Arhiva | 12:48 pm

MAFIA CARE FACE PARTE DIN GUVERNUL MONDIAL:MERKEL -BARROSO-READING-VAN ROMPUY-GORDON-HILARY CLINTON TREBUIE SA RASPUNDA PENTRU CA AU PREMEDITAT „EXPERIMENTUL ROMANIA”DE A DEVENI COLONIE SI L-AU MENTINUT CU FORTA PUMNULUI PE DEMISUL TRAIAN BASESCU”PUCISTUL”IMPOTRIVA DEMOCRATIEI SI STATULUI DE DREPT ROMAN!VOR RASPUNDE SATRAPII MAFIEI GUVERNULUI MONDIAL?!

7 iul.

Pucistii UE ce l-au ales pe Traian Basescu și l-au menținut la Cotroceni după încurcata poveste a Referendumului de acum un an au primit o măciucă în moalele capului lor politic prin rezultatele oficiale ale Recensământului.
Dimpotrivă, fără pic de zăbavă sau ceva urme de recunoaștere a masivului vot popular potrivnic, Băsescu Tr. a atacat prompt, năvalnic, insidios, cu aceleași arme care ținteau puciul, lovitura de stat, parșivenia adversarilor.

1017628_648225811873764_958269278_n

Lovind direct în Ponta, inclusiv prin criticarea aspră a rezultatelor vizitei premierului în China, cârmaciul de la Cotroceni a călcat în picioare pactul de coabitare cu o nonșalanță uluitoare, ce pare determintă de realitățile momentului:

Fostul partid pe care l-a purtat și vegheat la guvernare coboară vertiginos în ochii electoratului, iar noua ”făcătură” băsistă are tot atâtea șanse de a se impune câte deține Eba de împăcare cu limba română. În consecință, fiindcă nu-l lasă năravul din fire să aștepte senin liniștea senectuții dedicate creșterii urmașilor urmașelor, nu-i rămâne decât să reia bătălia de demolare a construcției useliste, prin orice mijloce, pe care, se știe, le scuză scopul suprem – menținerea la butoane și după 2014 (variantele vehiculate fiind, în primul rând, cele privind o poziție de prim-ministru sau una într-un for internațional).
Bașca gașca sa indestructibilă prin încrengătura de interese comune, pe Băsescu nu-l prea mai ia nimeni în serios, Ponta îndrăznind chiar să nu-i ceară vreun mandat înainte de plecarea spre superputerea asiatică. Și atunci, ce să facă bietul corăbier în derivă, cum să înghită asemenea ignorare a augustei persoane proprii – hai să se bage singur în seamă, prin noi, terifiante intervenții la popor.

Unii merg mai departe cu explicațiile vizavi de evenimentele săptămânii începutului de Cuptor, privind tevatura din jurul problemelor cu iz penal de la Bacalaureat drept o posibilă diversiune, prin care s-a abătut atenția opiniei publice de la dezbaterea profundă asupra rezultatelor Recensământului. O legătură ce nu poate fi taxată cumva de domeniul imposibilului, dar mai presus de asemenea speculații scenele de la ”Bolintineanu”, care au făcut ocolul lumii civilizate și ne-au făcut iarăși de râsul ei, confirmă existența unei Republici a Procurorilor, făurită în regimul Băsescu. S-au repetat joi manifestări de putere străine democrației, exact ca după Referendum!, prin modul de smulgere abuzivă a declarațiilor, nerespectarea procedurilor, explicațiile care se băteau cap în cap de la oră la oră, lipsa de flexibilitate impusă de statutul subiecților și reacția publică. Sigur, vina directă aparține procurorului de caz, dar și șefului ierarhic al respectivei persoane, stăpânite de ideea fixă de a dovedi cu orice preț darea și luarea de mită la examenul cel mai important al unei generații.

Cazul are însă ”bătaie” mai lungă – la întregul sistem, făurit sub Băsescu, în mandate gen Macovei sau, respectiv, Funeriu. Să ne amintim doar personajul ce critica crunt tarele din Educație, inclusiv corupția existentă (chiar înainte de Ziua Învățătorului). Și, cum numele acestuia este tocmai Traian Băsescu, SRI-ul a trecut pe dată la interceptări, iar procurorii au dat, la momentul (ne)potrivit, iama în săli de examen. Dacă nici toate acestea nu seamănă a acțiuni concentrate, la ordin ”de sus”, atunci se cheamă că îmbătrânim degeaba, într-o țară în care nici vorbă nu poate fi de criză – socială, financiară, morală-, ci la noi curge doar lapte și miere…

Într-un astfel de context, încălcarea pactului de coabitare pare să nici nu mai conteze. Ca orice legătură nefirească, făcătura de compromis pentru închiderea gurii Europei se întoarce ca bumerangul împotriva partenerilor, în funcție de interesele fiecăruia dintr-un moment sau altul. Inutil pe fond, șubred până-n prăsele, Pactul a fost și rămâne aidoma frecției la piciorul de lemn al Sistemului cu grave maladii, dovedite deunăzi de anunțarea (prea târzie!) a rezultelor Recensământului, de tensiunile iscate în jurul Bacalaureatului, de ambele alăturate – poate chiar în conexiune-, de tot ceea ce ne e dat să trăim și suferim.

ZALUDUL DEMIS TRAIAN BASESCU VREA SA MEARGA LA CHISINAU PE 17 IULIE,LA „INVITATIA”LUI NICOLAI TIMOFTI CARE SE OPEREAZA!

7 iul.

Traian Băsescu ar putea efectua o vizită la Chişinău la 17 iulie, la invitaţia omologului său din R Moldova, Nicolae Timofti. Dacă nu cumva cel din urmă alege să se opereze din nou.

Nicolae-Timofti-si-Traian-Basescu-la-Cotroceni-300x186

Traian Băsescu va avea întrevederi cu Nicolae Timofti, cu preşedintele Parlamentului Igor Corman, cu premierul Iurie Leancă, dar şi cu alţi lideri politici, a declarat luni, pentru Agerpres, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei de la Chişinău, Vlad Ţurcanu.
Traian Băsescu urma să meargă la Chişinău la 1 februarie, dar vizita a fost contramandată din cauza stării de sănătate lui Nicolae Timofti, care brusc s-a internat în spital, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale minore, care nu necesita urgenţă. Traian Băsescu a fost invitat în Republica Moldova de către Nicolae Timofti, în timpul unei vizite a acestuia la Bucureşti în aprilie 2012.

IN URMA INTILNIRILOR DINTRE BARACK OBAMA SI VLADIMIR PUTIN,ROMANIA REGIMULUI TRAIAN BASESCU ARUNCATA DIN NATO IN BRATELE FEDERATIEI RUSE!

7 iul.

Într-un articol anterior am demonstrat că China, susţinută de Rusia, a creat un vast plan de acţiune pentru următoarele două decenii, în Europa Centrală şi de Est, bazat pe crearea unui „coridor sanitar”, alcătuit din 5 state din zona balcanică (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria şi Ungaria), prin investiţii de 1.000 de miliarde USD, în canalul navigabil Belgrad-Salonic cuplat cu o reţea de irigaţii adiacentă, în infrastructura rutieră şi de căi ferate de mare viteză care va lega Grecia de Ungaria, prin Bulgaria şi Serbia, etc.

945322_266105026862365_786565883_n

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_12/Locul-Si-rolul-Romaniei-in-reconfigurarea-Europei-Centrale-Si-de-Est-Partea-I/

Deputatul PSD Bogdan Diaconu a reuşit să mă surprindă prin două articole referitoare la importanţa vizitei premierului Victor Ponta în China („România a revenit pe harta lumii” şi „Băsescu, supărat că România a redevenit o țară, depășindu-și statutul de colonie”). Iniţial, am crezut că e vorba despre oportunism, mai ales că pe 22 mai 2013 Bogdan Diaconu a votat alături de toţi parlamentarii PSD, aprobarea proiectului de lege propus de Guvernul Ponta pentru demararea lucrărilor de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco, care ar fi trecut şi prin România, proiect al UE care a decedat oficial pe 26 iunie 2013 din lipsă de gaze. Siguranţa cu care deputatul Bogdan Diaconu vorbeşte despre uriaşe investiţii chineze în România şi relaţia sa apropiată cu Victor Ponta şi mâna sa dreaptă, ministrul Nicolae Bănicioiu, m-au pus pe gânduri.

Pentru a modifica planul de investiţii iniţial care nu includea România, China ar trebui să primească la schimb, de la premierul Ponta, ceva legat de prioritatea strategică nr. 1 a Chinei. Cum România are un parteneriat strategic cu SUA, fiind şi membru NATO, prin colaborarea serviciilor de informaţii militare ale SUA cu cel al României, Ponta poate fi pus la curent cu viitoarele mutări în plan militar pe care SUA intenţionează să le facă în cel mai scurt timp. Numai că prin transmiterea acestor informaţii Chinei, România este automat eliminată din NATO. Cât de important este acest Plan strategic al SUA pentru China, vă prezint mai jos.

A surprins pe toată lumea faptul că SUA nu şi-a dislocat forţele aeriene pentru a crea „no flight zone” în spaţiul aerian al Siriei. Într-un articol anterior am precizat că la o eventuală zonă de interdicţie aeriană asupra Siriei ar participa doar avioanele militare ale Iordaniei, Qatarului, Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Bahrainului şi Egiptului. Între timp, armata Egipteană, fidelă memoriei colonelului Gamal Abdel Nasser, făuritorul independenţei Egiptului şi pentru 3 ani preşedinte al republicii Arabe Unite, adică al egiptenilor şi sirienilor, l-a demis pe Mohammed Mursi, care se raliase politicii emiratelor care sprijină rebelii islamişti din Siria. Până la finalul războiului civil din Siria, SUA nu-şi va disloca mai mult de 1-2 escadrile de aviaţie în zonă. Dacă totuşi o va face, Barack Obama ştie că va cădea într-o uriaşă capcană.

Cotidianul South China Morning Post din Hong Kong a consultat un dosar deţinut de fostul agent NSA, Edward Snowden, care evidenţia utilizarea mijloacelor tehnice de spionaj ale NSA şi conexiunile prin care s-au realizat pătrunderile în sistemele de comunicaţii ale Chinei. Ca urmare a penetrării reţelelor chineze, 2 sateliţi americani MAGNUM (cântărind 2,7 t şi prevăzuţi cu o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m), reuşeau să recepţioneze de pe o orbită geosincronă, mare parte din traficul telefonic, fax, radio și de date, militare şi civile ale chinezilor. Semnalele fiind retransmise integral de sateliţi, la două din cele 17 staţii de la sol ale sistemului Echelon, respectiv la centrele DSTS (Deep Space Tracking System) de monitorizare a sateliţilor, de la bazele militare americane Misawa şi Torri (Okinawa) din Japonia. Dezvăluirile lui Snowden au permis Chinei să depisteze tehnica de spionaj a NSA şi să deconecteze aproape în întregime aparatura de interceptare americană. Pentru a realiza o nouă penetrare, NSA are nevoie de cel puţin un an.

Actuala strategie a SUA are în vedere menţinerea supremaţiei aeriene şi navale, concretizată prin interzicerea accesului flotei şi aviaţiei de luptă chineze în aria de interes economic şi militar a SUA, încă de pe aliniamentele şi căile de comunicaţii interioare, prin executarea de manevre rapide şi decisive. Numai că SUA se află într-o situaţie fără precedent de la cel de-al 2-lea război mondial. Dacă China se decide acum să atace rapid, SUA e „oarbă” şi nu e capabilă să descopere în timp util unde intenţionează să dea China lovitura. China a emis în 2009 un nou concept doctrinar „Blue Water Fleet”, menit să asigure trecerea de la strategia strict de apărare a litoralului, la cea de operare predominantă pe căile îndepărtate de acces, situate la mii de km de China. În aceste condiţii, China poate realiza surprinderea, debarcând şi ocupând orice stat aliat al SUA din zonă.

A. Forţa militară a Chinei

China are 26 de distrugătoare purtătoare de rachete de croazieră, 51 de fregate, 132 de corvete purtătoare de rachete şi 58 de submarine, dintre care 5 sunt cu propulsie nucleară, purtătoare de rachete balistice intercontinentale şi alte 5 de atac, tot nucleare. Este suficient ca China să-şi creeze un cap de pod pe litoral, utilizând cele 83 de nave amfibii de desant, din care 3 nave amfibii mari de asalt din clasa Yuzhao. Transportul la ţărm fiind asigurat de nave pe pernă de aer din clasa Yuyi, care au capacitatea cargo de 60 de tone. Odată realizat acest cap de pod, China (care este pe locul 4 în lume ca număr de nave comerciale) nu mai poate fi oprită să ocupe în întregime statul vizat, întrucât are la dispoziţie 2 milioane de militari şi 1.999 de vase civile de transport pentru trupe şi tehnică de luptă. Compania de stat chineză COSCO (locul 5 în lume) operează 600 de nave din care 160 trans container, 46 de tancuri petroliere şi de gaz lichefiat şi 100 de mineraliere şi de pasageri (cu un deplasament de 20-50.000 tdw).

Pentru protejarea rutei de aprovizionare cu petrol, care porneşte din golful Persic, trece prin oceanul Indian şi ajunge în porturile chinezeşti din Marea Chinei de Sud, prin strâmtoarea Malacca, China şi-a creat un „şirag de perle”, creând, din aproape în aproape, noi avanposturi şi baze de operare militare. O „perlă” debutează prin folosirea unei piste de decolare-aterizare, necesară apărării aeriene a unei baze navale sau a unei forţe maritime expediţionare.

Prima perlă este insula Hainan din Marea Chinei de Sud, unde chinezii au o puternică bază navală a Flotei Sudului. Două din cele cinci submarine nucleare din clasa Jin (Type 094), echipate cu rachete balistice intercontinentale JL-2, îşi au baza la Sanya. Flota Sudului mai are în compunere şi divizia 9 aviaţie chineză, cu 6 baze aeriene, toate pe insula Hainan. A doua piesă a şiragului de perle este insula Woody din arhipelagul Paracel, aflată la 300 km sud-est de insula Hainan administrată de China. În afara portului militar, apărat de instalaţii de rachete anti-navă HY-4, pe această insulă există un aerodrom militar, de pe care operează avioanele multirol Su-30MKK. O infrastructură similară a fost realizată de chinezi în portul de pe insula Sittwe din Birmania (Myanmar), în cel de la Chittagong (al doilea port ca mărime din Bangladesh), în cel de la Gwadar din Pakistan (situat la 50 km de graniţa cu Iranul şi la 250 km de strîmtoarea Hormuz), în cel din Marao de pe insulele Maldive (900 km sud-vest de Sri Lanka), în portul Hambantota din Sri Lanka şi la Dar es Salaam în Tanzania. În toate aceste baze, China şi-a creat depozite de muniţii şi de armament greu. A dislocat câte un batalion din Forţele pentru Operaţiuni speciale, instruiţi pentru lupta de guerrilă urbană, care pot instrui insurgenţi în statele vecine pentru a prelua puterea, după modelul „primăverii arabe” inventat de americani.

Pleiada de sateliţi americani de tip KH, dotaţi cu telescop de înaltă rezoluţie, având diametrul oglinzii de 2,4 m şi cântărind 19,6 t, evoluând pe orbită la 253-528 km altitudine, sunt inutili atâta timp cât suprafaţa lor de căutare nu se restrânge, ca urmare a interceptării de către NSA, a informaţiilor referitoare la coordonatele ţintei. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul sateliţilor Lacrosse/Onyx, destinaţi cercetării radar de pe orbită (la 437 – 447 km altitudine), dotaţi cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i permite să penetreze stratul de nori.

În cel mai scurt timp, SUA este obligată să-şi schimbe strategia, în zona de responsabilitate a Comandamentului militar interarme al zonei Pacific (USPACOM), care se întinde de la coasta de vest a SUA până la cea de est a Asiei, incluzând şi partea estică a oceanului Indian (260 milioane kilometri pătraţi). Aşa cum aminteam într-un material anterior, cercetarea este o formă de asigurare de luptă prin care se depistează amplasarea cu precizie a dispozitivului de luptă inamic, a tipurilor de tehnică de luptă şi a manevrelor în spaţiu şi timp pe care le execută. Prin cercetare, se evită şi surprinderea de către inamic. Plecând de la această definiţie, USPACOM trebuie să-şi creeze o nouă filosofie a cercetării, în ceea ce priveşte spaţiul maritim şi aerian cuprins între Indonezia şi peninsula Coreeană, stabilind sectoarele şi aliniamentele, de unde mişcările flotei şi aviaţiei de luptă chineze pot fi supravegheate şi controlate permanent.

B. Dispozitivul actual al SUA în zona Pacificului

Flota a VII-a americană are dislocat permanent la Yokosuka, Japonia, Grupul de lovire 5 (Task Force 70): portavionul USS George Washington (având la bord 7-8 Escadrile de aviaţie cu 90 de aeronave F-18D, E-2C Awacs, elicoptere, EA/18G de bruiaj), 2 x crucişătoare din clasa Ticonderoga, Escadronul 15 Distrugătoare (7 distrugătoare din clasa Arleigh Burke). Grupul de lovire 15: portavionul USS Ronald Reagan, Escadronul 23 Distrugătoare (6 x distrugătoare din clasa Arleigh Burke, 3 x fregate din clasa Oliver Hazard Perry) este pregătit şi el să se deplaseze de urgenţă în apropiere de China. 4 submarine de atac cu propulsie nucleară, din clasa Los Angeles, aparţinând Escadronului 15 submarine, au fost recent dislocate la baza navală Polaris Point, din Guam. Escadroanele 1, 3 şi 7 cu 18 submarine de atac din clasa Los Angeles şi 3 din clasa Virginia constituie elementul submarin al Flotei a VII-a, cu baza la Pearl Harbor.

PACAF, cu sediul la Pearl Harbor-insula Hickam, Hawaii, este componenta aeriană a Comandamentului militar al zonei Pacific (USPACOM), dispunând de 45.000 militari repartizaţi în 4 divizii aeriene, 9 baze şi 375 aeronave. Un impediment este că la nord de Japonia, în nordul Oceanului Pacific, acţionează puternica flotă rusă a Pacificului şi aviaţia sa de cercetare şi de bombardament strategic, motiv pentru care USPACOM nu poate redistribui în sud forţele şi mijloacele dispuse în Alaska, destinate contracarării Rusiei.

Divizia a 11-a Aeriană a SUA dispusă în Alaska are în compunere regimentul 3 Aviaţie (40 F-22, 5 E-3 Awacs, 24 C-130, 20 C-17) la baza Elmendorf, regimentul 354 Aviaţie (24 F-16 C Agressors şi 10 KC-135R ale Gărzii Naţionale) la baza Eielson, Centrul 611 operaţional aerian şi spaţial Elmendorf cu 17 radare antibalistice, 24 rachete interceptoare antibalistice şi 3 radare de dirijare a aviaţiei.

Un alt impediment este acela că în adâncimea dispozitivului USPACOM, Divizia a 13-a Aeriană este una pentru apărarea locală, compusă din: regimentul 15 Aviaţie (24 F-22 A, 10 KC-135, 9 C-17) la baza Hickam, în insula Oahu, Hawaii, regimentul 36 (fără avioane, baza aeriană Andersen, Guam), Centrul 613 operaţional aerian şi spaţial Pearl Harbor-Hickam. În acest context ar fi fost ideale baza navală Subic Bay şi cea aeriană Clark din Filipine, abandonate de SUA în 1991.

SUB REGIMUL TRAIAN BASESCU,ROMANIA A DEVENIT O COLONIE A BRUXELLES-ULUI,IAR EUROSCEPTICIMUL ROMANILOR A CRESCUT DUPA SALVAREA DE CATRE TRIADA UE A LUI BASESCU CARE A FOST DEMIS DIN IULIE 2012!

7 iul.

Faptul că România nu-şi mai poate controla viitorul şi nu mai are suveranitate economică şi politică este deja arhicunoscut. Într-o ţară în care ambasadorul american poate arunca la coş votul a milioane de cetăţeni, discuţiile despre suveranitatea politică nu mai au rost.

942355_413898322058879_1391858439_n

Acum, rămâne doar consfinţirea în constituţie a unei stări de fapt. Cristian Pârvulescu a explicat pe şleau cum arată viitorul României: „în măsura în care un nou tratat european urmează să fie realizat în perspectiva câtorva ani, probabil după alegerile europene din 2014, s-ar putea să fim nevoiţi să modificăm articolul 1 din Constituţie. Altfel spus, să oferim mai clar elementele de suveranitate Bruxellesului, pentru că în momentul de faţă există doar un articol foarte vag în Constituţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Uniunea Europeană”.

În condiţiile în care teza despre suveranitatea României în cadrul UE şi a „parteneriatului strategic” cu SUA nu mai poate fi apărată, propagandiştii „idealurilor nord-atlantice” încearcă să facă în aşa fel încât poporul să se resemneze şi să accepte statutul de colonie. Până nu demult, argumentul forte al propagandei pro-occidentale era bunăstarea occidentală. Românilor li se propunea un troc: suveranitatea în schimbul banilor europeni. Cu câţiva ani în urmă, Cristian Tudor Popescu i-a urat României să devină „o colonie a unei ţări adevărate”, iar domnii Barroso şi Gitenstein i-au îndeplinit dorinţa. A venit criza economică şi a spulberat iluzia propăşirii veşnice a Occidentului. Acum, mulţi români urmează să facă o descoperire tristă: bunăstarea se termină, iar statutul de colonie rămâne neschimbat. Ba mai mult, idealurile nord-atlantice încep să miroase a cianură de la Roşia Montana, iar petrolul şi gazul nu mai aparţin ţării în subsolul căreia se află. România şi-a vândut libertatea în schimbul unei prosperităţi care se dovedeşte a fi efemeră.

Un ultim argument în susţinerea statutului colonial al României l-am auzit atât de la propagandiştii care se află pe ştatul de plată al partidelor politice din România cât şi de la intelectuali oneşti care s-au rătăcit în meandrele occidentalismului. Acest argument, deseori formulat ca un reproş, se rezumă la o afirmaţie de genul „România este o ţară prea mică pentru a fi independentă. În condiţiile în care Rusia doreşte să colonizeze România, statutul de colonie americană sau europeană este un rău necesar”. Din punct de vedere istoric, este dificil de demonstrat că România din perioada Ceauşescu avea mai puţină suveranitate decât acum. Ambasadorul sovietic nu l-a numit pe Ceauşescu în funcţie, spre deosebire de Gitenstein care l-a uns pe Traian Băsescu la domnie. Dacă Moscova ar fi avut posibilităţi de a bloca unele decizii luate de Ceauşescu (de ex. vizita în Marea Britanie, cochetarea cu SUA şi împrumutul de la FMI), sigur ar fi făcut acest lucru. Faptul că Ceauşescu a putut să facă toate aceste lucruri, extrem de iritante din perspectiva URSS, demonstrează că România de atunci, în ciuda aparenţelor, era o ţară mult mai independentă decât România de astăzi. Mai mult, încercările de a acuza astăzi Rusia de colonizarea României nu pot să provoace decât zâmbet.

Unul dintre aspectele ciudate ale teoriei care susţine că „ţările mici nu pot fi independente” este faptul că nu se i-au în calcul exemple evidente care demonstrează contrariul. Se pare că România este împărţită în două tabere. Euroscepticii nu au încredere în Uniunea Europeană şi prin extensie nu cred în faptul că statutul de colonie occidentală aduce beneficii miraculoase. Românoscepticii nu cred că poporul român poate avea un proiect naţional propriu şi trebuie colonizat de „o ţară adevărată” ca să fie fericit.

Se poate invoca contraexemplul Islandei, unei ţări mult mai mici decât România, dar care a reuşit să reziste la presiunea politicienilor şi bancherilor europeni, inclusiv prin acţiuni foarte dure, ba chiar destul de ostile la adresa Uniunii Europene. De obicei, reacţia la acest argument se înscrie în tiparul „Islanda este o ţară prea mică şi cu o populaţie prea civilizată” şi „este un caz aparte”. Exemplul Elveţiei, la fel, nu este luat în calcul din cauza specificului naţional şi a istoriei deosebite a confederaţiei alpine. Dacă se invocă exemplul Venezuelei, românoscepticii suspină că România nu are suficient petrol pentru a fi o ţară cu adevărat independentă. Dacă se invocă exemplul peruan, românoscepticii spun că România nu este un exportator de metale şi, prin urmare, nu poate fi independentă. Dacă se invocă exemplul Africii de Sud, românoscepticii se văicăresc că România nu a avut norocul să fie o colonie britanică, căci dacă ar fi fost, atunci am fi trăit mai bine acum. În cazul succesului unor ţări precum Malaiezia, Singapore sau chiar Vietnam, se invocă tot felul de scuze ciudate, începând cu poziţia geografică şi terminând cu prezenţa budismului, comunismului sau a unor circumstanţe speciale şi irepetabile. În cazul românoscepticilor, se aplică perfect principiul „cine vrea să facă ceva, găseşte soluţii, iar cine nu vrea, găseşte scuze”.

În următorii ani, vom asista la un conflict dramatic între eurosceptici şi românosceptici. Cei care vor câştiga, vor scrie viitoarea istorie a României, fie ca istoria unei colonii eterne, fie ca istoria unei ţări care măcar încearcă să-şi croiască propriul drum.

THE SATURDAYS – WHAT ABOUT US!

7 iul.

ARIANA GRANDE ft.MAC MILLER – THE WAY!

7 iul.

ROBIN THICKE ft. T.I. &PHARELL WILLIAMS – BLURRED LINES!

7 iul.

%d blogeri au apreciat asta: