Arhiva |

TRAIAN BASESCU SI AFACEREA PUIU POPOVICIU GINERELE LUI NOMENCLATURISTULUI COMUNIST ION DINCA,CUNOSCUT CA „ION TELEAGA!”

17 ian.

Traian Băsescu susţine că nu a avut niciodată întrevederi şi convorbiri private cu Puiu Popoviciu. Prin intermediul unui comunicat remis, joi, Preşedinţia respinge afirmaţiile făcute de către omul de afaceri, potrivit cărora acesta l-ar fi ajutat pe şeful statului în dosarul „Flota”.

basescu-mesaj-de-la-bruxelles-sunt-sigur-ca-cei-588-de-intelepti-din-parlament-vor-judeca-bugetul-tinand-cont-de-prioritatile-europei-18437964

„Referitor la informaţiile vehiculate de presă cu privire la interceptarea unor discuţii ale domnului Gabriel-Aurel Popoviciu în care face referire la preşedintele României, domnul Traian Băsescu, interceptări incluse într-un dosar aflat spre soluţionare, în prezent, la Curtea de Apel din Bucureşti, Administraţia Prezidenţială face următoarele precizări: domnul preşedinte Traian Băsescu nu a avut niciodată întrevederi şi convorbiri private cu domnul Gabriel-Aurel Popoviciu, singurele momente care ar fi putut prilejui un eventual contact direct fiind reuniunile publice la care a luat parte şi domnul preşedinte Traian Băsescu; Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, respinge afirmaţiile domnului Gabriel-Aurel Popoviciu, aşa cum reies din interceptările menţionate, şi le consideră nepermise şi regretabile invenţii şi încercări ale unei persoane de a se folosi de numele domniei sale în vederea obţinerii unor favoruri (aşa cum, de-a lungul timpului, au făcut şi alte persoane)”, se arată în comunicatul emis, joi, de Administraţia Prezidenţială.

Puiu Popoviciu a afirmat în cadrul unor convorbiri că Traian Băsescu i-ar fi dator după ce a scăpat de dosarul Flota la intervenţia sa, susţine România TV. Potrivit unei interceptări a DNA, Popoviciu a pretins în unele discuţii că şeful statului îi este dator pentru faptul că a scăpat de cercetarea penală. „Trebuia să fie arestat pe 19 iulie 2004, sub influenţa lui Năstase. Eu l-am scăpat”, ar fi spus omul de afaceri.

Procurorii DNA au făcut cercetări în cazul lui Gabriel Puiu Popoviciu, Cornel Şerban şi Petru Pitcovici într-un dosar referitor la faptul că, în 2000, omul de afaceri ar fi luat, prin asociere, un teren de 230 de hectare de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMVB), care ar fi fost subevaluat, la 82.000 de euro.

DNA arăta, în 2009, că Ioan Alecu, rectorul USAMVB, a fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, iar Puiu Popoviciu, de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave.

Proiectul Băneasa a fost început în anul 2000, când Ioan Alecu a devenit rectorul USAMVB, iar terenul pe care se afla fosta fermă Băneasa i-a fost retrocedat universităţii prin Legea 1/2000.

TRAIAN BASESCU A STIUT DE RAPIREA SOLDATULUI ROMAN INCA DE IERI CAND S-O INTILNIT CU TITUS CORLATEAN!

17 ian.

Un terorist Al-Qaida a declarat la postul Al-Jazeera că organizația a răpit 41 de oameni în Algeria, printre care și un român. MAE verifică informația.

1350812114b65fb8d90af52a9bc53d05e3b1c98d2c

Potrivit România TV, Traian Băsescu ar fi știut de această răpire încă de ieri când s-a întâlnit cu Titus Corlățean, Ministrul de externe.

Purtătorul de cuvânt al MAE, Ovidiu Dranga, a declarat că instituţia sa verifică informaţia privind posibila răpire a unui cetăţean român în Algeria, scrie Mediafax.

“Verificăm, inclusiv prin Ambasada României în Algeria, informaţia apărută privind posibila răpire a unui cetăţean român. În măsura în care vom avea informaţii suplimentare despre această informaţie, le vom comunica cât mai prompt”, a declarat oficialul MAE.

Un răpitor, care s-a prezentat ca Abu al-Baraa, a declarat joi pentru postul Al-Jazeera, că între ţările din care provin cei 41 de ostatici străini din Algeria se află şi România, relatează AFP.

Abu al-Baraa a dat asigurări postului de televiziune din Qatar că numărul “ostaticilor este în jur 41″ şi că aceştia provin din 11 ţări, şi anume Norvegia, Franţa, Statele Unite, Marea Britanie, România, Columbia, Thailanda, Filipine, Irlanda, Japonia şi Germania.

Răpitorii vor retragerea armatei algeriene, care a încercuit acest complex în domeniul exploatării gazelor, pentru a permite lansarea unor negocieri, a declarat el pentru Al-Jazeera.

“Cerem retragerea armatei algeriene pentru a permite lansarea de negocieri” cu privire la ostatici, a declarat acest răpitor.

El a adăugat că armata algeriană a tras în direcţia instalaţiei, rănind un ostatic japonez.

CIRCULA PE NET:MEMORIUL COLONELULUI (r) ION NICOLESCU CATRE TRAIAN BASESCU!

17 ian.

Memoriul colonelului (r) Ion Nicolescu catre Traian Basescu.

Traian-Basescu-biografie1

Domnule presedinte,
Sint colonelul in rezervã Ion Nicolescu, fost comandant al Brigãzii 7 Mecanizate ,,Grivita”, cu sediul in Ploiesti. Am fost comandant timp de 10 ani, din octombrie 1987 si pinã in februarie 1997, cind, in urma unor aspecte pe care am sã vi le relatez, mi-am inaintat demisia. Efectiv, evenimentele la care am participat, si faima mea de comandant, prezentatã intens in mass-media, ,,au deranjat” multi generali, printre care si pe seful meu direct, generalul Mihai Palaghia. La mijloc au existat si citeva ,,indicatii” din partea guvernãrii de atunci, cea tãrãnistã. Generalul Palaghia a ,,instrumentat” cum ,,trebuie” o gresealã a mea, a dat amploarea care i s-a ordonat si, ca urmare a propunerilor fãcute, am fost destituit din functie. Am incãlcat, in decembrie 1996, principiile actului de comandã, in sensul cã, neavind alte posibilitãti si alte surse, am aprobat sefului de cabinet sã ia de la doi soldati suma de 220 de dolari, sumã folositã la protocolul organizat cu ocazia vizitei unei delegatii militare strãine. Fiind comandantul unei „Mari Unitãti de elitã a Armatei Romane” (asa s-a afirmat in mass-media), reprezentativã ca pregãtire, in perioada 1990-1997 am fost vizitat la ordin de aproximativ 26 de delegatii militare strãine, multe dintre ele fiind conduse de ministri ai Apãrãrii statelor respective. Datoritã activitãtii mele si evenimentelor la care am participat am fost considerat (si stiu din diverse surse, cum ar fi sefi ai unor Servicii Secrete) ,,comandant in anturajul presedintelui Iliescu”, iar Brigada pe care o comandam – „bomba PDSR”, eu fiind de mult timp vinat. Comandantii mei au dat conotatia ,,ordonatã” faptei mele si, ca urmare, scopul propus a fost atins. Ministrul Apãrãrii de atunci, Babiuc, m-a destituit, destituire prezentatã in presã si la televizor cu ,,surle si tobe”. În 1997, la Parchetul Militar Ploiesti s-a instrumentat un dosar ,,fabricat”, cu fapta comisã de mine. Am fost acuzat de luare de mitã. Timp de 7 ani, impotriva mea nu a inceput urmãrirea penalã, dosarul fiind clasat si pus bine, ,,la nevoie”. Ce s-a intimplat veti vedea in continuare. Vã multumesc cã, dupã ce am iesit din penitenciar, am avut onoarea de a fi primit de dvs., cu Ioan Becali. Atunci, v-am prezentat, in mare, unele aspecte. Urma, cum ati ordonat, ca dupã alegeri sã vin la dvs. Nu am mai reusit. Am foarte multe sã vã raportez personal, cu speranta cã sinteti singurul care imi poate face dreptate. Un comandant ca mine a fost ingropat de societate, mai precis de oameni rãi. Viata mea si a familiei mele este o dramã generatã de sãrãcie. Mi-ati spus cã imi veti face dreptate, cã imi veti da un serviciu, si am crezut tot ce mi-ati spus. Eu incã mai pot face multe pentru tarã si armatã. Si actuala conducere a MApN m-a invidiat pentru ce am realizat. În 1991, ei erau maiori, eu eram colonel. Dar, sã vã raportez in continuare. Domnule presedinte, eu n-am fost comandant in ,,anturajul” nimãnui, dar evenimentele la care am participat si ,,cum” am participat au fãcut sã se inteleagã clar cã am fost in slujba si in folosul anturajului mentionat mai sus. În 22 decembrie 1989, am fost primul comandant din Armata Romanã chemat prin intermediul Televiziunii in Capitalã, pentru a participa la apãrarea Revolutiei romane. Aprecierile din mass-media si ale unor persoane care au fost pinã in 2004 in functii foarte inalte, au arãtat cã mi-am adus o contributie decisivã la salvarea Televiziunii si victoria Revolutiei in Capitalã. De ce am fost eu primul comandant, veti intelege clar din cele prezentate mai jos. Unitatea pe care o comandam avea sediul in Ploiesti. Mai operativã si eficientã era chemarea unor unitãti din Bucuresti. Am inteles, cu durere, incã din decembrie 1989, cã, de fapt, am fost ,,instrumentul” (aproape) principal al unui grup de complotisti, al unor oameni care au miinile pãtate de singe, de singele acelora care au crezut in adevãrata Revolutie, ca si mine, de altfel. Unul dintre cei pãtati de singe este chiar cel care a fost in fruntea Statului Roman, presedintele Iliescu. Reamintesc si o parte din acei ,,revolutionari”, cum erau autointitulati, dar care, 23223c24x de fapt, au fost niste mizerabili complotisti, criminali, care nu au fãcut ce au ,,fãcut” pentru binele Poporului Roman, ci minati din interese proprii (pioni importanti in acele evenimente), Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, generalii Militaru, Vasile Ionel, Keller, Ciubãncan, Urdãreanu si altii. Multumesc lui Dumnezeu cã ordinul primit in noaptea de 22 decembrie 89, acela de a pleca la Otopeni si a pune ordine acolo, m-a scãpat de manipularea directã a autorilor loviturii de stat din Romania in decembrie 89, asasini ai tuturor celor care isi dorm somnul de veci in cimitirele din tarã pentru ,,sfinta si dreapta cauzã a Revolutiei”. Considerindu-i, ca sã spun asa, ,,datori” la mine pe Sergiu Nicolaescu si pe Ion Iliescu am insistat de mult, din anul 2000, si cu mai multã vehementã din decembrie 2002-ianuarie 2003, pe lingã primul sã fiu incadrat pe o perioadã scurtã de timp, din nou, in Armatã, pentru cã eu nu beneficiez de pensie militarã din anul 1997. Am ajuns la niste discutii, in final foarte ,,dure”, cu dl. Sergiu Nicolaescu. În urma unei asemenea discutii i-am comunicat cã, dacã mã mai poartã mult pe drumuri cu promisiuni, sã nu uite cã eu sint unul dintre cei care stiu adevãrul despre decembrie 1989 si cã va iesi un mare scandal. Chiar ingrijorat (l-am simtit, din voce), nervos, mi-a spus in decembrie 2002 cã va lua de la presedintele Iliescu aprobare pentru reactivarea mea. La sfirsitul lui decembrie 2002 mi-a comunicat, dupã o discutie foarte durã, cã a obtinut aprobarea presedintelui pentru reactivarea mea si cã dl. ministru Ioan Mircea Pascu cunoaste problema. A rãmas ca dupã sãrbãtori sã mergem impreunã la Ministerul Apãrãrii pentru incadrarea mea. În perioada 15 ianuarie-20 ianuarie 2003, vãzind cã mã aminã iar, i-am spus cã „am sã vin la dvs. si am sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave”. Sergiu Nicolaescu a inteles exact ce am vrut sã spun. Mi-a comunicat dupã douã zile sã mã prezint la dinsul la Senat, pentru rezolvarea situatiei mele. Exact in dimineata zilei de 27 ianuarie 2003, doi politisti au venit acasã la mine, cu mandat de aducere, m-au insotit la PNA, Sectia Militarã, unde la ora 12,00 mi s-a adus la cunostintã cã sint arestat pentru luare de mitã (intre timp au mai ,,fabricat” si alte probe), dupã 7 ani de la acea faptã comisã de mine pentru a acoperi, efectiv din orgoliu, sãrãcia Armatei Romane. În acea datã de 27 ianuarie 2003, impotriva mea a inceput urmãrirea penalã. Pe dosarul meu din 1997 scria, pe un biletel: ,,solutionati de urgentã”. Am fost arestat ,,preventiv” si la ,,urgentã”, dupã. 7 ani. Cazul meu de coruptie era deosebit de grav, trebuia solutionat urgent! A doua zi, sunat fiind de sotia mea si intrebat de ce am fost arestat, dl. Sergiu Nicolaescu a rãspuns cu multã satisfactie in felul urmãtor: „Gura bate fundul”. Din ianuarie 2003 si pinã in martie 2004 am fost tinut in stare de arest preventiv, procesul meu desfãsurindu-se cu o incetinealã ,,ordonatã”. Practic, din martie 2003 si pinã in martie 2004, a stat pe loc. Nu condamn Justitia, desi ar trebui ca Justitia sã nu execute ordine. Condamn pe acei criminali care m-au adus aici, pentru cã am devenit incomod pentru ei. Nu le mai eram o unealtã, o fortã folositoare. Gura mea trebuie inchisã dupã gratii. Condamn pe presedintele Iliescu, pe Talpes, pe gen. Naghi, Dan Iosif si Serviciile Secrete cã m-au tinut 2 ani in penitenciar. Din ianuarie 2003 si pinã in martie 2004 mi se prelungea cu ,,discernãmint” si perseverentã mandatul cu cite 30 de zile de cãtre ,,dreapta Justitie Militarã”, pe motiv cã sint pericol social si cã as impiedica bunul mers al cercetãrii judecãtoresti. Dupã decembrie 1989 am participat, chemat fiind, la toate evenimentele postdecembriste, evenimente ,,negre” pentru tara noastrã, care ne-au pus intr-o luminã nefavorabilã pe plan international. Am fost convins cã particip si am participat cu tot profesionalismul meu la instaurarea ordinii de drept in aceastã tarã. Atunci, pe loc, am realizat iar, cu indignare, cã sint din nou folosit ca un instrument tare pentru niste interese personale. Ale cui? Ale acelora care m-au chemat in ,,baia de singe” din decembrie 1989. Ale oamenilor avizi de putere. Mentionez cã, pe 13 iunie 90, am fost chemat din ordin expres al lui Iliescu: ,,Nicolescu ne este loial si are o unitate foarte puternicã”. De atunci am inceput sã fiu considerat de Opozitie ,,om al lui Iliescu”, Opozitie care, in 96, ajungind la Putere, m-a inlãturat. În urma discutiilor ,,dure” cu dl. Nicolaescu, care a afirmat la un moment dat sã ,,mã ponderez”, cã s-ar putea sã am probleme, am inceput sã mã simt amenintat. Mai mult pentru familia mea. Stiam cã am de-a face cu oameni fãrã scrupule, cu criminali. Pe toate cãile am incercat sã ajung la dvs., dar nu am reusit. Mai exact, am fost impiedicat sã ajung, Serviciile asa-zise Secrete, la indicatiile „ingerului pãzitor”, dl. Talpes, avindu-mã bine ,,prins” in baza lor de lucru. Nu neapãrat ca mãsurã de protectie, dar atunci mi-am luat unele mãsuri. Nu din teamã pentru mine. Nu am vrut sã ,,dispar” in vreun fel ceausist, iar opinia publicã, dvs. si alti romani sã nu afle un adevãr, cel putin acela pe care il stiu eu. Nu am vrut sã plec ,,nicãieri” si sã-l iau cu mine. Am vrut sã-l spun intr-un fel. M-am inregistrat pe douã casete video si audio, cu tot ce am sã vã raportez dvs. in cele ce urmeazã, si le-am pus la loc sigur. Unele aici, unele in strãinãtate. Am si fost intrebat de mai multe ori in mod ,,elegant” in acest sens, chiar la sediul PNA: ,,Dvs. stiti foarte multe, nu ne spuneti si nouã? V-am putea ajuta”. Consider cã cele pe care am sã vi le prezint dvs. reprezintã adevãrata mea spovedanie in fata lui Dumnezeu. Mã simt usurat, stiu cã cele spuse de mine sint in singurul loc unde meritã si trebuiau sã fie. Eu am fost in puscãrie, familia mea este muritoare de foame, neavind nici un fel de venit. Am sotia grav bolnavã, trebuie sã sufere o operatie dificilã. De unde bani? Ce se va intimpla cu viata ei? Am un copil cu o depresie puternicã, din cauza arestãrii mele. Familia mea este la mila prietenilor sãraci. Toate astea ca eu sã fiu arestat si sã tac. Nu am sã tac, domnule presedinte! V-am scris de multe ori, iar cind eram arestat v-a scris si fetita mea. Nu vi s-a adus nimic la cunostintã. Vã raportam, in cele scrise, cã doresc, prin orice cale considerati dvs., sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave. N-am vãzut, in viata mea, doi oameni mai avizi de putere ca Iliescu si Militaru. Oameni „de frunte” a tot ce s-a intimplat in decembrie 89 si dupã aceea. Multi ,,binevoitori” din Opozitie, stiind cine am fost si la cite am participat, s-au arãtat foarte interesati dacã stiu ceva. I-am considerat tot un fel de profitori, cu interese meschine, proprii. Nu vroiam, nu am vrut sã mai fiu ,,instrumentul” nimãnui. Scirbit de ce, la ce, am participat, fãrã sã bravez, am refuzat sã primesc certificatul de revolutionar si de erou al Revolutiei. Nici eu, nici altii nu le-am fi meritat. Numai cei din morminte le meritã. O sã vã intrebati de ce mã indrept cãtre dvs. Eu am fost si am rãmas un militar care nu se prea pricepe sã exprime ce simte. Vã raportez, sincer. Asa simt eu si sint sigur cã nu mã insel. Am avut onoarea sã vorbesc cu dvs. si asa am simtit eu atunci. Odatã, cind am fost la dvs., am avut onoarea sã vã prezint 7-8 luptãtori, din subunitãtile din fosta unitate comandatã de mine. Oameni crescuti de mine. Niste luptãtori deosebiti, care au executat in 1991-1993 misiuni in Somalia, Angola, Iugoslavia. Luptãtori care si acum imi sint devotati pinã la sacrificiu. Asa am instruit si educat eu militarii. De aceea am fost o fortã cit am fost comandant. Pentru cã si eu inteleg foarte bine fenomenul politic din aceastã tarã, vãd ce vreti sã faceti si vãd si cine vã impiedicã sau incearcã: cel avid de putere si clica lui, un criminal, din cauza cãruia au murit oameni, din cauza cãruia au fost schiloditi oameni la mineriade, din cauza cãruia tara noastrã a avut de suferit, din cauza cãruia eu am fost in puscãrie si familia mea a suferit de foame. Omul cãruia ii simt setea de putere, de singe, chiar si acum, cind este un bãtrin cu miinile pãtate de singe. Domnule presedinte, toti fostii mei mari sefi, ministri ai Apãrãrii, sefi ai Statului Major General au afirmat despre mine cã sint loial si credincios cu adevãrat. Asa sint. Pinã la moarte, dar pentru cine meritã. Americanii, care m-au vizitat de douã ori, au crezut cã in Europa de Est nu existã asemenea trupe, asemenea ,,mare unitate, foarte bine pregãtitã”, numindu-mã ,,mercenarul din Carpati”. Am fost catalogat de ministri ai Apãrãrii, Stãnculescu, Spiroiu, Tinca si de mass-media ca unul dintre cei mai buni comandanti de Mari Unitãti din Armata Romanã, a cãrui faimã eu am dus-o timp de 7 ani peste hotare. S-a afirmat, in 1992, cu privire la Brigada condusã de mine, cã este prima unitate a Armatei Romane la standarde occidentale. La 39 de ani aveam gradul de colonel, iar la 42 de ani functia de general de brigadã. Am fost avansat la exceptional la gradele de locotenent-colonel si colonel. La 46 de ani am fost inlãturat de la comandã ca o mãsea stricatã, de tãrãnisti, ca fiind comandant in ,,anturajul” lui Iliescu. Iar Iliescu m-a arestat si intemnitat, de teamã sã nu ii dezvãlui mirsãviile si sã arãt lumii cine are miinile pãtate de singele din decembrie 1989, de singe nevinovat. Ca sã tac, am fost arestat ca un criminal. Nu am sã tac. Îmi incredintez soarta in miinile dvs. Sint convins cã imi veti face dreptate. Într-o discutie purtatã cu Iliescu, pinã in alegerile din 2000, discutie de aproximativ 30 de minute, el m-a intrebat de ce nu m-am inscris in PDSR, din 1997. I-am rãspuns: ,,D-le presedinte, mercenar am fost, mercenar voi rãmine!” Nu-i puteam spune: ,,Nu mã pot inscrie intr-un partid in fruntea cãruia este un complotist si un criminal, eu am structurã de militar, dreaptã”. Adevãrul va iesi, odatã, la ivealã. Si mai sint si oameni adevãrati, care vor ca adevãrul sã iasã la ivealã. Am sã vã fiu credincios pinã la moarte. Nu sint vorbe mari, spuse la disperare, sint vorbe lucide, de adevãrat militar. Am fost si sint omul faptelor mari. Asa sintem marea majoritate a militarilor. Credinciosi cu adevãrat. Si dl. general Degeratu mã stie foarte bine, dacã are tãria sã fie drept. Poate cã dacã acest material va ajunge la dvs., Armata Romanã va putea beneficia din nou mãcar de sfaturile unui mare profesionist, cãci eu am cazier pentru. 220 de dolari. Am 54 de ani si mã simt puternic. Puternic in adevãr, credintã si profesionalism. Am spus mereu ce-am gindit. N-am cerut nimic, niciodatã, pentru mine. Am deranjat pe multi. Sã mã iertati cã vã raportez. În fruntea Armatei sint generali de carton, iar altii de catifea. Eu ii cunosc foarte bine. De ce am eu curajul acum si sansa de a vã raporta tot ce am de gind sã vã raportez? Pentru cã in 1997 am intilnit un om deosebit, care m-a impresionat, fãrã sã exagerez cu nimic. Un lup singuratic care vrea binele tãrii, vrea dreptate. Pe dl. Constantin. Un om care a avut de pãtimit din cauza lui Iliescu si Nãstase si nu le-a lins blidele. Nu l-a slujit pe acel Iliescu, omul a cãrui minte imbãtrinitã i-a fost luatã de aburii Tronului Puterii, si nici pe unealta si creatia lui, Adrian Nãstase. Dumnezeu a vrut ca, poate prin dl. Constantin, sã ajungã vorbele mele la dvs. Eu am fost un om loial si credincios si am fãcut fãrã sã vreau servicii mari unor criminali, care mi-au plãtit serviciile destituindu-mã si, dupã 7 ani, tinindu-mã 2 ani in puscãrie, distrugind viata mea si a familiei. Poate mã repet, nu disperarea, ci omul din dvs. m-au determinat sã mã adresez domniei-voastre. Pe ce mã bazez in ce afirm? Pe o inlãntuire simplã, logicã, realã cu tot ce vã prezint, pe care orice om de bunã-credintã o intelege. Pe firul evenimentelor trãite de mine. Pe tot ce inseamnã adevãr. Sã incep insiruirea evenimentelor, care duc clar la concluzia cã autorii crimelor din decembrie 1989 si pinã acum au fost in fruntea tãrii, Iliescu si altii, la care voi ajunge pe parcurs. Nu este drept sã rãminã nepedepsiti, zimbind in continuare, nevinovati, in fata Natiunii. Nu au existat teroristi strãini decit in legãturã directã cu autorii loviturii de Stat. Nu au tras in demonstranti nici securistii, nici militienii, nici Armata. Diversiunea a fãcut sã parã astfel. Au tras ,,teroristii” complotistilor, ai lui Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Keller, Vasile Ionel si altii. Sergiu Nicolaescu a avut si el un rol. Dar si-a riscat viata alãturi de mine in multe rinduri. Singurul care si-a riscat viata. Mi-a fãcut si dinsul rãu, nu conteazã. Dar numele lui nu a fost pomenit de teroristii prinsi, voi prezenta faptele asa cum au fost. Eu am prins asemenea teroristi si, efectiv, speriat de cei in slujba cãrora mi-au spus cã sint (Putere-Guvern), dupã ce i-am ,,anchetat” mai ,,neortodox”, mai militãreste, le-am dat drumul. Apoi am ordonat sã se tragã fãrã somatie, fãrã menajamente, stiind in cine trag. Si am ucis destui. Mã rãzbunam intr-un fel pe misiunea mea ingratã. Realizasem in slujba cui sint. A criminalilor, a celor care au primit mai tirziu titlul de ,,eroi ai Revolutiei”. Eroii adevãrati zac in cimitire. Ceilalti eroi ,,zac” in fotolii, de sub ale cãror spãtare nu se vãd crima si singele. Încep prin 4 intrebãri, la care voi rãspunde tot eu. Tot ce voi spune in continuare poate fi intãrit si argumentat pe date, pe ore, fapte, martori in viatã, pe care ii voi cita mai jos.
1) De ce am fost eu primul comandant din Armata Romanã chemat prin intermediul Televiziunii, pentru apãrarea Televiziunii si a Revolutiei in Capitalã?
2) De ce Sergiu Nicolaescu s-a ,,lãudat” timp de 13 ani la televizor cã el a adus in Capitalã, in 22 decembrie, o fortã covirsitoare (unitatea pe care o comandam eu), care, a afirmat dumnealui, ,,si-a pus amprenta in mod decisiv pe victoria Revolutiei in Capitalã”?
3) De ce m-a asteptat, personal, la Sãftica si mã grãbea sã ajungem cit mai repede, ,,cã pierdem Revolutia”, netinind cont de 5 morti la Otopeni, morti efectiv din cauza dumnealui? S-a amintit cumva de ei, undeva? (Voi explica in derularea evenimentelor).
4) De ce eu (care, in fond, sint disciplinat) am avut curajul nesãbuit de a nu executa in data de 22 decembrie 89 ordinul primului-secretar al judetului Prahova, care suna clar: ,,Iesi si spargi demonstratia in Ploiesti”? Reamintesc cã la Putere era Nicolae Ceausescu. Rãspund la toate cele 4 intrebãri printr-un singur rãspuns: pentru cã am prevãzut cu aproape 2 ani inainte evenimentele ce vor urma. Cum? Vã rog sã cititi tot filmul evenimentelor, pe care doresc sã vi le prezint. În anul 1987, am primit ordin pe scarã ierarhicã sã pun la dispozitia Studioului Buftea un numãr de 400 de militari. Ulterior, am aflat cã dl. Sergiu Nicolaescu s-ar fi interesat ce unitate mai aproape de Bucuresti are efective mai bine pregãtite si de acolo sã-i fie pusi la dispozitie, zilnic, 400 de militari. I-a fost recomandat Regimentul 7 Mecanizat, al cãrui comandant eram eu. În urma ordinului primit, am dat dispozitiile legale pentru a pune la dispozitia d-lui Sergiu Nicolaescu un numãr de 400 de militari. Acesti militari urmau sã fie coordonati de seful de Stat Major de atunci, actualul locotenent-colonel in rezervã Stefan Gavadia. Am inteles cã filmele care urmau sã fie turnate erau ,,Mircea cel Mare” si ,,Coroana de foc”. Am fost invitat de Sergiu Nicolaescu la premiera acestor filme. Din interes profesional (sã-mi controlez militarii), m-am deplasat in mai multe rinduri la Buftea, dar si din curiozitate, sã vãd cum decurgeau filmãrile. Foarte multumit de ,,prestatia” oamenilor mei, dl. Nicolaescu a tinut sã mã cunoascã personal. Am discutat in nenumãrate rinduri. Între noi s-a infiripat, din punctul meu de vedere sincer, o prietenie. Printre altele, mi-a spus cã ,,se vede de la o postã cã sint militar adevãrat”. Dupã terminarea filmãrilor, cu succes, dumnealui m-a vizitat, in mai multe rinduri, la unitate. I-am organizat si niste trageri (ii plãceau foarte mult). De asemenea, 2-3 partide de vinãtoare. Acum inteleg cã antrenamentul la trageri, efectuat in poligonul unitãtii pe care o comandam, i-a prins bine in zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fãrã sã vreau. Eu il respectam mult si sincer, pe atunci. Era vorba de marele regizor si actor Sergiu Nicolaescu. Mã mindream, pe atunci, cu prietenia lui. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult. I-am intors vizitele, ducindu-mã sã-l vãd la Buftea si in multe rinduri acasã la dumnealui, in Bucuresti, pe Str. Zambaccian nr. 6. Îmi arãta din ce in ce mai multã prietenie, cu cit ne apropiam de decembrie 1989. Mai tirziu, am inteles adevãratul ,,sens” al prieteniei in care credeam eu. O prietenie. mirsavã, ginditã din timp, ,,bine regizatã”. A fost pregãtitã, fabricatã, conceputã in slujba unui scop murdar, singeros. Nu il bãnuiam pe atunci. Lui ii trebuia o unealtã puternicã. Le trebuia un militar de fier, ca mine, bun executant si cu forte puternice, instruit exact ca mine. Si m-au avut. Fãrã sã vreau, sã bãnuiesc pe loc, le-am fost unealtã. Nu singeroasã, cãci, multumesc lui Dumnezeu, misiunile mele, modul cum au fost comandati, au fãcut ca militarii mei sã nu impuste nici un nevinovat. Dar am fost o unealtã puternicã, una din cele principale, cum au afirmat, mai tirziu, acele ,,personaje” care au ocupat scaunul Puterii prin vãrsare de singe nevinovat. Nu aveam de unde sti. De-abia in decembrie 1989 am vãzut clar tot ce s-a intimplat, ce a fost plãnuit. Pe la inceputul lui octombrie 1989 mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu si mã invitã la dumnealui acasã, pe motiv cã avem mai multe de discutat. M-am deplasat cu soferul personal si cu sergentul-major, pe atunci, Mihail Olteanu, pe care dl. Sergiu Nicolaescu il stia din timpul filmãrilor de la Buftea. Era ca un sef de cabinet al meu, neoficial. Soferul a rãmas in masinã. Eu si sergentul-major Mihail Olteanu am urcat la etajul I al vilei in care locuia dl. Nicolaescu. Mi-a spus cã a venit din strãinãtate de curind. M-a cinstit cu whisky, spunindu-mi sã iau si pentru protocol 2 sticle. Nu mai fãcuse asemenea gest. Din auzite, aflasem cã este foarte zgircit. Am rãmas surprins. Mi-a adus la cunostintã cã mai are de gind sã mai facã un film si m-a intrebat cum mai stau cu pregãtirea militarilor din subordine, cã va solicita militari tot de la mine din unitate. I-am rãspuns cã, atita timp cit voi fi comandant, nu ,,pot dormi” dacã militarii din subordinea mea nu sint bine pregãtiti. Nu exageram cu nimic. Apoi, in aparentã dezinteresat, neincrezãtor, m-a intrebat in ce stare se gãseste tehnica de luptã, stiind cã, de regulã, la acest capitol Armata nu stã prea bine. Si nu se insela. I-am rãspuns cã datoritã unor maistri militari foarte buni, deosebiti, eu stau bine si la capitolul tehnicã de luptã. Pãrea nedumerit. Ca niciodatã, mi se pãrea foarte stinjenit. Mã indemna, tot ca niciodatã, sã beau. Si eu eram nedumerit vãzind ,,stinjeneala” lui. Dupã aproximativ o orã de discutii pe diferite teme m-a intrebat deodatã: ,,Dar dacã, de exemplu, s-ar intimpla ceva, dacã va fi nevoie de unitatea dumitale, in cit timp si cu ce forte (oameni, blindate) ai ajunge in Capitalã?” I-am rãspuns scurt, ca un profesionist: ,,Efectivele nu le pot sti exact, sint in functie de gradul de incadrare al regimentului la acea datã, iar tehnica este scoasã in functie de efectivele avute”. A intrebat din nou: ,,Dar, minimum, cu cit crezi cã poti veni si in cit timp?” I-am rãspuns: ,,Cu minimum 700-800 de militari si cu o coloanã de blindate si masini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dacã deplasarea are loc ziua sau noaptea. Dar de ce mã intrebati asemenea amãnunte?” Mi-a rãspuns: ,,S-ar putea sã se intimple ceva, s-ar putea sã se atenteze la siguranta nationalã, iar noi, ca patrioti, trebuie sã stim pe ce ne putem baza”. Luat pe nepregãtite, i-am rãspuns din nou: ,,Stati linistit, Armata Romanã, impreunã cu celelalte forte din sistem, are un plan bine pus la punct in astfel de situatii. În ceea ce mã priveste, armata si tara se pot baza oricind pe mine”. Nici prin cap nu-mi trecea atunci despre ce va fi vorba. Apoi, am plecat la Ploiesti. Din acea datã, inceputul lui octombrie 1989 si pinã in 5 decembrie 1989 ne-am mai vãzut la Buftea, in douã rinduri. M-a intrebat cum stau cu efectivele, pentru cã va solicita pentru filmãri un numãr de 1.000 de militari. I-am rãspuns cã am in cazarmã 2.700 de militari si cã nu vor fi probleme. Martori sint sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Peter Sandor din Covasna si locotenent-colonelul Stefan Gavadia, cascadorii Paul Fister si Liviu Fister. Pe data de 11 decembrie 1989 Sergiu Nicolaescu mã sunã si mã roagã sã-i organizez o partidã de vinãtoare pentru data de 14 decembrie 1989. Apoi imi spune sã dau o fugã pinã la dinsul, cã este la Buftea. M-am dus in data de 14 decembrie 89, cãci ulterior mã sunase, spunindu-mi cã nu poate veni la vinãtoare in data de 14 decembrie 89. Am ajuns la Buftea in cursul dupã-amiezii. Era ocupat. Am stat ca sã-l astept la o cabanã a cascadorilor pe malul lacului, impreunã cu seful cascadorilor Paul Fister, soferul meu si sergentul-major Mihail Olteanu. A venit, m-a luat dupã umeri, ne-am deplasat cãtre malul lacului si mi-a spus: ,,La vinãtoare vin miine (15 decembrie 89). Mai vin cu cineva. Vezi cã in curind va veni vremea sã arãti pentru tarã pregãtirea unitãtii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poti ajunge mare”. Eram foarte derutat. Eu aveam sefii mei. Ce rol avea Sergiu Nicolaescu in ,,ce urma sã se intimple” cu implicatii in sistemul militar? Am plecat la Ploiesti. A doua zi, vinãtoarea era organizatã. Martori sint doi pãdurari actuali din comuna Vlãdeni si din Coada Izvorului, Ionel si Florin. Pe 15 decembrie 89 m-a sunat si mi-a comunicat cã nu poate veni la vinãtoare, cã vine pe data de 16 decembrie 89. Pe 16 decembrie 89 mã sunã iar si-mi spune cã a intervenit din nou ceva si cã va veni pe 17 decembrie 89 cu actorul Vladimir Gãitan. Pe 17 decembrie 89 m-a sunat si mi-a spus: ,,Nu mai pot veni. Vezi ce se intimplã in tarã! Ce ti-am spus eu? Fii pregãtit, atent, si asteaptã!” Atunci am inteles cam tot. Am inceput sã mã gindesc. Treaba cu venitul la vinãtoare a fost o acoperire, in caz cã telefoanele ii erau cumva ascultate.Mã intrebam: ce sã astept? La ce sã fiu atent? Eu aveam ordine clare. Cum sã fac o miscare fãrã aprobarea sefilor mei? Asa gindea comandantul, militarul din mine. Între 17 decembrie si 21 decembrie 89 au urmat evenimentele cunoscute de toatã lumea. Nu m-a mai cãutat la telefon pinã in data de 21 decembrie 89. Dupã cum se stie, pe 17 decembrie 89 unitãtile Armatei Romane primiserã indicativul de luptã si se gãseau cu efectivele complete in cazãrmi, gata de luptã. Pe 21 decembrie 89, Sergiu Nicolaescu mã sunã si-mi spune cã vrea sã vinã la mine, sã vorbim si sã ,,tragã citeva gloante” in poligon. Politicos, i-am rãspuns cã nu pot executa nici un fel de trageri, deoarece unitatea se gãseste in ,alarmã de luptã. A replicat, nemultumit: ,,Stiu, stiu, voi veni pinã la tine”. Am uitat sã mentionez cã, inainte, cu aproximatie in jurul datelor de 1-4 decembrie 89, mi-a trimis printr-un anume domn Marian Gãman (care acum este seful lui de cabinet la Senat), sã-i reglez o puscã cu amortizor cu lunetã, o armã ultramodernã, un ,,Browning”. I-am reglat-o si dl. Marian Gãman a venit si a luat-o in cursul datelor de 10-11 decembrie 89. Am fost uimit de performantele acelei arme. Avea un incãrcãtor cu capacitatea de 16 cartuse, calibru 5,6 mm, semiautomatã. Armã de profesionisti. În data de 21 decembrie 89 am fost anuntat de la punctul de control al unitãtii, in jurul orelor 11,00, cã la poartã mã cautã dl. Nicolaescu, insotit de un domn. Am ordonat sã fie condus la mine. A fost condus si a intrat in biroul meu insotit de dl. Vladimir Gãitan. În biroul meu, in acel moment, se gãseau: actualii (ca grade) locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul doctor Ion Cordos, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Gheorghe Drãghici. I-am rugat sã iasã, pentru a rãmine singur cu cei doi. Amindoi erau imbrãcati in niste combinezoane negre, deosebite, gen trupe speciale. Sergiu Nicolaescu m-a intrebat dacã putem trage citeva focuri in poligonul redus al unitãtii. I-am rãspuns cã nu se poate, pentru cã, in situatii deosebite, avem consemne bine stabilite. S-a cam supãrat. Apoi, pe un ton foarte grav, mi-a spus: ,,Te-am anuntat cã va urma «ceva». Am mare incredere in dumneata. O sã am grijã de cariera ta. Uite ce este, am nevoie de niste grenade. Nu-ti pot spune pentru ce, dar le voi folosi pentru binele tãrii”. Pentru mine, solicitarea lui era o incãlcare gravã a principiilor mele de militar. Am rãmas surprins si m-am arãtat contrariat. A simtit. ,,Le voi folosi pentru popor, ai incredere in mine”, a mai adãugat. Am sovãit. Îl respectam mult ca om si parcã un ,,impuls”, ceva din mine, m-a fãcut sã fiu binevoitor. Simtisem acel ,,ceva”. Toti doream cãderea dictatorului. L-am intrebat: ,,Ce fel de grenade, ofensive, defensive, de cite aveti nevoie?” ,,O ladã, douã”, mi-a rãspuns. ,,Ofensive, sã nu facã schije multe”, a completat. Îmi educasem in asa fel subordonatii, aveau atita incredere in mine, incit nu comentau, nici in gind, vreun ordin pe care il primeau. Aveau mare incredere in comandantul lor. L-am chemat la mine pe plutonierul Alexandru Grama , seful depozitului armament si munitie, si i-am spus de fatã cu cei doi: ,,Sandule, imi trebuie 12 grenade ofensive. Vreau sã sperii fazanii in poligon. Ne intilnim la postul 3, sã nu mai vadã nimeni, tinind cont de situatia in care ne gãsim”. Locul era in afara incintei unitãtii. A rãspuns scurt: ,,Am inteles”. Dupã 30 de minute, ne-am intilnit cu el la postul 3. Venise cu grenadele si cu masina lui personalã. Am luat grenadele, le-am pus in masina lui Vladimir Gãitan, au plecat, iar eu m-am intors in birou. Parcã simteam teamã pentru ce fãcusem. La plecare, mi-a spus: ,,Multumesc, nu m-am inselat cu privire la dumneata. Stai in asteptare. Tara nu va uita”. Am rãmas contrariat. Erau cuvinte mari: datorie sacrã, tarã. Dar stiam cã ,,ceva” se va intimpla. Mã avertizase: ,,Vei avea un rol important”, mi-a spus. Pãcat cã atunci nu stiam in ce scenariu. M-au apucat frãmintãrile. Eram un militar disciplinat, stiam cã gresisem grav. Mã simteam vinovat. Întotdeauna, insã, m-a atras ,,aventura”. Si o simteam. Nu stiam cum va fi. Pinã pe 22 decembrie, la ora 9,30, impreunã cu un grup de cadre din conducerea unitãtii, am mai pus lucrurile la punct, am urmãrit stirile la televizor, eram tensionati cu totii de ce momente trãiam. Am mai controlat o datã coloana si efectivele scoase in curte din data de 17 decembrie 89. Asteptam. Pe 22 decembrie, la ora 10,00, am fost anuntat de la punctul de control: erau douã Dacii de Militie, al cãror sef era cãpitanul Mihai Stancu, seful Circulatiei pe judetul Prahova. Acum este adjunctul sefului Politiei Rutiere romane. Am permis accesul masinilor in cazarmã, cãpitanul Stancu fiindu-mi bun prieten. Pe un ton glumet mi-a spus: ,,Hai, nu esti gata?” ,,Unde?”, l-am intrebat. ,,Unde? Am ordin de la primul-secretar Frãtilã sã te conduc in oras si sã spargi demonstrantii din Ploiesti”, a continuat. I-am rãspuns: ,,Misule, eu nu merg nicãieri. E vremea sã gindim incet. Eu am sefi in Bucuresti. Hai sã bem ceva. Ai incredere in mine”. A spus agitat: ,,Dar a ordonat primul-secretar. Ãstia ne executã in situatia asta”. I-am repetat: ,,Ai incredere in mine, o sã fie bine”. De atunci, de cite ori ne-am intilnit, mi-a multumit de fiecare datã cã datoritã mie nu a fost pãrtas la o reprimare de demonstranti. Nu dupã mult timp, pe la 10,20-10,30 a sunat telefonul. Era primul-secretar, care, conform legilor de atunci, era comandantul fortelor intrunite ale judetului in acea situatie. Pe un ton foarte dur m-a intrebat de ce n-am plecat la Ploiesti. ,,Unde?”, am intrebat, ,,eu n-am primit nici un ordin”. ,,Atunci iti ordon eu, sabotorule, vorbesc eu cu Milea, te mãnincã plutonul de executie”, a urlat, practic, la mine. Am martori pe cei aflati in biroul meu (i-am enumerat mai sus) si aproximativ 500 de cadre adunate sub fereastra biroului meu, pentru comunicãri de ordine, cã i-am rãspuns primului-secretar: ,,Vrei sã ies? Bine, am sã ies, mã desfãsor la nord si vã ar si vã insãmintez pinã la sud, tiganul dracului!”, si i-am inchis telefonul. Situatia se complica pentru mine. Am dat cadrelor de conducere dispozitiile necesare apãrãrii orasului Ploiesti si pentru inlãturarea de la Putere a conducerii de atunci a judetului. Am fost sunat apoi de fostul sef al Inspectoratului de Militie, colonelul Pescaru, care m-a amenintat iar. Ultimul care m-a sunat a fost fostul comandant al garnizoanei, generalul Dimitrie Popa, care mi-a spus: ,,Cãpitane, vei da socotealã in fata partidului”. I-am inchis telefonul. Ulterior, acest general a ajuns, pentru merite deosebite, senator PDSR. Mã pot lãuda cã, instinctiv, am evitat o a doua Timisoara . Stiam cit de rãi sint ploiestenii. Dar mai era si altceva: stiam ce va urma. Nu am iesit din cazarmã. Nu am mai rãspuns la telefonul cu numãr de oras. Nu dupã multã vreme s-a dat la televizor stirea cã ministrul Apãrãrii ,,trãdãtorul Milea” s-a sinucis. Atunci am pus lucrurile iar cap la cap. Domnul Nicolaescu imi spusese: ,,Vezi cã va urma ceva”. Am afirmat in fata celor prezenti: ,,Ceausescu si-a jucat ultima carte, fiti atenti in continuare!” În birou la mine erau: locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Gheorghe Arici, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul dr. Ion Cordos, colonelul Mihai Stancu, sergentul-major Mihai Olteanu, sergentul Drãghici Gheorghe. Are loc apoi incercarea de discurs a dictatorului Ceausescu, se aud tipete, zgomote, explozii, dictatorul fuge. Am aflat ulterior de la dl. Nicolaescu cã zgomotele de explozii erau de la grenadele pe care i le-am dat eu si pe care ,,oamenii lui” le-au folosit impreunã cu toatã gama cunoscutã pentru a crea panicã, actiune care sã ducã la fuga dictatorului. La aproximativ 20 de minute de la fuga dictatorului, la televizor a apãrut Mircea Dinescu cu un grup de revolutionari, care dupã ce a anuntat ,,cã tara e liberã de comunism” a lansat apelul: ,,Cãpitanul Nicolescu de la Ploiesti sã vinã urgent pentru apãrarea Televiziunii!” – apel repetat dupã alte 10 minute. A fost vãzut si auzit de o tarã intreagã. M-am prãbusit pe un fotoliu. Am inteles ce sarcinã apãsa pe umerii mei. Toti ochii subordonatilor mei erau pe comandant. ,,Ce va face?” – se intrebau. Nu puteam pune in miscare o fortã considerabilã, de capul meu, la apelul unor ,,revolutionari”. Am telefonat la sefii mei. Nu aveau nici un ordin in acest sens. M-am gindit, din nou, la cele discutate cu dl. Nicolaescu cu aproximativ 2 luni inainte. Îmi aminteam intrebarea: ,,În cit timp poti ajunge in Capitalã si cu ce forte, dacã este nevoie?” Întelesesem clar: ,,nevoia” apãruse. Nu aveam atunci notiunea de Revolutie. Fusesem chemat in Capitalã. Am dat dispozitiunile premergãtoare necesare efectuãrii unui mars cu o coloanã de luptã mixtã in Capitalã. La aproximativ 20 de minute, la televizor apare Sergiu Nicolaescu, care repetã apelul: ,,Comandantul unitãtii de blindate, de la Ploiesti, sã vinã urgent in Capitalã. Militarii lui sã poarte banderole Tricolore pe mina dreaptã”. Nu am dat nici un ordin in acest sens. Dupã aproximativ 30 de minute de la al doilea apel am fost sunat de diversi civili pe telefonul cu numãr de oras, care imi spuneau foarte indignati: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia”. Deja din tovarãs ajunsesem domn. Erau pasi importanti pe drumul democratiei. De unde stiau niste civili numãrul de telefon al unui comandant din Ploiesti? Am vorbit iar cu sefii mei din Ploiesti si Bucuresti. Nici un ordin. Ceva imi spunea sã plec, militarul din mine, nu. Au inceput sã aparã stiri care de care mai alarmante (mai tirziu am vãzut cum ,,se fabricau”) stiri cu teroristi si cu ce mãcel se intimplã in Capitalã etc. Putin mai tirziu, mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu, foarte panicat, nervos: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia. N-ai inteles nimic din ce ti-am spus ieri?” (pe 21 decembrie). ,,Dacã plecai cind te-am chemat, te numeam ministrul Apãrãrii!”. ,,Vei primi ordin, am luat aprobare”, mi-a mai spus. Mai tirziu, m-am intrebat: de unde avea un regizor, fie el chiar Sergiu Nicolaescu, puterea atit de mare de a pune un cãpitan, comandant de regiment, ministrul Apãrãrii?! Nu glumea. Mi-a repetat de multe ori acest lucru atunci, dar si dupã 2-3-4 ani.Tot mai tirziu, am inteles cum ar fi avut aceastã putere. Dacã dl. cãpitan Lupoi, care a avut un rol minor fatã de mine, a ajuns ce-a ajuns, eu ajungeam, pur si simplu, ministru. Cum veti vedea ulterior, as fi candidat pe post cu generalul Militaru. De unde avea aprobarea sã punã in miscare o fortã militarã de la Ploiesti? Nu forta conta, ci eu, pe care dl. Sergiu il considera omul lui, un executant docil. S-a convins cã s-a inselat, mai tirziu. Eu poate atunci am pierdut. Apoi am inteles cã, de fapt, eu am cistigat. Nu mã simt direct pãrtas la nimic. Nu erau destule unitãti in Bucuresti care sã fie chemate pentru apãrarea Televiziunii? Spre seara zilei de 22 decembrie 89 primesc ordin de la comandantul meu direct, pe atunci colonelul Tiberiu Costache, comandantul Diviziei 57 blindate: ,,Am primit ordine superioare sã pleci in Bucuresti cu jumãtate din forte la Televiziune, jumãtate la MApN. Sint teroristi. Mor oameni. Se trage, vezi ce faci. Tinem legãtura”. Ce legãturã? Cu dumnealui am mai vorbit dupã aproximativ 10 zile, cind a venit la Otopeni. De fapt, 10 zile nu am mai vorbit cu vreun comandant militar de-al meu. Am dat ordinele respective pentru mars, dupã toate canoanele regulamentelor militare: mars pe timp de noapte, coloanã mixtã, inamic necunoscut. Situatie complexã. În primul rind, gravã era lipsa de date, de informatii. Aveam o coloanã lungã de 10 km, transportoare, tancuri, masini speciale, tunuri, cercetasi, camioane, 1.400 de militari in termen, 214 cadre. O fortã impresionantã pentru orice formã de luptã, darmite pentru ce urma, lupta in localitate! Era vorba pentru prima datã de luptã adevãratã si de vietile oamenilor mei. Mi-am luat toate mãsurile. Pinã sã plec, iar mã sunã dl. Nicolaescu, extrem de agitat: ,,Ce mai astepti? Pierdem Revolutia. Te astept la Sãftica”. I-am rãspuns, supãrat pe tonul de comandã cu care imi vorbea. ,,D-le Sergiu, eu comand o unitate de luptã, nu filmez”. Iar mi-a spus: ,,Pãcat, erai ministru”. Am inceput deplasarea cãtre Capitalã. În dreptul postului de Militie Sãftica, coloana s-a oprit. Eu eram in ARO, la aproximativ 500 de metri de capul coloanei. Verificam coloana. Cercetasii maiorului Buinceanu m-au anuntat: ,,Tovarãse comandant, niste militieni vor sã vã vorbeascã”. M-am deplasat cãtre capul coloanei. Acolo, lingã TAB-ul de cercetare, era un grup de 3-4 persoane imbrãcate civil, inconjurat de militarii cercetasi. M-am recomandat. Unul dintre ei s-a prezentat: ,,Sint colonelul Nitu (ulterior generalul Niculae Nitu), am primit ordin sã vã transmit un biletel cu un ordin transmis telefonic”. Pe biletel scria: ,,Vã prezentati la Bãneasa, la generalul Mocanu, comandantul Apãrãrii A.A. a teritoriului (CAT)” Am inceput deplasarea. Dupã 30 de minute, cercetasii m-au anuntat cã s-au intilnit cu dl. Sergiu Nicolaescu. Asa cum imi spusese la telefon, mã astepta. M-am deplasat din nou cãtre capul coloanei. M-am intilnit cu dumnealui. Foarte agitat, m-a anuntat cã pe drum s-a tras asupra lui, cã i-a fost lovitã masina si cã are motorul avariat. Se trãsese asupra lui din dreptul casei Postelnicu. Era cu o masinã personalã, un Renault 19. Era foarte nervos. Mi-a spus, de fatã cu ofiterii cercetasi, maiorul Buzea si locotenentul Buinceanu Marian, pentru a 3-a oarã: ,,N-ai venit cind te-am chemat. Ti-ai ratat cariera. Te fãceam ministrul Apãrãrii. De acum, executi ordinele mele. Am imputerniciri in acest sens”. I-am rãspuns: ,,D-le Sergiu, eu abia sint cãpitan, mai am mult pinã la ministru, iar de executat, execut dupã ce mã consult cu sefii mei”. ,,Nu intelegi, domnule, cã este Revolutie, cã pierdem Revolutia dacã nu ne grãbim? Voi, militarii, sinteti toti rigizi – a replicat, extrem de nervos. Am imputernicire sã mergi cu mine, cu toate fortele, la Televiziune”. A avut dreptate. La sediul C.A.T. generalul Mocanu mi-a confirmat. Ordinul suna asa: ,,Cu toate fortele la Televiziune, cu dl. Nicolaescu!” Am inteles cã aprobarea era datã de generalul Victor Stãnculescu. Am omis ceva foarte important. La plecare, am primit un ordin care mi s-a pãrut bizar, total nemilitãresc pentru o actiune de luptã. A fost primul ordin pe care eu nu l-am executat, pentru siguranta oamenilor mei. Fãrã munitie suficientã nu ai cum sã lupti. Ordinul specifica sã plecãm la luptã cu ,,o unitate de foc, gurã de foc”. Asta, de exemplu, inseamnã ca un pistolar sã aibã asupra lui 300 de cartuse. Foarte putin. Mai tirziu, am inteles cã prin acest ordin se ,,urmãrea” ca militarii romani sã nu aibã fortã de ripostã in fata asa-zisilor ,,teroristi”. Sã rãminã, in 15 minute, fãrã munitie. Dacã se urmãrea ca Armata sã asigure victoria Revolutiei, s-ar fi ordonat cit mai multã munitie. ,,Altii” asigurau victoria Revolutiei. Armata era chematã sã facã fatã la diferite diversiuni, ca sã se poatã afirma cã, printre altii, si Armata a tras in demonstranti. Încãlcind ordinul (ca si la prima ,,Mineriadã”, voi exemplifica) am dat ordin sã se ia o cantitate imensã de munitie si toatã hrana in curs de preparare si hrana rece din tot depozitul unitãtii. Munitie si hranã, care mi-au prins foarte bine in urmãtoarele 10 zile, cind, efectiv, am actionat singur. Cind mai aveam vreo 2 km pinã la Piata Scinteii, m-am urcat cu dl. Sergiu Nicolaescu pe primul transportor de cercetare. A cerut o cascã si un pistol mitralierã. I-am satisfãcut ,,pofta” de a arãta ca un rãzboinic adevãrat. Desi se trãgea in populatie, in Bucuresti, desi erau ,,teroristi”, pentru protectia lui si pentru a fi cit mai putin vizibil si mascat in intunericul noptii – totusi s-a imbrãcat intr-un trenci (balonzaid) de culoare albã si un fular mare si alb, de mãtase, la git, desi afarã nu era frig. Ca si cum le-ar fi spus la teroristi: ,,Eu sint, cel in alb, trageti! (dar nu in mine!)”. La intrarea in Piata Scinteii am intilnit prima baricadã. Revolutionari, masini, rabe, eram surprins. Cu basculante in fata tancurilor mele. El fiind recunoscut de revolutionari, ni s-a facilitat deplasarea, fãrã probleme, mai departe. Le-a spus celor de la baricadã: ,,Sint cu cãpitanul Nicolescu, cel de la Ploiesti, cel chemat de noi”. Cu ocazia acelei opriri a dat un interviu unui reporter francez cu camerã de filmat. Eu inteleg bine franceza. L-am auzit clar: ,,Stãpinim situatia. Totul este sub control. Sint cu o unitate foarte puternicã”. Tot cu niste francezi a venit la Otopeni, pentru a le ,,prezenta” unitatea pe care dumnealui a adus-o in 22 decembrie 89 in Capitalã. Cã a contribuit personal, decisiv, la victoria Revolutiei in Capitalã. Ulterior, intr-un interviu, ,,Dl. Sergiu Nicolaescu dialogheazã”, afirma cã ,,venirea blindatelor de la Ploiesti «aduse» de el a salvat Televiziunea si a contribuit decisiv la victoria Revolutiei in Capitalã”. De asemenea, mai afirmã cã a luat legãtura cu unitãtile militare de la Podul Otopeni, Castelul „Elena Lupescu” pentru a asigura trecerea podului de cãtre unitatea de sub comanda mea si continuarea deplasãrii in Capitalã, de urgentã. Am sãrit peste episodul ,,Podul Otopeni” pinã la oprirea de la Piata Scinteii, pentru a explica modul in care a luat dumnealui legãtura cu unitãtile militare de la pod (unitãti de apãrare antiaerianã). Atit de bine a luat legãtura, a asigurat intrarea in ordine in asa fel, incit la Otopeni au rãmas 5-6 morti si 2 rãniti. Morti despre care Comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie nu a amintit nimic. Relatez: am ajuns la pod. Am oprit coloana pentru douã scopuri pur militare. Dl. Nicolaescu nu a fost de acord sã mã opresc si mã grãbea spre Capitalã. L-am rugat sã mã lase sã-mi comand unitatea. Am ordonat sã se execute cercetarea de geniu a podului (ca sã nu fie minat) si sã dau misiunile de luptã in Capitalã, respectiv la Televiziune. Cind comandantii de subunitãti se adunau cãtre capul coloanei din stinga, din incinta unitãtii militare de la pod, cu care vorbise dl. Nicolaescu, si din spatiul liber intre unitatea de la Castelul „Elena Lupescu” si blocurile de la pod (stinga podului) s-a deschis un foc deosebit de puternic asupra coloanei regimentului cu mitralierele antiaeriene in bãtaie terestrã. De asemenea, s-a tras si cu alte categorii de armament. Pe asfalt zburau sute de gloante. Atunci, practic, i-am salvat viata d-lui Nicolaescu, impingindu-l dupã un TAB. Eu, din reculul impingerii, am cãzut in genunchi pe asfalt. În timpul cind se trãgea foarte puternic, 4 masini Dacia coborau de pe pod si se deplasau cãtre Ploiesti. Au intrat in acel foc ucigãtor. Am vãzut scene de cosmar, de la 3-4 metri. Masinile lovite de sute de gloante s-au oprit instantaneu. Trupurile din masini au fost, practic, ciuruite. Zeci de mitraliere grele si usoare de pe masinile de luptã ale coloanei de sub comanda mea au deschis focul in directia de unde se trãgea cãtre noi. Forta si densitatea extraordinarã a focului nostru au fãcut liniste in douã minute de la declansare. Sergiu Nicolaescu striga: ,,Dã comanda sã plecãm, am intirziat destul!” ,,Stati sã vedem ce este cu cei din masini! Sint multi morti, rãniti”, i-am replicat. ,,Lasã, domnule, mortii, pierdem Revolutia, sintem asteptati!” Nu l-am ascultat. Am lãsat mortii si rãnitii in seama a 3 militieni apãruti acolo. Atunci au fost rãniti cãpitanul Adrian Stãnescu si incã un militar. Martori la tot ce-am relatat cu privire la acest incident sint foarte multi. Exemplific pe: colonelul Nicolae Alexe , colonelul Vasile Zlat, colonelul Gheorghe Oncescu, cãpitanul magistrat Florin Olteanu, locotenent-colonelul Marin Istrate, maiorul Adrian Ioanid, maiorul Marian Buinceanu, plutonierul adjutant Nicolae Hariga, maistrul militar Vasile Ene, plutonierul adjutant Teodor Zaharia, sergentul Gheorghe Drãghici s.a. Mai mentionez cã a fost o gresealã intentionatã, chemarea unei asemenea forte ca a mea in Capitalã, mã refer la compunerea coloanei si la genul de luptã care urma sã se ducã. Luptã de stradã. A fost chematã pentru ,,lauda” domnului Nicolaescu, pentru a crea haos, spaimã si diversiune. ,,Strategii Revolutiei” au stiut ce fac. Trebuia sã mi se spunã atit: ,,Trãgãtori izolati” – nu teroristi – trag in populatie si, cu 200 de militari, plus compania de cercetare, ,,curãtam” fiecare stradã si bloc, de la Bãneasa si pinã la Televiziune si din alte locuri ,,fierbinti”. Ce sã fac cu tancurile, cu tunurile, cu mitralierele grele? Sã dãrim blocurile in care erau oameni? Întreaga dezordine a fost bine ginditã. O regie perfectã. Diversiune si haos. Doar aveau pe cineva expert in regie… Relatez in continuare, subliniind ideile care atestã regia acelei ,,Revolutii”, mai clar spus ,,loviturã de stat”, cine a condus-o, cum au manipulat oamenii, Armata si alte forte. Oameni care si-au pãtat miinile de singe nevinovat, dintre care unul a fost in fruntea Statului Roman, Ion Iliescu. Viata a fãcut sã lucrez in diferite domenii, chiar in cele numite ,,speciale”. Întimplãtor, mi-am aruncat o privire si pe celebrul dosar de urmãrire informativã cu numele de cod ,,Corbii”. Cine credeti cã apãrea in dosar alãturi de generalii Serb, Militaru, Vasile Ionel, Keller Paul? Domnii Iliescu, Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu si altii. De ce a fost chemat colonelul Gheorghe Trosca, sef de Stat Major la USLA in 89, in fata MApN si impuscat? Pentru cã, printre altele, a instrumentat „Dosarul Corbii”. ,,Corbul” (generalul Militaru) si altii nu l-au iertat. Pãcat. Era un mare patriot. L-am cunoscut personal. Si-a slujit tara cu credintã. Oare asta sã fie soarta militarilor patrioti? Unii impuscati, altii aruncati in inchisori? Iar comandanti care au tras la Timisoara, unii, iar altii, care au cãlcat in zilele de 21-22 decembrie 89 demonstrantii cu TAB-urile, acum sint generali cu 3 si 4 stele in fruntea Armatei Romane. Era mare haos, dezordine, diversiune. Am ordonat sã se incercuiascã Televiziunea cu personal si blindate pe aliniamentul strãzilor Dorobanti, Zambaccian, Pangrati. Afarã, la interval de 2-3 minute, se auzeau impuscãturi izolate, seci, si lingã noi mai cãdeau cite un civil, cite un militar. La Televiziune, in noaptea de 22/23 decembrie 89 am avut primul soldat impuscat mortal si alti 4 militari grav rãniti. Soldatul-erou ucis se numea Costel Crap. Iar printre rãniti era soldatul Stefan Gunie, lovit de 4 gloante. Speriat cã nu sint si eu ,,mascat” in alb, noaptea, ca dl. Sergiu Nicolaescu, m-am lipit de dumnealui si am putut fuma linistit. Eram, lingã dumnealui, in deplinã sigurantã. Atunci cind a introdus mina in buzunarul de la pantaloni i-am vãzut la sold un pistol Magnum 44 (mã pricep foarte bine la arme), mare, argintiu, de toatã frumusetea. La un moment dat mi-a spus: ,,Mergem la etajul XI, la guvern, la ordine”. Am intrebat contrariat: ,,Care guvern?” ,,Vei vedea” – mi-a rãspuns, si a mormãit ceva de conducãtori. Am plecat, pentru protectie, cu 2 militari: sergentul Gheorghe Drãghici si soldatul Stefan Istrate. Eram convins cã ,,teroristii” trag intens asupra ,,revolutionarilor”, care de ore intregi dirijau si transmiteau Revolutia in direct. Credeam cã in sediul Televiziunii vom umbla tiris. Dar mã inselasem. Am urcat pe jos 11 etaje. În Televiziune era o liniste si o organizare desãvirsite. Se vedea clar cã fiecare stie ce face. Nici urmã de glont tras in Televiziune, asupra Televiziunii. Se trãgea, din ce in ce mai des, insã. Dar asupra oamenilor din stradã. Oameni dintre care au murit destui cu gindul la libertate, la democratie, pentru Revolutie, pentru dreptate. Nu trãgeau „teroristii” lui Nicolae Ceusescu, cum se anunta intens. Ei l-au pãrãsit cu totii. Trãgeau ,,revolutionarii” lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si altii. Trãgeau pentru victoria Revolutiei, ca Nicolae Ceausescu sã moarã cit mai repede, pentru crearea de panicã si necunoscut. Trãgeau in adevãratii revolutionari. Am ajuns la etajul XI al Televiziunii si am intrat intr-o incãpere. Acolo se gãseau: domnii Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Cazimir Ionescu si alte 2-3 persoane. Era liniste si organizare perfectã. Multi intrau cu niste biletele in minã, le arãtau celor de la masã, apoi ieseau. La un moment dat, Ion Iliescu si Gelu Voican-Voiculescu i-au spus cuiva pe un ton foarte rãstit: ,,Stai, domnule, nu dãm asta acum. Stirea asta. Nu le incãleca. O dai peste 20 de minute”. Dupã aceea, Sergiu Nicolaescu le-a spus: ,,Am venit cu comandantul de la Ploiesti. Stiti, cel de care v-am spus mai de mult. Ce facem?” Petre Roman a exclamat, ironic: ,,Hai, domnule comandant, te asteptãm de 6 ore. Cum slujesti Revolutia? Ai 5.000 de blindate si nu vrei sã ne dai si nouã?” Mazilu mi-a fãcut semn sã inaintez in fata lui. Era in centrul mesei. Pe un ton amabil, imi ordona, practic: ,,Domnule cãpitan – plecasem tovarãse cãpitan de la Ploiesti, acum eram domn la Bucuresti – dai o companie la Palat.
sursa: 1235.ro

BIROURILE PERMANENTE ALE SENATULUI SI A CAMEREI DEPUTATILOR SE VOR REUNI LUNI,21 IANUARIE!

17 ian.

Birourile Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor se vor reuni luni, 21 ianuarie, de la ora 13,00, pentru a convoca sesiunea extraordinară a Parlamentului.

deputati-ghimpele-630x419

Chestorul Senatului Ioan Chelaru (PSD) anunţa miercuri că cele două Camere ale Parlamentului se vor reuni pe 22 ianuarie în şedinţă comună, într-o sesiune extraordinară.

Potrivit acestuia, pe ordinea de zi a şedinţei comune se vor afla proiectul de modificare a Statutului senatorilor şi deputaţilor, validarea preşedintelui CNA, Laura Georgescu, ordonanţa privind majorarea cu 4% a pensiilor şi bugetele Camerei Deputaţilor şi Senatului.

În ceea ce priveşte proiectul de modificare a Statutului deputaţilor şi senatorilor, Chelaru a spus că i s-au adus modificări care se referă la multe dintre activităţile desfăşurate de parlamentari şi care au în vedere „bugetul de austeritate sever pe care Legislativul îl are prin mărirea numărului de parlamentari”.

VASILE BLAGA SI PREZIDENTIABILUL BASIST CRISTIAN PREDA!

17 ian.

Europarlamentarul PDL, Cristian Preda, a prezentat pe blogul personal portretul candidatului PDL ideal pentru alegerile prezidențiale, în viziunea sa. Preda consideră că viitorul candidat trebuie să îmbrăţişeze o viziune democrată, să cunoască Uniunea Europeană, să nu fie anti-american şi să aibă umor.

c

„Vasile Blaga a cerut membrilor BPN, dar şi pedeliştilor de rând, să formuleze până pe 28 ianuarie ‘criteriile după care ne vom decide candidatul la prezidenţiale’. Prezint aici punctul meu de vedere, sub forma unui portret ideal-tip”, scrie Cristian Preda.

În opinia lui Preda, acest candidat ar trebui „să îmbrăţişeze o viziune democratică”: „Testul relevant nu e recitarea cu intonaţie a consecinţelor principiului majorităţii sau a valorii egalităţii. E mai util să triem altfel: cine a lăsat să se înţeleagă, prin decizii sau declaraţii, că oamenii politici au mai multe drepturi decât cetăţenii sau că, în general, există clase ori categorii ierarhizate de cetăţeni nu trebuie să aibă sprijinul PDL”.

Candidatul ar trebui „să creadă cu sinceritate în virtuţile pieţei. Nu se califică, în opinia mea, cei care s-au îmbogăţit din contracte cu statul. Poate fi, în schimb, candidat un om de afaceri veritabil, ca şi cineva care nu are această experienţă, dar nici nu confundă capitalismul cu spolierea statului. Deşi în aparenţă marginal, e un criteriu foarte important; să aibă o experienţă profesională consistentă în câmpul politic sau în afara lui. N-ar trebui să fie preşedinte cineva care nu a învăţat vreo meserie sau care a avut o carieră birocratică sau politică modestă, cum e, de pildă, cea de ministru al sportului într-un guvern de coaliţie cu 7 partide şi două duzini de portofolii; să cunoască Uniunea Europeană. Nu de la televizor, ci dintr-o experienţă politică sau administrativă semnficativă; să nu fie anti-american, adică anti-modern. Traducerea pentru modern: separaţia puterilor, respect pentru minoritate, libertate şi toleranţă; să vadă în statul de drept o referinţă de neocolit. Cine a fost acuzat, cu temei, de corupţie ar trebui să fie refuzat din start; să poată vorbi liber fără să plictisească şi să stăpânească la un nivel convenabil minimum 2 limbi de circulaţie internaţională. Nu cred că e nevoie de alte comentarii; să fie disponbil pentru compromis inteligent. Asta presupune să nu confunde fermitatea cu intoleranţa faţă de adversari. E la fel de păgubos să fii dispus la tranzacţionarea oricărui principiu, ca şi să fii inflexibil doar cu opozanţii; să fi probat că e capabil să depăşească spiritul partizan. Pentru a reprezenta cu adevărat naţiunea şi statul, şi nu o tabără politică, e nevoie de experienţa distanţei, a neutralităţii critice. Avem nevoie de un preşedinte al României, nu al USL, al PDL sau al oricărui alt ‘trib’”.

Nu în ultimul rând candidatul PDL la prezidenţiale trebuie să aibă umor, deşi face politică: „Cum angajarea politică produce stres şi încruntare, avem nevoie de un preşedinte care să nu creadă că a fi responsabil înseamnă a fi infailibil. Are umor doar omul politic care ştie că greşeşte”.

„Nu m-am referit aici la modul de desemnare a unui candidat, ci doar la trăsăturile care ar trebui luate în seamă în momentul când se trimite anunţul referitor la selecţie. Regulile competiţiei şi bazinul de recrutare sunt foarte importante, dar, mai întâi, trebuie să vedem ce căutăm şi, abia apoi, cum anume procedăm”, conchide Cristian Preda.

BASSHUNTER – SATURDAY!

17 ian.

OCEANA – CRY CRY!

17 ian.

ALEXANDRA STAN – LEMONADE!

17 ian.

EDWARD MAYA &VIOLET LIGHT -LOVE STORY!

17 ian.

AKCENT ft. SANDRA N – I’M SORRY!

17 ian.

SORE – DIFFERENT!

17 ian.

PREMIERUL VICTOR PONTA A DECLARAT LA REALITATEA TV CA FMI NU VA IMPUNE NIMIC IN NEGOCIERILE CU GUVERNUL,DAR VREA BANII INAPOI!

17 ian.

Premierul Victor Ponta a declarat marţi seară, la Realitatea TV, că FMI nu va impune nimic în negocierile cu Guvernul pe care îl conduce, dar va dori să vadă rezultate concrete din partea Executivului.

victor-ponta-guvern-gabriel-petrescu

Principalele declaraţii făcute de primul ministru

„Cei de la FMI spun – . Până la urmă, FMI nu ne impune nimic, ei spun, vrem să vedem dacă ne puteţi da banii inapoi, ca orice creditor serios se uită, ai bani la buget? Ei au spus, când reduci TVA, nu e neaparat influenţă la preţ, dar incasarile sunt mai mici.

Am zis, hai să luăm un domeniu, cum e al pâinii, care e semnificativ pentru România, pe tot lanţul şi să vedem dacă il introducem la 1 mai sau 1 iulie (n.r reducerea TVA), să vedem ce se întâmplă până pe 31 decembrie, avem noi dreptate sau au ei dreptate, că doar vor fi încasări mai mici. Trebuie să facem un proiect pilot. De multe ori am luat decizii, precum mărirea TVA la 24%, ştiţi cu cât a crescut incasarea? De la 11,8 la 13, cu 1,2%. Am mărit cu 5% ca sa incasăm cu 1,2% mai mult. E o realitate.

Punctul cel mai dificil in discutiile cu FMI sunt reformele structurale, ce facem cu companiile din energie, cand le listăm la bursă, Oltchim, CFR Marfă. Sper să obţin de la FMI dreptul de a nu avea securea pusă pe la 31 martie, ci extinsă pana in iunie.

Pentru Oltchim, aşa cum există pentru Poşta Română, Hidroelectrica, etc, sunt plângeri penale la DNA de luni de zile, ce se intamplă la DNA cu ele nu ştiu mai mult decât dvs. si dacă intreb o să aflu de la doamna Macovei că vreau să subjug justiţia. Nu vreau să o subjug, dar cred ca am dreptul să intreb . Nu se intamplă nimic.

Mâine, domnul Vosganian va veni cu o notă privind situaţia actuală a Oltchim şi discută calendarul de restructurare. FMI a cerut un singur lucru: nu mai acceptaţi pierderi. Nu mai daţi bani atâta timp cât banii se pierd, nu mai găsiţi o gaură. Ei au spus, inchideţi-o, am spus că nu putem. Atunci au spus să găsim un investitor.

În ultimele 12 zile, asta le explic tuturor colegilor din guvern şi alianţă: avem o şansă absolut istorică: o majoritate foarte clară şi durabilă, incredere si asteptare extraordinară, nu prea avem adversari in acest moment. Dacă noi nu luăm măsurile care dor in primele 6,8,9 luni şi dacă nu explicăm omului…sunt convins că pacientul, ţara, poate să meargă pe drumul vechi, dar moare la un moment dat, să luăm nişte măsuri care toţi ştiau că sunt necesare şi pe care nimeni nu a putut să le ia din motive de alegeri, lipsă de suport, bătălii politice. Hai să le luăm acum şi vor începe să producă acea însănătoşire la anul, peste 2, peste 3 ani. Haideţi să le facem acum şi să spunem exact unde lucrurile merg prost. Când le spun că nu mai putem să spunem mereu că nu mai mărim nicio taxă dar vom avea mai mulţi bani, sau că nu dăm niciun om afară, sau să dăm bani în plus la parlamentari, care sunt mai mulţi.

Mâine dau prima listă a celor care au locuinte de protocol şi de serviciu cu funcţia, suprafaţa şi cât plăteşte chirie. Până luni, am lista cu toate vilele de protocol ale RAAPPS. Eu vreau să fac un exercitţu de transparenţă intâi si intâi. După care, voi veni in Guvern, şi voi spune să stabilim cine beneficiază în România de locuinţă de serviciu, miniştrii şi eventual secretarii de stat. Sunt cam mulţi asimilaţi cu aceste funcţii. Domnul Geoană plăteşte 3200 euro chirie. Vin şi stabilim: Guvernul nu e agentie imobiliară, are câţiva demnitari, le stabilim rangul, pentru ei ţin 20, 50 de apartamente iar pentru vilele de protocol ţinem 10 vile. Restul, toate, haideţi să le vindem, că Guvernul nu e un bun administrator de agenţie imobiliară. Poate reuşesc.

Am discutat mult despre ce facem cu salariile celor foarte bine plătiţi în zona publică. Am zis, când le-a tăiat domnul Băsescu salariile, le-a tăiat şi celor care aveau 10 milioane pe lună şi acelora. Ideea mea e că între cel mai mare venit şi cel mai mic venit la stat trebuie să scurtăm calea. legea salarizării unice nu s-a aplicat niciodată. Eu, ca şi schimbarea Constituţiei şi codul electoral, cred că trebuie începute toate în această perioadă de 2013. La 2014 mă tot gândesc cum să facem să nu-l facem an electoral. Dacă toată lumea va gândi în termeni electorali, am încurcat-o. Deci, 2013 e anul marilor decizii.

În 2016, probabil o să candidez tot pentru un mandat de deputat. Hai să fac tot ce trebuie făcut ca peste 10 ani să fie nişte lucruri pe care le-am făcut bine.

Ştiu că am o zestre de popularitate, ştiu că se va eroda, asta a fost, de aici încolo merg în jos şi vreau s-o folosesc ca să fac lucrurile pe care le ştiam toţi.

Nu cred că încalc acordul de coabitare cu Traian Băsescu dacă spun că l-am considerat întotdeauna un om singur, nu de echipă.

Privatizarea CFR Marfă a fost trecută ca privatizare majoritară în scrisoarea de intenţie către FMI din februarie 2012, anul trecut în ultima şedinţă CSAT a fost o decizie să nu vindem, mai avem o şedinţă la finalul lunii ianuarie şi o avem pe ordinea de zi. În continuare, CFR Marfă pierde toate contractele şi nu sunt bani de investiţii. Cei din privat, în fiecare zi câştigă din CFR Marfă. Azi noi nu avem banii necesari să investim în CFR Marfă ca să facă faţă concurenţei cu companiile private.

Să mărim redevenţele la un nivel la care să se păstreze investiţiile. Anul acesta se adoptă legea privind actualizarea redevenţelor în toate domeniile, inclusiv petrol şi gaze la ceea ce înseamnă media europeană. Mă gândesc la suprataxarea marilor companii.

Vreau ca OMV să rămână în România, să rămână cel mai mare plătitor de taxe şi impozite, vreau să mărească numărul de locuri de muncă. Nu cred că îi nedreptăţesc pe cei de la OMV dacă participă mai mult decât au participat până acum.

Am încredere în ministrul Energiei, e foarte depărtat de lumea energiei româneşti. A contat foarte mult că nu ştie nici cine e Hăhăianu, nici cine e Oprea, nici cine e Videanu. Lucrează cu Iulian Iancu, am încredere că va putea să ia deciziile fără să fie influenţat.

Când spun că nu vreau să mă pun cu satârul pe investitori, tocmai în ideea în care eu cred că prin negocieri îi conving să rămână în România, să investească. EU sunt acel social-democrat de secolul 21 care acceptă ideea că nu statul dă locuri de muncă. Dar pot să-l ajut să dea locuri de muncă pe cel din zona privată. Cel mai important este să creez locuri de muncă.

Aducerea Armatei în Ministerul Finanţelor nu a fost ideea domnului Voiculescu, dar el a promovat-o. Ideea a fost că dacă face reorganizarea directului vamal. Ceea ce înseamnă că nu se mai duce garda financiară la fiecare om, ci numai şi numai acolo unde ai semnale, la accize, la flori şi fructe. Ideea era dacă putem detaşa din alte ministere oameni care să nu fie din lumea asta.

Am înţeles că atunci când ne grăbim cu anunţul, mai bine aşteptăm. Cu impozitul forfetar. dacă reuşim să facem 2 lucruri: dacă e clar că e bine, îl facem din iunie, daca nu, nu-l facem nici din iunie. Dacă se poate să reduc partea de birocraţie fiscală. Noi ce fenomen avem. Unii care plătesc impozit şi alţii care plătesc. Trebuie să găsim o soluţie. Poate nu impozitul forfetar.

Tichetele de călătoria şi pentru salariaţi şi pentru pensionari la 1 ianuarie s-au înjumătăţit, dar în 2013 rămân identice. Problema este că ori o dăm din fonduri sociale.

La CSM se duce o bătălie pentru puterea în interior. Cine are Puterea pe cei doi şefi, are Putere pe toţi procurorii. Iar ei nefiind independenţi în sens constituţional, cum sunt judecătorii.

Înţeleg că judecătorii care l-au ales, vor să-l revoce. Deci să înţeleg că domnul Băsescu vrea să-l revoce. Judecătorii trebuie să fie independenţi. La fel şi procurorii. Noi nu am făcut nicio reformă în Justiţie.

E un serviciu care nu funcţionează, cel public, care nu funcţionează pe ceea ce înseamnă secolul 21.

Problema numărul 1 pe care eu trebuie să o rezolv este să ieşim din logica că aş vrea să subjug Justiţia. Am aflat că dau indicaţii la judecători. Voiculescu a fost condamnat şi Ponta i-a cerut să-i anuleze sentinţa. O să pornesc la partea de reformă la ceea ce înseamnă serviciu despre cetăţean. Pe mine m-au votat ca să fac reformă peste tot.

Am cerut şi am lucrat şi cu cei interni SRI, DGIPI ca să-mi spună tot ceea ce ţine de partea de influenţe, fapte de corupţie ca să pot lua decizii de numire şi demitere. Mă ajută să îndrept multe lucruri. Pe de altă parte, eu cred că încet încet ideea că aceste servicii trebuie să nu facă niciun fel de politică, chiar daca preşedintele e comandatul suprem, ci treuie să stea departe de bătălia politică. În momentul în care un şef de serviciu devine prim-ministru, e evident îndoiala.”

COMISARUL EUROPEAN PENTRU DEZVOLTARE REGIONALA,JOHANNES HAHN:ANUL 2013 ESTE CRUCIAL PENTRU ROMANIA!

17 ian.

Comisarul european pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn, a declarat, miercuri, că 2013 este crucial pentru România, el arătând că trebuie absorbite în acest an 5 miliarde de euro de fonduri structurale pentru a se evita dezangajarea acestei sume.

011622581588179110

„Este absolut necesar, 2013 este un an crucial pentru România. Pot să spun că anul trecut România a pierdut unele momente din cauza discuţiilor politice, alegeri. Ceea ce contează acum este concentrarea pe viitor, gestionarea viitorului ţării, având în vedere că aceste fonduri structurale sunt la dispoziţia României şi vizează creşterea economică a ţării. Acest an este o provocare specială pentru că, aşa cum ştiţi, România trebuie să absoarbă mai mult de 5 miliarde de euro pentru a nu pierde aceşti bani”, a afirmat Hahn, într-o declaraţie de presă comună la Bruxelles cu ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici.

Oficialul CE a arătat că nu este în interesul UE ca România să piardă aceşti bani pentru a fi economisiţi de către Bruxelles, ci cheltuirea inteligentă şi sustenabilă pentru dezvoltarea ţării.

„Aş vrea să vă reasigur pe voi, românii, că UE este alături de voi. Avem interesul ca România să poată folosi banii. Nu este interesul nostru, nici al nostru, să constatăm că la sfârşitul anului am economisit aceşti bani. Interesul nostru este ca banii să fie cheltuiţi sustenabil şi inteligent, să ajute ţara să îşi îmbunătăţească situaţia, pentru că România este una dintre cele mai atractive pieţe pentru companiile europene”, a afirmat Hahn.

Comisarul european şi-a exprimat încrederea că România va fi capabilă să absoarbă banii.

„Ne cunoaştem (cu ministrul Teodorovici – n.r.) şi din fostele sale funcţii de consilier al premierului Victor Ponta şi responsabil al fostului program ISPA şi de aceea am o încredere uriaşă în capacitatea sa personală de a se ocupa de fondurile structurale. (…) Şi, cum suntem la începutul anului, am încredere că România va fi capabilă, spre interesul nostru reciproc, să absoarbă aceşti bani, pentru că aceasta va contribui clar la creşterea economică, la crearea de noi locuri de muncă şi păstrarea celor existente”, a spus Johannes Hahn.

El s-a declarat încrezător şi în rezolvarea întreruperilor de plăţi existente în acest moment pe unele dintre programele operaţionale ale României.

„Sunt încrezător că vom putea depăşi problemele din trecut. Am discutat şi despre întreruperile de plăţi existente încă în prezent. Aşteptăm unele răspunsuri în următoarele săptămâni. Vom face o analiză rapidă a acestor informaţii şi sperăm să putem rezolva problemele în interesul nostru comun”, a mai afirmat comisarul Hahn.

Eugen Teodorovici a făcut miercuri o vizită oficială la Bruxelles, el întâlnindu-se şi cu Koos Richelle, director general pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune în cadrul Comisiei Europene.

Întrevederile cu oficialii europeni au vizat măsurile pentru deblocarea integrală a POSDRU, Programului Pperaţional Transport, Programului Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice şi Programului Operaţional Regional.

PRESEDINTELE PD-L VASILE BLAGA NU DORESTE SPARGEREA USL!

17 ian.

Vasile Blaga: Nu doresc spargerea USL, să rămână aşa.

vasile-blaga-conduce-pdl-paleologu-a-rugat-colegii-sa-nu-l-aleaga-26774-1-630x471

Vasile Blaga bravează din nou. Preşedintele PDL a declarat, miercuri seară, într-o emisiune la Realitatea TV, că nu susţine… o alianţă sau o fuziune (!) cu PNL în vederea unui candidat comun la alegerile prezidenţiale şi că PDL va avea propriul candidat.

„Nu. Eu cred că până la urmă clarificări politice din acest punct de vedere vor avea loc, dar deocamdată toate partidele au nevoie de clarificări interne. Şi sunt în această etapă toate partidele. Nu doresc spargerea USL, să rămână aşa. Împreună au reuşit să transforme nemulţumirile poporului român în voturi, împreună să plătească. Nu fac parte dintre cei care cred că mâine dimineaţă se va sparge USL şi va fi extraordinar de bine şi că PDL-ul va câştiga puncte stând cu burta la soare. Va trebui în fiecare zi să arătăm derapajele de la tot ceea ce înseamnă democraţie ale acestui Guvern. În acest moment, după câte ştiu, PNL-ul are un candidat la Preşedinţie. Va avea şi PDL-ul”, a declarat Vasile Blaga.

Totodată, preşedintele PDL a spus, întrebat cum apreciază relaţia PSD cu PNL, că „declaraţiile toate sunt frumoase” dar el se uită la măsurile pe care le-a luat premierul.

„De la Interne a luat prefecţii şi serviciul de informaţii, în rest le-a lăsat problemele. De la Transporturi a zis: e în regulă tu (PNL -n.r.) rămâi cu calea ferată şi cu găurile şi cu Tarom-ul, că oricum produce pierderi, iar autostrăzile la noi ( la PSD -n.r.) şi putem lua ministerele bucăţică cu bucăţică. Domnul Ponta cred că le plăteşte de fapt o poliţă liberalilor pentru că nu au fost de acord cu intrarea la guvernare a UDMR”, a declarat Blaga.

El a adăugat că este totuşi de acord cu faptul că premierul „ţine aproape bugetul”. „Orice premier care nu are lângă el bugetul trebuie să se roage, până la urmă, de partenerul de coaliţie pentru a-şi gestiona resursele, ca să zic aşa”, a declarat Blaga.

MAGISTRATUL CSM HORATIUS DUMBRAVA CARE A CERUT DEMISIA LUI OANA HAJNAL SCHMIDT”CAUTAT „LA DOSAR DIN ORDINUL DEMISULUI PENAL BASESCU!

17 ian.

Ca şi în cazul lui Traian Băsescu, „coincidenţele” se ţin lanţ când vine vorba de activitatea unor procurori sau a ANI. A devenit incomod un personaj pentru regimul conducătorului iubit de la Cotroceni, pentru oamenii care îl susţin?

Horatius Dumbrava, noul presedinte al CSM.260x500x0resized

Pac o anchetă, un dosar, ceva care să-l desfiinţeze pe personaj! Simplă „coincidenţă”! Ultimul pe listă, un judecător CSM care a cerut demisia lui Hăineală în numele Secţiei de Judecători a Consiliului.

Judecătorul Horaţius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), este verificat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) pentru un posibil conflict de interese în materie penală, au declarat surse judiciare citate de Agerpres.

ANI l-ar fi anunţat deja pe Horaţius Dumbravă de începerea verificărilor, urmând să solicite documente de la CSM.

S-au prins că ar fi fost incompatibil după aproape trei ani

Conform ştirii Agerpres, în noiembrie 2009, ANI a stabilit că rectorul Universităţii ”Petru Maior” din Târgu-Mureş, Onoriu-Liviu Marian, s-a aflat în conflict de interese, deoarece ar fi aprobat încheierea unor contracte pentru furnizarea de echipamente între universitate şi compania SC Transilvania Mix Trade SRL, reprezentată de soţia rectorului. Rectorul Onoriu-Liviu Marian a atacat raportul întocmit de ANI la Curtea de Apel din Târgu-Mureş iar judecătorul Horaţius Dumbravă este cel care a soluţionat cauza.

Potrivit surselor citate, în ianuarie 2010, Horaţius Dumbravă i-a dat dreptate rectorului şi a anulat actul de constatare emis de ANI. Inspectorii de integritate consideră că Horaţius Dumbravă s-a aflat în conflict de interese şi ar fi trebuit să se abţină de la judecarea acelui dosar, deoarece el i-a fost subordonat rectorului Onoriu-Liviu Marian pe vremea când era asistent universitar la Universitatea ”Petru Maior”.

Judecătorul a cerut săptămâna asta demisia lui Hăineală

Horaţiu Dumbravă a anunţat săptămâna aceasta că Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cere demisia de onoare a Oanei Schmidt Hăineală din funcţia de preşedinte al CSM şi, totodată, solicită judecătorilor Alina Ghica şi Cristi Danileţ să renunţe la candidaturile la funcţia de vicepreşedinte al Consiliului.

Judecătorul declarat că evenimentele derulate înainte, în timpul şi după procedura alegerilor din 4 ianuarie creează impresia că alegerile pentru preşedinţia CSM au fost subordonate altor interese decât cele superioare ale sistemului judiciar şi că „jocuri obscure de culise au determinat rezultatul final, transparenţa, corectitudinea şi responsabilitatea procedurilor fiind sacrificate”.

„La acest moment, rezultatul procedurii din 4 ianuarie 2013 este lipsit de legitimitate, ridicând şi serioase probleme de legalitate”, a spus Dumbravă, precizând că aceasta este poziţia Secţiei pentru judecători a CSM, adoptată cu majoritatea membrilor prezenţi la şedinţa de luni. El a precizat că din cei opt membri prezenţi, şapte au votat pentru această declaraţie de presă.

Dumbravă a mai spus că membrii Secţiei pentru judecători a CSM au respins „ferm şi categoric” afirmaţiile de politizare ca urmare a acordării votului candidatului ales în mod transparent de majoritatea membrilor secţiei.
„Am asistat în ultimele zile la manipulări ruşinoase ale opiniei publice, cu consecinţe grave pentru statul de drept din România”, a mai spus Dumbravă

%d blogeri au apreciat: