dar nimeni nu a reuşit să îi desluşească provenienţa. Reciplia SRL a fost înfiinţată în 14 decembrie 2005, având ca unic acţionar un offshore, Reciplia LTD, iar la 11 luni de la înfiinţare, Reciplia SRL a cumpărat toate drepturile litigioase ale prinţului Paul. Contractul a fost făcut, semnat şi ştampilat la avocatul Robert Mihăiţă Roşu, unul din partenerii Casei de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”.

Compania Reciplia SRL este administrată de nimeni altul decât Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu şi asociat cu Truică în alte companii. La rândul său, Gabriel Zbârcea a fost nu numai coleg la „Muşat şi Asociaţii” cu Ioana, fostă Tăriceanu, dar a fost şi şef al AVAS, în guvernarea premierului liberal.

La momentul semnării contractului, la guvernare se afla Alianţa DA, adică PNL şi PDL, împreună cu UDMR.

Chichiţele contractului

Parafat de unul dintre litigatorii de top ai Casei de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”, Robert Mihăiţă Roşu, contractul conţine o clauză care lasă loc la interpretări cu privire la cât de legitimă a fost întreaga afacere, şi care demonstrează că nu a fost vorba despre o simplă cumpărare, de o persoană juridică, a drepturilor litigioase. Potrivit convenţiei dintre prinţul Paul şi Reciplia SRL, reprezentată de Remus Truică, „s-a transmis, de primul, fără nicio rezervă, toate drepturile prezente şi viitoare asupra bunurilor identificate în articolul 1 al contractului, precum şi asupra bunurilor identificate în actele adiţionale la contractul de cesiune”. Articolul 7 menţionează că ”Odată cu intrarea în vigoare a prezentului contract, cedentul, la cererea cesionarului, e de acord să accepte subrogarea cesionarului în calitatea sa procesuală din cauzele aflate în curs de soluţionare, precum şi, dacă e cazul, din orice alte cauze civile care au legătură cu procedurile judiciare de restituire a imobilelor, aflate pe rolul instanţelor, iar cesionarul are dreptul de a continua aceste procese până la obţinerea hotărârilor definitive şi irevocabile”. Cu alte cuvinte, Reciplia SRL poate interveni în nume propriu pentru a recupera de la stat proprietăţile înscrise în contract.

Articolul 10 din acelaşi contract conţine însă două clauze ciudate, una care priveşte numele celui pe care se va înscrie dreptul de proprietate al unui imobil recuperat, adică orice persoană dorită de Reciplia SRL, şi cea de-a doua care conţine precizarea că Paul de România nu va vedea un ban în plus, faţă de cei stabiliţi strict prin contract: „Cedentul se obligă ca, pe măsura obţinerii în orice mod, pe cale administrativă sau pe cale judecătorească, a titlurilor de proprietate, a dispoziţiilor de restituire (…) să coopereze personal sau prin mandat special cu cesionarul pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară în termen de 3 zile (…) să se prezinte în faţa notarului agreat de Cesionar şi să semneze, în condiţiile legii actele de transfer de proprietate în patrimoniul cesionarului sau al PERSOANEI AGREATE DE ACESTA, cu precizarea că preţul fiecărui bun e deja inclus în preţul ce se achită conform prezentului contract şi nicio sumă suplimentară nu va mai fi plătită”.

Relaţia Truică-Marcovici-Silberstein

Remus Truică a fost şeful de cabinet al fostului premier Adrian Năstase şi s-a lansat în afaceri din această poziţie. La rândul său, Andrei Marcovici a fost consilierul personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu. Acelaşi Marcovici a fost administrator la una dintre firmele lui Truică, TRG Agent de Asigurare, unde Remus deţinea 30% din părţile sociale, firmă radiată în prezent. Acelaşi Truică a fost asociat, printr-un offshore, în compania Generic Pharma, STG Ventures Ltd, în spatele acestuia aflându-se, de fapt, consultanţii politici ai lui Adrian Năstase şi ai lui Tăriceanu, ulterior, Shimon Sheves, Tal Silberstein şi Gil Birger. Chiar Truică recunoştea că îi cunoaşte foarte bine pe cei trei din perioada în care a lucrat pentru Năstase şi s-au asociat, însă firma nu a avut activitate, spunea fostul şef de cabinet al lui Adrian Năstase.

Conexiunea Silberstein – Truică – Tahal – Zbârcea

Tăriceanu a fost consiliat de Silberstein prin compania First One Communication, creată prin asocierea firmei One Communication, deţinută la acea dată de Dan Andronic, RSLB si GCS Issue Management Ltd. din Tel Aviv, ultima fiind condusă de Tal Silberstein. Interesant este că preşedintele RSLB, generalul (r) Amnon Lipkin-Shahak (fostul şef al Tzahal – Armata israeliană), a preluat, din 2001, şi conducerea Tahal Group, o companie care se ocupă de proiecte de infrastructură.

Tahal Group are în portofoliu şi firma Globe Trade Center, al cărei domeniu de afaceri este legat de imobiliare. Globe Trade Center deţine clădirea America House, de pe şoseaua Nicolae Titulescu nr. 4-8, unde au sediul atât firma Reciplia SRL, cea care a achiziţionat drepturile litigioase de la prinţul Paul, dar şi Casa de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”. După cum am menţionat, contractul între Paul de România şi Reciplia a fost semnat chiar în prezenţa avocatului Roşu, de la ţucă Zbârcea şi Asociaţii. Aceeaşi casă de avocatură reprezintă în continuare Reciplia, atât în procesele în care compania încearcă să recupereze bunurile cesionate de prinţul Paul, dar şi în diverse alte dosare. Curios sau nu, tot în această clădire avea sediul şi firma lui Truică, pe care o administra Marcovici, TRG Agent de Asigurare.

Paul de România a cerut anularea contractului cu Reciplia

La mai bine de doi ani de la data încheierii contractului prin care Reciplia SRL a devenit proprietara tuturor bunurilor pe care ar fi urmat să le recupereze Paul de România, acesta din urmă a cerut Tribunalului Bucureşti să anuleze contractul. De asemenea, prinţul Paul a cerut instanţelor în care încerca să îşi recupereze bunuri, iar Reciplia era intervenient, să nu permită acestei companii să fie parte în dosare. Astfel, în noiembrie 2009, Paul de România solicita instanţei să constate: „nulitatea absolută a contractului privind transmiterea/ cesiunea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, certificat sub numărul 299/01.11.2006, astfel cum a fost completat şi/ sau modificat prin actele adiţionale (…) obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu”. În aceeaşi notă, Paul de România a solicitat instanţei să ia act de faptul că Reciplia nu poate interveni în nume propriu în dosarele în care se încearcă restituirea unei proprietăţi, dreptul acestei companii născându-se doar după obţinerea proprietăţii de către prinţul Paul, de la stat. Reclamantul, adică prinţul Paul a explicat instanţei că dacă permite intervenţia SC Reciplia SRL, atunci este imposibil de aplicat o anume clauză din contract: ”În cazul în care cedentul va dori să îşi păstreze oricare dintre bunurile incluse în contract, sau valoric al bunurilor succesorale, acesta se obligă să plătească cesionarului cota de 50% din valoarea imobilului respectiv. Or, această posibilitate a subsemnatului, de a opta pentru păstrarea oricărui bun retrocedat, posibilitate stabilită prin acordul părţilor, este practic anihilată dacă se admite cererea de intervenţie”.

În replică, cei de la „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii” au susţinut că: „Subscrisa am acţionat cu bună-credinţă în exercitarea obligaţiilor asumate, am achitat preţul convenit de părţi şi am finalizat cu succes o serie de procese de restituire a unor bunuri. În acest scop, am apelat la opinii de specialitate, la numeroşi experţi şi avocaţi, am derulat ample acţiuni administrative şi judiciare, angajând cheltuieli consistente. De altfel, de la data semnării contractului de cesiune, ASR Paul a primit mai multe milioane de euro, reprezentând avansul de preţ al drepturilor transmise prin cesiune”.

Manevra Paul de România – Caval – Videanu – Băsescu

Cu numai câteva zile înainte de a cere tribunalului anularea contractului dintre el şi Reciplia, în 15 octombrie 2009, Paul de România a încercat o altă afacere: să dea firmei SC Lot Invest SRL drepturile litigioase date Reciplia. În contractul de transfer exista însă şi o condiţie: ca firmei Lot Invest să îi fie transferate drepturile litigoase, trebuia să fie anulată sau încheiată convenţia cu Reciplia.

Astfel că, în calitate de copermutant prim, Paul de România a transferat drepturile copermutantului second, adică firmei Lot Invest, ASR devenind acţionar majoritar în companie. În aprilie 2011, Lot Invest a încercat să intervină într-un proces de restituire a unui bun, însă solicitarea i-a fost respinsă, pe motiv că este valabilă convenţia cu Reciplia.

Lot Invest îi are ca acţionari pe Al României Paul Philippe, Angelica Mihaela ştefănescu şi Bogdan Marius ştefănescu. Acesta din urmă este nimeni altul decât administratorul firmei ELIEST SRL, unde acţionari sunt Albu Vasilache Mariana (n.n.- administrator La Gondola Invest, societate care administrează restaurantul La Gondola, deţinut în fapt de fraţii Caval) şi Ristaurandoelite SRL. Această ultimă companie este administrată tot de Albu Vasilache Mariana şi e deţinută de firma Eurorent Internaţional Group SRL, deţinută de Iliescu Radu Bogdan, un apropiat al fraţilor Caval.

Fraţii Caval au funcţionat pe aceeaşi reţetă ca Truică, au multe firme cu persoane interpuse, pentru a nu putea fi depistaţi în acte.
Între fraţii Caval, concetăţeni cu fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, şi preşedintele de acum, Traian Băsescu, sunt legături vechi, de 10 şi chiar 20 de ani. De altfel, Băsescu i-a şi botezat copilul prinţului Paul, iar acesta din urmă este naşul fiului lui Nino Caval.

Paul de România a înţeles după 2008, că Băsescu este omul lângă care trebuie să stea pentru a-şi recupera o parte din bunuri. Deocamdată însă, cel puţin pentru prinţ, şansele de a-şi recupera ceva sunt aproape de zero. Nu de alta, dar nici Băsescu şi oamenii lui nu fac muncă voluntară.

Descendenţa

Paul de România este nepotul lui Carol al II-lea, fiul cel mare al Regelui Ferdinand al României şi al Reginei Maria. În august 1918, în timpul Primului Război Mondial, Carol al II-lea şi-a abandonat unitatea militară pe care o conducea pentru a se căsători cu Ioana Maria Valentina Lambrino („Zizi” Lambrino, 1898-1953), fiica unui general român. Căsătoria a fost oficiată la Chişinău, dar a fost declarată nulă de Tribunalul Ilfov în 1919.

În 1920, din relaţia lui Carol al II-lea şi Zizi Lambrino s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, tatăl lui Paul de România. Mircea Grigore Carol Lambrino nu a fost niciodată recunoscut oficial de Carol al II-lea, filiaţia lui Mircea Grigore fiind stabilită de-abia în 1955, printr-o decizie a instanţei de la Lisabona. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut, în 2011, hotărârea judecătorească de la Lisabona.

Carol al II-lea s-a căsătorit, în 10 martie 1921, cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, căsătorie din care s-a născut Prinţul Mihai, viitorul Rege Mihai al României.

Din 1940, când a abdicat în favoarea Regelui Mihai, şi până în 1953, când a murit în Portugalia, Carol al II-lea a trăit în exil, alături de Elena Lupescu, cu care s-a căsătorit în 1947.

Paul de România a susţinut că moşteneşte 37% din averea regală, plus partea de moştenire care i-ar reveni ca moştenitor al tatălui său, Mircea Grigore, plus partea de moştenire care i-a revenit lui Monique Urdărianu (urmaşa Elenei Lupescu), drepturi litigioase pe care Paul de România le-a achiziţionat de la aceasta.

După fuga lui Carol al II-lea, Regele Ferdinand I l-a dezmoştenit, în 1925, luându-i acestuia orice drept de a beneficia de vreun imobil sau teren al Casei Regale. Singurul drept recunoscut de Ferdinand I lui Carol al II-lea a fost acela de a primi anumite sume de bani. Regele Ferdinand I scria: „Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu Castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare. Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria. Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în bani şi în efecte”.

Potrivit testamentului formulat în iunie 1925, Regele Ferdinand I şi-a împărţit averea între Regina Maria, soţia sa, şi cei cinci copii.

Băsescu, atac la Regele Mihai I

În timp ce prinţul Paul de România se bătea în instanţă, umăr la umăr cu oamenii preşedintelui, pentru a revendica o parte din averea Casei Regale, preşedintele Traian Băsescu îl ataca, din senin, pe Regele Mihai I, la televizor. Principala problemă a lui Băsescu: de ce să îi retrocedeze statul român imobilele, dacă Regele a comis un act de trădare atunci când a abdicat? Nimeni nu a înţeles atunci de ce a ieşit brusc Băsescu să îl atace pe Rege. Însă, în lumina dezvăluirilor cu privire la averea Casei Regale, gestul preşedintelui Băsescu devine explicabil.

„Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a spus Băsescu.

„Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele?”, a conchis Băsescu”, scriu jurnaliştii de la ziuanews.ro.

MINISTRUL JUSTITIEI,MONA PIVNICERU I-O TRIMIS LUI TRAIAN BASESCU,PROPUNERILE LA SEFIA DNA SI PARCHETUL GENERAL!

28 dec.

Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, i-a transmis joi, preşedintelui Traian Băsescu propunerile pentru numirea în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lui Niţu Tiberiu Mihail, respectiv a lui Ioan Irimie pentru funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se arată într-un comunicat de presă al ministerului.

1338005754a1

Conform legii, procurorul şef al Parchetului General şi procurorul şef al DNA sunt numiţi de preşedinte, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorii sunt aleşi dintre magistraţii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

Cei doi procurori propuşi la şefia Parchetului General şi a DNA, Niţu Tiberiu Mihail şi Ioan Irimie, au primit aviz negativ de la CSM în luna noiembrie, însă avizul este doar unul consultativ, cărţile fiind acum la Traian Băsescu. Aviz negativ primise şi Kovesi de la CSM, lucru care nu l-a împiedicat însă pe Băsescu să o numească procuror general.

Traian Băsescu declara recent că va discuta cu ministrul Justiţiei despre aceste propuneri. Băsescu este însă, se ştie, un mare fan al lui Daniel Morar, pe care l-ar putea dori în continuare interimar la Parchetul General, refuzând astfel să dea curs propunerilor Monei Pivniceru.

Selecţia celor doi procurori s-a realizat în urma unei proceduri impuse de Comisia Europeană, reprezentată în acest caz de prietenii lui Băsescu, Jose Manuel Barroso şi Vivianne Reding.

„Am îndeplinit porunca a 8-a a lui Barroso”, a spus Mona Pivniceru când a anunţat numele celor doi candidaţi selectaţi pentru conducerea Parchetului General şi a DNA.

Pivniceru a avut de ales practic doi candidaţi din patru care i-au fost puşi pe masă, neavând posibilitatea să desemneze pe cine considera de cuviinţă, aşa cum i-ar fi dat dreptul legea românească şi aşa cum s-a întâmplat, de altfel, şi în cazul Monicăi Macovei, când i-a nominalizat pe Kovesi şi Morar.

Dacă Băsescu va refuza cele două propuneri, procedura va fi luată de la capăt. Nu se ştie încă dacă va fi aceeaşi procedură sau ministrului Justiţiei îi va fi impusă o alta.

PREMIERUL VICTOR PONTA A DECLARAT LA O EMISIUNE A LATRINEI PORTOCALII A „PRIETENULUI SAU „GHITA ,DESPRE SITUATIA LUI DANIEL MORAR!

28 dec.

Victor Ponta consideră o situaţie anormală că de un an şi jumătate Daniel Morar conduce interimar DNA şi a invocat în acest context drept potrivită zicala potrivit căreia „nimic nu e mai definitiv decât provizoriul”.

daniel morar.260x500x0resized

„Această situație cu totul și cu totul anormală, în care avem de un an jumate un interimar… Știți că se spunea că nimic nu e mai definitiv decât provizoriul. Așa este și dl Morar: e mai definitiv decât cei puși definitiv în provizoratul său. E o situație pe care puteam s-o înțeleg până la alegeri, dar după alegeri e bine ca țara să aibă un procuror general și un procuror șef la DNA, cu mandate de trei ani, cu toate puterile. Nu așa, pleacă doamna Kovesi, îl pune pe dl Morar, pleacă dl Morar, îl pune tot pe dl Morar, pleacă doamna Ghica, o pune pe doamna Hăineală, pleacă doamna Hăineală, o pune pe doamna Ghica… Genul ăsta de jocuri cred că ar trebui totuși să le evităm pentru viitor. Să intrăm în normalitate și în domeniul ăsta”, a declarat el la RTV.

„FILOZOFUL”GABRIEL LIICEANU A LUAT UN CIOCAN IN CAP DE LA FILOZOFUL GERMAN MARTIN HEIDEGGER,CONTINUATORUL HERMENEUTICII FILOZOFULUI GADAMMER!

28 dec.

În ultima sa carte, „18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger”, Humanitas, 2012, Gabriel Liiceanu se descalifică încă o dată, demonstrînd că titlul său de „traducător al lui Heidegger” este la fel de artificial ca şi titlul de „filosof”, cu care se împopoţonează deseori. Ca să nu ne mai dea în judecată, punem pe masă proba.

GALA PREMIILOR MANISCRIPTUM

Prima traducere din „Sein und Zeit” n-a făcut-o Liiceanu, ci Dorin Tilinca

Volumul „18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger” este, de fapt, secţiunea „Excurs asupra cîtorva termeni heideggerieni din Fiinţă şi timp”, care a fost adăugată la traducerea în limba română a lucrării lui Heidegger „Sein und Zeit”, Ed. Humanitas, 2003, pe care a realizat-o cuplul Cătălin Cioabă – Gabriel Liiceanu.

Un lucru trebuie precizat înainte de orice comentariu. Versiunea celor doi debutează cu o minciună grosolană, aruncată chiar în dedicaţia de pe frontispiciu: „Această primă traducere a lui Sein und Zeit în limba română este dedicată lui Walter Biemel”. Nu, aceasta nu e prima, ci a doua, întrucît prima a fost realizată de Dorin Tilinca şi a apărut la Editura „Jurnalul literar” încă din anul 1994 (consultant ştiinţific – Mircea Arman, Cuvînt înainte de Octavian Vuia, fost student al lui Heidegger)! Justificarea acestei minciuni ţine de caracterul cuplului Liiceanu – Cioabă, chestiune pe care cei doi trebuie s-o lămurească odată şi odată.

În română nu există cuvântul „ustensil”, ci substantivul feminin „ustensilă”

Revenind la „Excursul…” lui Gabriel Liiceanu, detaşat acum în vol. „18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger”, atragem aici atenţia doar asupra unei enormităţi pe care traducătorul insistă s-o păstreze şi în cartea recent apărută, deşi am mai subliniat-o o dată în volumul nostru „Heidegger şi Liiceanu”, apărut anul acesta la Ed. Revers!

Dintr-o proastă cunoaştere a limbii române, pentru a traduce cuvîntul german „Das Zeug”, Liiceanu foloseşte un cuvînt inexistent: „ustensil”! Cf. DEX, corectă este forma „ustensilă”, care este substantiv feminin!

p53_liiceanu

La p. 53, Liiceanu foloseşte de 7 ori inexistentul cuvînt „ustensil”!

––––––––––––––––––––––––––––––-

Orice justificare ce ar ţine de vreo închipuită licenţă de autor, nu ar face altceva decît să sublinieze situaţia penibilă în care s-a pus traducătorul. Capcana i-a fost întinsă de faptul că substantivul „ustensilă” a fost preluat din limba franceză, unde astăzi „ustensile” este un substantiv masculin, cu toate că, de-a lungul timpului, genul acestui substantiv era feminin, aşa cum îl întîlnim într-o vers din La Fontaine: „Dont pour toute ustensile Pierre faisait subsister sa famille”!

La începutul sec. XVIII, în franceză era folosit cuvântul „utensile”, aşa cum îl găsim într-o traducere a lui Baudoin din „Histoire des Yncas”, apărută în 1704: „La vaisselle et les autres utensiles…”. Amănuntul este important, căci forma aceasta arată originea cuvîntului, mai exact în latinescul „utensilia”!

Liiceanu, însă, nu foloseşte nici măcar forma masculină a substantivului, ca în franceză, căci atunci ar fi trebuit, la plural, să scrie „ustensili”; el îl transformă în substantiv neutru, cu forma „ustensile” pentru plural! Aşa cum întîlnim acest cuvînt în limba engleză, unde „the utensil” este un substantiv neutru!

Cert este că singura formă corectă, acceptată de limba română, este „ustensilă”, ca substantiv feminin, orice altă variantă nefiind altceva decît expresia unui agramatism periculos, din categoria „succesurilor”!

dex_liiceanu_ustensil

În DEX, cuvîntul „ustensilă” este un substantiv feminin!

––––––––––––––––––––––––––

Substantivul feminin „ustensilă” înseamnă „unealtă, sculă”, avînd ca variante suculente din vechime cuvinte precum „sărsam” sau „sculeaţă”! Dacă ar fi tradus germ. „Zeug” prin substantivele feminine „unealtă” sau „sculă”, probabil că Liiceanu le-ar fi neutralizat şi pe acestea şi ar fi scris, după propria sa metodă, „unelt” sau „scul”!

În română nu există nici cuvîntul „ustensilitate”, ci „utilitate”

Gabriel Liiceanu recunoaşte că o traducere din Heidegger este extrem de dificilă şi are dreptate, întrucît filosoful german exploatează la maxim etimologia cuvintelor, căutînd sensuri ascunse în memoria oricărei construcţii lexicale. Cu atît mai mult, într-o traducere, se presupune cunoaşterea amănunţită atît a limbii în care a fost scris textul, cît şi a limbii gazdă.

Ori, se ştie, pentru Liiceanu germana este doar o limbă de conversaţie, iar limba română are multe dificultăţi. Din acest punct de vedere, lui Liiceanu nu i-a folosit prea mult şederea lîngă Noica!

În cazul nostru, cînd a tradus „Das Zeug” prin „ustensil”, Liiceanu ar fi trebuit să ştie, pe de o parte, că forma corectă era „ustensilă”, iar, pe de altă parte, că acest cuvînt desemnează cu prioritate un „obiect care serveşte la efectuarea unor operaţii curente în gospodărie” şi numai prin extensie orice altă unealtă din curtea omului!

De altfel, limba franceză, de unde a fost preluat cuvîntul „ustensilă”, defineşte „ustensile” ca „objet servant aux travaux domestique, en à la cuisine” (Larousse)! În acest sens, se poate vorbi de furculiţă, lingură, cratiţă, farfurie ca ustensile domestice, eventual de ustensile de ras sau de epilat, adică de lucruri folosite în mod curent în treburile casnice.

Prin urmare, un ciocan, celebrul exemplu folosit de Heidegger (şi Liiceanu îşi ilustrează cartea tot cu un ciocan!), este, mai degrabă, o unealtă, nu un ustensil!

carte_liiceanu

Marea problemă a lui Liiceanu, prin nefericita alegere a „ustensilului” ca echivalent al germ. Das Zeug, apare atunci cînd trebuie să-l traducă pe Zeughaftigkeit prin „ustensilitate”, un cuvînt inexistent în limba română! Prin Zeughaftigkeit, Heidegger defineşte motivul pentru care există o ustensilă, adică „utilitatea” sa. Răspunzînd tentaţiei de a păstra şi în limba română asemănarea grafică din germană (Zeug – Zeughaftigkeit), Liiceanu mai greşeşte o dată şi construieşte absurd prin complexul ustensil – ustensilitate, deşi era destul de clară construcţia „ustensilă – utilitate”, prin care se păstra exact sensul dorit de Heidegger!

Este important să urmărim cum l-au tradus francezii Emmanuel Martineau şi François Vezin (consultaţi şi de Liiceanu în timpul traducerii din Zein und Zeit) pe acest năbădăios „Das Zeug”. Martineau optează pentru substantivul „util”, care, în limba română, se foloseşte mai rar sub forma substantivizată, dar care înseamnă „ceea ce foloseşte la ceva”. La noi, „util” este cunoscut ca adjectiv, avînd exact acelaşi sens ca şi substantivul din care derivă: „care poate servi la ceva, care este folositor”.

Vezin preferă traducerea lui „Das Zeug” prin substantivul „outil”, a cărui origine este în lat. „utensilia”, ca şi „ustensila”. În franceză, dicţionarele îl definesc pe „outil” ca „objet fabriqué, utilisé manuellement ou sur une machine pour réaliser une opération déterminée”, care mai este şi „élément actif d’une machine d’abattage mécanique”. Vezin îl preferă pe acest „outil”, care, în treacăt fie spus, înseamnă, în vorbirea populară, şi „le membre viril”, tocmai pentru că defineşte unealta sau scula ca parte a unui ansamblu de utilităţi, a unui echipament, adică exact sensul dorit de Heidegger! De altfel, englezii, în traducerea acestui pasaj din Sein und Zeit, folosesc pentru „Zeug” chiar substantivul „equipment”!

Am fi vrut să spunem că volumul „18 cuvinte-cheie ale lui Heidegger” Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2012), este o carte utilă, dar, din păcate, nu putem să spunem decît că ea este una utilică, adică o experienţă personală a lui Liiceanu, care, după propria mărturisire, traducea Sein und Zeit într-o cameră de hotel, avînd alături, în loc de dicţionarele limbii române, cîteva sticle de bere!

Cartea aceasta îi dă dreptate lui Constantin Noica, atunci cînd spunea că unii traduc din Kant sau Heidegger, ca şi cum ar traduce din Aghata Christie!

MINISTRUL JUSTITIEI MONA PIVNICERU SOMOTCESTE CSM:CANDIDATII NITU SI IRIMIE INTERVIEVATI DICTATORIAL!

28 dec.

MJ face analiza: Candidații Nițu și Irimie, intervievați dictatorial

mona-pivniceru-a-demisionat-din-magistratura-ea-ar-putea-depune-azi-juramantul-ca-ministru-al-justitiei-163973

În pofida avizului negativ dat de Consiliul Superior al Magistraturii, în noiembrie, pentru Tiberiu Nițu și Ioan Irimie pentru numirea în funcția de procuror general, respectiv, procuror-șef al DNA, ministrul justiției a transmis joi președintelui Traian Basescu propunerile sale.

Într-o analiză a interviurilor, Ministerul Justiției arată însă că cei doi ce au fost supuși unui interviu „deschis” ce, în practică, s-a dovedit o adevărată execuție publică.

Ministerul Justiției arată, de asemenea, că cei intervievati și intervievatorii au un rol egal, precizând că, potrivit tehnicii interviului, pe parcursul acestuia, „intervievatorii trebuie să mențină un ușor ton de conversație și să creeze o atmosferă cât mai relaxată”.

În Secția pentru procurori a fost extrem de activ și Daniel Morar, interimar la șefia PICCJ, se arată în analiza MJ, care din punct de vedere legal trebuia să aibă doar statut de observator, nu de participant direct și persoană cu drept de vot, aceste atribute fiind clar stabilite prin lege pentru procurorul general al României.

În analiza comparativa a interviurilor, MJ a concluzionat că unii dintre membrii CSM au dovedit neprofesionalism și atitudine autoritară.

Totodată, ministerul precizează că unii dintre membrii comisiei de la CSM au încercat să pună în dificultate candidații.

Spre exemplu, „unii dintre intervievatori au folosit in cursul interviului un ton inchizitorial, total inadecvat unui interviu la care participa magistrați, ceea ce a condus la alterarea semnificativă a climatului de comunicare”, au fost adresate „întrebari în cascadă, confuze sau nerelevante”, au fost formulate întrebări „închise” (cu răspuns de tipul da sau nu, care a fost solicitat chiar și în mod expres), unele dintre acestea fiind repetate cu obstinație, dar și întrebări orientate, insinuante”.

De asemenea, MJ arată că cei doi candidați au fost întrerupți sau nu au apucat să răspundă la întrebări, acestea fiind reformulate sau înlocuite imediat cu altele.

În aceeași analiză, MJ critică interviul din cadrul Secției de procurori a CSM pe motiv ca unul dintre membrii comisiei a folosit tehnici indirecte de minimalizare a competenței și cunoștințelor candidaților prin folosirea unor „expresii insinuante” precum: „aveți idee?”, „aveți vreo idee”, „vă întreb doar dacă știți”, „haideți că vă spun eu […] ca să vorbim în cunoștință de cauză”, „trebuie să știm despre ce vorbim”, „vi le spun eu”, „nu ne dați lecții”, „o idee nu aveți?”, „vă spun eu ceva”, „mai departe, că trebuie să fim corecți”.

%d blogeri au apreciat: