Arhiva | 6:01 pm

CUM I-O STRICAT IULIAN CHIFU „SANSELE” LUI TRAIAN BASESCU DE A ACCEDE IN FUNCTIA DE SECRETAR GENERAL NATO!

28 mai

Cum ii strica Iulian Chifu sansele lui Traian Basescu.

???????????????????????????????

Postarea sa recenta, pe subiectul Basescu-NATO, este, in esenta, necesara si corecta. Pozitia Cotrocenilor nici nu poate fi alta: nu s-a discutat, ne concentram pe subiectele zilei, nu anticipam numiri in 2014 etc. Asa a facut si Rasmussen, la vremea sa: a negat timp de doi ani orice speculatie. Asa e piesa, asta e ritualul.

Atunci, ce a gresit Chifu? A exagerat, facandu-i mai mult rau decat bine patronului sau. Nu i-a ajuns sa nege, elegant, a simtit nevoia sa dea o tura si prin politica locala, asa cum fac de regula consilierii presedintelui nostru, neutru, de-asupra partidelor si curat constitutional!

Intrebarile presei privind posibila nominalizare a lui Basescu la functia de secretar general sunt generate de partide, sugereaza Chifu. ”Politica damboviteana de nivel scazut, cu vagi urme de politica de partid, care risca sa ne decredibilizeze ca tara si sa ne afecteze obiective nationale”.

Zi, sa moara ”dujmanii” ca-i asa? De ce nu l-a decredibilizat presa daneza pe Rasmussen? La ei nu era afectat interesul national? Abia semnalarea lui Chifu aduce subiectul pe teren politic, sugerand ca ar exista adversari ai lui Basescu, in Romania, care nu-i sprijina candidatura. Ceea ce e o prostie: oricat l-ar dusmani pe Basescu, personal, cine ar exprima o atare pozitie, intr-adevar contrara interesului national?

Totusi, ca sa fie sigur ca il baga la apa pe Basescu, Chifu face precizarile necesare: principala preocupare a presedintelui si a echipei sale de consilieri este lupta politica interna.

“Daca Presedintele pleca in 15 luni la NATO, nu mai insemna nimic in politica romaneasca, deci constructia legata de Fundatia Miscarea Populara si interesul aratat de populatie, respectiv sustinerea publica, ar fi inutile”, adauga Iulian Chifu, pe FB.

Io-te ma, americanilor, cu ce se ocupa presedintele nostru ”apolitic”: isi face partid! Exact ce-i lipsea lui Basescu: confirmare retroactiva a reprosurilor din 2012 (alea de la referendumul ilegal, fraudat si neconstitutional, pe care l-a castigat cu 7,4 milioane de voturi impotriva).

LIDERUL PARTIDULUI ANTI-EURO(ANTI-EURO-PARTEI),BERND LUCKE DESPRE SFARSITUL EURO SI REVENIREA GERMANIEI LA MARCA!

28 mai

Trebuie să reunţăm la euro! Moneda comună dăunează Europei şi împovărează Germania cu miliarde. Acesta e apelul pe care-l lansează un nou partid, înfiinţat în Germania de adversari ai uniunii monetare.

849237566

“Sfârşitul zonei euro ar însemna şi sfârşitul Uniunii Europene” – susţine, neobosit, cancelara Angela Merkel. De aceea moneda comunitară trebuie salvată. O părere pe care o împărtăşesc tot mai puţini germani. Potrivit unui sondaj realizat de săptămânalul “Der Spiegel” în vara anului trecut, 54 la sută dintre germani nu prea mai văd sensul investirii de sume imense în salvarea zonei euro.

În Bundestag, însă, atrage atenţia Konrad Adam, aşadar în Parlamentul ales direct de către germani, aceste îndoieli nu se fac deloc simţite. Iată de ce, Adam, fost redactor pe teme politice la cotidianul Frankfurter Allegemeine Zeitung a înfiinţat împreună alţi jurnalişti şi experţi economici, precum profesorul universitar Bernd Lucke, un nou partid intitulat “Alternativă pentru Germania”. Noua formaţiune solicită desfiinţarea zonei euro şi iniţierea unei dezbateri deschise pe tema măsurilor de salvare.

Euro distruge Europa

“Toate partidele politice reprezentate în Bundestag împărtăşesc în cele din urmă aceeaşi părere referitor la salvarea spaţiului comunitar”, deplânge Konrad Adam. Singura deosebire constă în suma care ar trebui pusă la dispoziţie pentru a menţine actuala uniune monetară, adaugă jurnalistul german. El mai avertiezaă că “euro e considerat ca şi cum ar fi ceva sfânt şi că promt cei care sunt de altă părere sunt calificaţi drept populişti”.

Acesta e motivul pentru care s-a văzut nevoit să înfiinţeze o nouă formaţiune politică. “Dacă mă prezint la urne aş vrea să şi am posibilitatea de a alege, de aceea am vrut să constituim o “alternativă”, spune Adam.

Şi, în fond, nu e vorba de fleacuri. Germania s-a declarat dispusă să susţină umbrela de salvare cu 21,68 de miliarde de euro. Mecanismul e menit să preîntâmpine un faliment al statele aflate în dificultate de plată, oferindu-le credite în condiţii avantajoase. Până acum ajutor au solicitat Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Ciprul.

Noul partid critică faptul că până acum posibilitatea desfiinţării zonei euro şi stoparea acestor ajutoare financiare reprezintă subiecte ignorate pur şi simplu de către politicienii germani. “Ne temem că Europa nu profită de pe urma monedei comunitare, ci că euro va distruge UE”, explică Bernd Lucke, profesor la Universitatea Hamburg.

Desfiinţarea zonei euro

Pentru a nu se crea neînţelegeri, subliniază Lucke, “Alternativa pentru Germania” revendică destrămarea spaţiului euro, nu însă şi a Uniunii Europene. Propunerea e ca ţările zonei euro ori să revină la vechile monede naţionale, ori să formeze mici uniuni monetare, de pildă între statele nordice, pe de o parte, şi cele sudice, pe de alta. Dar pentru ca orice schimbare să fie posibilă, ar trebui modificate tratatele UE. Iată ce mai solitică noul partid, în plus şi ca cetăţenii UE să aibă o mai mare putere de decizie, de exemplu prin referendumuri pe diferite teme stringente.

În aprilie se va decide dacă noua formaţiune politică îndeplineşte criteriile pentru a participa la scrutinul parlamentar din luna septembrie. Cel târziu în 2014, însă, “Alternativa pentru Germania” speră să fie admisă la alegerile europene.

Renunţarea la euro, un pericol

Economistul din Bremen, Rudolf Hickel avertizează, la rândul său, asupra pericolului pe care îl implică desfiinţarea uniunii monetare. Dacă Grecia ar părăsi zona euro, ar putea aluneca, pe termen lung, într-o sărăcie de proporţii, rămânând însă în Uniunea Europeană. Aceasta n-ar mai face faţă ajutorului pe care ar trebui să-l acorde unor astfel de ţări alunecate în sărăcie. În ce priveşte şansele pe care noul partid le-ar putea avea la urne, Hickel nu crede că “Alternativa pentru Germania” ar putea ajunge în Bundestag. Membrii săi sunt profesori universitari şi economişti frustraţi, explică el. Cu adevărat periculoasă ar deveni formaţiunea dacă la conducerea sa s-ar afla populişti.
Un nou partid numit „Alternativa pentru Germania” cere iesirea din uniunea monetara si revenirea la marca a tarii, reprezentand un adevarat „soc” pentru cancelarul Angela Merkel, in perspectiva alegerilor din luna septembrie, comenteaza presa britanica.

Partidul este condus de catre economisti, juristi si rebeli crestini-democrati din Germania, informeaza The Telegraph.

„Un sfarsit pentru acest euro” se scrie pe pagina web a Alternativei pentru Germania (AfD). „Introducerea monedei euro s-a dovedit o greseala fatala, care ameninta bunastarea noastra a tuturor. Ei refuza cu incapatanare sa admita greselile lor”.

Partidul AfD propune iesirea din uniunea monetara europeana si revenirea la marca germana sau la o moneda separata impreuna cu olandezii, austriecii, finlandezii si alte natiuni.

Partidul spera sa castige suficiente voturi la alegerile din septembrie din Germania.

Liderul partidului, Bernd Lucke a declarat ca „alegerile italiene arata cat de periculoasa este criza euro in ansamblu. Daca tarile isi pot plati datoriile depinde de votul imprevizibil al popoarelor lor”.

Cel mai recent sondaj efectuat de catre televiziunea ZDF arata ca 65% dintre germani considera ca euro este daunator si 49% dintre ei cred ca Germaniei i-ar fi mult mai bine in afara Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, cancelarul Angela Merkel are o problema „pe flancul drept”, comenteaza publicatia britanica.

„Merkel va trebui sa fie si mai dura cu tarile europene, pentru a nu fi depasita de acest partid. Va trebui sa-si pastreze imaginea de conducator cu mana forte, cu speranta ca lucrurile vor ramane calme pana in septembrie, desi o criza ar putea izbucni chiar mai devreme”, sustine David Marsh, specialist in zona euro si Banca Nationala a Germaniei, pentru The Telegraph.

INTERVIUL DIN .F.AZ. ACORDAT DE BERND LUCKE PRIVIND SFARSITUL EURO SI REVENIREA LA MARCA GERMANA!

raus

Raus aus dem Euro? AfD will nicht zurück zur D-Mark

18.05.2013 · „Nicht Deutschland soll den Euro verlassen, sondern die südeuropäischen Staaten“, sagt der Vorsitzende der neu gegründeten Anti-Euro-Partei, Bernd Lucke, der Sonntagszeitung. Ein Streitgespräch mit ihm und Dennis Snower, dem Präsidenten des Kieler Instituts für Weltwirtschaft, über die Zukunft des Euros.

Herr Snower, Herr Lucke, Sie sind beide Ökonomen. Würden Sie heute noch einmal den Euro einführen?

Snower: Unbedingt. Aber mit einem wetterfesten Regelwerk. Die europäischen Staaten haben sowohl wirtschaftlich als auch politisch enorm vom Euro profitiert. Selbst wenn wir bis jetzt gut ohne den Euro gelebt hätten, wäre es nun höchste Zeit, ihn einzuführen.

Lucke: Ich würde den Euro keinesfalls einführen, obwohl ich ihn 1999 befürwortet habe. Ich dachte, der Euro könnte einen heilsamen Anpassungszwang ausüben auf Staaten, die ihre Wettbewerbsfähigkeit immer nur durch Abwertungen retten. Aber die Beharrungskräfte waren zu groß. Selbst bei größtem Druck finden nicht genügend strukturelle Reformen statt. Deshalb ist der Euro für ein so heterogenes Währungsgebiet nicht geeignet.

Snower: Ich sehe es genau umgekehrt. Wenn Länder einmal anfangen, aus dem Euro auszutreten, wird es in Europa auch rasch zu mehr Protektionismus und schädlichem Nationalismus kommen. Dann wird das ganze europäische Projekt infrage gestellt. Es droht uns ein Strudel, der in das Chaos führt. Wir müssen die Krise des Euro anders bewältigen.

Sie sind sich beide einig, dass es so wie bisher nicht weitergehen kann. Herr Lucke, Sie wollen den Euro verlassen und den Deutschen die D-Mark zurückbringen.

Lucke. Nein, nicht Deutschland soll den Euro verlassen, sondern die südeuropäischen Staaten. Das ist viel besser als ein Euro-Austritt Deutschlands. Dann haben die Südländer die Möglichkeit der Abwertung, was ihnen die Chance gibt, wettbewerbsfähig zu werden. Europa leidet an einer Wettbewerbskrise. In den südeuropäischen Ländern sind die Löhne im Verhältnis zur Produktivität zu hoch. Die Firmen sind nicht wettbewerbsfähig, ihre Produkte damit kaum zu exportieren.

Also nicht zurück zur D-Mark, sondern zur Drachme und Escudo?

Lucke. Ja. Seit Einführung des Euro haben alle südeuropäischen Länder viel, viel mehr importiert als exportiert. Ihre Leistungsbilanzen sind immer defizitär. Zehn Jahre lang haben die Regierungen die Möglichkeit gehabt, dieser gefährlichen Entwicklung entgegenzuwirken. Es ist ihnen nicht gelungen, oder sie waren nicht willens. Niedrige Produktivität und hohe Löhne vertragen sich nicht. Die Löhne in Südeuropa sind um 30 bis 50 Prozent zu hoch. Eine Lohnsenkung in diesem Ausmaß ist nicht zumutbar. So bleibt nur eine Abwertung, und dafür braucht man eine eigene Währung.

Snower: Ich teile Ihre Analyse, Herr Lucke, aber nicht Ihre Lösung. Die Einführung einer eigenen Währung hätte, wenn alles gutginge, nur einen kurzen Effekt. Preise glichen sich schnell wieder an. Die Wettbewerbsfähigkeit eines Landes hängt aber nicht von seinen monetären Größen ab, sondern von seinen komparativen Vorteilen: Was können sie besser als andere? Das hängt von seiner Produktionsstruktur und seiner Innovationskraft ab. Wenn es schlecht liefe, könnte sich ein armes südeuropäisches Land mit einer schwachen Währung die zum Aufbau einer neuen Produktionsstruktur nötigen ausländischen Investitionsgüter nicht mehr leisten. Die Regierung würde ihr Heil in der Inflation suchen, es würde ein Währungschaos am Rande Europas entstehen. Wie das dazu führen soll, dass Länder wie Griechenland wettbewerbsfähiger werden, verstehe ich beim besten Willen nicht.

Lucke: Richtig, eine Abwertung schafft nur temporäre Linderung. Aber die kann für strukturelle Reformen genutzt werden. Andernfalls müssen die Staaten irgendwann erneut abwerten.

Snower: Das wirft sie weiter zurück.

Lucke: Keineswegs, es bringt sie nur nicht voran. Einige Länder fanden das früher ganz bequem, immer wieder mal abzuwerten. Aber Sie haben natürlich recht: Ohne strukturelle Reformen bringt das nichts. Doch der Anpassungsdruck, den der Euro Südeuropa abverlangt, ist offenkundig zu groß. Warum sollen wir nicht in das Stadium vor der Einführung des Euro zurückkehren? Das Währungschaos, das Sie, Herr Snower, heraufbeschwören, sehe ich gar nicht. Was wäre an mehreren Währungen chaotisch? Vor der Euroeinführung gab es das europäische Währungssystem. Da wurden die festen Währungsrelationen ab und zu angepasst. Es hat doch gut funktioniert. Wenn Griechenland abwerten könnte, hätte es wieder eine Chance.

Haben Sie Beweise?

Lucke: Im Jahr 2001 stand die Türkei ähnlich schlecht da wie Griechenland heute: hochgradig verschuldet und kurz vorm Staatsbankrott. Wir haben damals arrogant gesagt, die Türkei sei nicht reif für die Europäische Union. Aber was ist passiert? Die Türkei hat ihr Schuldenproblem entschärft, sich neue Geschäftsfelder erschlossen und boomt mit ihrer eigenen flexiblen Währung. Warum darf Griechenland nicht denselben Weg gehen?

Snower: Dass der Aufstieg der Türkei der unabhängigen Währung zu verdanken sei, ist mir neu! Das Land hat einfach gute Wirtschaftspolitik gemacht, den Rechtsstaat und die Bildung gestärkt.

Lucke: In Sachen Rechtsstaat und Bildung kann Griechenland es mit der Türkei schon noch aufnehmen. Der Unterschied ist die eigene Währung. Der Unterschied ist auch, dass die Türkei die Hoffnung auf die EU und ihre Gelder aufgegeben hat. Da hat sie ihr Schicksal in die eigene Hand genommen. Griechenland sollte das auch tun – mit eigener Währung und ohne auf dauernde Transfers zu schielen.

Snower: Wir kommen zum Kern. Ich halte den von Ihnen propagierten Mechanismus der Euroauflösung für hochgefährlich. Sie wollen die südeuropäischen Länder de facto zwingen, den Euro aufzugeben. Das wäre die Konsequenz, wenn Deutschland sich nicht mehr am europäischen Rettungsfonds beteiligte. Die Gehässigkeit gegenüber den Deutschen ist jetzt schon groß in Südeuropa, Frau Merkel wird in Nazi-Uniformen abgebildet. Ein erzwungener Ausstieg aber wäre ein Horrorszenario: Sozial, einmal wegen der wachsenden Kluft zwischen reichen und armen Ländern und zum zweiten wegen der internen Kluft in den Ländern selbst zwischen denen, die Euros hätten, und denen, die nur Drachmen hätten.

Lucke: Halt, von Herausschubsen ist keine Rede. Ich will nur zurück zu Buchstaben und Geist der Europäischen Verträge. Darin steht bis heute: Keine Haftung für die Schulden anderer Euroländer. Wenn die Griechen unter dieser Prämisse im Euro bleiben wollen – meinetwegen. Aber ich prophezeie Ihnen: Unter dieser Voraussetzung wollen die Griechen sofort ihre eigene Währung.

Snower: Eins müssen Sie mir erklären. Wie machen wir den Griechen klar, dass Deutschland nicht verantwortlich ist für den Staatsbankrott, wenn wir ihn durch unser Veto gegen weitere Rettungshilfen ausgelöst haben? Jeder Grieche würde sagen, die Deutschen haben uns herausgestoßen.

Lucke: Verantwortlich für den Staatsbankrott ist die griechische Regierung. Die deutsche Regierung ist nur dafür verantwortlich, dass der Bankrott so lange verschleppt wurde. Und jetzt halten wir uns einfach an das, was vereinbart wurde: Beim ersten Rettungspaket für Griechenland haben wir Unterstützung für drei Jahre zugesagt. Diese drei Jahre sind um. Danach gab es noch zwei weitere Rettungspakete ohne entscheidende Fortschritte. Immer wieder hat Griechenland die versprochenen Sturkturanpassungen nicht eingehalten. Deshalb ist es legitim zu sagen, jetzt halten wir uns an die Verabredungen. Wer seine Verpflichtungen nicht einhält, darf nicht auf Zugeständnisse rechnen.

Snower: In Europa werden zwei Geschichten erzählt. Die Geschichte der Gläubigerstaaten geht so: Die unverantwortlichen Mittelmeerländer stehlen uns unsere Ersparnisse. Die Schuldnerländer erzählen: Europa hat einen neuen Hegemon. Das ist Deutschland. Und Deutschland erzwingt den gesellschaftlichen Zerfall südeuropäischer Länder. Wenn Deutschland jetzt noch den Euroausstieg erzwänge, dann wäre in Europa die Hölle los! Wie man dann noch Harmonie in Europa haben kann, ist mir schleierhaft.

Aber Sie, Herr Lucke, erwarten sich eine Befriedung Europas?

Lucke: In der Tat. Es wird eine kurze Welle des Unmuts geben, aber das geht vorbei. Bei der Hegemoniegeschichte geht es doch um den Vorwurf, wir wollten den Schuldnerländern unser deutsches Wesen aufzwingen. Das ruft den Unwillen hervor. Damit müssen wir aufhören. Ohne Hilfszahlungen gäbe es keine Austeritätsauflagen von fremden Mächten mehr. Es soll doch jeder nach seiner Façon glücklich werden! Wenn die Arbeitsmoral in anderen europäischen Ländern nicht der deutschen entspricht, dann sollen die Leute dort so arbeiten, wie sie wollen.

Glauben Sie, dass die Arbeitsmoral in Südeuropa schlechter ist?

Lucke: Ja, ganz klar. Aber lassen wir die Menschen doch so leben, wie es sie glücklich macht. Wenn die Menschen in diesen Ländern weniger und entspannter arbeiten wollen und dafür weniger Wohlstand in Kauf nehmen, bitte schön. Das eigene Glück zu verfolgen ist doch ein elementares Recht jedes Volks. Wenn wir Deutschen andere Länder respektieren wollen, sollten wir ihnen zugestehen, wieder so zu leben, wie sie es wollen.

Snower: Das wäre ja schön, wenn das so gesehen würde. Die Geschichte, die ich in Südeuropa höre, lautet: Wir sollen zu Untertanen Deutschlands gemacht werden. Die Deutschen wollten das immer schon, und jetzt gelingt es ihnen. Wenn Deutschland Hilfskredite blockiert, dann würden die anderen Ländern, das als Akt der Aggression werten.

Lucke: Wenn wir die Länder in Ruhe lassen, indem wir ihnen keine Auflagen mehr machen, dann machen wir sie gerade nicht zu Untertanen. Wir entlassen sie in die Freiheit.

Herr Lucke, wie funktioniert Ihr Modell des Ausschleichens aus dem Euro denn nun im Detail?

Lucke: Erinnern Sie sich: Als 1999 der Euro eingeführt wurde, gab es die DM für drei Jahre als Bargeld. Im bargeldlosen Zahlungsverkehr zahlte man aber schon in Euro. Das wurde computerisiert schnell umgerechnet, sodass man es kaum merkte. Jetzt machen wir es ähnlich, nur umgekehrt: Der Euro bleibt als Bargeld bestehen, das heißt alle baren Zahlungsvorgänge geschähen in Euro: Brötchen kaufen, Kaffee trinken. Unbare Zahlungsvorgänge, die Lohn- und Mietzahlungen, das Begleichen von Rechnungen und so weiter, würden in der neuen Währung abgewickelt. Genaugenommen ist diese Währung ein Währungskorb, der sich aus Euro und einer neuen Drachme zusammensetzt, aber das merkt der Kunde nicht. Er weiß, dass man diese Währung jederzeit in Euro tauschen kann und umgekehrt. Größtenteils machen das Bankcomputer automatisch. Ab und zu wertet die griechische Zentralbank die Drachme ab oder verringert den Anteil des Euros am Warenkorb. Parallelwährungen würden einen sanften Übergang ermöglichen.

Snower: Davon halte ich gar nichts. Ein sanfter Übergang bringt nichts, weil der einzig positive Effekt einer Abwertung in einer schnellen Umstellung liegen kann. Die Schulden des Landes blieben in Euro, müssten aber sofort mit Drachmen bedient werden. Das würde zu einem Schuldenschnitt führen. Den können wir aber ohne Parallelwährung machen. Es würden Zerwürfnisse in der Gesellschaft entstehen mit Lohnempfängern, die nur Drachmen bekämen, und Bankkontoinhabern, die noch Euro hätten. Zudem brauchen die Länder Importe zur Entwicklung einer Wirtschaftsstruktur, die sie sich nicht mehr leisten könnten. Und alle würden Deutschland die Schuld geben.

Lucke: Über das Tempo der Abwertung soll die jeweilige Regierung entscheiden. Sie kann auch alles ganz schnell haben. Wenn man jedoch den vorsichtigeren Weg geht, kann es keine großen Zerwürfnisse geben. Es kommt zu einer kleinen Belebung der Wirtschaft und zu einer kleinen Aufwertung der Schulden. Der Staat erzielt höhere Steuereinnahmen und kann die Aufwertung der Schulden daher verkraften. Gut, da mag der Nettoeffekt null sein. Aber die Privatwirtschaft profitiert von der Abwertung. Auch die Arbeitslosen profitieren. Und weniger Importe, sprich geringere Leistungsbilanzdefizite, waren doch gerade das Ziel.

Das heißt, Griechenland käme nach Ihrem Modell ohne Schuldenschnitt aus?

Lucke: Nein. Das Ausscheiden aus dem Euro hilft der Privatwirtschaft, die ihre Wettbewerbsfähigkeit zurückgewinnen kann. Zur Lösung der Schuldenkrise braucht man einen Schuldenschnitt – jedenfalls für Griechenland. Aber selbst in Portugal kommen wir vermutlich nicht ohne eine geordnete Staatsinsolvenz aus. Wie wir aus vielen Erfahrungen wissen, tritt kurz danach eine kräftige wirtschaftliche Belebung ein.

Snower: In meinem Modell müsste Portugal keinen Zusammenbruch riskieren.

Okay, Herr Snower. Dann verraten Sie uns doch, wie Sie den Euro stabilisieren wollen?

Snower: Wir stehen an einem Scheideweg. Geben wir dem Euro noch einen Chance! Dafür brauchen wir Institutionen, die für alle bindend sind. Ich schlage vor, atmende Fiskalregeln einzurichten.

Was ist das?

Snower: Regeln sollen ermöglichen, dass in einer Rezession die Staaten mehr ausgeben können, aber langfristig zu einer gewünschten Schuldenquote kommen müssen. Das soll automatisch wirken. Wenn ein Staat die Regeln verletzt, wird er – automatisch – bestraft: Die Mehrwertsteuer wird automatisch angehoben, die Staatsausgaben werden automatisch mit dem Rasenmäher reduziert. Das trifft die Staaten, so dass sie sich an die Fiskalregeln halten werden.

So eine automatische Regel hört sich ziemlich undemokratisch an.

Snower: Aber die Bevölkerungen werden profitieren. Heute sind sie dem sogenannten Deficit Bias ausgeliefert. Das bedeutet, dass in schlechten Zeiten Schulden angehäuft werden, in guten Zeiten aber, wenn die Steuern sprudeln, wird das Geld aber auch ausgegeben, und nichts wird zurückgezahlt. Das ist der Grund, warum die Schuldenquoten in der OECD stetig steigen. Das kann nicht nachhaltig sein. Deshalb muss der Staat ähnlich wie in der Geldpolitik von einer unabhängigen Institution gezwungen werden, auf eine konstante Schuldenquote zu kommen.

Lucke: Diese Regeln, Herr Snower, werden nicht funktionieren. Wer soll denn ihre Einhaltung überwachen? Die Politiker selbst würden immer Gründe vorspiegeln, warum man ausnahmsweise mal gegen sie verstoßen muss: Man darf im Aufschwung die Konjunktur nicht durch Steuererhöhungen abwürgen und ähnliche Argumente. Also müsste man Brüssel die Kontrolle übertragen. Aber das ist politisch nicht durchsetzbar. Die Bevölkerung würde nicht akzeptieren, in diesem Ausmaß Hoheitsrechte preisgeben zu müssen. Wer will schon nationale Souveränität nach Brüssel übertragen? Die Bevölkerungen könnten ihre eigenen Geschicke nicht mehr bestimmen.

Snower: Im Gegenteil. Unter der derzeitigen Situation werden die Bürger bevormundet. Alle Staaten geben Jahr für Jahr mehr Geld aus, und die Bürger haben keine Möglichkeit zu entscheiden, wie viel sie einer zukünftigen Generation aufbürden wollen. Die Fiskalregeln werden national bestimmt und von der EU überwacht.

Lucke: Sie scheinen zu glauben, dass die Bevölkerungen der Eurostaaten aus lauter Makroökonomen bestehen, die vorausschauend für viele Jahre den Zusammenhang zwischen Wachstum und Schulden erfassen. Aber normale Bürger sind mit den Entscheidungen über atmende Fiskalregeln völlig überfordert. Die Regierungen würden ihren Bürgern die optimistischsten Szenarien vorgaukeln, um ihnen soziale Wohltaten versprechen zu können. Dann kommen wir wieder in dasselbe Verschuldungsdilemma wie heute. Es ist völlig unrealistisch, dass wir die Entscheidung über den Verschuldungspfad dem Volk übertragen können.

Snower: Noch schlimmer ist es, diese Entscheidung kurzsichtig denkenden Politikern zu überlassen. Unterschätzen Sie die Bürger nicht, Herr Lucke. Die Bevölkerung versteht, dass Schulden nicht schneller steigen können als das Nationalprodukt. Das kennen sie aus der eigenen Haushaltsführung.

Und wenn ein Land sich nicht an die Regeln hält und die Schulden nicht zurückzahlen kann?

Snower: Dann wird ein Land insolvent, und es gibt einen Schuldenschnitt innerhalb des Euro. Solvenzkriterien haben bisher gefehlt.

Lucke: Herr Snower, Sie wissen, dass es in der ganzen wissenschaftlichen Literatur keine brauchbaren Solvenzkriterien für Staaten gibt.

Was heißt das konkret?

Snower: Ich glaube, Griechenland braucht einen neuen Schuldenschnitt. Aber die anderen Länder werden es in meinem Modell schaffen, von den Schulden runterzukommen.

Wer überwacht das Ganze, dass Regierungen nicht ständig mit einem Ausnahmezustand ihre Regeln brechen?

Snower: Die Regel wird vom Staat entworfen, aber von einer unabhängigen Institution implementiert, wo so langweilige Leute drinsitzen wie ich, die den Wirtschaftzyklus messen, auf den die antizyklische Fiskalpolitik abgestimmt wird.

Lucke: Das wird alles scheitern. Ich glaube nicht an solch scheinbar unabhängige Gremien, die in Wirklichkeit von der Politik abhängig sind. Das Einzige, was auf die Politik wirkt, ist die disziplinierende Macht der Kapitalmärkte und der Zinsen. Ich glaube nicht daran, dass die Staaten in Aufschwungphasen ihre Schulden reduzieren. Denken Sie an Griechenland: die hatten von 2001 bis 2007 Boomjahre, haben sich aber weiter verschuldet.

Sind die anderen Staaten zu finanzieller Hilfe verpflichtet?

Snower: Nein, nein. Es soll die No-bailout-Regel wieder eingeführt werden. Europa darf auch für mich kein Haftungsverbund werden; der ESM darf den Staaten kein Geld mehr geben. Allenfalls für eine Übergangszeit von fünf Jahren kann ich mir einen Zinsausgleichsfonds – einen limitierten Transfer der anderen Länder – vorstellen, so lange, bis die Kapitalmärkte sich auf die Geltung der atmenden Fiskalregeln eingestellt haben.

Lucke: Mit einem Zinsausgleichsfonds hebeln Sie wieder die Disziplinierung durch die Märkte aus. Damit ermöglichen Sie noch mehr Verschuldung. Ich finde es ja sehr gut, dass auch Sie gegen den ESM, Haftungsverbünde und Bailouts sind. Aber ein Zinsausgleichsfonds ist nichts anderes als ein Bailout. Das sind ja wieder Transfers, und wenn die fünf Jahre um sind, wird man nach neuen schreien – und sie bekommen.

Verehrte Herren, Sie wollen beide eine Alternative für Deutschland, sind aber in wichtigen Fragen fundamental anderer Ansicht. Aber Sie, Herr Lucke, kämpfen für den Euro-Austritt als Vorsitzender einer von Ihnen gegründeten Partei. Was halten Sie davon, Herr Snower, wenn ein Akademiker zum Politiker wird?

Snower: Ich bin nicht der Ansicht, dass Akademiker sich aus der Politik heraushalten sollten. Aber wir sollten zwischen akademischem Wissen und gesellschaftlichen Zielen unterscheiden. Das sind zwei unterschiedliche Verpflichtungen.

Wenn Herr Lucke Erfolg hat, wird das aus Ihrer Sicht in die Katastrophe führen?

Snower: Ja. Mir kommen Sie so vor wie jemand, der ein Haus aus Holz und Stroh gebaut hat. Klar, dass es große Brandgefahr gibt. Und dann kommt einer auf die Idee, deshalb das Haus prophylaktisch abzubrennen und es dann neu aufzubauen. Ein anderer sagt, das wäre ich, es gibt neue Möglichkeiten, das Haus feuerfest zu machen. Ich habe Angst vor schrecklichen sozialen Zerwürfnissen, wenn wir den Euro abschaffen.

Lucke: Man sollte halt keine Häuser bauen, die leicht brennen – und man sollte darin möglichst auch nicht wohnen. Aber ich finde das Bild schief, denn niemand will abbrennen. Ich sehe Europa eher wie einen Wanderer im Gebirge, der einen abschüssigen Weg geht. Der Weg verengt sich zu einem schwer zu erkennenden Trampelpfad und führt auf einen Abgrund zu. Da ist es Zeit umzukehren, zur letzten Weggabelung zu gehen, und einen besseren Weg zu nehmen.
Bernd Lucke und die Antieuropartei

Nie hatte eine Partei, die noch zu keiner Wahl angetreten ist, so viel Aufmerksamkeit: Bekannte Politiker haben vor der neugegründeten Partei Alternative für Deutschland (AfD) gewarnt. Der SPD-Kandidat für die Kanzlerschaft, Peer Steinbrück, nannte die AfD „hoch gefährlich“. Sie spiele mit Ressentiments in einer Zeit, in der eine weitere europäische Integration nötig sei. Außenminister Guido Westerwelle (FDP) sagte: Es treibe ihm die „Zornesröte ins Gesicht“, wenn er Forderungen nach der Aufgabe der Gemeinschaftswährung höre. Dann würden auch andere europäische Errungenschaften fallen.

Unlängst hat eine Äußerung des AfD-Vorsitzenden Bernd Lucke zur NPD Reaktionen provoziert: „Grundsätzlich ist es gut, wenn jemand uns wählt und nicht die NPD.“ Weiter sagte er: „Ohne uns gäbe es die Gefahr, dass enttäuschte Wähler, die eigentlich gar nicht rechts sind, aus Protest extremistische Parteien wählen.“ Das ZDF-Wahlbarometer prophezeit der AfD drei Prozent der Wählerstimmen. Die Partei hat in kürzester Zeit 10.000 Mitglieder gewonnen und inzwischen neun Landesverbände gegründet. Sympathisanten kommen aus allen politischen Lagern.

ANGELA MERKEL PERCEPUTA IN USA CA FIIND UN UN PERICOL PENTRU STABILITATEA U.E.!

28 mai

În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de-al șaselea trimestru de cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE retrăiesc coșmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum 80 de ani, scrie New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles și pentru promotoarea austerității, Angela Merkel.

el-pais-a-comparat-o-pe-angela-merkel-cancelarul-german-cu-adolf-hitler-200189

Criza datoriilor suverane a fost o minciună, cea mai mare mistificare din istorie, se arată în articol. Nu cheltuielile din sistemul public au declanșat criza datoriilor suverane, ci faptul că statele euro au preluat la datoria publică datoriile băncilor private. Modelul economic impus de Germania va duce fie la un colaps continental, fie la o serie de revoluții în statele membre, care vor dezintegrea UE. Americanii o acuză pe Merkel de imoralitate, odată ce a transferat săracilor povara salvării bancherilor, dar și de lipsă de viziune. Germania refuză planurile de stimulare economică, solicitând doar austeritate, fără să țină seama că exporturile germane depind de țări mai puțin performante de pe continent. Germanii vor cădea odată cu restul Uniunii, dacă mai continuă politicile de austeritate.

Alianță monstruoasă între bancheri și guvernul german

Austeritatea impusă cetățenilor este cea mai mare greșeală în criză, cred americanii. Autoritățile europene spun că fără austeritate nu poate fi menținut euro. Analiștii ziarului New Yorker avertizează că tocmai austeritatea este cea mai mare amenințare a monedei comune. Dacă recesiunea mai durează, instabilitatea politică va arunca în aer zona euro, cu tot cu fragila sa monedă comună.

Jurnaliștii citează dintr-o recentă carte a lui Mark Blyth, profesor de economie la Universitatea Brown, “Austeritatea: Istoria unei idei periculoase. Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului, scrie Blyth. În cazul Europei anilor 2000, austeritatea este generată de o alianță monstruoasă între finanțiști, guvernatorii băncilor centrale și politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentru populație și inefientă pentru rezolvarea crizei.

Criza datoriilor suverane, o minciună

Principala mistificare cu care a fost păcălită populația ține de așa numita criză a datoriilor suverane. În realitate, criza datoriilor a fost generată de sectorul privat, nu de cel public, arată Blyth. În 2007, datoria publică în Irlanda era de 12% din PIB, în Irlanda și 26%, în Spania. Doar în Grecia și Italia se înregistrau cifre mai mari, dar pe ansamblu, zona euro nu era îndatorată semnificativ.

La debutul crizei imobiliare și apoi al celei financiare, Europa a luat hotărârea să salveze băncile private, preluând datoriile acestora. Dintr-o dată, țările din zona euro au devenit supraîndatorate. În loc să recunoască adevărul, politicienii europeni au spus că scăparea de sub control a cheltuielilor publice a generat criza.

Blyth consideră această campanie de propagandă drept cea mai mare mistificare din istorie. O imensă campanie de publictate înșelătoare a determinat populația să creadă că datoriile țărilor sunt generate de sectorul public, nu de greșelile și lăcomia băncilor private, apărate de politicienii europeni.

Pactul de stabilitate, default la nivel continental

Mecanismul euro nu a putut împiedica prăbușirea, însă împiedică revenirea la normal și creșterea. Țările membre nu pot tipări bani, pentru a relansa economia, cum au făcut americanii, nici nu-și pot devaloriza moneda. Așa că nu le rămâne decât să crească prețurile și să reducă salariile, adică să genereze austeritate. Ceea ce pornește un cerc vicios, din care economiile europene nu pot ieși.

Teoretic, s-ar fi putut rupe acest cer vicios prin reducerea taxelor și creșterea cheltuielilor guvernamentale. Dar ridicolul ”Plan de stabilitate și creștere” împiedică Franța și Italia să acționeze, întrucât au deficit peste 3%. Germania, care ar avea un excedent bugetar, refuză să își ajute vecinii prin introducerea unui plan de stimulare economică, pe model american.

Sfârșitul acestor politici va fi unul dramatic: fie un default la nivel continental, fie o serie de revoluții în statele membre, care va dezintegra UE.

Merkel și Schäuble greșesc și față de Germania

Principalii vinovați sunt politicienii gremani, în special Angela Merkel și Wolfgang Schäuble, miniastrul său de finanțe. Încurajați de succesul economiei germane în a crea produse pentru export, ei cer Greciei sau Portugaliei să fie la fel de eficiente, ceea ce este imposibil. Mai mult, este greșit și din perspectiva intereselor germane. În primul rând, prezența unor economii mai slabe în zona euro, menține un curs acceptabil al monedei comune, permițând Germaniei să facă exporturi, să aibă o industrie competitivă. Dacă Grecia sau Portugalia ar ieși din zona euro, moneda s-ar întări prea mult, iar mărcile germane ar deveni prea scumpe la export.

În al doilea rând, este imposibil ca toate țările europene să aibă excedentul Germaniei. De ce? Fiindcă acest execedent e obținut pe seama exporturilor în celelate țări europene. Dacă toate țările ar încerca să cheltuie mai puțin, ca să aibă excedentul Germaniei, ar rezulta o recesiune globală permanentă!

Austeritatea, o calamitate morală ce putea fi evitată!

Austeritatea nu este doar ineficientă economic, este și imorală, arată Blyth. Costurile sociale sunt uriașe, fiind imoral ca actuala generație de muncitori să plătească pentru salvarea bunăstării actualei generații de bancheri. Mai grav este că s-ar putea să nu existe o generație viitoare. Oricât de grele au fost timpurile în care am copilărit, scrie autorul acestei cărți-manifest, original din Țara Galilor, am avut școală gratis, ajutor alimentar, am primit un acoperiș de-asupra capului.

Promotorii austerității vor ca astfel de beneficii sociale să dispară, fiindcă nu mai au reperele morale care au ghidat societatea europeană până acum. Astfel, acceptă o calamitate morală care ar fi putut fi evitată. E ușor, fiincă de plătit pentru greșelile lor plătesc ceilalți.

PRESEDINTELE FONDATOR ALP.C.,DAN VOICULESCU:JUSTITIA CONFIRMA CA BASESCU A COMIS FAPTE ILICITE SI A MINTIT EUROPA!

28 mai

Preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a publicat, pe blogul personal, motivaţia hotărârii Judecatoriei Sectorului 5 în procesul pe care i l-a deschis preşedintelui Traian Basescu, care „mi-a atribuit, de la tribuna Parlamentului, o afirmaţie pe care nu am făcut-o niciodată (referitoare la controlul asupra justitiei), dar pe care presedintele suspendat a repetat-o sistematic, in ciuda faptului ca i-am comunicat public ca il dau in judecată”.

dan-voiculescu-nu-ar-fi-trebuit-sa-incheiem-un-nou-acord-cu-fmi-87875-300x182

„In consecinta, in temeiul articolelor 72, 75, 253, 1349, 1357 din Codul Civil, art.30 alin.5 si art.20 din Constitutia Romaniei, art.8 si 10 din CEDO, instanta a decis ca TRAIAN BASESCU A COMIS FAPTE ILICITE, prin afirmatiile de natura calomnioasa facute la adresa lui Dan Voiculescu.

Asadar, domnul Basescu care a mintit Europa despre o presupusa lovitura de stat, cauzand grave prejudicii de imagine natiunii romane, a incalcat Codul Civil, Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului”, arată textul motivării hotărârii Judecătoriei Sectorului 5.

page_4

page_1

page_7

„Trebuie remarcat curajul instantei. Nu cred ca a fost deloc usor sa il condamne pe T. Basescu intr-un proces cu Voiculescu si intr-un dosar cu implicatii majore pentru evaluarea adevarului despre referendumul din 2012. Un curaj exceptional al judecatorului care, sunt convins, va fi remarcat pe plan intern si international”, a mai scris preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu.

GRUPUL INDUSTRIAL FRANCEZ GDF SUEZ INTRA IN PROIECTUL GAZODUCTULUI DE VEST NABUCCO!

28 mai

Unul dintre cele mai importante grupuri energetice europene, grupul industrial francez GDF Suez, intră în proiectul gazoductului Nabucco Vest, care urmează să lege Austria de frontiera turco-bulgară, trecând prin Ungaria, România şi Bulgaria, a anunţat grupul energetic austriac OMV într-un comunicat, preluat de Agerpres.

nabucco-ghimpele-600x242

OMV a anunţat, fără a preciza valoarea tranzacţiei, că a vândut francezilor de la GDF Suez 9% din acţiunile Nabucco Vest, proiect sprijinit de Uniunea Europeană, în timp ce grupul austriac a cumpărat recent acţiunile companiei germane RWE, care s-a retras din proiect. “Atragerea companiei GDF Suez ca partener în cadrul Nabucco Vest constituie un progres important şi demonstrează că Nabucco este pe drumul bun pentru a aproviziona în viitor Europa în manieră sigură cu gaze naturale provenind din noi surse”, a declarat Gerhard Roiss, CEO de la OMV, citat în comunicat.

În consecinţă, Nabucco Vest cuprinde la ora actuală şase investitori, şi anume OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargas (Bulgaria), Botas (Turica) şi GDF Suez (Franţa).

Anunţul intrării GDF Suez în proiectul Nabucco Vest intervine în contextul în care consorţiul azer Shah Deniz trebuie să anunţe în curând o decizie în legătură cu livrările de gaze naturale de la Marea Caspică spre Europa. Consorţiul, care controlează zăcămintele de gaze naturale Shah Deniz II din Azerbaidjan, va anunţa până la sfârşitul lunii iunie alegerea făcută între Nabucco şi proiectul rival, TAP (Trans Adriatic Pipeline).

Nabucco Vest, care va aproviziona 15-20 de ţări, va lega Austria de frontiera turco-bulgară, trecând prin Ungaria, România şi Bulgaria.

Gazoductul, ce are ca scop să evite gigantul rus Gazprom, trebuia iniţial să lege Europa Centrală de frontierele estice ale Turciei. În faţa incertitudinii legate de furnizori, traseul a fost redus de la 3.900 de kilometri la 1.300 de kilometri.

SENATORUL VALER MARIAN ATAC DUR LA ILIE SARBU,CU PRIVIRE LA EXLUDEREA SA DIN PSD:”NICI INCHIZITIA NU A PROCEDAT ASA”!

28 mai

Intr-o declaratie exclusiva pentru reporterii Ghimpele, senatorul Valer Marian lanseaza un atac dur la adresa liderului PSD de la Senat si catalogheaza drept abuziva decizia de excludere din partid.

Valer-Marian11

Dupa ce Ilie Sârbu a anunțat astăzi că senatorul Valer Marian nu mai face parte din grupul PSD de la Senat întrucât a fost exclus din partid, satmareanul se apara si sustine că nu a fost înștiințat de nimeni. Mai mult decat atat, senatorul Marian acuză încălcarea statutului PSD.

„Nu am fost înștiințat până în prezent, verbal sau în scris, cu privire la această măsură. Azi am întarziat vreo 21 de minute la sedinta de plen, iar la plecare m-am întâlnit cu premierul Victor Ponta și cu vicepremierul Liviu Dragnea și le-am spus ca astept să-mi comunice hotărârea”, a spus senatorul PSD pentru Ghimpele.

Marian a precizat că nimeni nu a putut să-i dea mai multe detalii despre excluderea sa și că dacă este adevărat va contesta decizia deoarece nu este statutară, comparând decizia colegilor săi cu Inchiziția.

“La nivel judetean au incercat prin unii, dintre ei de fapt, membri de acolo ai Biroului Permanent Judetean, dar au refuzat să ia o hotărâre în acest sens. Nici măcar Inchiziția nu a procedat asa, acolo te chemau, aveai dreptul să iți expui punctul de vedere, chiar dacă te torturau.

Astăzi am mers chiar la unul din viceliderii de grup să îl întreb ce știe despre ce a spus domnul Sârbu că am fost exclus și din grup și din partid și mi-a spus că nu știe nimic”, a declarat senatorul Valer Marian.

„O sa-mi expun punctul de vedere mâine, înainte de începerea ședinței de plen. Exista căi de atac atât în cadrul PSD la Comisia de contestatie, cât și la Partidul Socialist European și la Internaționala Socialistă”, a continuat acesta.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE :MODUL CUM TRAIAN BASESCU A INGROPAT AUTOSTRADA TRANSILVANIA!

28 mai

Capitolul „Eşecul Bechtel” din cartea „Lumea, americanii si noi”, scrisă de Adrian Năstase:

bechtel_logo.260x500x0resized

„Evolutia relatiilor economice bilaterale nu a urmat, din pacate, dinamica relatiilor politico-militare. In aceste conditii, dupa esuarea incercarii angajarii unor firme americane in privatizarea Petrom (il trimisesem pe ministrul Dan Ioan Popescu in SUA pentru a cauta firme interesate, ceea ce nu s-a reusit) si in conditiile in care americanii erau mai interesati de proiecte economice de reconstructie in Irak sau de „ocupare” a unor noi zone, bogate in resurse, din fostele republici sovietice, am incercat sa atragem in Romania o mare firma americana din zona constructiilor de infrastructura, pornind si de la necesitatea construirii unei autostrazi de la portul de containere din Constanta, care sa mearga pana la iesirea din tara, la Bors.*

*Traseul l-am ales tinand seama de ceea ce era deja construit (Autostrada A-1 Bucuresti-Pitesti) sau in constructie (Autostrada Soarelui), precum si de necesitatea de a „dez-izola” regiunea cu populatie maghiara din Transilvania si de acordul cu guvernul maghiar, care trebuia sa realizeze „jonctiunea” la frontiera.*

*Impreuna cu premierul Peter Medgyessy, am scris la Bruxelles despre acest proiect.*

*Firma Bechtel – probabil firma cea mai importanta din lume in domeniul constructiei de autostrazi (construise si autostrada din Croatia pana in Sud la Dubrovnik, in conditii exceptionale) – parea solutia cea mai buna pentru a da inca un semnal solid investitorilor americani.*

*Din pacate, dupa „pierderea” alegerilor prezidentiale de catre mine, in ciuda anuntatei Axe Bucuresti-Londra-Washington, Traian Basescu a blocat acest proiect, transformandu-l intr-un esec. Probabil ca, nu intamplator, nivelul schimburilor comerciale bilaterale, 2005-2012, a stagnat.*

*Contractul cu firma Bechtel s-a incheiat cu credinta ca firma care construise autostrada din Croatia va asigura finantarea acestui proiect, care era important pentru a asigura coridorul de transport de la Constanta la frontiera de vest. Nu aveam de unde sa stiu ca acest proiect va fi sabotat prin relatia speciala a lui Traian Basescu cu un vicepresedinte al BEI (primul oaspete strain al lui Basescu, in 2005, la Cotroceni), care dorea un alt traseu pentru autostrada si nici ca Basescu va bloca acest proiect timp de aproape 2 ani, in 2005-2006, pentru a verifica daca nu s-au dat comisioane membrilor guvernului PSD. Nu s-au gasit nereguli, dar in felul acesta costurile au crescut de trei ori.*

*Intre timp, proiectul a ajuns o „vaca de muls” si a esuat intr-un mod lamentabil din cauza ostilitatii lui Traian Basescu si a guvernelor din acesti ani. Cine plateste insa pentru banii cheltuiti aiurea cu toate „organizarile” si dezorganizarile de santier din acesti ani? Cine plateste pentru echipamentele cumparate inutil? Cine plateste pentru oamenii angajati si apoi „dezangajati”? Cine ii plateste pe sub-contractorii locali? Evident ca romanii care au dat si banii pentru cheltuielile inutile din timpul „certurilor” guvernelor lui Basescu cu Bechtel, dar si cei care calatoresc in conditii mizerabile pe drumurile nationale din Transilvania.
In timp ce Bechtel a finalizat tronsoane importante de autostrazi mai nou si in Albania.*

*S-a ajuns, deci, la triplarea valorii contractului. Cum s-a ajuns aici? Destul de simplu: prin incompetenta, rea-vointa si lipsa de
responsabilitate. Repet: costul real al autostrazii Transilvania era de 2,5 miliarde de euro. Atat ar fi platit statul roman daca Traian Basescu si guvernele care au urmat dupa 2004 nu ar fi blocat contractul.*

*Suspendarea lucrarilor, timp de doi ani, a dus inevitabil la majorarea costurilor (pretul materiilor prime si al terenurilor ce urmau a fi expropriate a crescut foarte mult), dar si la prelungirea termenului de finalizare cu un an, pana in decembrie 2012!? Practic, Bechtel a fost nevoita sa-si intrerupa activitatea, reziliind toate contractele incheiate cu firmele subcontractate si cu muncitorii angajati. In 2006, santierul a fost redeschis, dar pe toata perioada in care lucrarile au fost blocate, reprezentantii puterii au vorbit in permanenta despre renegocierea contractului. Ce s-a obtinut? Nimic. Raspunzand unei solicitari pe care am adresat-o guvernului, de a face publice rezultatele negocierilor, Ministerul Transporturilor preciza: „Beneficiarul nu a obtinut niciun
avantaj care sa se reflecte in valoarea totala a investitiei sau in scurtarea duratei de executie a lucrarilor, CNADNR nefacand nicio economie in urma acestei renegocieri”.*

*Dupa aproape 8 ani in care cei care s-au aflat la putere nu au facut nimic si s-au complacut intr-o situatie pe care ei insisi au creat-o, anuntau cu emfaza ca au reziliat contractul si ca din 2,5 miliarde de euro, valoarea initiala a autostrazii, au facut o economie de 6 miliarde! Dincolo de faptul ca aceasta asa-numita „economie” se face dintr-un potential cost final, majorat din cauza celor care s-au aflat la guvernare dupa 2004, in realitate „negocierea” facuta de guvernul Boc a marit si mai mult costul
lucrarilor efectuate de Bechtel.*

*Astfel, pana in prezent, s-au cheltuit mai mult de 1,25 miliarde de euro. Din acesti bani s-au realizat („finalizat”) 52 de kilometri (tronsonul Campia Turzii-Gilau) cu un cost de 11,5 milioane de euro pe km. Diferenta de 596,25 milioane euro (bani cheltuiti pana acum) se regaseste in tronsonul de 64 de km intre judetele Salaj si Bihor. Acest tronson era insa finalizat doar in proportie de 60%. Prin urmare, pentru 38,4 km s-au cheltuit 596,25 milioane de euro (11,5 milioane pe km), iar pentru restul de 25,6 km (40%) se vor plati 153,6 milioane euro (6 milioane pe km). In final, marea „negociere” facuta de guvernul Boc a condus la urmatoarea situatie: Bechtel construieste 116 km de autostrada nu la 5,6 milioane de euro pe km, cat au fost negociati initial in contractul semnat in 2004, nu la 11,5 milioane euro pe km, cat a ajuns pretul in primul mandat al lui Traian Basescu, ci la 13,5 milioane euro pe km.*

*Din pacate, in urma nenumaratelor negocieri si renegocieri ale ministrilor PDL cu Bechtel, pretul va fi cu mai mult de jumatate din pretul negociat de guvernul PSD, dar numai pentru aproximativ un sfert din lungimea initiala (110 km fata de 415 km) si doar peste vreo 7-8 ani.*

*Sigur, in discutiile de la ambasada americana, Traian Basescu folosea un alt limbaj. Iata ce ne spune una dintre cablogramele ambasadei americane din perioada de inceput a primului mandat a lui Traian Basescu, publicata de Wikileaks. Va prezint textul in original, pentru a evita orice suspiciune:*

*”Post had hoped that a breakthrough had come after President Basescu’s visit to Washington this spring and his assurances that he would support the project. Indeed, small payments were made and some movement on outstanding issues did occur. But another lull came later in the spring. Similarly, Post was hopeful that the project would start moving in the right direction after Commerce Department’s Assistant Secretary Lash, on May 12, received assurances from President Basescu that he would work to
resolve issues related to the motorway”. ( http://www.kamikazeonline.ro/2011/03/ambasada-sua-basescu-a-criticat-contractul… )*

*Un joc dublu deci, pe care, din pacate, ani de zile, l-au facut si cei de la Bechtel, care au preferat sa „navigheze” pe aceste certuri interne, contand pe penalitati si despagubiri.*

*La momentul in care, la o intalnire cu reprezentantii comunitatii de romani din SUA, Traian Basescu a raspuns la o intrebare legata de renegocierea contractului cu firma americana Bechtel, afirmand: „Construiam cea mai scumpa autostrada din lume, intr-un contract in care ambii parteneri au vrut sa fure. Un contract care s-a atribuit fara licitatie.
Statul roman nu putea sa accepte la nesfarsit fie ea si o firma mare, sa plateasca cu 19, 20, 30 de milioane de euro pe km de autostrada”, am somat firma Bechtel sa ia atitudine, transmitandu-le ca daca nu vor face acest lucru in cateva zile, voi considera ca au acceptat, tacit, aceste acuze ca fiind adevarate si voi sesiza Procurorul General al SUA.*

*Firma Bechtel, care de 7 ani nu se pronuntase niciodata in legatura cu aceste acuze, a trebuit sa raspunda. Daca nu o faceau, insemna ca afirmatiile lui Traian Basescu ca „au furat” erau corecte. „Mutenia”, pentru a-si vedea de interesele lor, nu mai putea fi acceptata. Noi nu aveam nimic de ascuns. Daca ei aveau, cu atat mai rau pentru ei.*

*In final, Bechtel a raspuns. Ei au comunicat ca „este regretabil ca Bechtel si oficialii fostului guvern au continuat sa fie criticati in mod eronat si injust pentru acest contract!”. Cam tarziu, dar mai bine decat deloc. Raspunsul a fost dat de Walker Kimball, prim-vicepresedinte si director general al Bechtel Aviation and Infrastructure.*

*Stiu, faptul ca doar dupa 6-7 ani Bechtel anunta ca acuzatiile lui Basescu sunt nefondate nu incalzeste prea tare. Ar fi fost utila o reactie a lor in 2004 si 2005, cand aceste acuzatii chiar contau. Dar, chiar si acum, ele arata ca am avut dreptate. Si ca, si in acest caz, cel care a continuat sa minta…*

*In legatura cu acest subiect, adaug si o transcriere a unui fragment din interviul realizat de Radu Soviani cu ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, si difuzat de The Money Channel, la inceputul lunii aprilie 2011:*

*”Radu Soviani: Acum trei ani eram in acelasi loc cu domnul ambasador Taubman, iar acesta a raspuns ca autostrada Bechtel va fi terminata in 2012. Ce spuneti?*

*Mark Gitenstein: Nu stiu cand va fi terminata, dar din pacate nu va fi finalizata in 2012. Cred ca se vor face progrese fiindca ministrul Transporturilor, Bechtel si Anka lucreaza impreuna. Dar sa nu uitam, la autostrada nu lucreaza doar firma americana Bechtel. De fapt, cea mai mare parte a banilor ajunge la o firma turceasca, Anka, ce lucreaza impreuna cu Bechtel la autostrada. Eu si ambasadorul turc am colaborat strans cu ministrul Transporturilor si credem ca putem face lucrurile sa functioneze.
Nu vom construi intreaga autostrada pana in 2012, dar vom construi o parte considerabila. Daca se vor construi autostrazi in urmatorul an si jumatate, veti construi autostrada Transilvania, fiindca doar acolo constructia poate avansa rapid. Cred ca este bine sa cheltuiti bani pentru construirea coridoarelor europene, dar constructia unei autostrazi dureaza pentru ca
trebuie confiscat (expropriat – n.n.A.N.) pamantul, trebuie elaborat planul, trebuie rezolvate problemele de mediu, trebuie gasite sursele de cofinantare si efectuate procedurile necesare pentru obtinerea banilor de la UE. Cred ca veti realiza aceste proiecte cu fonduri structurale europene, dar nu in urmatorul an si jumatate. Daca veti cheltui banii acum, pentru autostrada Transilvania, veti avea o autostrada mai rapid si veti crea locuri de munca nu doar pentru cei care construiesc autostrada, ci si pentru companiile care transporta bunuri folosind acea autostrada. Exporturile vor creste.*

*Radu Soviani: Povestea Bechtel a inceput in 2003, autostrada inca nu e gata. Au fost acuzatii serioase de coruptie, s-a spus ca acest contract a fost acordat americanilor in schimbul altor lucruri. Ce parere aveti?*

*Mark Gitenstein: Nu exista probe in acest sens. Am citit toate telegramele, probabil ca si dumneavoastra ati citit multe dintre ele si nu exista probe in acest sens. Aratati-mi o urma de dovada ca a existat o tranzactie prin care Bechtel a primit contractul la schimb pentru altceva. Eu nu stiu despre ce ar putea fi vorba, nu am vazut elemente care sa confirme ipoteza. (Deci aceasta ipoteza a existat – n.n.A.N.)*

*Radu Soviani: Deci aceste acuzatii sunt minciuni?*

*Mark Gitenstein: Spun doar ca nu am vazut nimic care sa le confirme.”*

BRIDGET MENDLER – READY OR NOT!

28 mai

CHERYL COLE – GHETTO BABY!

28 mai

IGGY AZALEA – MY WORLD!

28 mai

GIRLS ALOUD – SOMETHING NEW!

28 mai

RITA ORA – SHINE YA LIGHT!

28 mai

VICTORIA NULAND „NOUL GARDIAN”USA AL DEMOCRATIEI DIN ROMANIA!

28 mai

Mulţi lideri politici de la Bucuresti şi-l vor aminti pe Philip Gordon, asistent al secretarului de stat american, Hillary Clinton, care a făcut în 13 august 2012 o vizită la Bucureşti, „pentru a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acţiuni guvernamentale care ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului”.

nuland_victoria

La doar câteva zile, că prin minune, disputa dintre palatele Victoria şi Cotroceni s-a tranşat foarte repede şi foarte favorabil preşedintelui, la Curtea Constituţională. Acelaşi Gordon rezolva şi o dispută privind mandatul preşedintelui kosovar în exerciţiu, astfel încât acesta devenea unul de 5 ani şi nu de 9 luni, cât s-a stabilit printr-o înţelegere politică.

Ei bine, de asemenea dispute prin Balcani nu se va mai ocupa Philip Gordon. Posibilele războaie politice din România vor fi tranşate de Victoria Nuland, noul asistent al secretarului de Stat pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice. Este vorbitoare de rusă, chineză şi franceză.

Victoria Nulanda a fost până acum purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat şi a fost acuzată de senatori republicani că a ajutat-o pe fosta ei şefă, Hillary Clinton, să ascundă adevărul în privinţa asasinării ambasadorului SUA în Libia, în septembrie 2011.

Nuland şi-a început cariera diplomatică în timpul preşedintelui Clinton, lucrând pentru Strobe Talbot, adjunct al secretarului de Stat. Însă Nuland a rezistat şi în timpul preşedintelui George W. Bush, când a fost ambasador al SUA la NATO, pentru a se reinventa sub noua administraţie democrată ca trimis special pentru forţele militare convenţionale din Europa şi apoi că purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

Dintr-o tabără în alta a trecut şi soţul doamnei Nuland, cunoscutul analist şi teoretician al relaţiilor internaţionale Robert Kagan. Cunoscut iniţial că ideolog al neoconservatorilor, Kagan a schimbat tabăra, susţinând multe iniţiative ale administraţiei Obama.

Dacă Kagan lansa, în urmă cu zece ani, teoria cum că în materie de politica externă şi apărare americanii sunt de pe Marte, în timp ce europenii sunt de pe Venus, rămâne de văzut cât de marţială va fi atitudinea Victoriei Nuland faţă de mai micul aliat înamorat de securitatea oferită de scutul antirachetă şi avioanele F-16 la mâna a doua.

DECLARATIA POLITICA INCENDIARA A SENATORULUI VALER MARIAN:”CINE VERIFICA POVESTEA SI ASCENSIUNEA NEAMURILOR LUI FLORIAN COLDEA IN SRI?!”

28 mai

Cine verifică povestea şi ascensiunea neamurilor lui Florian Coldea în SRI?

1360733603coldea

Senatorul Valer Marian a făcut o nouă declaraţie politică incendiară, în şedinţa Senatului din 22.05.2013. Declaraţia sa se intitulează „Generalul Coldea, cȃinele de pradă al democraţiei”. Redăm mai jos declaraţia integrală a senatorului:

„Conform multor foşti şi actuali lucrători din Serviciul Romȃn de Informaţii (SRI), şeful de facto al principalului serviciu secret din Romȃnia este generalul Florian Mihai Coldea, primul adjunct al directorului SRI şi omul de încredere al preşedintelui Traian Băsescu. Generalul Coldea coordonează toată activitatea informativ – operativă a serviciului, directorul SRI, George Cristian Maior, conducând serviciul la nivel de reprezentare şi cooperare cu celelalte instituţii similare din ţară şi din străinătate. Primul adjunct al directorului SRI a fost propulsat în această funcţie, potrivit unor rudenii apropiate ale acestuia, pe filieră politică PDL, respectiv cu concursul primarului municipiului Arad, Gheorghe Falcă, şi a socrului acestuia Gheorghe Seculici. Primarul Gheorghe Falcă era, în perioada respectivă, secretar executiv naţional al PDL şi se afla în relaţii apropiate cu preşedintele Traian Băsescu, care i-a fost naş de căsătorie, precum și naş de botez al unicului său copil. Gheorghe Seculici era vicepremier şi ministru al Economiei în Guvernul Tăriceanu I la data promovarii lui Coldea în fruntea SRI. Seculici era şi şeful Cultului adventist de ziua a șaptea din Romȃnia şi avea relaţii importante în Statele Unite ale Americii, unde achiziţionase casa fondatorului cultului adventist ( situată în Vermont).

Florian Coldea este originar din comuna Tȃrnova judeţul Arad, a absolvit un liceu industrial din municipiul Arad şi a studiat un an si jumătate la Institutul Politehnic din Timişoara, unde studia şi Gheorghe Falcă. A renunţat la Institutul Politehnic după ce a căzut mai multe examene şi a urmat Facultatea de Psihosociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, pe care a absolvit-o în anul 1996, dar nu a obţinut note de trecere la examenul de licenţa, pe care l-a trecut doar anul următor, rămȃnȃnd aşadar repetent. Din caracterizările făcute de foşti colegi de academie reiese că era o persoană arogantă, introvertită, interesată mai mult de imaginea şi poziţia sa, fără prea multe relaţii de prietenie, tipul „carieristului”. Devotamentul față de președintele Băsescu și lipsa de scrupule în acțiunile sale i-au conturat un portret de funcționar slugarnic, de tipul securistului habotnic din perioada bolșevică, capabil de orice abuz pentru a executa ordinele stăpânului care l-a promovat în funcție și grad, fiindu-i devotat orbește acestuia ( ca, exemplu generalul Pantiușa Bodnarenko, numit de la Moscova primul șef al Securității comuniste din România). Deși îi place să facă pe misteriosul și este plin de morgă, Coldea este în realitate un individ lipsit de orizont intelectual (vezi eșecurile la examenele din facultate și din academie) și de capacitate de comunicare, precum și de discernământ și de spirit critic, fiind considerat capabil de orice de către ofițeri din SRI care l-au cunoscut mai bine : “ Este capabil să îngroape orice și pe oricine”.

Cei doi Gheorghe de la Arad ( Falcă şi Seculici) l-au susţinut pe Coldea în faţa preşedintelui Băsescu, care, în primăvara anului 2005, cȃnd avea gradul de maior în SRI şi activa în Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, l-a folosit în operaţiunea de salvare prin răscumpărare a celor trei jurnalişti romȃni răpiţi în Irak. După eliberarea ziariștilor, Băsescu l-a promovat, la vȃrsta de 34 de ani, în funcţia de prim-adjunct al directorului SRI, cu rang de secretar de stat, şi l-a avansat ulterior pȃnă la gradul de general cu o stea. În 2012 preşedintele Băsescu l-a avansat pe Coldea general cu două stele. Florian Coldea a fost protejat şi susţinut iniţial de generalul Dan Gheorghe, originar tot din judeţul Arad (din comuna Sinta, învecinată cu Tȃrnova) şi rudenie cu familia Coldea, considerat reprezentantul aripii conservatoare, de sorginte ceauşistă, din SRI ( fost ofiţer de Securitate, care în decembrie 1989 avea gradul de colonel şi funcţia de locţiitor al şefului Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă / USLA din cadrul Departamentului Securităţii Statului / DSS). În 1990 a blocat anumite dosare ale Revoluţiei, cum ar fi dosarul zborului Rombac de la Sibiu, iar după ce a fost recuperat iniţial în Serviciul de Informaţii al Ministerului de Interne (0215), unde a devenit şef, şi apoi în SRI. Florian Coldea a fost susţinut puternic din interior şi de generalul Ion Ştefănuţ, fost şef al Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, şi de generalul Sorin Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI (primul şef care l-a direcţionat pe linie de muncă şi naşul său de căsătorie).

După numirea în funcţia de prim-adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea şi-a numit în funcţii importante de şefi şi de locţiitori de unitaţi oameni de încredere şi buni executanţi, ca de exemplu: generalul Ion Voinescu – adjunct al directorului SRI pe probleme de logistică; generalul Sorin Gabriel Cozma – şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului; generalul Elena Istode – şeful Departamentului Securităţii Economice; generalul Emilia Cristina Posastiuc – şeful Centrului pentru Surse Deschise (Centrul de Monitorizare Media); colonelul Ştefan Vatră – şeful Diviziunii Filaj-Investigaţii; colonelul Vasile Cămărăscu (fost coleg de cameră în timpul facultăţii) – şef al Direcției SRI Bucureşti şi apoi director adjunct la ORPISS; colonelul Eugen Tudor – locţiitor la UM 0982 Bucureşti; generalii Valentin Dan Căpşună, Gabriel Stătescu, Adrian Popescu, Gheorghe Puiu – şefi de unitaţi şi diviziuni. Generalul Coldea a reuşit să-şi impună anumiţi oameni şi în alte structuri ale statului, după cum urmează: generalul (r) Mircea Gheordunescu (fost prim-adjunct al directorului SRI în perioada 1997-2000) – înalt funcţionar al Ministerul Afacerilor Externe; generalul Costin Nedelea (fost coleg la SRI) – şeful unitaţii informative din Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP); locotenent-colonelul Marius Stere (fost coleg la SRI) – șef serviciu la SPP; procurorul Marius Lazăr – la Parchetul de pe lȃnga Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La adresa generalului Coldea au fost lansate o sumedenie de acuzaţii de abuz şi de corupţie în spaţiul politic şi mediatic. Astfel, la adresa sa au fost lansate acuzaţii că ar fi fost folosit de preşedintele Traian Băsescu în operaţiuni de poliţie politică, împărțind cetățenii României în buni, cei de partea lui Băsescu, și în răi, toți cei care s-au manifestat împotriva președintelui, îndeosebi cei care au urmărit suspendarea și demiterea sa. Categoria răilor are parte de investigare și fișare minuțioasă, scormoninduli-se trecutul și prezentul, unii fiind trecuți pe liste speciale de potențiali atentatori, iar alții primind eticheta VIP, adică agenți de legătură cu puteri străine. Toți aceștia stau cu lunile pe lista dușmanilor Constituției, fiind ascultați, urmăriți, monitorizați. Acțiunile de poliție politică ale generalului Coldea au culminat cu prilejul referendumurilor pentru demiterea președintelui Băsescu din mai 2007, respectiv iulie 2012. Astfel, generalul Coldea a fost depistat că a întocmit note scrise, în scop de șantaj și de compromitere, referitor la trei judecători de la Curtea Constituţională (Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu şi Ion Predescu), după ce aceștia au acordat aviz favorabil cererii de suspendare a președintelui Băsescu în aprilie 2007. După suspendarea surpriză din iulie 2007, generalul Coldea a constituit o celulă de criză pe care a condus-o împreună cu generălesele Elena Istode, șefa Departamentului Securității Economice, și Emilia Cristina Posastiuc șefa Centrului pentru Surse Deschise ( în realitate, Centrul de Monitorizare Media), amândouă avansate în luna martie de președintele Băsescu, căruia i-au declarat devoțiune pe viață. Celula de criză instituită de generalul Coldea a livrat zilnic materie primă pentru aparițiile publice ale președintelui suspendat și, concomitent, a alimentat agenți acoperiți din mass media cu materiale de denigrare, intoxicare, dezinformare și derutare a opiniei publice interne și internaționale și, mai cu seamă, cu țintă către autoritățile legitime ale statului român și către principalele instituții ale Uniunii Europene. În săptămâna de după scrutinul prezidențial din 6 decembrie 2009, câștigat la limită și într-un mod foarte contestat de către Traian Băsescu, pentru a preveni depunerea și judecarea unei cereri din partea PSD pentru anularea rezultatului alegerilor, generalul Coldea a orchestrat blocarea în trafic și reținerea ilegală a senatorului social-democrat Cătălin Voicu, care ulterior a fost demonizat mediatic și urmărit penal până la arestarea și condamnarea sa pentru pretinse fapte de corupție. Se bănuie că generalul Coldea se află și ăn spatele interceptărilor ilegale ale convorbirilor telefonice a reprezentantului României din Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), judecătorul Corneliu Bârsan. Conform unor surse din serviciile secrete, SRI și SIE au două cârtițe în grefa Curții Europene a Drepturilor Omului, dintre care una ar avea numele de cod ” Dragalița”, scopul acestora fiind să-l protejeze pe președintele Traian Băsescu și să blocheze or să tergiverseze cauzele care-l privesc pe acesta sau instituțiile subordonate lui.

La adresa sa s-au lansat acuzaţii de deturnare de fonduri în cazul răscumpărării jurnaliştilor romȃni răpiti în Irak, respectiv că ar fi predat pentru răscumpărare doar 9 milioane de euro din suma cifrată între 12 milioane şi 13 milioane de euro, care a fost alocată de statul romȃn în acest scop. La adresa sa s-au lansat şi acuzaţii de luare de mită, respectiv că ar fi primit 350.000 euro pentru încheierea unui contract de achiziţii pentru SRI. Informaţii în acest sens au fost făcute publice de senatorul Cătălin Voicu, fost general al Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP), în declaraţii făcute în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi de generalul (r) Dumitru Iliescu, fost şef al SPP, în emisiunea „Ştirea Zilei” de la postul de televiziune Antena 3. Acuzaţia privind delapidarea a aproximativ 4 milioane de euro din suma alocata pentru răscumpărarea jurnaliştilor romȃni răpiţi în Irak a fost susţinută şi de fostul procuror şef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, în cartea publicată în 2009 cu titlul „Prădarea Romȃniei” (la pagina 57), în care afirmă că a primit informaţii în acest sens din surse oficiale irakiene şi americane. La adresa sa s-au lansat acuzaţii că i-ar fi favorizat pe oamenii apropiaţi preşedintelui Traian Băsescu, respectiv pe fostul ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, Elena Udrea, şi pe ex-premierul Teodor Stolojan în dosarul Alro şi pe fostul președinte al ANAF, Sorin Blejnar, vizavi de corupţia si contrabanda din vămi. La adresa sa s-au lansat şi acuzaţii privind favorizarea soţiei sale, Dorina (născuta Negru, originară din Zalău judeţul Sălaj, colegă de facultate, ofiţer SRI), prin promovarea în funcţiile de şef al Serviciului de Protocol al SRI şi apoi director adjunct al Centrului de Psihologie al SRI, precum şi prin avansarea la gradul de locotenent-colonel în timp ce se afla în concediu pentru creşterea copilului, încălcȃnd astfel regulamentele militare. La adresa sa s-au lansat acuzaţii că i-ar fi favorizat pe cumnatul său Adrian Negru (fratele soţiei sale), promovat în funcţia de şef serviciu în cadrul Direcţiei Judeţene Sălaj a SRI, şi pe finul său Cristian Soponar (fost coleg de facultate), promovat prim-adjunct al şefului Direcţiei Judeţene Satu Mare a SRI. La adresa sa s-au lansat acuzaţii privind favorizarea vărului său primar, George Coldea, preşedinte-director al firmei Medicare Technics, în afaceri cu aparatură medicală cu unităţi spitaliceşti din Romȃnia. În acest sens, arătăm că, în cursul anului 2010, şeful Direcției Judeţene Satu Mare a SRI, colonelul Ştefan Coşarcă, a intervenit pe lȃngă conducerea Consiliului Judeţean Satu Mare să-l primească pe directorul George Coldea şi să-l sprijine prin achiziţionarea de aparatură medicală de la firma pe care o conduce, pentru spitalele preluate în judeţ. În plus, generalul Coldea este naşul de căsătorie al fostului prefect PDL al judeţului Arad din perioada 2009-2011, Călin Bibarţ, cu care este consătean, şi există suspiciuni că l-ar fi protejat atȃt pe acesta cȃt si pe soţia sa, care a deţinut funcţia de director general al Zonei Libere Curtici, prin care s-a efectuat contrabandă intensă cu ţigari şi alte produse accizabile. Ofiţeri din Direcţia Judeţeană Arad a SRI au dezvăluit că şeful lor, colonelul Dan Ilie Calalb, i-ar fi predat generalului Coldea, cu doi ani în urma, un pachet conţinȃnd suma de 100.000 lei (un miliard de lei vechi) de provenienţă suspectă.

O acuzaţie gravă adusă generalului Coldea este aceea că ar fi provocat un accident de circulaţie în timp ce conducea în Bucureşti un autoturism de serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice. Potrivit unor surse din Parchetul de pe lȃngă Curtea de Casaţie şi Justiţie, confirmate de ofiţeri din SRI, în anul 2008, generalul Coldea şi-a sărbătorit ziua de naştere (21 septembrie) împreuna cu procurorul general al Romȃniei, Laura Codruţa Kovesi, după care, pe timp de noapte, s-au deplasat spre domiciliul acesteia, conducȃnd personal un autoturism de serviciu. Pe B-dul Ştefan cel Mare, generalul Coldea a provocat un accident de circulaţie, respectiv a pierdut controlul volanului, a ieşit de pe carosabil şi a intrat cu autoturismul în copacii din faţa Clubului Dinamo, avariind grav partea din faţa a autoturismului, inclusiv parbrizul şi bordul acestuia. Circumstanţele producerii accidentului indică faptul că generalul Coldea se afla sub influenţa accentuată a băuturilor alcoolice. Vă puteţi închipui ce carnagiu s-ar fi putut întȃmpla dacă la ora respectivă s-ar fi desfăşurat un meci de fotbal sau alt eveniment la stadionul Dinamo. Dosarul a fost muşamalizat ulterior de Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lȃngă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, ca urmare a intervenţiei procurorului general al Romȃniei, respectiv de procurorul şef Ion Vasilache, promovat în aceasta funcţie de procurorul general Laura Codruţa Kovesi şi avansat ulterior de preşedintele Traian Băsescu la gradul de general. Menţionez că am făcut publice toate aceste aspecte în doua declaraţii politice prezentate la Senat, respectiv în data de 22 decembrie 2010, cu titlul „Lista sau gaşca lui Falcă”, și în data de 2 mai 2012, cu titlul „Laura Codruţa Kovesi: procuror general din milă si mită portocalie ”, dar procurorul general Laura Codruţa Kovesi şi generalul Florian Coldea n-au exprimat pȃnă în prezent nicio poziţie publică de contestare, preferȃnd tăcerea, iar Consiliul Suprem al Magistraturii şi Parchetul de pe lȃngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au dispus redeschiderea cazului.

Generalul Florian Coldea este cunoscut şi recunoscut drept principalul coordonator al activităţilor de poliţie politică exercitate în ultimii ani de preşedintele Traian Băsescu şi camarila sa în scopul intimidării, discreditării şi demolării adversarilor politici (liderii partidelor din opoziţie, parlamentari, primari, preşedinţi de consilii judeţene, jurnalişti şi alţi formatori de opinie critici ş.a.) cu concursul instituţiilor de forţă ale statului romȃn , îndeosebi al serviciilor secrete şi al Parchetului (SRI, SPP, DGIPI, DGA, DNA, DIICOT, Parchetul de pe lȃngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională de Integritate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală). Monitorizarea adversarilor politici s-a realizat prin activităţi de poliţie politică constȃnd în interceptări ilegale de convorbiri telefonice sau ambientale, acţiuni de filaj, verificarea averii şi a eventualelor afaceri, verificarea şi monitorizarea conexiunilor cu alţi oameni politici, cu oameni de afaceri, cu jurnalişti şi alţi formatori de opinie. Acţiunile ilegale de interceptare telefonică sau ambientală şi de filaj sunt realizate de structuri specializate din SRI dar şi din SPP, DGIPI şi SIE. În scopul monitorizării şi fabricării de dosare penale adversarilor politici, serviciile secrete implicate au solicitat informaţii şi de la structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, îndeosebi de la organele de poliţie, şi ale Ministerului Finanţelor, în special de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, condusă pȃnă anul trecut de slugoiul prezidenţial Sorin Blejnar, dar şi de direcţiile de control financiar şi administraţiile financiare judeţene. De asemenea, SRI sau alte servicii secrete implicate au solicitat Agenţiei Naţionale de Integritate să declanşeze acţiuni de verificare din oficiu a averii şi eventualelor afaceri ale adversarilor politici pentru a obţine informaţii în acest sens şi pentru a depista sau inventa eventuale motive de sesizare a Parchetului pentru fals în declaraţii sau conflicte de interese ori instanţele judecătoreşti pentru motive de incompatibilitate.

În cazul adversarilor politici consideraţi periculoşi, generalul Florian Coldea a recurs la stratagema obţinerii unui mandat de interceptare pentru motive de siguranţă naţională, care permite instituirea şi realizarea unui control tehnic operativ total (CTOT) asupra persoanei vizate: interceptarea tuturor convorbirilor telefonice şi ambientale, a poştei normale şi electronice, filaj permanent, monitorizarea persoanelor cu care intra în contact. Deosebit de grav este că, pentru interceptarea, urmărirea şi hărţuirea adversarilor politici ai actualei puteri, SRI are posibilitatea, pe care a materializat-o, de a recurge şi la reţeaua de sateliţi MONSAT de joasă altitudine, lansată de SUA în colaborare ci o serie de ţări europene, la care Romȃnia are acces în baza unor înţelegeri între serviciile secrete ale statelor NATO. Reţeaua de sute de sateliţi MONSAT care acoperă Europa are dispozitive radar, bazate pe unde milimetrice, care au capacitatea de a urmări o persoană, după caracteristicile biometrice, oriunde pe Pămȃnt, inclusiv prin acoperişul clădirilor în care se află aceasta. Totodată, sistemul MONSAT permite interceptarea convorbirilor telefonice şi a e-mailurilor. Astfel, prin marionetele sale de la SRI şi SIE, preşedintele Traian Băsescu foloseşte abuziv, independent şi fără control parlamentar, Sistemul Naţional de Monitorizare a Convorbirilor prin Satelit – MONSAT.

Solicit Direcţiei Naţionale Anticorupţie să se sesizeze şi să efectueze cercetări în cazul generalului Florian Coldea sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, referitor la acuzaţia de deturnare a sumei de aproximativ 4 milioane de euro în cazul răscumpărării jurnaliştilor romȃni răpiţi în Irak, şi de luare de mită, în cazul acuzaţiei privind primirea sumei de 350.000 euro pentru încheierea unui contract de achiziţii pentru SRI. Totodată, solicit Parchetului de pe lȃngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să redeschidă cauza în care generalul Florian Coldea a fost cercetat pentru accidentul de circulaţie provocat pe B-dul Ştefan cel Mare din Bucureşti, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, şi să se sesizeze faţă de procurorul general Laura Codruţa Kovesi sub aspectul infracţiunii de favorizare a infractorului. În fine, solicit Parchetului de pe lȃngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-l cerceteze pe generalul Coldea sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu și pentru încălcarea legii siguranței naționale pentru toate acțiunile de poliție politică pe care le-a ordonat și coordonat.

Senator

Valer Marian

P.S. Într-un debriefing de peste trei ore, pe care l-am avut împreună cu jurnalistul Ovidiu Ohanesian cu părinții generalului Coldea, în casa acestora din comuna Târnova nr. 274, tatăl (fost tractorist în comună) și mama sa (până recent poștășița satului) și-au exprimat nemulțumirea pentru că unicul lor fiu a urmat “ cel mai prost liceu din Arad ” și penru că a plecat să învețe și să lucreze la București, unde “ a călcat în scuipat de mitici”. Ei ar fi preferat ca Florin (așa-l numesc pe fiul lor ) să rămână în zonă întrucât le-a fost foarte util în tinerețe când îl trimiteau să transporte, cu un autoturism ARO cu remorcă, și să vândă cartofi, varză și alte zarzavaturi în județul Arad și în județele învecinate. Părinții generalului au mai mărturisit că acesta a fost un copil cuminte și timid și s-au plâns că de când a devenit mare șef suferă rău cu coloana, având amenajat un pat și un spalier în spatele biroului său. S-au lăudat și cu ce personalități de la București a fost fiul lor înainte de Crăciun, la tăiatul și pomana porcului în ultimii ani, precum și că fiul lor se mândrește cu o vitrină plină de ” medalii și alte tinichele primite de al americani “. Concluzia bătrânilor Coldea a fost că fiul lor Florin i-a făcut prea multe hatâruri președintelui Băsescu și că ar trebui să se retragă și să-și vadă de familie și de sănătate. Mulțumesc și pe această cale părinților generalului Coldea pentru ospitalitatea și sinceritatea lor deosebită, inclusiv pentru flaconul cu pălincă de prune (de foarte bună calitate) fără de care nu ne-au lăsat să plecăm din casa lor. Sperăm ca măcar povața părintească să fie luată în seamă de generalul Coldea în al doisprezecelea ceas.

LIDERII USL AU NEGOCIAT AMENDAMENTELE CE URMEAZA SA FIE PROPUSE COMISIEI DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI!

28 mai

Constituţia, negociată de liderii USL.

usl-mediafax-foto-liviu-chirica

Luni seară, liderii USL au convenit asupra amendamentelor ce urmează să fie propuse Comisiei de revizuire a Constituției.

Printre acestea, propunerea pentru numirea premierului. Aceasta ar urma să fie făcută de partidul care în urma alegerilor parlamentare a obținut cele mai multe mandate şi de partidul de pe locul al doilea, dacă premierul desemnat nu obţine în Parlament votul necesar pentru învestirea Guvernului.

Partid şi nu alianţă este sintagma asupra căreia a insistat Liviu Dragnea în ceea ce priveşte mecanismul desemnării primului-ministru.

Liderii USL au convenit asupra introducerii noţiunii de moţiune constructivă, prin care, la momentul demiterii unui Guvern, este nominalizat automat cel care ar urma să-i ia locul.

În situaţia remanierii, şeful statului nu va putea refuza propunerea de numire a unui ministru, însă acesta va trebui să fie audiat în comisiile de specialitate din Parlament, care vor acorda un aviz.

Parlamentul va fi putea fi dizolvat dacă eşuează referendum de demitere a preşedintelui şi doar dacă propunerea de demitere formulată de Parlament înregistrează mai multe voturi „împotrivă” decât „pentru”.

De asemenea, Parlamentul ar putea fi dizolvat şi dacă un guvern nu obţine majoritatea pentru a fi învestit în maximum 30 de zile de la prima încercare de învestire.

În ceea ce prveşte atribuţiile premierului, acesta ar urma reprezinte ţara la reuniunile UE, mai puţin atunci când subiectele ţin de securitate sau de politica externă a Uniunii.

Mandatul preşedintelui ar urma să să fie de patru ani şi va fi definit drept şef al statului, iar alegerile parlamentare, decalate de cele prezidenţiale.

Pentru a se evita organizarea de alegeri iarna, Crin Antonescu a propus ca data alegerilor parlamentare să fie stabilită între 1 aprilie şi 1 noiembrie.

În ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, acestea vor trebui să ajungă în Parlament în maximum cinci zile pentru a fi discutate, iar executivul îşi va putea angaja răspunderea o singură dată pe sesiune parlamentară.

Statutul preşedintelui CSM ar urma să fie reglementat prin Constituţie, iar poziţia va fi ocupată doar de către un judecător. Numărul membrilor CSM ar urma să ajungă la 21 de persoane, de la 19 în prezent, doi dintre aceştia urmând să fie reprezentanţi ai societăţii civile.

Interceptarea telefonică şi a corespondenţei va putea fi realizată doar cu ordin judecătoresc şi doar în cazuri excepţionale procurorul poate emite autorizaţie de interceptare pentru doar 48 de ore. După expirarea acestui termen, autorizaţia trebuie să obţină confirmarea judecătorului

Referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, aceasta va analiza constituţionalitatea hotărârilor parlamentului ce vizează doar situaţiile în care sunt afectate principii sau valori constituţionale.

Prefecţii nu vor mai coordona instituţiile deconcentrate şi vor avea atribuţii limitate pentru contestarea actelor administraţiilor publice locale în contencios administrativ. Constestaţia va avea afect numai după o hotărâre a instanţei, care ar urma să ia în discuţie cu celeritate sesizarea prefectului.

Subiectele asupra cărora liderii USL nu au reuşit să ajungă la un consens au privit solicitarea PNL ca rectificările bugetare să aibă efecte doar după aprobarea acestora în Parlament.

De asemenea, un alt subiect rămas în discuţie între liderii USL vizează solicitarea lui Victor Ponta ca perioada de reţinere să fie extinsă la 48 ore, faţă de 24 de ore în prezent.

În ceea ce priveşte posibilitatea confiscării bunurilor, liderii PNL au respins propunerea lui Victor Ponta, acesta precizând că va depune un amendament în nume personal la comisia de revizuire a Constituţiei.

Liberalii au insistat asupra menţinerii actualelor prevederi constituţionale în ceea ce priveşte dreptul la proprietate, au mai susţinut sursele citate.

%d blogeri au apreciat: