Arhiva | 5:48 pm

DEPUTATUL PNL MIHAI CALIMENTE:”JUSTITIA ESTE CONTROLATA DE BASESCU.DACA ESTI FINUL LUI TRAIAN BASESCU,COMPLETELE DE LA ICCJ NU-TI FAC NIMIC,DACA NU ESTI FINUL LUI BASESCU,CI ESTI ANGHEL TE CONDAMNA”!

21 iun.

„Justiția este controlată de Traian Băsescu și nu am nici un dubiu în acest sens. A văzut toată lumea foarte bine ce s-a întâmplat: dacă ești finul lui Traian Băsescu completele de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu-ți fac nimic, nu au nici o treabă cu tine, nu pățești nimic. Dacă nu ești finul lui Traian Băsescu, ci ești primarul Anghel, de la Baia Mare, te condamnă”, a declarat, joi, deputatulPNL în cadrul unei conferinţe de presă.

mihaitacalimente-ghimpele1

Cazul la care face referire Calimente este cel al primarului PNL Cristian Anghel, care, în 2010, a fost condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare cu executare după ce a fost acuzat de abuz în serviciu privind supraevaluarea unui imobil din Baia Mare.

Potrivit Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în perioada 2004-iulie 2006, în calitate de primar, Cristian Anghel, ar fi determinat, cu încălcarea legii, achiziţionarea de către Primăria Baia Mare, la un preţ supraevaluat, a unui imobil situat în aceeaşi localitate, având ca destinaţie locuinţele sociale, prejudiciind bugetul municipiului Baia Mare cu suma de 394.500 de euro.

La acea dată, Anghel era unul dintre cei mai longevivi primari din România, continuându-şi mandatele încă din 1993.

„MACACUL” TRAIAN BASESCU vs.NOUA FORMA A CONSTITUTIEI PE CARE O VA CONTESTA LA CCR!

21 iun.

Noua formă a Constituţiei aşa cum a ieşi din votul majoritar al USL formalizează soluţii pentru crizele politice din timpul mandatelor prezidenţiale ale lui Traian Băsescu, opţiunea fiind de a reduce la maximum atribuţiile preşedintelui, care în propunerea de nouă lege fundamentală are un rol pur decorativ, specific republicilor parlamentare.

constitutia-ghimpele1

Cu ce atribuţii a rămas preşedintele

După ce au ţinut să definească în Constituţie cine reprezintă puterile statului (legislativă- Parlament, executivă- Guvern şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, judecătorească- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), membrii din Comisia pentru revizuire au făcut demersurile necesare pentru a-i reduce din atribuţiile şefului statului, lăsându-i acestuia un rol mai mult decorativ.

În primul rând, mandatul prezidenţial a fost redus de la cinci la patru ani, în condiţiile în care Traian Băsescu este singurul care a beneficiat de mandat prezidenţial de 5 ani.

Noile reglementări din proiectul de revizuire îl împiedică pe şeful statului să aibă ultimul cuvânt în desemnarea premierului, obligându-l să accepte candidatul propus de partidul sau alianţa care a câştigat alegerile. În plus, se preved detaliat paşii de urmat în cazul unui eşec la instalarea guvernului la prima încercare. Astfel, preşedintele va trebui să-i dea sarcina formării guvernului reprezentantului propus de formaţiunea/alianţa clasată pe locul al doilea ca număr de mandate, iar dacă şi în această situaţie nu se obţine votul de învestitură, premier va fi desemnat din partea coaliţiei care deţine majoritatea absolută în Parlament.

Care sunt noile prevederi privind desemnarea premierului

Art.103.- (1) Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formaţiuni politice care au participat la alegeri şi care au obţinut acelaşi număr de mandate, Presedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Art.103.- (4) În cazul în care candidatul pentru funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică care a participat la alegeri, care a obţinut al doilea cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Art.103.- (5) În cazul în care cel de-al doilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare, care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.

Totodată, şeful statului, potrivit noilor reglementări constituţionale, nu va mai putea refuza numirea unui ministru în caz de remaniere sau vacanţă a fucţiei. Mai mult, preşedintele nu va mai putea cere urmărirea penală a miniştrilor şi nici suspendarea din funcţie a acestora, aceaste atribuţii fiind mutate în fişa Parlamentului. Nici dreptul de a iniţia un referendum nu a fost lăsat neştirbit, acum, potrivit proiectului de revizuire a legii fundamentale, preşedintele putând cere acest lucru doar cu acordul Parlamentului.

În ce priveşte reprezentarea la reuniunile Uniunii Europene, şeful statului va putea să participe la acestea doar dacă au ca teme relaţiile externe ale UE, politica de securitate comună şi modificări ale tratatelor constitutive ale UE.

După ce atât Traian Băsescu, cât şi liderii PDL, au scos, din nou, în atenţia publică, rezultatul referendumului din 2009 privind parlament unicameral şi 300 de parlamentari, membrii din Comisia pentru revizuire s-au mulţumit doar cu limitarea numărului de deputaţi la 300, plus minorităţile.

Art.62.- (3) „Numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de 300. La acest număr se adaugă reprezentanţii minorităţilor naţionale”.

Combaterea traseismului politic

O altă modificare de impact pentru parlamentari este şi interzicerea traseismului politic chiar prin legea fundamentală. Mult promovată de liberali, la iniţiativa senatorului Tudor Chiuariu, ideea ca un deputat sau senator să-şi piardă automat mandatul dacă părăseşte partidul pe listele căruia a candidat sau la înscrierea în altă fotrmaţiune a fost adoptată în Comisie, fiind votată în unanimitate.

Art.70.- (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează:
e) la data demisiei din partidul politic sau formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau la data înscrierii acestuia într-un alt partid politic sau o altă formaţiune politică.

Tot pentru combaterea traseismului politic în rândul parlamentarilor a venit şi amendamentul referitor la interdicţia de a se forma noi grupuri parlamentare pe parcursul legislaturii.

Art.64.- (3) „Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. La începutul legislaturii se constituie grupurile parlamentare ale partidelor politice sau formaţiunilor politice care au participat la alegeri. Pe parcursul legislaturii nu se pot constitui grupuri parlamentare noi”.

Cum se poate dizolva Parlamentul

Dacă înainte Parlamentul putea fi dizolvat dacă nu acorda votul de încredere pentru un Guvern nou format în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi după respingerea a cel puţin două solicitări, acum legislativul are mai multe şanse, cel puţin pe hârtie, ca să se dizolve. În primul rând, termenul de 60 de zile a fost redus la 30. De asemenea, preşedintele este obligat să dizolve parlamentul dacă acesta votează o hotărâre în acest sens.

După modificările făcute de Comisia pentru revizuirea Constituţiei, o altă situaţie de dizolvare poate apărea atunci când un referendum de demitere a preşedintelui a fost validat, în condiţiile legii, iar cel puţin jumătate dintre voturile exprimate sunt împotriva demiterii şefului statului. Astfel, după ce Parlamentul ar fi dizolvat, alegerile anticipate ar urma să fie organizate în maxim 45 de zile.

Art.95.- (4) “Dacă referendumul de demitere din funcţie este valid, dar propunerea de demitere nu întruneşte o majoritate de 50% plus unu din voturile valabil exprimate, Parlamentul va fi dizolvat, urmând ca în termen de 45 de zile calendaristice să se organizeze alegeri parlamentare anticipate”.

Moţiunea de cenzură şi moţiunea simplă

Alte modificări constituţionale se referă la moţiunea de cenzură şi la cea simplă. În cazul în care senatorii şi deputaţii vor depune o moţiune de cenzură şi vor retrage încrederea acordată Guvernului, iniţiatorii vor fi obligaţi să se prezinte şi cu un nume de candidat pentru funcţia de premier.

Art.113.- (1) ”Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Prin moţiunea de cenzură semnatarii propun o persoană drept candidat pentru funcţia de prim-ministru, iar aceasta va fi însărcinată de către Preşedinte cu formarea noului Guvern în cazul în care moţiunea de cenzură este adoptată”.

În cazul în care o moţiune simplă este adoptată, ministrul vizat va fi revocat, la propunerea premierului. Până acum, Constituţia nu prevedea vreo procedură obligatorie în cazul moţiunilor simple.

Art.112.- (3) Ministrul a cărui revocare a fost solicitată prin intermediul unei moţiuni simple, adoptate de către cele două Camere ale Parlamentului, este revocat din funcţie la propunerea primului-ministru.

Această prevedere are însă are un punct slab, în condiţiile în care în noua formă a Constituţiei s-a menţinut formularea că guvernul răspunde în solidar pentru activitatea sa. Pe cale de consecinţă, demiterea viza întregul guvern, nu doar un singur ministru.

Ce modificări au fost făcute pe justiţie

Nici la capitolul justiţie parlamentarii nu s-au ferit să facă modificări consistente, în primul rând restructurarea Consiliului Superior al Magistraturii. În capul listei, mandatul membrilor CSM a fost redus de la şase la patru ani, deşi reprezentanţii Consiliului s-au declarat clar împotrivă. Cu toate acestea, parlamentarii au suplimentat numărul reprezentanţilor societăţii civile în CSM, de la 19 la 21.

Tot la acest articol, parlamentarii din Comisia pentru revizuirea Constituţiei au decis ca Secţia de judecători din cadrul CSM să fie gestionată exclusiv de judecători, iar Secţia de procurori să se pronunţe exclusiv pe cariera profesională a procurorilor.

Art.134. -alin (1) „Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii propun Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor respectiv a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. Secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii gestionează în mod exclusiv cariera profesională a judecătorilor, iar Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii gestionează în mod exclusiv cariera profesională a procurorilor. Hotărârile secţiilor se atacă direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Referitor la Curtea Constituţională, după abrogarea unui paragraf din articolul care o reglementează, parlamentarii au decis să-i ia din atribuţii şi Curţii. Astfel, după modificările făcute, CCR nu mai poate verifica şi hotărârile Parlamentului, o prevedere inclusă în legea de funcţionare a Curţii în urmă cu aproximativ 3 ani.

Stema se întoarce pe tricolor

Încă din primele zile de lucru ale Comisiei, parlamentarii au revenit în urmă cu 23 de ani şi au reintrodus stema pe drapelul ţării, la propunerea deputatului Gheorghe Emacu, urmând ca aceasta să fie stabilită printr-o lege organică. În acelaşi sens, în proiectul de revizuire s-a interzis şi profanarea steagului.

Art.12.- (1) „Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu”.

Biserica, introdusă în Constituţie

Deşi în primă fază au respins amendamentul referitor la recunoaşterea Bisericii în Constituţie, parlamentarii au revenit asupra acestei idei şi au hotărât că rolul Bisericii Ortodoxe trebuie precizat şi în legea fundamentală, chiar înaintea Casei Regale şi a minorităţilor.

Art1.-( 1¹) „România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”.

Drepturile minorităţilor

Proiectul de revizuire a fost votat cu majoritate de voturi, însă şi o abţinere. Cel care a refuza să voteze a fost liderul deputaţilor UDMR, Mate Andras, care a precizat că maghiarii nu pot accepta un proiect de revizuire în care nu sunt incluse amendamente importante referitoare la drepturile minorităţilor. Chiar şi aşa, Mate a avut câştig de cauză în Comisie, parlamentarii adoptând o serie de amendamente prin care drepturile minorităţilor vor fi recunoscute oficial în Constituţie. Mai mult, acestea îşi vor putea forma un organ propriu de decizie şi executiv, prin care să propună măsuri referitoare la drepturile lor.

Art.6 -(1) „Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa potrivit legii privind statutul minorităţilor naţionale, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor”.

Paşii spre regionalizare

Despre regionalizare se vorbeşte în mediul politic de aproape un an, însă odată cu operaţiunea revizuirea Constituţiei s-au făcut şi paşi pentru începerea procesului propriu-zis. În primul rând, parlamentarii au introdus în legea fundamentală termenul „regiune”, ca unitate teritorial-administrativă a ţării.

Art.3.- (3) „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii”.

Deşi nu au modificat atribuţiile celor două Camere ale Parlamentului în sensul în care Senatul să fie reprezentant al regiunilor, membrii comisiei au „înfiinţat” Consiliul regional şi au restructurat secţiunea constituţională „Administraţia publică centrală în teritoriu”, precizându-se rolul prefecţilor şi subprefecţilor.

Un alt aspect important pentru organizaţiile pentru protecţia animalelor este şi că în Constituţia revizuită sunt menţionate şi drepturile animalelor.

Art.35.- (4) “Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor, definite potrivit legii”.

Procedura de revizuire

După votul din Comisie, din şedinţa de mierucuri, proiectul de revizuire va fi trimis la Consiliul Legislativ, pentru aviz. Ulterior, proiectul va merge la Curtea Constituţională, care va transmite, în maxim zece zile, un punct de vedere asupra proiectului.

Pasul următor constă în supunerea proiectului de revizuire la vot, atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat. Ulterior, proiectul va merge din nou la CCR, care va trebui să dea un aviz, de data aceasta obligatoriu. În cazul unui răspuns pozitiv, va fi organizat un referendum. În caz contrar, proiectul se reîntoarce în Parlament.

Mai mult, Crin Antonescu a precizat că şi Comisia de la Veneţia îşi va exprima un punct de vedere pe proiectul de revizuire a Constituţiei, fără ca această opinie să aibă caracter obligatoriu.

DE RECESAMANTUL POPULATIEI DIN 2011″FRAUDAT”,DEPINDE SOARTA REFERENDUMULUI DIN 2012 CARE A FOST VALID ,DAR „INVALID”PENTRU TRAIAN BASESCU,CARE NU MAI ESTE UN PRESEDINTE LEGITIM!

21 iun.

A fost sau n-a fost valid referendumul din 2012? Doar Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011 este îndreptățit să pună capăt dezbaterilor. Este sau nu este Traian Băsescu un președinte legitim? Toate aceste întrebări își vor afla răspunsul pe 4 iulie.

BRUXELLES - BASESCU - BARROSO

Curtea Constituțională a României l-a menținut în funcție pe Traian Băsescu, invalidând referendumul, pe motiv că nu a fost îndeplinit cvorumul – la urne nu au fost prezenți 50% plus unul dintre cei înscriși pe listele electorale permanente.

Doar 46,24% (8.459.053) din totalul celor 18.292.464 de românii cu drept de vot au răspuns “prezent” la referendum.

Dintre aceştia, 7.403.836 (87,52%) de persoane au votat “DA”, 943.375 (11,15%) au votat “NU”, iar 111.842 (1,32%) au fost voturi nule.

Potrivit Recensământului din 2002 – cel în baza căruia au fost făcute listele electorale de la referendum – populația României era de 21.680.974 de indivizi. Dacă pe listele electorale erau trecute 18.292.464 de persoane, înseamnă că restul de 3.388.510 (16%) erau minori, fără drept de vot.

Recensământ 2011: Populația necesară invalidării referendumului

Pentru ca referendumul din 2012 să fie invalid, Recensământul din 2011 ar trebui să arate că populația României cu drept de vot (majoră) este cel puțin dublă față de numărul celor prezenți la Referendum, adică cel puțin de 16.918.106 indivizi majori. În 2002, în România, 84% din populație era majoră, cu drept de vot. Deci, păstrând proporțiile, cei 16% minori, în 2011, ar însemna încă 3.222.496 de indivizi, adunați celor 16.918.106 majori.

Astfel că, pentru ca referendumul să fie într-adevăr invalid, Recensământul din 2011 ar trebui să arate că populația României este de cel puțin 20.140.602 (+/- marja de eroare aferentă numărului de minori).

REMEMBER:21 IUNIE 1941-21 IUNIE 2013:72 DE ANI,DE LA TRECEREA PRUTULUI:CAMPANIA DE ELIBERARE A ARMATEI ROMANE SUB CONDUCEREA MARESALULUI ION ANTONESCU PENTRU ELIBERAREA BUCOVINEI SI BASARABIEI!

21 iun.

REMEMBER:21 IUNIE 1941-21 IUNIE 2013:72 DE ANI,DE LA TRECEREA PRUTULUI:CAMPANIA DE ELIBERARE A ARMATEI ROMANE SUB CONDUCEREA MARESALULUI ION ANTONESCU PENTRU ELIBERAREA BUCOVINEI SI BASARABIEI

ion_antonescu

Trecerea Prutului – de la extaz la agonie
Campania armatei române pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei.

Spre miezul nopţii de 21 spre 22 iunie 1941, ofiţerii din suita generalului Ion Antonescu au fost convocaţi în trenul de comandament „Patria”, care sosise în Piatra Neamţ în cursul serii. La ora 1 dimineaţa se produce din nou o intensă circulaţie de maşini şi motociclete. Sosea, împreună cu suita, generalul Eugen von Schöbert, comandantul Armatei 11 germane, spre a se prezenta generalului Ion Antonescu. La orele 2, în vagonul-restaurant al trenului de comandament, Conducătorul statului român, ridicând o cupă de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi – generali şi ofiţeri superiori români şi germani – o scurtă alocuţiune, prin care anunţa că „astăzi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea Ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata va primi ordinul să treacă Prutul spre a împlini trupul Ţării aşa cum a fost lăsat de la Basarabi. În această luptă dreaptă şi sfântă prin drepturile ei, avem cinstea de a ne afla lângă cea mai vitează armată, care a venit pe pământul nostru spre a lupta pentru dreptatea noastră. Vom şti să fim vrednici de această cinste.”

La orele 3, pe cerul Moldovei s-a făcut auzit zgomotul metalic al avioanelor, care survolau Prutul pentru a executa misiuni de luptă în spaţiul Basarabiei. După un sfert de oră, bubuitul asurzitor al artileriei germane şi române anunţa începerea ostilităţilor pe ceea ce va deveni cel mai sângeros teatru de operaţii din istorie.

Dispunerea şi concepţia de luptă a trupelor de pe frontul românesc

La 21 iunie 1941, dispunerea forţelor române şi germane din compunerea nou-înfiinţatului Grup de armate „General Antonescu”, aflat la rându-i în subordinea Grupului german de Armate Sud, era următoarea:

Armata a 3-a română (Corpul de munte cu brigăzile 1,2, 4 mixtă munte, Divizia 7 infanterie, Brigada 8 cavalerie), comandată de generalul Petre Dumitrescu, în nordul Bucovinei;

Armata 11 germană, comandată de generalul Eugen von Schöbert, având în compunere corpurile 11,30 şi 54 armată cu diviziile 46,50,76,170,198,239 şi ulterior 72 infanterie, Corpul de cavalerie român (brigăzile 5 şi 6 cavalerie) şi diviziile române 5,6,8,13,14 infanterie şi 1 blindată, în nord-estul Moldovei;

Armata a 4-a română, sub comanda generalului Nicolae Ciupercă, având în compunere corpurile 3,5 şi 11 armată cu diviziile 11,15,21 şi 35 infanterie, 1 gardă, 1 grăniceri, Brigada 7 cavalerie, brigăzile 1 şi 2 fortificaţii şi Regimentul 17 infanterie, pe un aliniament cuprins între Comarna (sud-est de Iaşi) şi confluenţa Siretului cu Dunărea;

Corpul 2 armată, cu Divizia 10 infanterie între Galaţi şi Ismail şi cu Detaşamentul maritim numărul 1 (compus din 3 batalioane de infanterie marină) pe braţul Chilia şi în Deltă. Trupelor terestre li s-au adăugat forţele Aeronauticii şi Marinei Militare.

Din cei 1.139.594 cetăţeni înscrişi în planurile de mobilizare ale armatei române la 22 iunie 1941 (39.476 ofiţeri, 57.002 subofiţeri şi 1.043.116 trupă), 325.685 de militari au încadrat marile unităţi, unităţi şi formaţiuni din Grupul de armate „general Antonescu”.

Sovieticii dispuneau în faţa unităţilor române şi germane de două armate, 18 şi 9, precum şi de forţe din Armata independentă de litoral.

Cuib de mitraliere româneşti în Basarabia

România a intrat în război alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice fără a încheia vreo alianţă militară, pe baza apartenenţei la Pactul Tripartit semnat în noiembrie 1940 şi a deciziei Conducătorului statului român. Reich-ul şi-a asumat conceperea şi conducerea operaţiilor. Crearea grupului de armate „General Ion Antonescu” a reprezentat o mişcare politică şi o modalitate de a hrăni orgoliul unui militar; în fapt, rolul de decizie şi concepţie pe o bună parte a teritoriului românesc a revenit comandantului Armatei 11 germane, care şi-a subordonat la 20 iunie 1941 toate marile unităţi ale Armatei a 3-a române. Sub conducerea directă a Marelui Cartier General român a rămas doar Armata a 4-a, dar acţiunile ei au fost subordonate concepţiei strategice germane. Aceasta avea în vedere configuraţia frontului germano-sovietic de la Marea Baltică la Marea Neagră, în care aliniamentele din Moldova se găseau la est faţă de aliniamentele de plecare la ofensivă din zona mlaştinilor Pripet. Forţele române şi germane trebuiau să valorifice ocaziile favorabile pentru „a realiza capete de pod la est de Prut” spre a înlesni trecerea ulterioară la ofensivă, în funcţie de înaintarea Grupului german de armate Sud din Galiţia, a împiedica retragerea ordonată a trupelor sovietice spre Nistru şi chiar a le distruge.

După începerea operaţiilor la 22 iunie 1941, constatând că forţele sovietice din Basarabia şi nordul Bucovinei nu aveau intenţia să se retragă, generalul Eugen von Schöbert a trimis Marelui Cartier General Român (constituit odată cu mobilizarea generală), la 25 iunie, ordinul feldmareşalului Gerd von Rundstedt, comandantul Grupul de Armate Sud, pentru executarea variantei „München”, în care se preciza că ofensiva propriu-zisă trebuia să înceapă la 2 iulie 1941. Această concepţie de desfăşurare a operaţiunilor militare i-a fost reamintită lui Ion Antonescu de către Hitler în scrisoarea din 29 iunie, prilej cu care Führer-ul îl ruga ca „în interesul unei conduceri unitare şi energice” să dea curs „dorinţelor” feldmareşalului von Rundstedt. Prin urmare, atât concepţia de ansamblu, cât şi misiunile concrete ale trupelor române au aparţinut Înaltului Comandament german, generalul Ion Antonescu şi generalul Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, acţionând pentru transpunerea acestora în practică.

Un asalt al trupelor de infanterie româneşti asupra poziţiilor sovietice, Basarabia, iunie 1941

În urma acestor hotărâri, perioada cuprinsă între 22 iunie şi 2 iulie 1941 a fost denumită „aşteptarea strategică“, în cadrul căreia trupele române şi germane au desfăşurat acţiuni de luptă pentru îmbunătăţirea dispozitivului de plecare la ofensivă, au executat incursiuni în dispozitivul inamic şi au constituit capete de pod peste râul Prut.

Operaţiile militare din Basarabia şi nordul Bucovinei

Primele acţiuni ofensive ale armatei române au fost purtate pentru eliberarea părţii de nord a Bucovinei şi ţinutului Herţa de trupele Armatei a 3-a române, care aveau în faţă unităţi aparţinând Armatei 18 sovietice. Atacul a fost declanşat de Brigada 1 mixtă munte la 3 iulie, în direcţia Storojineţ. Folosind o manevră dublu învăluitoare, Brigăzile 1 şi 4 mixtă munte au reuşit să înfrângă rezistenţa sovietică din zona oraşului Cernăuţi, primele unităţi române pătrunzând în capitala istorică a Bucovinei în după-amiaza zilei de 5 iulie. La 8 iulie, ostaşii Brigăzii 2 munte au eliberat oraşul Hotin; concomitent, forţele principale ale Armatei a 3-a au primit ordin să se deplaseze spre est, paralel cu fluviul, pentru a ajunge pe Nistru în zona Moghilev. Până la 12 iulie unităţile s-au regrupat, în condiţii grele din cauza căilor de comunicaţie devenite impracticabile în urma ploilor abundente. După ajungerea la Nistru, Armata a 3-a a forţat apărarea inamicului, căutând să străpungă linia fortificată „Stalin”. Declanşând operaţiunile de forţare în dimineaţa zilei de 17 iulie 1941, unităţile au realizat capete de pod în zona de acţiune a Corpului de munte şi a Corpului de cavalerie, pe care în zilele următoare, până la 20 iulie, le-au consolidat. Din aceste capete de pod, la 21 iulie Armata 3 română va declanşa asaltul pe Bug.

Un soldat român şi unul german luptând cot la cot împotriva URSS-ului

Ofensiva principală pe frontul românesc a fost purtată de Armata 11 germană şi de unităţile româneşti aflate în subordinea acesteia. Misiunea era de a forţa Prutul şi a dezvolta ulterior acţiunile pe direcţia generală Iaşi-Moghilev, pentru a ajunge în scurt timp pe Nistru şi a realiza capete de pod la est de fluviu. Sovieticii dispuneau pe acest aliniament de trupe aparţinând Armatelor 9 şi 18.

În dimineaţa zilei de 2 iulie, la orele 3, trupele germano-române au declanşat atacul pe direcţia generală nord Iaşi-Moghilev, fiind puternic sprijinite de artilerie şi aviaţie. Lupte grele s-au dat pentru constituirea capetelor de pod dincolo de Prut şi pentru dezvoltarea ulterioară a înaintării. În aceste lupte s-au evidenţiat trupele aparţinând Corpului de cavalerie român, comandate de generalul Mihail Racoviţă. Numeroase contraatacuri sovietice au fost respinse prin acţiuni de învăluire duse la bun sfârşit prin colaborarea eficientă a trupelor germane şi române. O situaţie de criză a apărut la 8 iulie, când Divizia 35 infanterie română a fost surprinsă de un contraatac sovietic în masivul Corneşti, fiind silită să se retragă. Corpul 54 armată german a primit ordin să manevreze pe la nord rezistenţele inamice din masivul Corneşti. Luptele declanşate în dimineaţa zilei de 14 iulie s-au desfăşurat cu succes, astfel că în după-amiaza zilei de 16 iulie în Chişinău au pătruns unităţi aparţinând Diviziei 1 blindate române, în cursul serii pătrunzând în oraş şi primele elemente ale Diviziei 72 infanterie germane. Înfrânte în centrul Basarabiei, trupele sovietice s-au retras pe Nistru, aliniament atins de trupele aliate începând cu 12 iulie. Din punct de vedere tactic victoria a fost deosebit de importantă, înlesnind la nord-est forţarea Nistrului în zona Moghilev, iar la sud înfrângerea trupelor sovietice din partea de sud a Basarabiei.

Concomitent cu operaţiile militare desfăşurate de Armata a 3-a română şi de diviziile germane şi române din compunerea Armatei 11 germane, la sud de masivul Corneşti şi în sudul Basarabiei a acţionat Armata a 4-a română, aflată în coordonarea directă a Marelui Cartier General român. În fâşia de ofensivă a acesteia se găseau 4 corpuri de armată sovietice însumând 8 divizii, dintre care una blindată. În conformitate cu concepţia generală de desfăşurare a operaţiilor militare, Armata a 4-a română a primit misiunea ca în prima fază a ofensivei Armatei 11 germane să desfăşoare o acţiune intensă de fixare prin atacuri demonstrative şi foc pe tot frontul în zonele cele mai accesibile, creându-şi în acelaşi timp condiţii favorabile pentru înaintare. Ulterior, după ce acţiunea Armatei 11 germane ar fi progresat, Armata 4 urma să treacă şi ea la ofensivă cu forţele de la flancul stâng şi de la centrul dispozitivului.

Forţarea Prutului s-a făcut succesiv, între 2 şi 4 iulie, marile unităţi forţând fluviul în funcţie de situaţia concretă din zona fiecăreia. Evoluţia iniţială a ofensivei a întâmpinat oarece dificultăţi îndeosebi în fâşia de ofensivă a Corpului 3 armată, care a decis să forţeze trecerea cu Divizia 15 infanterie fără o pregătire prealabilă de artilerie, dictată de necesitatea surprinderii inamicului şi pentru economia de muniţii. Consecinţele au fost negative, deoarece cuiburile de arme automate, aruncătoare de mine şi artileria inamicului nu au putut fi neutralizate numai prin tragerile de sprijin ale infanteriei, ceea ce a dus la pierderi însemnate de vieţi omeneşti şi la încetinirea ritmului de înaintare. La aceasta s-a adăugat faptul că lunca Prutului, lată de 4-5 km, plină de mlaştini, se afla sub focul susţinut al inamicului. Prin lupte extrem de grele, Corpul 3 armată a reuşit până la 7 iulie, să treacă Prutul, să menţină capete de pod şi ulterior să treacă la urmărirea inamicului.

Antonescu dicutând planuri de batalie cu ofiţerii germani

În acelaşi timp, la 8 iulie, la flancul stâng al Armatei a 4-a se producea înfrângerea Diviziei 35 infanterie, amintită deja, situaţia fiind redresată de acţiunile Corpul 54 armată german. Forţarea Prutului la 4 iulie de către Corpul 5 armată a întâmpinat şi ea dificultăţi. Acţiunea a fost desfăşurată de Divizia 1 gardă (comandant: generalul Nicolae Şova), sub focul susţinut al inamicului, bărcile de asalt fiind aduse de la 3-4 km. Până în seara zilei de 5 iulie, trupele române nu înaintaseră mai mult de 300-500 de metri de malul stâng al Prutului; în consecinţă, în luptă a fost aruncată şi Divizia 21 infanterie. Lupte deosebit de grele s-au dat în zonele Ţiganca şi Epureni. După stăvilirea numeroaselor contraatacuri sovietice, reluarea ofensivei pe frontul Armatei a 4-a s-a produs la 14 iulie, după adoptarea unei noi concepţii operative care prevedea cucerirea masivului muntos Corneşti, cheia strategică a Basarabiei, prin acţiunea conjugată a marilor unităţi de la flancul drept al Armatei 11 germane şi de la flancul stâng al Armatei a 4-a române, acţiune în urma căreia, după cum am precizat, Chişinăul a fost eliberat.

La scurt timp după intrarea trupelor aliate în capitala Basarabiei, la nivelul Grupului de armate „general Ion Antonescu” s-a produs prima mare restructurare, în noaptea de 17 spre 18 iulie constituindu-se Frontul de Nord, compus din Armata 11 germană (incluzând 4 divizii de infanterie române) şi Armata 3 română, sub comanda generalului Eugen von Schöbert, care avea misiunea de a forţa Nistrul la Moghilev şi Frontul de Sud, comandat de generalul Ion Antonescu, care avea în subordine grupul de divizii „general Mattenklot” (cu 3 divizii româneşti şi una germană) şi Armata a 4-a română, cu misiunea de a elibera definitiv sudul Basarabiei.

Astfel, la 16 iulie Armata a 4-a a reluat ofensiva, dirijându-şi unităţile spre Cetatea Albă. Concomitent cu înaintarea Corpurilor 3 şi 5 armată spre Nistru, a intrat în acţiune Corpul 11 armată român, care a forţat Prutul la 20 iulie, îndreptându-se la rândul său spre Nistru. A doua zi, 21 iulie, a forţat Dunărea pe la Isacccea şi Divizia 10 infanterie din compunerea Corpului 2 armată, care împreună cu Detaşamentul maritim numărul 1 asigurase apărarea cursului inferior al fluviului şi a Deltei. La 26 iulie, Divizia 21 infanterie elibera Cetatea Albă. Cu puţin timp înainte, Marele Cartier General român făcea cunoscut ţării, printr-un comunicat, că „lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”.

Antonescu alături de generalii Ioaniţiu (stânga) şi Hauffe (dreapta), pe front

Povestesc veteranii

Numărul morţilor, răniţilor şi dispăruţilor, cifrat la aproximativ 25.000, demonstrează că pentru eliberarea teritoriilor româneşti din est a fost necesar un efort militar considerabil, purtat împotriva unui inamic tenace şi hotărât să reziste şi în condiţiile unui relief dificil. Mărturiile celor aflaţi în prima linie în acele zile sunt edificatoare în această privinţă. Povesteşte Mihai Popovici, pe front sergent-major în unul din regimentele de dorobanţi ale Diviziei 14 infanterie:

„În zorii zilei de 2 iulie 1941, subunităţile Regimentului 13 dorobanţi (Divizia 14 infanterie) se găseau în apropierea malului vestic al Prutului, în zona satului Bogdăneşti (16 km nord-vest de Iaşi), cu batalioanele 1 şi 2 în cap, gata să forţeze râul. Inamicul ne-a descoperit prezenţa şi a început să tragă cu artileria şi aruncătoarele asupra noastră, provocându-ne pierderi destul de mari în oameni şi materiale. Sub protecţia focului puternic al artileriei noastre, care a reacţionat prompt şi a redus la tăcere mare parte din artileria adversă, primele subunităţi ale batalionului 1 au trecut pe malul opus şi au început lupta cu inamicul. Traversarea Prutului a fost grea, fiindcă sovieticii au dezlănţuit un puternic foc de arme automate, deşi artileria noastră a ţinut continuu sub lovituri puternice malul stâng al râului. Pe timpul traversării, o barcă din imediata mea apropiere a fost lovită şi s-a scufundat. Doi militari au fost ucişi, dar trei au scăpat ca prin minune nevătămaţi. […] Pentru mine a fost cutremurător momentul când am văzut primii morţi şi răniţi căzând în jurul meu, loviţi de schije sau de gloanţe, dar mi-am păstrat credinţa fermă că voi învinge toate emoţiile şi greutăţile războiului şi am mers înainte fără a ezita”.

Generalul de brigadă (r) Ion Dăscălescu, pe front locotenent, comandant al unui regiment din Divizia 1 gardă, îşi amintea de o întâmplare care l-a marcat profund: „La 27 iunie, compania locotenentului Ştefan Luncaşu executase o incursiune la est de Prut, în zona localităţii Hănăşeni (circa 10 km sud de Leava). Compania a intrat într-o ambuscadă şi toţi ostaşii, chiar şi cei răniţi, au fost ucişi până la unul. Comandantului companiei i s-a retezat capul, care a fost înfipt în baioneta unei arme aşezată în vertical, cu patul îngropat în pământ. Capul nefericitului ofiţer a fost îndreptat cu faţa către noi, inamicul vrând prin aceasta să ne înfricoşeze. Acţiunea bestială a sovieticilor a stârnit indignare şi oroare în rândurile tuturor ostaşilor noştri”.

Despre luptele violente din zona satului Ţiganca ne povesteşte dr. Pantelimon Nedelescu, pe front sergent în Regimentul 6 dorobanţi gardă „Mihai Viteazul” (Divizia 1 gardă):

„Duminică 6 iulie 1941. O zi de vară cu cer senin şi soare fierbinte, care în debutul ei nu prevestea nimic. Împovăraţi de gânduri, ne aşteptăm masa de prânz, până la care ne mai consumăm timpul cu probleme de ordin administrativ. Se făcuse ora 10. Din satele româneşti ce se aflau în apropierea noastră, se auzeau triste dangăte de clopot, care anunţau derularea sfintei liturghii. Se împliniseră două săptămâni de când izbucnise războiul şi nu înţelegeam de ce rămâneam în aceste locuri de unde în prima noapte gândisem că în câteva zile vom izgoni cotropitorii din Basarabia! Şi deodată firul acestor gânduri a fost întrerupt de ordinul ce se transmitea fulger: pregătirea de atac! După câteva minute, am pornit în iureş spre Prut […] După trecerea Prutului, am şi devenit ţintele inamicului, care continua să ocupe linii succesive pe dealul Ţiganca – Gheltosu, perpendicular pe direcţia noastră de atac. Atacam pe un front larg de-a lungul Prutului, în salturi om cu om, pe grupe, plutoane etc. Pe măsura înaintării noastre, focul inamic devenea tot mai nimicitor, cu toate armele din dotare. Şuieratul gloanţelor, asociat cu cel al schijelor, ne sugera ideea că eram în iad, din care nu mai aveam scăpare.

Am ajuns la nivelul unui pod (pe partea stângă a atacului nostru) peste un pârâu care tăia şoseaua care lega localităţile Ţiganca şi Hârtoape. Am fost nevoiţi să ne oprim pentru un timp, pentru ca artileria să intervină asupra apărării inamice. Pierderile noastre erau foarte mari: peste 50% din efective numai în câteva ore de atac. Lacul Ţiganca era plin de cadavre ca şi râuleţul în care se zbăteau şi cereau ajutor cei răniţi […] În acest vacarm, peste care plutea coasa morţii, am continuat să respingem prima linie a inamicului situat în dealul din faţa noastră, astfel încât, la căderea, serii, ocupam tranşeea inamică. Din efectivul companiei mele rămăsesem 17 oameni în viaţă! Pe timpul nopţii, ocupând aceste tranşee, nu mai adânci de 50-60 de centimetri, am continuat schimburi violente de foc cu linia a doua a inamicului fixat în teren. Noaptea a fost un infern la fel de înspăimântător ca şi în cursul zilei. Spre zori, inamicul s-a retras, iar noi am continuat înaintarea”.

Aceste mărturii evidenţiază atât ferocitatea luptelor, cât şi moralul foarte bun al soldaţilor români, convinşi de justeţea cauzei pentru care luptau: reintegrarea teritoriilor rupte din trupul Ţării cu doar un an înainte. Dar virtuţile ostăşeşti nu au putut suplini gravele deficienţe organizatorice şi greşelile în îndeplinirea misiunilor, consecinţe directe ale lipsei de pregătire în timp de pace.

Lanţul slăbiciunilor

Cele mai grave erori de comandament au avut loc în zona de acţiune a Armatei a 4-a, coordonată direct de Marele Cartier General român. Deşi datele de începere a operaţiilor de forţare erau deja stabilite, numeroase unităţi se aflau încă în marş spre zonele de ofensivă, ceea ce însemna că forţarea Prutului urma să se facă în condiţii de oboseală acumulată. Probleme deosebite va întâmpina Corpul 5 armată, cel care va da lupte grele pentru menţinerea unor capete de pod la est de Prut. Sesizând că pregătirile pentru trecerea acestuia nu erau încheiate, generalul Nicolae Şova, comandantul Diviziei de gardă, a solicitat comandantului Corpului 5 armată amânarea începerii acţiunii cu 24 de ore, pentru că mijloacele de trecere se aflau încă la 2-3 km de plaje, arătând că trecerea în timpul zilei, fără pregătire de artilerie, se va face cu mare greutate şi cu multe pierderi, elementul-surpriză fiind pierdut din cauza transportului materialului de trupe pe şoseaua de pe malul Prutului.

Opinia generalului Şova nu a fost luată în considerare, astfel că unităţile Corpului 5 armată şi-a angajat forţele gradual, permiţând apărării sovietice să fie deosebit de eficientă, zona localităţii Ţiganca devenind un adevărat „abator” pentru soldaţii români.

Insuficienta angajare iniţială a unui număr suficient de forţe a fost dublată de alegerea nepotrivită a sectorului de forţare. În acel loc, lanţul de dealuri care coboară dinspre nord spre sud, cu o altitudine de peste 350 de metri, domină malul de vest, făcând imposibilă cucerirea şi menţinerea unui cap de pod fără controlul acestor înălţimi. În plus, valea largă a râului era înconjurată de mlaştini, un alt obstacol greu de trecut. Nu este deci de mirare că situaţia a fost deosebit de critică în primele zile de după declanşarea atacului, unele voci luând în considerare chiar o retragere generală în spatele Prutului. Introducerea succesivă în luptă a unor noi unităţi şi mai ales evoluţiile favorabile din alte sectoare ale frontului au dus la stabilizarea situaţiei şi retragerea forţelor sovietice.

O altă situaţie extrem de gravă a avut în prim-plan unităţile Diviziei 35 infanterie. După un şir de succese notabile în forţarea Prutului, orgoliul generalului Emil Procopopiescu-Mahu, comandantul diviziei, l-a împins să înainteze fără a-şi lua necesarele măsuri de precauţie, din dorinţa de a ajunge la Chişinău înaintea germanilor, care operau din stânga masivului Corneşti. Cu unităţile diviziei dispuse pe două coloane, având întreaga artilerie grupată – o greşeală elementară atunci când avansezi într-un teritoriu nesigur – generalul Procopopiescu a lăsat unui grup de cercetare misiunea de a face legătura între cele două grupări tactice şi de a informa despre mişcările inamicului. Convins că sovieticii, învinşi în luptele anterioare, se retrag în permanenţă, comandantul grupului de cercetare a înaintat nestingherit, fără o minimă analiză a împrejurimilor. Aflaţi pe înălţimile ce flancau direcţia de înaintare a unităţilor diviziei, trupele sovietice au declanşat, în după-amiaza zilei de 8 iulie, un puternic contraatac cu infanterie şi tancuri. Pierderile au fost extrem de mari: 2781 de militari, din care 177 morţi, 2295 răniţi şi 309 dispăruţi. În luptă a căzut şi comandantul Regimentului 63 artilerie, colonelul Felix Coscinschi, „cu mitraliera în braţe apărându-şi tunurile”, după cum menţionează rapoartele vremii, ceea ce nu i-a împiedicat pe sovietici să captureze întreaga artilerie a diviziei.

Informat asupra situaţiei create, generalul Ion Antonescu – care felicitase marea unitate pentru succesele înregistrate până în acel moment – a sosit la 10 iulie în zona de cantonare a ceea ce mai rămăsese din Divizia 35 infanterie, împreună cu Regele Mihai. El a ordonat demararea unei anchete, care a stabilit că dezastrul s-a datorat lipsei de prevedere a comandamentului şi uşurinţei cu care s-a raportat că trupele pot pătrunde în defileu fără nicio problemă.

La nivel strategic, este limpede că eliberarea teritoriilor româneşti din est ar fi fost imposibilă fără aportul trupelor germane. Conducătorul statului român, deşi conştient de slăbiciunile arătate de trupele române în ofensivă în faţa unui inamic hotărât să reziste, a luat ulterior hotărârea de a folosi exclusiv Armata a 4-a română pentru asaltul asupra Odessei – o victorie realizată cu enorme pierderi de vieţi omeneşti.

După război generalul Hans Speidel (ajuns comandant al forţelor terestre ala NATO în Europa Centrală), întrebat de cunoscutul ziarist american Cyrus Sulzberger: „cara au fost cele mai bune trupe ale Axei în afara de germani? finalandezii, croaţii, ungurii?” a răspuns:” niciunul din aceştia. Românii au fost. Daţi-le sefi buni şi nu veţi găsi trupe mai bune

Poate cea mai importantă lecţie a campaniei armatei române pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei rămâne cea a curajului şi a jertfei. Nu există nimic mai nobil decât a-ţi da viaţa pentru naţiunea căreia aparţii. Românii, transformaţi între timp din popor în populaţie, găsesc extrem de dificilă şi minima obligaţie a generaţiilor actuale – aducerea aminte.

„UNUI FOST MINISTRU AL TRANSPORTURILOR TRAIAN BASESCU,PE NUME RELU FENECHIU AUDIAT LA DNA!COSMARUL”

21 iun.

Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a fost audiat la DNA.

relu-fenechiu-traian-basescu-sa-se-puna-la-dispozitia-organelor-de-cercetare-penala-in-cele-doua-dosare-in-care-este-inculpat-157138

Fenechiu a declarat la intrare la că a fost citat ca martor într-un dosar. El a ajuns la sediul DNA în jurul orei 8:30, însoțit de avocatul său, scrie rnews.ro.

Potrivit realitatea.net, Relu Fenechiu a fost audiat în dosarul lui Valentin Preda, fost secretar de stat în minister, anchetat de DNA pentru scurgere de informaţii.

Relu Fenechiu a anunțat, joi, că Grupul Feroviar Român a cumpărat 51% din acțiunile CFR Marfă.

PRESEDINTELE LIBERAL SI AL SENATULUI ,CRIN ANTONESCU:AS VOTA REVENIREA MONARHIEI LA REFERENDUM!

21 iun.

Președintele Senatului, Crin Antonescu, a declarat, joi seara, la Realitatea Tv, că este de acord cu revenirea monarhiei, dar doar în urma unui referendum național și prin modificarea Constituției.

antonescu-dccccc-310x188

”Tot mai mulți români cred în monarhie. A trecut comunismul, a trecut manipularea aia, au mai trecut și câteva guvernări, iar tot mai mulți oameni cred că monarhia ar fi o soluție”, a spus liberalul.

”(…) Numai că, pentru ca România să redevină monarhie, nu avem o alta cale decât un referendum special sau o noua Constituție, cu totul – nu revizuire, că nu ne permitem – care să treacă printr-un referendum, în care o majoritate a românilor să se pronunțe pentru monarhie sau pentru republică. În acest moment, aceasta majoritate nu există”, a spus Antonescu, reluând o idee pe care a enunțat-o în numărate rânduri în spațiul public.

Crin Antonescu ar susține Coroana și nu ar ezita să se prezinte la urne dacă un referendum în sensul revenirii monarhiei s-ar organiza. ”Dacă va fi referendum, voi vota cu mare plăcere monarhia, pentru că sunt convins că, pentru o țară ca România, mâine dacă am putea avea o monarhie constituțională, ar fi un câștig enorm”, a afirmat liberalul.

NINA NESBITT – WAY IN THE WORLD!

21 iun.

KATY PERRY – FIREWORK!

21 iun.

TAIO CRUZ ft. KYLIE MINOGUE – HIGHER!

21 iun.

TAIO CRUZ ft.LUDACRIS – BREAK YOUR HEART!

21 iun.

ASAF AVIDAN – ONE DAY!

21 iun.

MESAJUL EMOTIONANT AL FOSTULUI PREMIER ADRIAN NASTASE SCRIS PE BLOG LA UN AN DE LA EPISODUL INCERCARII DE SINUCIDERE!

21 iun.

Adrian Năstase a scris pe blog la un an de la episodul împuşcării.

668x344adriannastasecondamnatani-1350756319

„A trecut un an…Sunt multe lucruri pe care mi le amintesc si altele pe care nu vreau sa mi le amintesc. In jurul meu am vazut o multime de schimbari. Unele m-au indurerat. Am simtit tristetea din privirile unor prieteni dar si bucuria revederii cu ei. Am masurat cu emotie sprijinul si solidaritatea dar si indiferenta sau ostilitatea celor pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor. In fata unora dintre ei ma simt vinovat pentru ca nu am incercat sa-i cunosc mai bine. Pe ceilalti ii voi ignora in continuare. Cred ca pot sa definesc mai clar ceea ce este important pentru mine si sa las deoparte „zgura” inevitabila din viata de zi cu zi.

Familia mea a hotarat ca astazi sa plecam pentru o saptamana din Bucuresti. Nu mi-au spus unde. Simt o placere ciudata in a ma lasa condus dar nu stiu cat va dura…

Dragii mei prieteni, s-ar putea sa nu va scriu in aceste zile dar sa fiti siguri ca gandurile mele va vor insoti asa cum voi m-ati insotit de-a lungul acestor ani”, scrie Adrian Năstase pe blog.

ANA MAITA,PRESEDINTA ASOCIATIEI „MAME PENTRU MAME”IL ACUZA : TRAIAN BASESCU ARE ACEEASI POLITICA A NATALITATII CA SI CEAUSESCU!

21 iun.

Traian Băsescu s-a mirat, marţi, că femeile rome pot face cinci-şase copii, iar româncele, nu. Societatea civilă consideră că nu trebuie să primeze cantitatea în faţa calităţii îngrijirii copiilor, iar medicii susţin că un număr mare de sarcini ar putea afecta şi mama, şi bebeluşul.

Bas-Ceausescu

Traian Băsescu a declarat că, în actualul ritm de scădere demografică, România va avea 15 milioane de locuitori în anul 2030, iar structura se va schimba pentru că minoritatea romă este foarte productivă. “Cum Dumnezeu femeia romă poate ţine cinci-şase copii, iar românca nu poate? E adevărat, ea nu este manager, femeia romă (…). Trebuie să mergem şi în zona cealaltă. Poate maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie”, a afirmat Băsescu.

„Este o viziune retrogradă”

“Probabil preşedintele Băsescu a făcut aceste afirmaţii pe fondul entuziasmului generat de faptul că va deveni bunic. Este o viziune retrogradă. Femeia poate fi împlinită şi utilă pentru societate şi fără să fie mamă. Este greu să facă mulţi copii când nu există infrastructură: protecţie la locul de muncă, centre pentru copii în cadrul firmelor sau legea bonelor. Puţine mame din România mai sunt casnice. Viziunea preşedintelui seamănă cu politica pronatalistă ceauşistă”, susţine Ana Măiţă, preşedinta Asociaţiei „Mame pentru Mame”.

Copiii romi, mai afectaţi de sărăcie şi de boli

„În iarna lui 2010, când Guvernul Boc a redus indemnizaţiile pentru mame şi concediul de maternitate şi am ieşit în stradă, Băsescu declara că :«Acum ne-am trezit că suntem o ţară de mămicuţe şi bebeluşi». Acum şi-a exprimat admiraţia la adresa mamelor rome cu mulţi copii, însă, din păcate, copiii romi sunt cei mai afectaţi de sărăcie şi de boli. Cantitatea nu trebuie să primeze în faţa calităţii îngrijirii”, explică preşedinta Asociaţiei „Mame pentru Mame”.

Prof. dr. Vasile Niţescu: „În ţările civilizate, oamenii au unu-doi copii”

„Un număr mare de sarcini afectează organismul pentru că acesta are potenţial biologic limitat. În ţările civilizate, oamenii au unu-doi copii. Dacă o femeie are multe sarcini, apar nişte riscuri atât pentru ea, cât şi pentru copil”, ne-a explicat prof. dr. Vasile Niţescu, fondatorul Catedrei de Sexologie Clinică din România.

Ce riscă femeile care au născut de multe ori

Cercetătorii de la Universitatea din Cincinnati susţin că femeile care au născut de mai multe ori prezintă un risc mai crescut de obezitate, diabet şi ateroscleroză, principala cauză a atacului de cord.

„O femeie are un potenţial mai complex decât cel de reproducătoare.” ANA MĂIŢĂ

„Măsura succesului unei femei nu este dacă face copii sau câţi face.” ANA MĂIŢĂ, preşedinta Asociaţiei „Mame pentru Mame”

LIDERUL PNL,CRIN ANTONESCU :POATE SE SESIZEAZA DNA PE TEMA CFR MARFA.DACA NU CINEVA ARE CEVA DE ASCUNS!

21 iun.

Liderul PNL şi preşedintele Senatului Crin Antonescu a declarat, la emisiunea Jocuri de Putere de la Realitatea TV, că trebuie întreprins un control care să dezvăluie cum a ajuns CFR Marfă din 2007, când avea profit, la pierderi de 400 milioane în 4 ani şi că „poate totuşi se sesizează DNA”. „Dacă nu intreprindem niciun demers pentru a vedea unde s-au dus banii şi a găsi vinovaţi, inseamnă că cineva are ceva de acoperit”, a opinat liberalul.

1350940869Antonescu

Întrebarea mea e, fiind perfect de acord că aceste datorii (n.r. ale CFR Marfă, pe care Guvernul le-a şters) nu sunt bani la care a renunţat Guvernul, ci ai cetăţenilor români, cum să limităm pierderile. Trebuie să existe preocuparea pentru modalităţile în care, din 2007, când CFR Marfă era pe profit, cum s-a ajuns la o gaură de 400 milioane in 4 ani. Dacă nu intreprindem niciun demers pentru a vedea unde s-au dus banii şi a găsi vinovaţi, inseamnă că cineva are ceva de acoperit. Cred că într-o ţară în care ni se ţine predica justiţiei, de către Traian Băsescu, Monica Macovei, PDL, vreau să văd totuşi poate se sesizează cineva la DNA, cum s-a ajuns la găuri de sute de milioane de euro pe care le plătim cu toţii”, a afirmat Antonescu.

LIDERUL PNL CRIN ANTONESCU DESPRE „DECLARATIA DE INDEPENDENTA”A CONSERVATORULUI BASIST MIHAI CIUCA!

21 iun.

Antonescu despre anunţul PC: Nu am înţeles dacă a vrut doar să exprime o nemulţumire sau să ameninţe.

antonescu-bratianu-e-la-locul-lui-in-istorie-daca-usl-pierde-alegerile-nu-va-fi-din-cauza-lui-becali-172705

Preşedintele PNL Crin Antonescu s-a arătat, surprins, joi seară într-o emisiune la Realitatea TV, de declaraţiile conservatorilor conform cărora alianţa cu liberalii – ACD- nu funcţionează. Antonescu a spus că nu a avut discuţii cu liderii PC pe această temă şi că nu a înţeles până la capăt mesajul lor. „Faptul că PC declară că fiecare partid va vorbi de acum pentru sine îmi pare oarecum superfluu, pentru că PNL şi până acum a vorbit pentru sine”, a declarat Antonescu, care a adăugat că anunţul PC nu este „o tragedie”.

„Relaţia cu PC a fost una normală. Eu am fost puţin surprins de declaraţia colegului Ciucă. Nu am înţeles până la capăt ce înseamnă: dacă indică ceva, dacă a vrut doar sa exprime o nemulţumire sau a vrut să ameninţe, cred că vom primi lămuriri din partea PC”, a afirmat Antonescu la „Jocuri de Putere”.

El s-a arătat surprins în contextul în care, cu o seară înainte, a participat alături de preşedintele PC Daniel Constantin la o emisiune şi au vorbit „multă vreme despre unitatea USL”.

„PC nu a fost niciodată dependent de PNL, ca să fie o declaraţie de independenţă. E adevărat că asocierea pe care noi am denumit-o ACD nu a funcţionat propriu-zis ca o alianţă, nu am avut şedinţe periodice, consultări, decizii, s-a încetăţenit să ne întâlnim mereu in cadrul USL. Niciodată eu nu am vorbit in numele intregii ACD sau al PC. N-am incercat niciodată să estompăm, să ecranăm, să marginalizăm cu ceva PC şi nici n-am făcut caz că în anumite situaţii ei au avut opţiuni comune mai curând cu PSD decât cu PNL. De pildă tema coabitării. Nu aş dramatiza. O să primim dacă e ceva de primit, lămurim dacă e de lămurit. Asta nu afectează cu nimic structura USL şi mersul înainte. Faptul că PC declară că va vorbi pentru sine şi PNL pentru sine imi pare oarecum superfluu, pentru că PNL şi până acum a vorbit pentru sine, şi PC de asemenea”, a spus liderul liberalilor.

El a precizat că nu a discutat nici cu Dan Voiculescu. „Nu am discutat, nu ştiu dacă ceea ce spune Bogdan Ciucă reprezintă şi părerea sa, e mai puţin important. De foarte puţine ori în aceşti 2 ani jumate ne-am intâlnit şi cu dl Voiculescu. Le număr pe degetele de la o singură mână”, a conchis Antonescu.

Purtătorul de cuvânt al PC, Bogdan Ciucă, a anunțat joi, la Palatul Parlamentului, că toate poziţiile PC vor aparţine de acum în colo numai partidului, în condițiile în care Protocolul Alianţei de Centru Dreapta (ACD) dintre PNL şi PC nu funcţionează. Ciucă a dat însă asigurări că protocolul nu va fi însă rupt.

„Din discuţiile pe care le-am avut vizavi de activitatea în plan local am constatat că protocolul cu ACD nu funcţionează fizic. Nu prea au fost întâlniri în plan local, nici în plan naţional. Nu vă speriaţi, asta nu înseamnă că avem o problemă cu USL. USL rămâne în continuare cel mai drag proiect al PC şi credem că este izbânda cea mai puternică a PC alături de PSD şi PNL”, a spus Ciucă.

Purtătorul de cuvânt al PC a ținut să sublinieze că toate poziţiile pe care le are PNL aparțin acestui partid și că anunțul său a facut făcut și pentru a nu mai fi întrebat de fiecare dată dacă un proiect sau o inițiativă a PC a fost discutată în ACD.

„Nu am discutat, pentru ca nu ne-am întâlnit și nu funcționează protocolul fizic, datorită problemelor de guvernare, problemelor locale. Avem o relație bună, dar nu funcționează. Ca urmare, toate pozițiile, declaratiile politice, interpelarile, initiativele legislative pe care le prezentam ca fiind ale PC sunt ale PC și nu sunt ale ACD, iar PNL are pozitii proprii”, a adăugat Ciuca.

Protocolul alianței prevede ca liderii PNL și PC să se întâlnească de două ori pe lună.

„Nu desfacem, nu denuntam, nu nimic. Va anunțăm pe dv. că toate pozițiile pe care noi le avem de acum încolo și toate inițiativele PC sunt ale PC. Este firesc să fie așa și față de PSD și PNL”, a conchis Ciucă.

Acesta a mai precizat că obiectivele comune se vor discuta în USL.

%d blogeri au apreciat: