TRAIAN BASESCU,CU „LACUL SAU RUSESC” ARTIZANUL PRINCIPAL AL NOII CONFIGURATII GEOPOLITICE:USA ARUNCA ROMANIA IN BRATELE FEDERATIEI RUSE!

30 iun.

În articolele precedente, am exemplificat mesajele pe care experţii americani le transmit clasei politice din România, în vederea pregătirii acesteia pentru viitoarele modificări ale sferelor de influenţă geopolitică în Europa de Est. Articolul final din cadrul acestei serii va fi dedicat explicitării procesului de transfer a „sferelor de influenţă” în configuraţia geopolitică actuală.

4kollaj-flagi-urr-3

O parte dintre (puţinii) analişti oneşti care mai există în mass-media şi think-tank-urile informale din România deseori refuză să conştientizeze o realitate banală, dar incompatibilă cu ceea ce li s-a explicat la lecţiile de politologie internaţională sponsorizate de echipa lui George Soros. În lumea reală nu există un Vest monolitic, la fel cum nu există unanimitate de opinii şi intenţii în cadrul elitelor europene sau americane. Aceeaşi situaţie există în Rusia, China sau India. Din această cauză pot apărea situaţii în care ambasadorul american de la Bucureşti poate avea un mesaj, şeful Departamentului de Stat un alt mesaj, iar realitatea politică să fie incongruentă cu ambele mesajele oficiale. Un caz de acest gen este situaţia scutului de la Deveselu. Prin natura funcţiei, un analist de valoarea lui George Friedman sau Matthew Rojansky poate spune multor lucruri pe nume şi poate explica anumite aspecte care nu pot fi niciodată explicitate public de un diplomat. Trebuie însă ţinut cont şi de faptul că nici analiştii nu au posibilitatea să expună în public opiniile lor reale, fiind forţaţi să recurgă la sugestii şi aluzii mai mult sau mai puţin fine.

Pentru cei dispuşi să facă o analiză la nivel macro, faptul că SUA renunţă la Europa de Est a devenit evident din momentul publicării noii doctrine americane în care se specifica în mod expres faptul că epicentrul tensiunilor geopolitice şi intereselor americane se mută în Asia de Sud-Est în vederea „blocării” Chinei. Pentru menţinerea zonei de influenţă în Estul Europei nu există resurse, iar utilitatea maximă a „aliaţilor strategici” se reduce (ca întotdeauna) la folosirea acestora în calitate de monede de schimb.

În SUA există o aripă destul de influentă a „hard liners” care încă mai cred în posibilitatea hegemoniei totale americane, care să fie susţinută prin forţa dolarului şi „politica pumnului”, dar aceştia şi-au cam pierdut din influenţă, nefiind capabili să-şi realizeze planurile, cel mai important fiind un război cu Iranul. La începutul mandatului secund, Obama a decapitat CIA şi Pentagonul pentru a scăpa de reprezentanţii cei mai vicioşi ai acestei abordări păguboase. Chuck Hagel, spre deosebire de predecesorii săi, a declarat explicit că „SUA nu mai poate dicta lumii”. Schimbul de scrisori secrete între Obama şi Putin, la fel ca şi promisiunea făcută de Obama lui Medvedev în privinţa „flexibilităţii” de după alegerile prezidenţiale din SUA sunt elemente din acelaşi joc, care este încă departe de faza finala. În cadrul elitelor politice din SUA există un curent al radicalilor care vor încerca să strice jocul, inclusiv prin diversiuni de genul incidentului cu spionul american arestat la Moscova. În ciuda speranţelor organizatorilor, incidentul nu a provocat o răcire a relaţiilor dintre cele două ţări, iar reacţia oficială a Moscovei a fost formulată prin mesajul: „este păcat că unii dintre subalternii de la Departamentul de Stat nu se conformează cu politica promovată de preşedintele american”.

În următoarele luni, clasa politică din România va fi bombardată cu mesaje contradictorii care vor veni din diverse sectoare şi nivele ale elitelor politice americane şi europene. Însă, realitatea este implacabilă. America se retrage discret, încercând să obţină beneficii geopolitice cât mai mari din renunţarea la aliaţi, scuturi şi influenţă. În proximitatea geopolitică a României vor rămâne Germania şi Rusia, ceea ce este justificat atât din punct de vedere geografic cât şi economic. O analiză detaliată a felului în care va arăta ziua de mâine ar fi prematură, dar este cert că ziua de mâine se va deosebi radical de ziua de azi.

„În urmă cu câţiva ani, experţii ruşi au conceput o modelare matematică a evoluţiei Uniunii Europene până în 2024. Concluziile lor arătau că austeritatea financiară dictată de Germania, Franţa şi Marea Britanie va face ca majoritatea fondurilor UE să fie direcţionate spre aşa-zisa „veche Europă”. O mică parte din ele se estimează că vor ajunge la statele de graniţă ale vechii Europe (Polonia, Cehia, Slovenia şi Slovacia), în timp ce statele membre UE, aflate la est de acest aliniament, nu vor primi decât promisiuni. Acest lucru l-au înţeles ulterior Grecia, Bulgaria şi Ungaria. Singura care n-a înţeles nimic este România.

Profitând de situaţia creată, Rusia şi China au creat un vast plan de acţiune în Europa Centrală şi de Est, bazat pe crearea unui „coridor sanitar”, alcătuit din 5 state din zona balcanică (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria). Esenţa acestui plan se rezumă la repornirea doar a economiilor statelor din acest coridor şi aducerea lor la un standard apropiat de cel al ţărilor occidentale. Cum? Prin furnizarea de gaze ruseşti la un preţ preferenţial prin gazoductul South Stream. Apoi prin investiţii în ramura construcţiilor de maşini.

De exemplu, compania chineză constructoare de autoturisme Great Wall Motor și-a deschis prima sa linie de montaj din Europa, la Loveci în nordul Bulgariei, unde produce SUV-uri, camionete şi microbuze, toate motorizate de Mitsubishi. Pe care le exportă în ţările UE. Compania BYD Co, produce deja cele mai performante autobuze electrice, autoturisme hibride şi troleibuze din lume, sub licenţă Daimler, la fabrica de la Breznik, din sud-vestul Bulgariei. De anul viitor axându-se şi pe construcţia de trenuri electrice de mare viteză pentru Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Grecia.

O altă direcţie de acţiune pentru repornirea economiilor statelor din coridorul sanitar o reprezintă investiţiile masive în crearea unei moderne infrastructuri de transport rutiere, de cale ferată, fluvială şi aeriană. În Serbia chinezii construiesc de zor autostrăzi, poduri peste Dunăre şi modernizează toate aeroporturile. După ce directorul aeroportului Otopeni (specialist în termopane, numit pe post de Victor Ponta conform algoritmului politic, direct din funcţia de şef al organizaţiei judeţene PC Satu Mare) a refuzat oferta, aeroportul de la Budapesta a devenit staţia de întreţinere tehnică şi escală pentru cele 1.000 de avioane ale Air China, China Eastern Airlines şi China Southern Airlines, care vin din China, traversează oceanul Atlantic sau merg în Africa. Tot pe banii chinezilor, Ungaria s-a pricopsit cu prima linie rapidă care leagă Budapesta de aeroportul său internațional.
La Belgrad a început construcţia unei linii de cale ferată de mare viteză (pe care se va circula cu viteze de peste 300 km/h) care va lega capitala sârbă de Budapesta. Urmează ca de la Belgrad chinezii se construiască noi tronsoane de cale ferată rapidă care să ajungă la Burgas prin Sofia şi de la Sofia mai departe în Grecia, la Salonic şi la Skopje în Macedonia.

Cireaşa de pe tort o reprezintă construirea unui canal navigabil care va face legătura între Belgrad şi portul grecesc Salonic, utilizând fluviul Dunărea şi râurile Morava şi Vardar. Acest proiect a fost încredinţat firmei chineze de stat CRBC, aceeaşi care a realizat şi podul Qingdao peste golful Jiaozhou (cel mai mare din lume), cu şase benzi auto şi cu lungimea de 42,5 km. Dacă ceea ce spun eu vi se pare fantezist, căutaţi articolul lui Bogdan Cojocaru din Ziarul Financiar al trustului Pro, cu titlul „Un canal navigabil între Dunăre şi Marea Mediterană, cale ferată de mare viteză şi autostrăzi sunt proiecte pe care Serbia le va realiza cu bani şi companii din China”.
Canalul Belgrad – Salonic permite chinezilor ca pe lângă o intensă mecanizare a agriculturii Serbiei (după metodele aplicate în trecut de Ceauşescu) să creeze şi o vastă reţea de irigaţii, transformând ţara vecină într-un veritabil grânar al Europei, cu o piaţă de desfacere 100% asigurată. Prin intermediul său, mărfurile chinezeşti ajung direct în inima UE, fără a mai trece prin marea Neagră, scurtând astfel peste 1.000 km.

(Vezi: România şi-a luat adio de la investiţii)

Canalul Belgrad – Salonic creează însă o mare problemă României, întrucât reduce cu 50% din debitul, adâncimea şi distanţa între malurile Dunării, făcând canalul Dunăre – Marea Neagră impracticabil. Şi volumul de mărfuri tranzitate prin portul Constanţa se va reduce la jumătate. Cum reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă sunt răcite cu apă din acest canal, ar cam trebui să ne luăm adio de la ele. Amintesc şi că din totalul de 6.325 MW energie hidro produsă de România, hidrocentralele Porțile de Fier I şi Porțile de Fier II asigură împreună 2.760 MW, iar unitățile I și II ale Centralei Nucleare de la Cernavodă produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

Ca să înţelegeţi cât de bine a fost gândit planul ruso-chinez, vă amintesc faptul că proiectul canalului Istanbul a apărut în 2011, el urmând să facă legătura între Marea Marmara şi Marea Neagră, în paralel cu strâmtoarea Bosfor, permiţând astfel navelor militare americane să eludeze restricţiile impuse de Convenţia de la Montreux referitoare la strâmtorile Bosfor şi Dardanele. După ce au fost realizate studiile de fezabilitate şi cele geologice, a fost stabilit traseul final în lungime de 48 km. Numai că imediat ce China a făcut anunţul referitor la canalul Belgrad – Salonic, turcii au sistat proiectul lor, întrucât a devenit inutil.

Gura păcătosului adevăr grăieşte, zice o vorbă din popor. În septembrie 2005, aflat în Statele Unite, preşedintele Traian Băsescu a susţinut un discurs la universitatea Stanford, în care a apreciat că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca pe un „lac rusesc”. Iată cum Marea Neagră chiar e pe punctul să devină lac rusesc, cu generoasa contribuţie a crasei incompetenţe a preşedintelui ales de români. Pe 2 aprilie 2008 la summit-ul NATO de la Bucureşti acelaşi Traian Băsescu recidiva afirmând că secolul 21 nu mai e secolul ameninţărilor aşa cum a fost secolul 20 şi că nimeni nu poate obliga pe vecin să aibă aceleaşi opţiuni ca el.

Acum ce mai contează ce vrem noi, ne-a întrebat Băsescu vreodată? Întrucât prin voinţa personală a lui Traian Băsescu am rămas în afara coridorului sanitar, nu cred că mai avem ceva de spus dacă vecinilor noştri le va trece prin cap, să-şi ia fiecare, câte o felie din România.

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: