Archive | Iunie, 2013

PRIMUL AGRICULTOR AL SATANEI,TRAIAN BASESCU ,RAPORTOR AL COMISIEI PREZIDENTIALE PENTRU POLITICI PUBLICE DE DEZVOLTARE A AGRICULTURII!

30 Iun

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii va fi prezentat luni.

13726005720933561293_basescu_traian_2_58726000

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România va fi prezentat luni, de la ora 16,00, la Palatul Cotroceni, potrivit unui comunicat al Preşedinţiei, postat duminică pe site-ul instituţiei.

Sâmbătă, preşedintele Traian Băsescu a anunţat lansarea raportului comisiei privind politicile publice de dezvoltare a agriculturii.

‘Luni vom lansa raportul Comisiei prezidenţiale cu Strategia pentru agricultură până în anul 2030. Este o muncă de aproape 3 ani a peste 20 de oameni dedicaţi agriculturii şi vreau să pregătesc bine acest eveniment pentru că vom lăsa această strategie să fie în dezbatere publică 30 de zile şi pe urmă va deveni definitivă ca strategie până în anul 2030’, a declarat Băsescu, sâmbătă, la finalul participării la o întâlnire cu membrii Fundaţiei ‘Mişcarea Populară’.

În luna mai, şeful statului preciza că preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Valeriu Steriu, l-a asigurat că 30 iunie este un termen rezonabil pentru finalizarea raportului.

‘Cred că încadrarea agriculturii într-o strategie pe termen lung este fundamentală şi ea ne-ar permite nu numai o viziune naţională, dar ea ne-ar permite credibilizarea în interiorul UE în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a lua decizii pe termen lung cu obiective precise. Sper ca 30 iunie, cel mai târziu, să fie momentul în care domnul preşedinte Steriu să ne poată prezenta public acea strategie pe termen lung. În interiorul acestei strategii cu certitudine trebuie să găsim soluţii’, a afirmat Băsescu, la acea dată.

Pe 24 aprilie, preşedintele Traian Băsescu a semnat decizia privind reluarea activităţii Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România.

‘Comisia urmează să finalizeze raportul privind politicile publice de dezvoltare a agriculturii până la data de 30 iunie 2013, când, potrivit deciziei, îşi va înceta activitatea. Comisia îşi păstrează componenţa iniţială, iar preşedinţia ei va fi asigurată în continuare de Valeriu Steriu’, preciza Preşedinţia.

Şeful statului a înfiinţat respectiva comisie în iulie 2009, fiind condusă la acea dată de Dacian Cioloş, care în prezent este comisar european.

La data înfiinţării se menţiona că respectiva comisie are ca obiectiv elaborarea unor documente pentru orientarea strategiei şi politicilor publice pentru dezvoltarea agriculturii pe termen lung (la orizontul anilor 2020 – 2025), a planurilor de acţiune pe termen mediu (până în anul 2014) şi pe termen scurt (care să fie aplicate în anul 2010) şi a poziţiei României privind viitorul Politicii Agricole Comune.

Finanţarea activităţilor necesare organizării şi funcţionării comisiei se asigură din fonduri publice aprobate prin bugetul de stat al Administraţiei Prezidenţiale.

În aprilie 2011, Traian Băsescu a semnat decizia de numire în funcţia de preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvolare a agriculturii în România a lui Valeriu Steriu. Membru în comisie este şi Adrian Rădulescu, care din luna aprilie a acestui an a fost numit consilier prezidenţial, coordonând Departamentul Politici Economice şi Sociale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

CIRCULA PE NET.UN AN DE GUVERNARE USL ANALIZAT DE SENATORUL REBEL DIN PSD VALER MARIAN!

30 Iun

A trecut mai bine de un an şi o lună de la preluarea guvernării de către Uniunea Social-Liberală, în urma răsturnării prin moţiune de cenzură a guvernului PDL-UDMR, condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Totodată, s-a împlinit un an de la câştigarea alegerilor locale de către USL şi o jumătate de an de la victoria zdrobitoare a alianţei dintre PSD, PNL şi PC la alegerile parlamentare.

Valer-Marian11

Anul 2012 a fost declarat pe bună dreptate Anul Victoriei, Anul USL. Alianţa dintre PSD, PNL şi PC a fost soluţia necesară, bineprimită şi binevenită pentru răsturnarea celei mai banditeşti guvernări din istoria postdecembristă a României, patronată de preşedintele-jucător Traian Băsescu. USL a câştigat pe linie în 2012 datorită votului negativ împotriva guvernării portocalii, dar orizontul de aşteptare al populaţiei a devenit mai mare ca oricând.

Sunt mulţumiţi românii după un an de guvernare USL? Cu ce bilanţ de an se poate mândri guvernarea Ponta? Fără tăgadă, trebuie consemnate câteva realizări: reîntregirea salariilor bugetarilor începând din iunie 2012, creşterea indemnizaţiei pentru mame din octombrie 2012, indexarea pensiilor cu 4% din ianuarie 2013, restabilirea pensiilor militarilor , decizia de majorare a salariului minim pe economie la 800 de lei din iulie 2013, adoptarea unei noi legi a retrocedărilor, aprobarea unui ajutor de stat pentru firmele IT care creează peste 200 de locuri de muncă, păstrarea echilibrelor macroeconomice.

O serie de promisiuni nu au fost însă onorate. Nu au fost reduse taxele şi impozitele, îndeosebi TVA şi CAS. Reducerea TVA la alimente, măsură favorabilă producătorilor agricoli, a fost amânată. În schimb, guvernul Ponta a împins administraţiile locale să majoreze taxele locale cu 16%, ameninţând că în caz contrar nu vor mai primi bani la rectificarea bugetară. Nu a fost introdus impozitul progresiv şi nu a început impozitarea salariilor bugetare de peste 4.000 de lei. Preţurile şi cursul euro-dolar au explodat, în luna martie 2013 fiind înregistrată o inflaţie anuală de 5,25%. Au crescut îndeosebi preţurile la alimente şi la utilităţi (gaz metan, energie electrică, apă şi canalizare). Iar din toamnă se anunţă scumpiri şi mai mari, îndeosebi la gaz, cu 160%! Investiţiile străine au înregistrat o scădere, iar creşterea economică a fost sub aşteptări, ajungând la doar 0,7% faţă de prognoza de 1,7%. Gradul de absorbţie al fondurilor europene a ajuns de-abia la 13%, iar arieratele au crescut semnificativ (la 1,18 miliarde lei la sfârşitul lunii ianuarie 2013, faţă de 850 milioane lei la finele anului trecut), deşi una dintre condiţiile esenţiale ale FMI impunea reducerea acestora. România a avut în 2012 un deficit bugetar de 2,5% din PIB, uşor peste nivelul convenit cu FMI, bugetul general consolidat înregistrând anul trecut un deficit de 14,8 miliarde lei, respectiv 2,52% din PIB, depăşind ţinta stabilită cu FMI, de 14,66 miliarde lei, reprezentând 2,4% din PIB. Marile privatizări anunţate (Oltchim, Hidroelectrica, CFR Marfă şi Poşta Română) au eşuat ori au fost amânate.

Deşi liderii USL au anunţat că vor schimba din temelii filozofia economică a guvernelor PDL, au menţinut austeritatea şi prudenţa bugetară. Din păcate însă puterea de cumpărare a scăzut, inflaţia a crescut, leul s-a drepreciat, sănătatea şi educaţia sunt subfinanţate, mediul de afaceri este într-un blocaj fără precedent, iar administraţiile locale au ajuns pe geantă. În ce priveşte obiectivele externe, primirea României în Spaţiul Schengen a fost amânată, iar vizele libere pentru Statele Unite ale Americii rămân tot un vis îndepărtat.

”Premierul Ponta a întors-o ca la Ploieşti în mai multe chestiuni sensibile pentru muritorii de rând”

Tot mai mulţi români sunt nemulţumiţi nu neapărat pentru că USL a uitat de principalele promisiuni economico-financiare şi pentru că nu apar semne mai bune de trai cât mai ales pentru că USL nu şi-a îndeplinit nici sloganul electoral „Dreptate până la capăt”. Principalii exponenţi şi profitori ai guvernării Băsescu-Boc se plimbă în libertate şi unii chiar prosperă în continuare. Fostul şef al Fiscului, Sorin Blejnar a scăpat de presiunea procurorilor şi îşi bronzează ceafa grasă pe plaje exotice râzând în guşă. Elena Udrea divorţează şi-l vizitează şi curtează pe junele primar de Baia Mare, fost rival al premierului Victor Ponta. Veşnic ferice Adrian Videanu joacă liniştit table pe Coasta de Azur cu cuscrul prezidenţial Sida senior. Iar principalii pretorieni ai locatarului încă jucător de la Cotroceni au fost reevaluaţi şi au intrat în graţiile unei părţi a şefimii USL-iste. Fostul procuror general Laura Codruta Kovesi a fost redistribuită de premierul Ponta în rolul de procuror şef al DNA, în pofida opoziţiei majorităţii USL şi a societăţii civile. Principalii şefi de servicii secrete, ca, de exemplu, directorul SRI George Maior şi primul său adjunct, generalul Florian Coldea sau directorul STS, generalul Marcel Opriş, stau la taclale şi se bat pe burtă cu şefii convertiţi ai USL. Şi mai sugestiv, generalul cu patru stele pierdute pe umeri, înfoiatul Gabriel Oprea, după ce a umilit Armata Română sub comanda lui Băsescu a fost uns vicepremier pe probleme de apărare naţională şi ordine publică iar amicul său generalul Ilie Botoş, care l-a slugărit pe Băsescu ca procuror general al României şi ca şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei a fost implantat consilier la Cancelaria primului ministru. Inclusiv pârlitul de Remus Şpan, care a lăsat dâre adânci precum un dihor prin toate instituţiile în care s-a oploşit (SIPI Maramureş, SIPI Satu Mare, Poliţia Judiciară a DNA, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din MAI) a fost recuperat în funcţia de consilier al primului adjunct al ministrului de Interne, deşi a fost scos afară de guler din MAI pentru implicare în acte de poliţie politică şi de corupţie.

Românii sunt nemulţumiţi şi pentru că premierul Ponta a întors-o ca la Ploieşti în mai multe chestiuni sensibile pentru muritorii de rând, referitor la care câştigase multă simpatie prin poziţiile exprimate înainte de a deveni şeful Guvernului. Astfel, după ce l-a făcut cu ou şi cu oţet pe ex-premierul Ungureanu pentru că intenţiona să cedeze în faţa corporaţiilor americane în privinţa exploatării gazelor de şist în România, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, premierul Ponta s-a repliat pe poziţia preşedintelui Băsescu lăsând pârtie deschisă gigantului Chevron. La fel s-a repliat şi în privinţa exploatării cu cianuri a zăcămintelor de aur de la Roşia Montana. Şeful Guvernului a derutat electoratul USL şi prin poziţiile recent exprimate privind necesitatea recunoaşterii de către România a statului independent Kosovo şi cu privire la acceptarea căsătoriilor gay. Aceste poziţii au provocat iritare îndeosebi în rândul preoţilor şi ierarhilor ortodocşi, care-i reproşează primului ministru şi că a favorizat cultul greco-catolic prin noua lege a retrocedărilor. Iar agricultorii au fost iritaţi de faptul că guvernul Ponta şi PSD nu au susţinut iniţativa legislativă privind cadastrarea gratuită a terenurilor dobândite în baza legilor fondului funciar, deşi acesta a fost un angajament electoral trâmbiţat de USL, legea fiind adoptată cu voturile PNL, PC, PDL, PP-DD şi UDMR.

„O tufă de Dâmboviţa la Ministerul Mediului”

Mulţi români sunt dezamăgiţi şi de calitatea şi de prestaţia miniştrilor din guvernul condus de premierul Victor Viorel Ponta, care tinde să se arate drept unul din cele mai slabe guverne din România postdecembristă. Ponta a căutat să-şi constituie un guvern de yesmani, cu miniştri fără anvergură intelectuală sau profesională, mulţi cu probleme penale sau de integritate.
Astfel, şi-a tras trei vicepremieri unul şi unul, urmărind să nu fie eclipsat. La loc de cinste, respectiv pe probleme de apărare naţională şi de ordine publică, l-a impus pe naşul Gabriel Oprea, cu care se înjura ca la uşa cortului în vremea în care acesta era slugoiul preaplecat al preşedintelui Traian Băsescu. Fost om de casă al ex-premierului Adrian Năstase, pe care l-a trădat apoi mişeleşte deşi îi datorează ascensiunea militară şi politică, generalul cu patru stele nemeritate şi-a dovedit personulitatea, onctuozitatea şi intelectualitatea şi în postura de vicepriministru. Alt vicepremier este ministrul Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu, care s-a remarcat doar cu morga sa de negustor de zarzavaturi şi cu antecedentele de preşedinte al ANAF, unde a exersat multe din obiceiurile contrabandiste ale mai cunoscutului său succesor portocaliu Sorin Blejnar. Chiţoiu şi-a dat examenul de autoritate şi de capacitate profesională în recentul scandal iscat de Ministerul Finanţelor prin modificarea ordonanţei privind supraimpozitarea. Principalul vicepremier al lui Ponta este numărul doi din PSD, Liviu Dragnea, care deţine şi portofoliul de ministru al Dezvoltării Regionale şi a primit sarcina de partid şi de stat să facă regionalizarea României până la Anul Nou. Lipsit de statură intelectuală şi de viziune naţională şi europeană, copleşit de probleme penale (de la deturnări de fonduri la acte de corupţie şi de fraudă, inclusiv la ultimul referendum de demitere a preşedintelui Băsescu, pentru care are pe conştiinţă mii de alegători ajunşi pe mâna procurorilor), Dragnea s-a remarcat până acum doar prin spirit combinator şi atitudine rapace în relaţiile cu baronii locali ai PSD.
Senatorul Titus Corlăţean a fost aproape invizibil atât ca ministru de justiţie cât şi ca ministru al Afacerilor Externe, dându-şi examenul după recenta tragedie din Muntenegru, când a făcut paradă de fotbal şi ciclism. Remarcat anterior prin morgă şi prin discurs, Corlăţean pare că-şi merită porecla de „fătălău” pe care i-a dat-o primarul de Constanţa, Radu Mazăre, în vremea în care deţinea funcţia de secretar general al PSD. Cu o imagine de dandy din Sud, nici ministrul Afacerilor Interne, Radu Stroe, nu a excelat până în prezent decât cu scoaterea de la naftalină a unor generali şi ofiţeri compromişi în guvernările anterioare, ca generalii Anghel Andreescu-Ologu şi Vasile Căbulea sau ca şi comisarii şefi Remus Şpan şi Bogdan Lupu. Uns ministru al Apărării Naţionale, după ce a fost testat un trimestru la Interne, fostul primar de Topliţa şi deputat de Harghita, Mircea Duşa, a dovedit din plin că a învăţat ce înseamnă ploconirea şi stăpânirea de la şcoala UTC-ului şi Academia Ştefan Gheorghiu. După ce a promis în direct şi la oră de vârf că va repara nedreptatea făcută locotenentului Gheorghe Alexandru de predecesorul Gabriel Oprea, Duşa a făcut stânga-mprejur, fiind urecheat probabil de premier să nu-i facă probleme naşului vicepremier. La Justiţie, judecătoarea tehnocrată Mona Pivniceru nu a confirmat aşteptările, iar procurorul diplomat Robert Cazanciuc n-a arătat până acum decât că este soţul unei verişoare de-a şefului guvernului.

Nici pe zona economică-financiară nu a ieşit din anonimat vreun ministru al guvernului Ponta. Ministrul Economiei, guralivul poet Varujan Vosganian, a dovedit că rămâne un romantic incorigibil, inspirat de Vasile Alecsandri, prin eşecurile înregistrate cu privatizările comandate de FMI şi cu racordarea la conducta energetică Nabucco. După ce antecesorul său Ovidiu Silaghi, bun amic cu premierul Ponta, a umflat funcţionărimea şi a derapat în tot felul de afaceri veroase, seninul Relu Fenechiu a făcut o privatizare trasă de păr la CFR Marfă şi riscă să fie exmatriculat din guvern dacă va fi condamnat în mediatizatul dosar Transformatorul. Promovat la mustaţă ministru al Energiei, tot mai importantul Constatin Niţă nu a reuşit să iasă din cercul vicios al „băieţilor deştepţi”, mai ales că unii dintre aceştia i-au sponsorizat gras campaniile electorale. Ministrul conservator al Agriculturii, Daniel Constantin, a confirmat până acum că este doar un filfizon al pământului şi al culturilor ecologice. Omul cheie al premierului Ponta pe zona economico-financiară este amicul său Dan Şova, ministrul Marilor Proiecte de Infrastructură, cu care speră să facă bani precum în contractele de asistenţă juridică încheiate cu Combinatul energetic Turceni, referitor la care organele fiscale au stabilit că au prestat muncă până la 25 de ore pe zi (adică 25 din 24).

Nici femeile din Guvernul Ponta n-au dat mare lucru la iveală. Cu stagiu de secretar B.O.B. al PCR la fosta fabrică de săpunuri şi parfumuri Miraj din Bucureşti, actualmente confidentă a doamnei Daciana Ponta, după ce a fost prima confidentă a doamnelor Dana Năstase şi Mihaela Geoană, Rovana Plumb s-a dovedit o tufă de Dâmboviţa la Ministerul Mediului, remarcându-se doar prin coafurile inspirate de ministresele ceauşiste Ana Mureşan, Suzana Gâdea şi Aneta Spornic şi printr-o bună comunicare doar cu şoferii săi. Rovana Plumb s-a făcut de băcănie după ce a introdus cu mare tam-tam taxa de timbru pentru autovehicule când presa a aflat că nu a plătit această taxă pentru propria maşină. Bunicuţa Maria Câmpeanu de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a fost şifonată rău după anchetarea şi trimiterea în judecată pentru fapte de corupţie a principalelor sale colaboratoare, precum şi după inculparea unuia din fii săi de către DNA pentru fraude de peste un milion de euro. Ministresa PC-istă a Turismului, Maria Grapini, a dovedit până acum doar că din confecţioneră de îmbrăcăminte a devenit confecţioneră de cuvinte. Ministrul pentru Dialog Social, Doina Pană, a rămas o ilustră anonimă de Bistriţa-Năsăud, iar stomatologul Nicu Bănicioiu dovedeşte şi la Ministerul Tineretului şi Sportului că a rămas doar o fată în casă, e adevărat tot mai împlinită şi îmbujorată, a premierului Ponta, precum a fost şi ca novice şi succesor al acestuia la şefia tineretului PSD.
Cât de departe este guvernul lui Ponta faţă de executivul condus de maestrul său Adrian Năstase!? Departe este şi faţă de guvernele premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu. Dacă lucrurile merg tot aşa, nu este exclus ca, în curând, românii să vorbească mai frumos şi de guvernele conduse de premierul pedelist Emil Boc.

Valer Marian

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE:BASESCU-NOI DECLARATII IRESPONSABILE!

30 Iun

Traian Băsescu face noi declaraţii iresponsabile, consideră fostul premier Adrian Năstase într-o postare pe blogul personal.

A

„Ieşind de la o întâlnire politică, dintr-o clădire de protocol a şefului statului (ce comentarii s-ar fi făcut dacă Ion Iliescu şi-ar fi permis aşa ceva!), Băsescu – întrebat despre decizia Curţii Constituţionale referitoare la pragul referendumului pentru revizuirea Constituţiei, a afirmat: ‘E o gaşcă care s-a hotărât să-şi facă constituţie pentru ei, considerând că-s veşnici. Şi uite ce a păţit Năstase care şi el a făcut o constitutie pentru el’.”, a exemplificat duminică Adrian Năstase.

Fostul premier a arătat că, în primul rând, Constituţia din 2003 a nu fost o constituţie pentru el ci pentru realizarea unui obiectiv major al Romaniei – aderarea la UE şi NATO.

În al doilea rând, a subliniat Năstase, ceea ce a „păţit” el se datorează nu Constituţiei, ci acţiunii politice, de după 2004, „a uneltelor lui Băsescu – în principal, Monica Macovei şi Daniel Morar.

„În ceea ce priveşte Constituţia din 2003, spuneam după votul din Camera Deputaţilor, în 30 iunie 2003, că, dacă textul din 1991 reprezentase o constituţie a tranziţiei, textul din 2003 trebuia să fie o constituţie a pre-aderării, urmând ca, după 2007, textul constituţional să fie modificat din nou, conform noului statut al Romaniei. Ceea ce, evident, se propune în acest moment”, a argumentat fostul premier anexând la postarea sa Raportul Comisiei speciale parlamentare din care rezultă metoda consensuală folosită şi, de asemenea, faptul că amendamentele acceptate au venit echilibrat şi din partea guvernului (13) dar şi din partea parlamentarilor PD şi PNL (5+9).

„Fără a intra prea mult în amănunte, menţionez că atât PD, cât şi PNL au votat în unanimitate legea de revizuire, iar declaraţiile liderilor de grup (Emil Boc, Valeriu Stoica, Mircea Ionescu-Quintus, Maria Petre) au menţionat că a fost vorba de o premieră sub semnul maturizării clasei politice, fiind vorba de un ‘acord constituţional’ (V. Stoica), ce are foarte multe merite (E. Boc). Şi în cadrul procedurii de mediere au fost rezolvate favorabil opţiuni ale senatorilor PD şi PNL. De altfel, în declaraţia sa de după vot, explicând votul favorabil legii de revizuire, din Senat, la 1 septembrie 2003,, Maria Petre a precizat că în aceeaşi zi avusese loc şedinţa Biroului permanent naţional al PD, în care se stabilise să se voteze în favoarea legii. Din câte îmi aduc aminte, la acel moment, Băsescu era preşedintele PD! Singurii care nu au votat constituţia, în 2003 (de fapt, nu au participat la vot) au fost parlamentarii PRM” a adăugat Adrian Năstase.

În ceea ce priveşte mandatul prezidenţial de cinci ani, acesta a arătat că se poate observa şi din Raportul anexat, (punctul 18), că amendamentul respectiv a fost depus de senatorul Iorgovan, împreună cu grupurile parlamentare PD şi PNL. „Intenţia era de a separa ‘locomotivele’ PSD de alegerile parlamentare. Am mai explicat faptul că această iniţiativă nu a fost a mea”, a completat Năstase.

Adrian Năstase are şi un PS: „Mă impresionează pudoarea cu care reprezentanţii USL („gaşca”) comentează aceste declaraţii iresponsabile”.

TRAIAN BASESCU,CU „LACUL SAU RUSESC” ARTIZANUL PRINCIPAL AL NOII CONFIGURATII GEOPOLITICE:USA ARUNCA ROMANIA IN BRATELE FEDERATIEI RUSE!

30 Iun

În articolele precedente, am exemplificat mesajele pe care experţii americani le transmit clasei politice din România, în vederea pregătirii acesteia pentru viitoarele modificări ale sferelor de influenţă geopolitică în Europa de Est. Articolul final din cadrul acestei serii va fi dedicat explicitării procesului de transfer a „sferelor de influenţă” în configuraţia geopolitică actuală.

4kollaj-flagi-urr-3

O parte dintre (puţinii) analişti oneşti care mai există în mass-media şi think-tank-urile informale din România deseori refuză să conştientizeze o realitate banală, dar incompatibilă cu ceea ce li s-a explicat la lecţiile de politologie internaţională sponsorizate de echipa lui George Soros. În lumea reală nu există un Vest monolitic, la fel cum nu există unanimitate de opinii şi intenţii în cadrul elitelor europene sau americane. Aceeaşi situaţie există în Rusia, China sau India. Din această cauză pot apărea situaţii în care ambasadorul american de la Bucureşti poate avea un mesaj, şeful Departamentului de Stat un alt mesaj, iar realitatea politică să fie incongruentă cu ambele mesajele oficiale. Un caz de acest gen este situaţia scutului de la Deveselu. Prin natura funcţiei, un analist de valoarea lui George Friedman sau Matthew Rojansky poate spune multor lucruri pe nume şi poate explica anumite aspecte care nu pot fi niciodată explicitate public de un diplomat. Trebuie însă ţinut cont şi de faptul că nici analiştii nu au posibilitatea să expună în public opiniile lor reale, fiind forţaţi să recurgă la sugestii şi aluzii mai mult sau mai puţin fine.

Pentru cei dispuşi să facă o analiză la nivel macro, faptul că SUA renunţă la Europa de Est a devenit evident din momentul publicării noii doctrine americane în care se specifica în mod expres faptul că epicentrul tensiunilor geopolitice şi intereselor americane se mută în Asia de Sud-Est în vederea „blocării” Chinei. Pentru menţinerea zonei de influenţă în Estul Europei nu există resurse, iar utilitatea maximă a „aliaţilor strategici” se reduce (ca întotdeauna) la folosirea acestora în calitate de monede de schimb.

În SUA există o aripă destul de influentă a „hard liners” care încă mai cred în posibilitatea hegemoniei totale americane, care să fie susţinută prin forţa dolarului şi „politica pumnului”, dar aceştia şi-au cam pierdut din influenţă, nefiind capabili să-şi realizeze planurile, cel mai important fiind un război cu Iranul. La începutul mandatului secund, Obama a decapitat CIA şi Pentagonul pentru a scăpa de reprezentanţii cei mai vicioşi ai acestei abordări păguboase. Chuck Hagel, spre deosebire de predecesorii săi, a declarat explicit că „SUA nu mai poate dicta lumii”. Schimbul de scrisori secrete între Obama şi Putin, la fel ca şi promisiunea făcută de Obama lui Medvedev în privinţa „flexibilităţii” de după alegerile prezidenţiale din SUA sunt elemente din acelaşi joc, care este încă departe de faza finala. În cadrul elitelor politice din SUA există un curent al radicalilor care vor încerca să strice jocul, inclusiv prin diversiuni de genul incidentului cu spionul american arestat la Moscova. În ciuda speranţelor organizatorilor, incidentul nu a provocat o răcire a relaţiilor dintre cele două ţări, iar reacţia oficială a Moscovei a fost formulată prin mesajul: „este păcat că unii dintre subalternii de la Departamentul de Stat nu se conformează cu politica promovată de preşedintele american”.

În următoarele luni, clasa politică din România va fi bombardată cu mesaje contradictorii care vor veni din diverse sectoare şi nivele ale elitelor politice americane şi europene. Însă, realitatea este implacabilă. America se retrage discret, încercând să obţină beneficii geopolitice cât mai mari din renunţarea la aliaţi, scuturi şi influenţă. În proximitatea geopolitică a României vor rămâne Germania şi Rusia, ceea ce este justificat atât din punct de vedere geografic cât şi economic. O analiză detaliată a felului în care va arăta ziua de mâine ar fi prematură, dar este cert că ziua de mâine se va deosebi radical de ziua de azi.

„În urmă cu câţiva ani, experţii ruşi au conceput o modelare matematică a evoluţiei Uniunii Europene până în 2024. Concluziile lor arătau că austeritatea financiară dictată de Germania, Franţa şi Marea Britanie va face ca majoritatea fondurilor UE să fie direcţionate spre aşa-zisa „veche Europă”. O mică parte din ele se estimează că vor ajunge la statele de graniţă ale vechii Europe (Polonia, Cehia, Slovenia şi Slovacia), în timp ce statele membre UE, aflate la est de acest aliniament, nu vor primi decât promisiuni. Acest lucru l-au înţeles ulterior Grecia, Bulgaria şi Ungaria. Singura care n-a înţeles nimic este România.

Profitând de situaţia creată, Rusia şi China au creat un vast plan de acţiune în Europa Centrală şi de Est, bazat pe crearea unui „coridor sanitar”, alcătuit din 5 state din zona balcanică (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria). Esenţa acestui plan se rezumă la repornirea doar a economiilor statelor din acest coridor şi aducerea lor la un standard apropiat de cel al ţărilor occidentale. Cum? Prin furnizarea de gaze ruseşti la un preţ preferenţial prin gazoductul South Stream. Apoi prin investiţii în ramura construcţiilor de maşini.

De exemplu, compania chineză constructoare de autoturisme Great Wall Motor și-a deschis prima sa linie de montaj din Europa, la Loveci în nordul Bulgariei, unde produce SUV-uri, camionete şi microbuze, toate motorizate de Mitsubishi. Pe care le exportă în ţările UE. Compania BYD Co, produce deja cele mai performante autobuze electrice, autoturisme hibride şi troleibuze din lume, sub licenţă Daimler, la fabrica de la Breznik, din sud-vestul Bulgariei. De anul viitor axându-se şi pe construcţia de trenuri electrice de mare viteză pentru Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Grecia.

O altă direcţie de acţiune pentru repornirea economiilor statelor din coridorul sanitar o reprezintă investiţiile masive în crearea unei moderne infrastructuri de transport rutiere, de cale ferată, fluvială şi aeriană. În Serbia chinezii construiesc de zor autostrăzi, poduri peste Dunăre şi modernizează toate aeroporturile. După ce directorul aeroportului Otopeni (specialist în termopane, numit pe post de Victor Ponta conform algoritmului politic, direct din funcţia de şef al organizaţiei judeţene PC Satu Mare) a refuzat oferta, aeroportul de la Budapesta a devenit staţia de întreţinere tehnică şi escală pentru cele 1.000 de avioane ale Air China, China Eastern Airlines şi China Southern Airlines, care vin din China, traversează oceanul Atlantic sau merg în Africa. Tot pe banii chinezilor, Ungaria s-a pricopsit cu prima linie rapidă care leagă Budapesta de aeroportul său internațional.
La Belgrad a început construcţia unei linii de cale ferată de mare viteză (pe care se va circula cu viteze de peste 300 km/h) care va lega capitala sârbă de Budapesta. Urmează ca de la Belgrad chinezii se construiască noi tronsoane de cale ferată rapidă care să ajungă la Burgas prin Sofia şi de la Sofia mai departe în Grecia, la Salonic şi la Skopje în Macedonia.

Cireaşa de pe tort o reprezintă construirea unui canal navigabil care va face legătura între Belgrad şi portul grecesc Salonic, utilizând fluviul Dunărea şi râurile Morava şi Vardar. Acest proiect a fost încredinţat firmei chineze de stat CRBC, aceeaşi care a realizat şi podul Qingdao peste golful Jiaozhou (cel mai mare din lume), cu şase benzi auto şi cu lungimea de 42,5 km. Dacă ceea ce spun eu vi se pare fantezist, căutaţi articolul lui Bogdan Cojocaru din Ziarul Financiar al trustului Pro, cu titlul „Un canal navigabil între Dunăre şi Marea Mediterană, cale ferată de mare viteză şi autostrăzi sunt proiecte pe care Serbia le va realiza cu bani şi companii din China”.
Canalul Belgrad – Salonic permite chinezilor ca pe lângă o intensă mecanizare a agriculturii Serbiei (după metodele aplicate în trecut de Ceauşescu) să creeze şi o vastă reţea de irigaţii, transformând ţara vecină într-un veritabil grânar al Europei, cu o piaţă de desfacere 100% asigurată. Prin intermediul său, mărfurile chinezeşti ajung direct în inima UE, fără a mai trece prin marea Neagră, scurtând astfel peste 1.000 km.

(Vezi: România şi-a luat adio de la investiţii)

Canalul Belgrad – Salonic creează însă o mare problemă României, întrucât reduce cu 50% din debitul, adâncimea şi distanţa între malurile Dunării, făcând canalul Dunăre – Marea Neagră impracticabil. Şi volumul de mărfuri tranzitate prin portul Constanţa se va reduce la jumătate. Cum reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă sunt răcite cu apă din acest canal, ar cam trebui să ne luăm adio de la ele. Amintesc şi că din totalul de 6.325 MW energie hidro produsă de România, hidrocentralele Porțile de Fier I şi Porțile de Fier II asigură împreună 2.760 MW, iar unitățile I și II ale Centralei Nucleare de la Cernavodă produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

Ca să înţelegeţi cât de bine a fost gândit planul ruso-chinez, vă amintesc faptul că proiectul canalului Istanbul a apărut în 2011, el urmând să facă legătura între Marea Marmara şi Marea Neagră, în paralel cu strâmtoarea Bosfor, permiţând astfel navelor militare americane să eludeze restricţiile impuse de Convenţia de la Montreux referitoare la strâmtorile Bosfor şi Dardanele. După ce au fost realizate studiile de fezabilitate şi cele geologice, a fost stabilit traseul final în lungime de 48 km. Numai că imediat ce China a făcut anunţul referitor la canalul Belgrad – Salonic, turcii au sistat proiectul lor, întrucât a devenit inutil.

Gura păcătosului adevăr grăieşte, zice o vorbă din popor. În septembrie 2005, aflat în Statele Unite, preşedintele Traian Băsescu a susţinut un discurs la universitatea Stanford, în care a apreciat că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca pe un „lac rusesc”. Iată cum Marea Neagră chiar e pe punctul să devină lac rusesc, cu generoasa contribuţie a crasei incompetenţe a preşedintelui ales de români. Pe 2 aprilie 2008 la summit-ul NATO de la Bucureşti acelaşi Traian Băsescu recidiva afirmând că secolul 21 nu mai e secolul ameninţărilor aşa cum a fost secolul 20 şi că nimeni nu poate obliga pe vecin să aibă aceleaşi opţiuni ca el.

Acum ce mai contează ce vrem noi, ne-a întrebat Băsescu vreodată? Întrucât prin voinţa personală a lui Traian Băsescu am rămas în afara coridorului sanitar, nu cred că mai avem ceva de spus dacă vecinilor noştri le va trece prin cap, să-şi ia fiecare, câte o felie din România.

„MARIONETA”TRAIAN BASESCU SI „RAZBOIUL CIVIL”IN INTERIORUL SERVICIILOR SECRETE ,SCOATE LA IVEALA „MASCARADA”DEMOCRATIEI DIN ROMANIA!

30 Iun

Privit din exterior, sistemul politic din România pare a fi un melanj infernal din grupuri de interese, servicii secrete care s-au penetrat reciproc şi au penetrat adânc atât sfera economică cât şi partidele politice, organizaţii cu caracter ocult şi agenţi de influenţă ai puterilor străine.

4romania-flag2

Pentru liniştea cetăţeanului de rând a fost creat un sistem care mimează o organizare democratică a societăţii, toate grupurile de interese fiind forţate de circumstanţe sau raţiuni utilitare să aibă grijă de aparenţe, indiferent de intensitatea bătăliilor din interiorul sistemului. Colegii noştri din Occident au o denumire specială pentru o astfel de structură societală: „Mascarada”. Se pare că am ajuns în faza în care sistemul „Mascaradei” începe să dea semne de dezintegrare, iar protagoniştii şi-au dat jos măştile.

Lupta relativ deschisă dintre două coaliţii largi din cadrul serviciilor secrete a căpătat intensitate în vara anului trecut în contextul referendumului. La momentul publicării în presă a interceptărilor telefonice ale preşedintelui Băsescu şi ale lui Sorin Blejnar a devenit clar că o parte din servicii l-a trădat pe Băsescu şi a intrat în conflict deschis cu acea parte a sistemului care i-a rămas fidelă. Al doilea incident major al luptei din interiorul serviciilor a fost linşajul deputatului Stan şi votul parlamentului care l-a salvat de arest, în ciuda ordinelor clare venite de la conducerea PSD care dorea ca Stan să ajungă după gratii. Acum, am ajuns la al treilea incident major, în care bătălia se dă pentru discreditarea patronului RTV Sebastian Ghiţă, aceste acţiunii fiind un răspuns la campania mediatică pornită de RTV împotriva lui Crin Antonescu.

Acest „război civil” din interiorul serviciilor nu poate fi „tradus” cu exactitate în termeni politici, în sensul că acest conflict nu reflectă conflictul aparent dintre USL şi preşedintele Băsescu. Demonstraţie: în cazul deputatului Stan, atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta şi-au dorit arestarea lui Stan. Conflictul nu poate fi interpretat nici ca o dispută pe filiera SIE-SRI. Formal, atât deputatul Stan (în virtutea funcţiei pe care o ocupa în comisia SRI de la Parlament) cât şi Sebastian Ghiţă fac parte din „zona SRI”, dar este clar că se află în tabere diferite.

Situaţia „de pe front” este fluidă, dar până acum poate fi constatată existenţa următoarelor părţi beligerante.

Tabăra „Sistem” este formată din acele structuri şi persoane care se simt confortabil în actuala configuraţie a paralelogramelor de forţă şi doresc conservarea stării existente. O listă (deloc exhaustivă) a celor care fac parte din această tabără l-ar include pe Traian Băsescu (şi camarila), grupul Udrea din PDL, grupurile oligarhilor portocalii („drumari”, „băieţii deştepţi” etc), părţi din SIE şi SRI, STS, Victor Ponta (grupul Sârbu din PSD), grupul Tăriceanu din PNL, o grupare media cu RTV în calitate de „vârf de lance” etc.

Tabăra „Renegaţilor” este formată din cei care au fost daţi la o parte în procesul împărţirii principalelor fluxuri financiare şi elementelor-cheie a puterii politice. O listă (deloc exhaustivă) de participanţi ar include „garda veche” din SRI (cei care comunicau prin intermediul lui Ion Stan), grupul „Antenelor” (cu Voiculescu în rol de joker din cauza vulnerabilităţilor juridice), o parte din grupurile oligarhice (Ioan Niculae etc.), grupul Antonescu din PNL, o parte din PSD (oponenţii lui Ponta), o serie de „mamuţi din media” (Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu etc). Ambele liste sunt inexacte şi fluide, mai ales în condiţiile în care trădările se ţin lanţ şi sunt un lucru cotidian.

Este clar că se încearcă interpretarea conflictului din interiorul serviciilor secrete (implicit a clasei politice) într-o cheie geopolitică, care presupune căutarea intensă a celor care „s-au vândut Moscovei” şi „au trădat calea europeană”. Această încercare este firească, dar în cazul dat conjunctura geopolitică joacă un rol neobişnuit în contextul declanşării războiului civil în interiorul sistemului de conducere a României. De obicei, asemenea conflicte izbucnesc atunci când un teritoriu devine centrul atenţiei a mai multor forţe geopolitice care intră într-un conflict pentru obţinerea controlului. Pentru cineva care nu a văzut alte situaţii, aceasta este unica explicaţie plauzibilă, însă ceea ce se întâmplă în România (de altfel ca şi alte câteva state din Europa de Est) nu seamănă cu un conflict clasic dintre două Mari Puteri de genul conflictelor pentru controlul ţărilor din Africa sau America de Sud din secolul trecut. Situaţia seamănă mai mult cu ceea ce se întâmpla în fostele republici sovietice atunci când elitele locale au simţit slăbiciunea centrului de comandă şi control de Moscova. Obedienţii de odinioară au început să se sfâşie între ei ca nişte câini de luptă care au rămas fără stăpân şi lesă. Retragerea SUA din Europa de Est şi concentrarea asupra problemelor din zona Asia-Pacific (situaţia economică îi permite Washingtonului să se concentreze doar asupra unui singur teatru de operaţiuni) devine din ce în ce mai evidentă şi coincide în mod vizibil cu schimbarea cadrelor în diplomaţia, serviciile secrete şi armata americană. Recent am asistat la o situaţie destul de comică în care presa de la Bucureşti s-a repezit să obţină de la Ambasada SUA asigurări în privinţa continuării planurilor de amplasarea a scutului antibalistic la Deveselu, fără a înţelege că până la momentul anulării definitive şi oficiale a planului, atât însărcinatul cu afaceri de la Bucureşti cât şi funcţionarii din Departamentul de Stat sunt obligaţi prin fişa postului să spună că planurile oficiale sunt în vigoare. Raportului Curţii de Conturi al Congresului SUA şi raportul Academiei de Ştiinţe a SUA care arată inutilitatea şi ineficienţa amplasării scutului în Europa de Est dau o direcţie clară în vor evolua lucrurile.

Însăşi posibilitatea unui război pe faţă dintre două coaliţii largi în interiorul serviciilor secrete, implicit în interiorul clasei politice, demonstrează faptul că Washingtonul nu mai are posibilitatea (sau dorinţa) de a interveni hotărât în vederea disciplinării vasalilor. Probabil, intervenţia din această vară a fost ultimul moment în care „aripa dură” de la Washington în persoana secretarului de stat Clinton a putut interveni brutal în situaţia politică de la Bucureşti. Posibilităţile de intervenţie încă există, dar sunt din ce în ce mai reduse, iar cei din interiorul sistemului politic se simt lăsaţi fără supraveghere, fiind imediat tentaţi să interpreteze această situaţie ca o posibilitate pentru a declanşa o bătălie pentru lichidarea concurenţilor.

Pentru cetăţeanul de rând, această situaţie va genera o posibilitate inedită de a afla măcar o parte din adevărul despre modul real în care este condusă şi controlată ţara în care trăieşte, ambele tabere aflate în războiul civil al serviciilor fiind interesate de discreditarea oponenţilor. Rezultatul cel mai important şi inevitabil al acestei confruntări va fi distrugerea totală şi iremediabilă a încrederii populare în sistemul politic şi în structurile statului, ceea ce va face imposibilă continuarea „Mascaradei” pentru câştigători, oricare ar fi ei.

ODATA CU ANUNTUL OFICIAL AL MORTII PROIECTULUI NABUCCO,PROPAGANDA PORTOCALIE INCEARCA SA-L APERE PE ACEST „DICK TWIST”AL POLITICII ROMANESTI ,TRAIAN BASESCU CARE A AJUNS SUB BOCANCUL LUI VLADIMIR PUTIN!

30 Iun

După anunţul oficial al morţii proiectului Nabucco, propaganda portocalie a scos din joben trei opţiuni alternative de obţinere a „independenţei energetice”.

4Nabucco-Map

Cele trei opţiuni sunt proiectul AGRI, gazele de şist şi gazele din Marea Neagră.
Din păcate pentru România, niciuna dintre aceste opţiuni nu are vreo legătură cu independenţa energetică. Realitatea este crudă, cruntă şi tristă. Datorită eforturilor Comisiei Europene şi FMI, începând din 2014 România va rămâne fără gaz ieftin, iar toate resursele de gaze care vor fi dezvoltate după 2014 oricum nu mai aparţin statului român.

Printre opţiunile de obţinere a independenţei energetice se vehiculează proiectul AGRI, scos de la naftalină cu ocazia morţii Nabucco. Pe hârtie, proiectul arată bine şi presupune import de gaz lichefiat, dar este absolut nefezabil din punct de vedere economic. Procesul de lichefiere şi gazificare triplează preţul iniţial al gazului, deci orice import făcut printr-un ipotetic proiect AGRI va fi mai scump decât importurile de la Gazprom.

Traian Băsescu mizează pe gazele de şist şi pe resursele de gaz natural din Marea Neagră. În România se va repeta situaţia din Polonia unde guvernul, stimulat de „cercetările” unei agenţii americane, a crezut ca are la dispoziţie resurse echivalente cu 300 de ani de consum intern. După trei ani de explorare şi sute de sonde „seci”, atât americanii de la Exxon şi Marathon Oil cât şi canadienii de la Talisman Energy au constatat că au găsit zero sonde viabile din punct de vedere comercial. Întreaga poveste cu gazele de şist are un singur scop: justificarea liberalizării preţului la gaz natural. În trecut, Comisia Europeană folosea argumentul Nabucco, cerând ca România să liberalizeze acum preţul la gaz în speranţa că va veni gazul azer şi concurenţa dintre furnizorii de gaze va duce la scăderea preţului. Acum, Nabucco nu mai există, dar există povestea gazelor de şist şi speranţa OMV ca va reuşi să găsească zăcăminte viabile în Marea Neagră (despre povestea reală din spatele „descoperirilor uriaşe” ale OMV citiţi aici: http://romanian.ruvr.ru/2012_10_02/89931662/ ) . Aceste poveşti sunt folosite pentru a justifica presiunea Comisiei Europene care impune creşterea preţului la gazele naturale vândute pe piaţa internă şi forţează România să permită exporturile de gaz natural din producţia internă. Preţul gazelor pentru industrie urmează să crească, potrivit calendarului agreat cu Comisia Europeană şi FMI, de la 144 dolari/1.000 mc în ianuarie 2013 la 386 dolari/1.000 mc în octombrie 2014. Atenţie! Este vorba de o creştere a preţului gazului natural produs în interiorul României. Guvernul de la Bucureşti nu mai are controlul asupra propriei pieţe de gaz natural. Ce a mai rămas din industria românească, de exemplu fostul combinat Amonil, va trebui să fie închis din cauza creşterii preţurilor la gaz şi Gazpromul nu va avea nicio legătură cu această situaţie, deşi anume compania rusă va fi supusă linşajului mediatic.

Nici OMV şi nici Chevron nu vor vinde gaz în România la preţuri preferenţiale. OMV tratează gazul românesc ca pe o resursă privată austriacă şi doreşte să o vândă la preţ european. Moartea industriei româneşti şi creşterea preţurilor la gaz în piaţa internă nu deranjează compania vieneză. Din calendarul „liberalizării” se vede clar că România şi-a cedat dreptul suveran de a-şi controla piaţa internă, deci nişte birocraţi de la Bruxelles vor decide cât vor plăti românii austriecilor pentru privilegiul de a consuma gazul produs în România, inclusiv gazul care (poate) va fi extras din Mărea Neagră. Deşi se tot discută despre creşterea redevenţelor OMV, executivul care va încerca să crească redevenţa măcar la nivelul britanic, adică 52% în comparaţie cu 3,5% cât este astăzi, va fi dat afară de la guvernare în mai puţin de 48 de ore. Modul în care OMV controlează atât resursele naturale cât şi clasa politică din România arată că, în fond, conducerea de la Bucureşti este subordonată intereselor austriece, cel puţin în problemele energiei.

În curând, gazul din România va fi exportat în Europa, iar cantităţile care vor rămâne în România vor fi vândute la preţuri europene prin bursa pe care o organizează ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă. Cu cât va creşte producţia OMV, cu atât mai mult vor creşte profiturile acestei companii din exportul de gaze în Europa, beneficiile consumatorul român fiind nule, deoarece consumatorul român va trebui să intre în concurenţă cu consumatorul german pentru a cumpăra acest gaz. A vrut România piaţă liberă europeană? Acum urmează să suporte consecinţele integrării în această piaţă. În aceste condiţii, cota de piaţă şi volumul exporturilor Gazprom în România vor creşte semnificativ. Este simptomatic faptul că această creştere se va realiza datorită eforturilor Comisiei Europene. În contextul unei liberalizări totale ale pieţei interne de gaz, se va adeveri pronosticul făcut de Ionel Borş, country manager la Arcellor Mittal: „din 2014preţul va fi dictat totalmente de Gazprom”.

PRESEDINTELE COMISIEI DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI,LIBERALUL CRIN ANTONESCU DESPRE DECLARATIA LUI TRAIAN BASESCU CONFORM CARORA”CONSTITUTIA USL ESTE CONSTITUTIA UNEI GASTI”,ESTE O DIVERSIUNE MINCINOASA A LUI BASESSCU SI A TROMPETELOR SALE BASISTE!

30 Iun

Preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei, Crin Antonescu, a răspuns declaraţiilor lui Traian Basescu, conform cărora „constituţia USL este constituţia unei găşti”, spunând că şeful statului minte.

137119161149183331491_comisia-de-revizuire

„Minte, aşa cum mint toate trompetele sale din mediul politic şi jurnalistic. Proiectul de modificare a Constituţiei este un proiect politic asumat cât se poate de transparent, prezentat în cadrul campaniei electorale. Exista un forum constituţional care a făcut consultări publice în 40 de judeţe”, a declarat Crin Antonescu.

„Este proiectul unei majorităţi de peste două treimi din parlamentul Romîniei, reprezentanţi ai cetăţenilor, o majoritate copleşitoare”, a mai spus acesta.

Preşedintele Senatului a precizat, totodată, ca Forumul Constituţional a organizat două luni de zile dezbateri publice, iar lucrările comisiei pentru modificarea Constituţiei au fost deschise.

Mai mult, astfel de consultări ar mai urma să aiba loc, până la toamnă, inclusiv cu reprezentanţii Comisiei de la Veneţia.

%d blogeri au apreciat asta: