Arhiva | 6:26 pm

PREMIERUL FRANTEI JEAN MARK AYRAULT SE VA INTILNI SI CU TRAIAN BASESCU!

10 iul.

Premierul Franţei, Jean-Marc Ayrault, care se va afla joi şi vineri într-o vizită oficială în România, se va întâlni chiar în debutul vizitei cu Traian Băsescu, întrevederea fiind anunţată de Preşedinţie ulterior programului oficialului francez, care iniţial nu cuprindea şi acest punct.

220px-Jean-Marc_Ayrault_-_mars_2012

Primirea oficialului francez la Palatul Cotroceni de către preşedintele Băsescu va avea loc joi după-amiază, la ora 15.00, a anunţat Administraţia Prezidenţială.

În programul iniţial al vizitei nu era cuprinsă întrevederea cu şeful statului la Palatul Cotroceni.

După întâlnirea cu preşedintele Băsescu, Ayrault va fi primit şi la Palatul Victoria, cu ceremonial militar, de către premierul Victor Ponta. Cei doi şefi de guverne vor avea apoi o întrevedere tête-à-tête, urmată de discuţii în cadrul delegaţiilor oficiale.
Totodată, cei doi premieri vor susţine şi o conferinţă de presă comună, urmând ca în cursul serii să participe împreună la inaugurarea noului sediu de pe Aleea Priveghetorilor, din Băneasa, al Liceului Francez „Anna de Noailles”.

În cursul dimineţii de vineri, 12 iulie, cei doi premieri vor face o vizită la Titu, la Centrul Tehnic al Dacia-Renault. Vineri seara, oficialul francez va participa la recepţia de Ziua Naţională a Franţei organizată de Ambasada de la Bucureşti, care a fost devansată în acest an cu ocazia acestei vizite.

Premierul Victor Ponta declara duminică, 7 iulie, că vizita oaspetelui francez este foarte importantă „chiar dacă nu se vede cu preşedintele”.

Ayrault va veni la Bucureşti însoţit de ministrul Agriculturii, Stéphane Le Foll, ministrul Comerţului Exterior, Nicole Bricq, ministrul Mediului, Philippe Martin şi Thierry Repentin, ministru delegat pentru Afaceri Europene.

Premierul Ayrault s-a mai întâlnit în acest an atât cu preşedintele Traian Băsescu, cât şi cu premierul Victor Ponta. Întrevederea cu Băsescu a avut loc la sfârşitul lunii ianuarie, în marja reuniunii UE-CELAC din Chile, iar cea cu Ponta în cadrul vizitei pe care acesta a făcut-o la Paris în februarie, prima sa vizită oficială de la preluarea celui de-al doilea mandat de prim-ministru. Cu acea ocazie, Ponta şi Ayrault au semnat un acord de continuare pentru următorii cinci ani a parteneriatului strategic româno-francez, încheiat în 2008. Documentul reprezintă prelungirea foii de parcurs a Parteneriatului Strategic româno-francez şi vizează colaborarea celor două state în domenii precum cele economic, politic, cultural, social şi european.

PREZUMPTIA DE NEVINOVATIE A ELEVILOR CARE AU DAT BACUL IN 2013,CALCATA IN PICIOARE DE STRUCTURILE SRI+PARCHET.DAR UNDE AU FOST PARINTII CARE SA-I APERE PE COPII?!,DAR ROMANIA NU ESTE GRECIA,NICI SPANIA,NICI GERMANIA,NICI FRANTA,NICI POLONIA,NICI TURCIA,NICI EGIPTUL,NICI PORTUGALIA…..ESTE O COLONIE A UE,A CAREI IMAGINE A FOST SALVATA DE UN PARINTE CARE SI-A APARAT COPILUL ,PE NUME CRISTIAN POPESCU!

10 iul.

Metodologia examenului de bacalaureat interzice accesul în sala de examen a candidaților cu diferite obiecte. Acest fapt este sancționat automat și fără alte verificări cu excluderea candidatului din examen. FACIAS avertizează că se încalcă drepturile omului prin lipsa prezumției de nevinovăție, care se acordă până și celui mai temut infractor în Instanță. FACIAS cere ministrului să le permită elevilor prinși cu diverse obiecte asupra lor, pe care nu le-au folosit, să susțină examenul în sesiunea din toamnă.

61350861

Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotrivă Abuzurilor Statului (FACIAS) a transmis o sesizare în atenția ministrului Educației, Remus Pricopie prin care solicită modificarea prevederilor metodologiei de organizare și desfăƒsurare a examenului de Bacalaureat.

În opinia specialiștilor FACIAS, metodologia încalcă drepturile fundamentale ale omului. „Ύn cazul în care asupra unui elev au fost găƒsite obiecte interzise, dar care în mod concret nu puțeau fi folosite pentru a copia (cazul elevei asupra căreia s-au găƒsit căști cu fir dar făƒrムun dispozitiv la care sムpoatムfi conectate), precum și în cazul în care se face dovadă că aceste mijloace nu puțeau fi întrebuințate în vederea fraudării rezultatelor examenului, se încalcă principiul prezumției de nevinovăție garantat prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de către Constituția României” a precizat directorul executiv FACIAS, Oana Florea.

Elevilor care nu au fraudat examenul să li se permită participarea în toamnă

„În acest sens, dispozițiile metodologiei puse în discuție sunt mai degrabムde naturムa prezuma culpa candidaților, nemaifiind necesară dovedirea acesteia, eludând, astfel, principiul prezumției de nevinovăție. Prin aplicarea acestei norme se ține cont de literă legii, nu și de spiritul ei.” În consecință, FACIAS solicită ministrului Educației să facă o derogare de la această normă și să permită elevilor asupra cărora condițiile de fapt exclud o posibilă fraudare a examenului, sムsustinムexamenul de Bacalaureat în sesiunea din toamnă acestui an. Totodată, FACIAS cere și adoptarea de urgență a unor modificări legislative specifice care să defineascムclar și nemijlocit obligațiile și interdicțiile referitoare la elevii găsiți cu astfel de obiecte asupra lor.

Elevă scoasă din examen pentru niște căști pe care nu le-a folosit

Georgeta Catană, absolventă a Liceului “Dimitrie Bolintineanu” din Capitală, a fost percheziţionată după susţinerea examenului la limba şi literatura română, poliţiştii găsind în buzunarul fetei o pereche de căşti. Deşi acestea nu erau conectate la niciun aparat, ele au reprezentat pentru oamenii legii o dovadă a tentativei de fraudă.

Fata a spuscă îşi doreşte enorm să îşi dea examenul de bacalaureat pentru a putea să se înscrie la Facultatea de Farmacie şi să devină farmacistă, ca mama ei.

CARMACIUL TRAIAN BASESCU SI DOSARUL „FLOTA” FACE PUI IN FAVOAREA ANGELEI MERKEL.ROMANIA SI-A VANDUT PAVILIONUL MARITIM UNOR AFACERISTI GERMANI APROPIATI DE „FRAU-FUHRER”,CARE AU AFACERI IN PARADISUL FISCAL DIN CIPRU!

10 iul.

Fostul director al Autorităţii Navale Române Eugen Olteanu este unul dintre artizanii afacerii prin care România a rămas fără pavilionul maritim naţional. Acesta a fost numit în funcţie de secretarul de stat, Valentin Preda, pe 12 septembrie 2012.

contractul-secret-prin-care-romania-si-a-vandut-pavilionul-maritim-18456536

În aceeaşi zi, Olteanu a semnat un contract de agenţie prin care statul român cedează pavilionul maritim, pentru o perioadă de 30 de ani, firmei Ilvana Holding Limited, înfiinţată cu o lună mai devreme, în Cipru. De la sine putere, după semnarea contractului, Olteanu a decis să-l includă în categoria documentelor secrete. Jurnalul Naţional vă prezintă în exclusivitate câteva dintre condiţiile impuse de firma cipriotă şi acceptate de Olteanu în numele statului român, precum şi anexele contractului.

În preambulul contractului se specifică faptul că Ordonanţa de Guvern 42/1997 a fost actualizată pentru a se înfiinţa “Registrul Internaţional Naval Român”, cu scopul de a determina companiile de transport maritim străine să înmatriculeze nave în România. “Recunoscând lipsa expertizelor, lipsa de experienţă şi logistică corespunzătoare a Autorităţii Navale Române, referitor la atragerea navelor străine în Registru, se intenţionează autorizarea şi acordarea unui mandat special unei organizaţii private calificată din cadrul UE pentru a acţiona în numele ANR în conformitate cu domeniul de aplicare a prezentului Contract şi cu legislaţia aplicabilă”. Pentru a da o formă de legalite contractului se menţionează că “pentru îndeplinirea scopului prezentului contract, la data de 8 august 2012, Autoritatea a iniţiat o procedură de selecţie competitivă şi a selectat un Agent pentru a menţine, a promova şi a tutela Registrul pe o perioadă de 30 de ani. Culmea, agentul în speţă este societatea cipriotă care a fost înfiinţată cu opt zile mai devreme. Totodată, cele două părţi au convenit ca Registrul să fie operaţional cel târziu la 1 ianuarie 2013.

Responsabilitate
La articolul 6.1, Eugen Olteanu recunoaşte în numele autorităţii “faptul că înfiinţarea şi funcţionarea cu succes a registrului şi atractivitatea acestuia într-un mediu internaţional extrem de competitiv se poate realiza numai cu dedicaţie, cooperare şi suport din partea sa”. Pentru a-şi demonstra buna voinţă, ANR trebuie să acorde în mod corespunzător toate aprobările, acordurile, documentaţia şi alt sprijin solicitat de Agent. În acelaşi timp, se mai obligă să protejeze statutul juridic al firmei cipriote “în calitate de titular al drepturilor exclusive ale agentului, în special prin epuizarea oricăror căi de atac şi a altor instrumente în conformitate cu legislaţia relevantă de a opri orice activitate care încalcă sau poate încălca drepturile exclusive ale agentului”. La punctul 6.3. se menţionează că agentul va fi liber să încheie contracte cu clienţii săi şi aceste contracte pot să conţină condiţiile contractuale normale ale agentului, pentru limitarea răspunderii sale juridice.

Câţi bani vor plăti proprietarii de nave?
Armatorii care vor să îşi înscrie navele sub pavilion românesc, administrat de firma Ilvana, vor plăti o taxă de bază de 6.000 euro, plus o taxă variabilă calculată în funcţie de greutatea vasului. Astfel, se va plăti 0,3 euro pe fiecare tonă metrică pentru navele cu greutatea între 1-10000 DWT; 0,2 euro pentru ce fiecare tonă metrică DWT între 10001 şi 30000 DWT; 0,1 euro pentru fiecare tonă metrică DWT peste 30000 DWT. Pentru navele de croazieră există o taxă suplimentară pentru echipaj (CES) care va fi calculată după formula: 35 euro pentru navele cu 50-200 persoane la bord; 30 euro pentru navele cu 200-500 persoane la bord; 25 de euro pentru navele cu 500-1000 de persoane la bord; 20 de euro pentru navele cu 1000-1500 persoane la bord; 15 euro pentru navele cu mai mult de 1500 de persoane la bord.

Cum se împart banii?
Conform contractului, ANR va primi câte 1000 euro pe an pentru fiecare navă înmatriculată în registru, restul banilor vor intra în conturile firmei Ilvana. Dar să nu ne grăbim. ANR va încasa banii doar în momentul în care vor fi înscrise în registru cel puţin 200 de nave. Cel puţin aşa rezultă din anexa contractului, care prevede: “Cota autorităţii va deveni scadentă şi plătibilă în ultima zi lucrătoare a fiecărui an pentru navele înmatriculate efectiv în registru în anul respectiv cu prima plată scadentă şi plătibilă în anul în care numărul de nave înmatriculate în Registru este mai mare de 200 (cota autorităţii va deveni scadentă şi plătibilă, de asemenea pentru primele 200 de nave)”. Totodată, clauza 14.2.2. menţionează că “numărul de nave înregistrate în mod ferm în registru după 3 ani de la începerea operării acestuia este mai mic de 100. Cu toate acestea în cazul în care controlul părţilor este depăşit, din motive politice, tehnice sau din alte motive naţionale sau ale UE, părţile pot fi de acord să prelungească acest termen de la 3 la 4 ani”. Oare în cât timp se vor înregistra 200 de nave, până când ANR să primească primii bani? Mai mult, ANR se obligă să transmită toate subvenţiile, scutirile de taxe şi alt sprijin financiar acordat la nivel naţional sau internaţional în vederea scutirii şi operării unui Registru Naval secundar. Toate acestea vor intra în benficiul şi în conturile Ilvana.

Durata şi rezilierea contractului
Eugen Olteanu a cedat pavilionul maritim românesc pentru o perioadă de 30 de ani, de la data intrării în vigoare a contractului. “Ulterior, durata prezentului contract se va prelungi în mod automat pe perioade succesive de câte 10 ani, cu condiţia ca, totuşi, nici una dintre părţi să nu rezilieze prezentul contract fără un preaviz de 10 ani, pe perioada iniţială şi un preaviz de 5 ani ulterior.” Eugen Olteanu a precizat că nu este nimic ilegal în această afacere, mai ales că a primit neînceperea urmăririi penale de la DNA Constanţa. Însă, decizia procurorilor de la Constanţa a fost contestată de Autoritatea Navală Română.
Cine a primit contractul?

Nişte afacerişti din Germania, care aveau relaţii cu partidul care se află la putere în Germania şi cu doamna Angela Merkel. Aceştia au mai venit în urmă cu doi ani cu un proiect de contract, care fusese făcut de o firmă din Anglia, pentru a primi administrarea pavilionului. Atunci, la Ministerul Transporturilor s-a făcut o comisie şi juriştii au zis că nu se poate renunţa la pavilion maritim pentru că acesta face parte din drepturile suverane ale statului. Numai statul român poate acorda pavilionul românesc pentru că are responsabilităţi şi obligaţii prin toate convenţiile pe care România le-a ratificat la nivel internaţional. Sunt răspunderi mari de tot.

Când aţi aflat de contractul secret?

Eu am fost numit la sfârşitul lui februarie. La începutul lui martie am primit o notificare oficială de la germani. În care îmi cereau să dau mandat la patru cetăţeni germani din firma lor să semneze şi să ştampileze în numele Autorităţii Navale Române, pentru a înmatricula navele sub pavilion românesc. L-am chemat pe domnul Olteanu, care mi-a spus că contractul este secret. Când am citit contractul m-a apucat nebunia. Eu sunt şi profesor universitar, în meseria asta sunt de 33 de ani, am fost comandant de navă, şi armator şi deputat. Cunosc inclusiv cum se fac legile. Am cerut un punct de vedere de la Olteanu, în care mi-a scris nişte bălării. Atunci am dat altui jurist din cadrul instituţiei contractul, care mi-a confirmat suspiciunile.

Care a fost reacţia ministerului?

Am anunţat imediat Ministerul Transporturilor şi am convocat un consiliu de conducere extraordinar. Mi-au spus să mă adresez la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa. Prim procurorul m-a trimis la Direcţia Naţională Anticorupţie Constanţa. După un singur schimb de scrisori, Olteanu a primit neînceperea urmării penale. Dar abuzul în serviciu aşa cum scrie în Codul penal are două aspecte: unul este de perturbare a ordinii instituţiei respective, şi a doua parte este de ordin patrimonial. Procurorul a scris acolo nişte baliverne. Toţi juriştii care au văzut răspunsul de la DNA au început să zâmbească. Imediat după ce a venit NUP am fost revocat, cu toate că domnul ministru mi-a dat dreptate. Contractul de la serviciul juridic a dispărut. Am înţeles că domnul Olteanu l-a luat de acolo. Acum noul director a făcut plângere împotriva acelei rezoluţii.

Ce beneficii are România?

Nu are. Pentru că statul român primeşte pentru o navă 1.000 euro, iar firma primeşte zeci de mii de euro. Cel mai puţin, pentru înmatricularea unei nave se vor plăti 6.000 de euro şi cel mai mult în jur de 40.000. Indiferent de sumă, statul tot 1.000 primeşte. Problema este a responsabilităţii. Dacă se întâmplă ceva cu o navă nu ne mai spală nimeni. Ce ar fi să vedeţi că o navă sub pavilion românesc a poluat sau că a fost implicată în traficul de armament?

Procurorul Boldeanu i-a dat NUP lui Olteanu

Eugen Olteanu (foto) a semnat contractul fără să fie împuternicit de către Consiliul de Conducere al ANR, iar clauzele contractuale sunt abuzive, lipsite de suport legal şi devaforabile statului român, susţin reprezentanţii Autorităţii Navale Române, în plângerea făcută acestuia la Direcţia Naţională Anticorupţie. Procurorul de la DNA Constanţa, Andrei Bodeanu, susţine în rezoluţia prin care a i-a dat lui Olteanu neînceperea urmării penale că: “Exercitarea unei atribuţii de serviciu inexistente în fapt, respectiv încheierea unui contract de genul celui menţionat în absenţa împuternicirii exprese date în condiţiile legii, dă posibilitatea ANR să solicite instanţei competente rezilierea contractului încheiat cu depăşirea puterilor conferite directorului general şi eventual să pretindă despăgubiri pentru daunele suferite”. Întâmplarea face că, pe date de 10 aprilie, Ilvana Holdin Limited a notificat ANR asupra faptului că contractul produce efecte juridice, iar neexecutarea obligaţiilor contractuale de către partea română va atrage răspunderea acesteia.

Cine se ascunde în Cipru?

Potrivit documentelor obţinute de la Registrul Comerţului din Cipru, Ilvana HoldinG Limited a fost constituită prin asocierea a trei firme: Kyros Shipping Gmbh & CO.KG – patronată de avocatul Albrecht Grundermann, Astherm Services Gmbh ­ deţinută de societatea Astherm Vermogens Vertwaltung, care la rândul ei este patronată de Stefan Schmidt Ammon şi Bhe Beteilingungen Gmbh ­ controlată de Thomas Kirch şi Kofler Georg. Thomas Kirk este fiul lui Leo Kirch, fostul proprietar al televiziunii Pro7. În schimb, Kofler Georg este un influent om de afaceri din Germania, implicat în companii de minerit, mass-media şi energie verde. La data de 10 septembrie 2012, managementul firmei Ilvana a fost preluat de Albert Gundermann. Câteva săptămâni mai târziu, în structura managerială a fost cooptat neamţul Bernt Gienskey, considerat “naşul” shippingului din Cipru.
Sursa:jurnalul.ro/

DE ASTAZI,NEW YORK MAGAZIN,NU MAI RECUNOASTE CALITATEA DE PRESEDINTE A LUI TRAIAN BASESCU!

10 iul.

Trimit ataşat prima pagină a ziarului de miercuri, cu rugămintea să citiţi cu atenţie textul de sus.

1373384087prima pagina

În urma cifrelor recensământului, am hotărât să nu mai recunosc, începând cu ediţia de mâine, calitatea de Presedinte al României a cetăţeanului Băsescu Traian, locatarul ilegal de la Cotroceni. Cred că NYM este prima publicaţie care ia această poziţie, iar pozele din dreapta sus şi cuvântul „DEMISIA!” de pe prima pagină vor rămâne acolo până când Băsescu Traian va demisiona, va fi demis sau îşi va încheia mandatul.

Cu bine, Grig Culian

CORNELIU VADIM TUDOR AMENINTAT CU EXCLUDEREA DIN PRM!

10 iul.

Corneliu Vadim Tudor este ameninţat cu excluderea din PRM de către membrii Biroului Permanent al partidului care l-au revocat din funcţia de preşedinte, dacă va organiza un alt congres de alegeri decât cel programat pe 27 iulie, la Alba Iulia.

vadim-tudor-remus-badea

Dumitru Badea, coordonatorul PRM, a declarat pentru AGERPRES, că prin astfel de acţiuni, Corneliu Vadim Tudor ‘se umple de ridicol’.

‘În legătură cu un aşa zis congres pe care ex-preşedintele Corneliu Vadim Tudor vrea să-l organizeze pe 20 iulie, deci cu o săptămână înaintea Congresului extraordinar de la Alba Iulia, în care scop, acum sunt în plină desfăşurare conferinţele judeţene extraordinare care aleg delegaţi în mod statutar, îi rugăm pe toţi membrii de partid, inclusiv pe cei care sunt derutaţi, să nu se lase manipulaţi şi să nu dea curs unei asemenea acţiuni prin care Corneliu Vadim Tudor continuă să se acopere de ridicol. Îl avertizăm pe europarlamentarul PRM Corneliu Vadim Tudor că, în ipoteza în care pune la cale şi forţează organizarea nelegală şi nestatutară a unui aşa zis Congres al PRM la 20 iulie, în Bucureşti, vom fi obligaţi să luăm în discuţie şi să decidem în Biroul Permanent excluderea sa din partid’, a declarat Dumitru Badea.

Liderul PRM Neamţ l-a mai acuzat pe Corneliu Vadim Tudor că a folosit numele preşedintei Tribunalului Bucureşti care i-ar fi spus că îi va da câştig de cauză în instanţă în cazul demiterii sale din funcţia de preşedinte al partidului.

‘Corneliu Vadim Tudor a declarat public că a discutat personal, telefonic, cu doamna Laura Andrei, preşedinta Tribunalului municipiului Bucureşti, care i-a promis că va dispune judecarea în procedură de urgenţă a solicitării pe care a făcut-o privind desfăşurarea nelegală şi nestatutară a lucrărilor Plenarei Consiliului Naţional extraordinar al PRM din 15 iunie, şi l-a asigurat că îi va da câştig de cauză’, a afirmat Dumitru Badea.

Liderul PRM Neamţ este convins de contrariul declaraţiilor lui Corneliu Vadim Tudor dar îi cere preşedintei Tribunalului Bucureşti să confirme sau să infirme existenţa unor astfel de discuţii şi promisiuni.

La iniţiativa lui Dumitru Badea, pe 15 iunie a fost organizată plenara Consiliului Naţional al PRM, care a hotărât revocarea din funcţia de preşedinte a partidului a lui Corneliu Vadim Tudor şi dizolvarea Comitetului Director şi a Biroului Permanent. În cadrul aceleiaşi şedinţe au fost numite noi foruri de conducere interimare, mai puţin preşedintele interimar, preşedintele executiv şi secretarul general. Totodată, Dumitru Badea (PRM Neamţ), Gheorghe Funar (PRM Cluj) şi Ioan Bâldea (PRM Bucureşti) au fost desemnaţi să se ocupe de coordonarea şi pregătirea Congresului Naţional al PRM din 27 iulie în care vor fi alese noile structuri de conducere.

Corneliu Vadim Tudor nu a recunoscut Consiliul Naţional şi a declarat că îi va da în judecată pe cei care au participat şi votat la această şedinţă.

ANDREEA VASS(PAUL),NEPOATA NOMENCLATURISTEI COMUNISTE A LUI DEJ ,GIZELA VASS NU SE DEZMINTE ,CU UN TUPEU OBRAZNIC ACEASTA INDIVIDA HABARNISTA,JIGNESTE UN MODERATOR DE TELEVIZIUNE,PE ANDREEA CRETULESCU!

10 iul.

Andreea Paul a jignit-o pe moderatoarea unei emisiunii la care a fost invitată. Este vorba despre emisiunea ”Realitatea la raport”, moderată de Andreea Creţulescu, pe care prim-vicepreşedinta PDL a trimis-o la psihiatru.

paul-310x174

Andreea VASS (Paul) a luat cuvântul după ce moderatoarea Andreea Crețulescu și senatorul Dumitru Pelican au făcut câteva remarci referitoare la cazul maternității din Giulești, dezbaterea centrându-se pe o ordonanță de urgență despre care democrat-liberala susținea că a fost dată de Ion Bazac, fostul ministru al Sănătății. ”Spre deosebire de alți invitați, eu am decență și pertinență”, a exclamat prim-vicepreședintele PDL, acuzând că este linșată mediatic de emisiunea la care era invitată.

”Tupeu obraznic”, a intervenit senatorul Pelican.

”Am linșat-o mediatic pe Andreea Paul și am manipulat arătând aceste realități”, a spus și moderatoarea, înainte de pauza publicitară. La reluarea dezbaterii, Andreea VASS(Paul) a continuat să afirme că acea ordonanță de urgență a fost semnată de Victor Ponta, în timpul mandatului de la Sănătate a lui Ion Bazac și nu cel a lui Cseke Atilla. Pedelista a reușit astfel să-l scoată din focul dezbaterii pe Emil Boc, premierul acuzat că în timpul mandatului său sistemul de sănătate a devenit foarte deficitar. Andreea Crețulescu a adus-o în discuție pe Monica Macovei, moment în care Andreea Paul Vass a răbufnit.

”Justiția să-și spună cuvântul, nu ne putem substitui lor. Întrebarea este de ce sunt fracturate deciziile la capătul firului”, a spus Paul. ”Aș fi întrebat-o pe doamna Macovei eventual”, a fost replica moderatoarei. ”Da, acum e de vină doamna Macovei. Am înțeles! Bine. Obsesiile personale se rezolvă la psihiatru”, a răspuns prim-vicele PDL.

Conservatorul Dumitru Pelican i s-a adresat apoi Andreei Paul VASS spunându-i că suferă de mania persecuției. ”Cred că e bine să vă cereți scuze. Mă simt jenat de o afirmație pe care ați făcut-o față de moderatoarea acestei emisiuni (…) Cred că uneori e bine să luăm un distonocalm când mergem într-o emisiune”.

”Mă pot plânge CNA-ului că Andreea Paul m-a jignit?”, a conchis retoric Andreea Crețulescu.

PREMIERUL VICTOR PONTA ATAC DUR LA TRIADA BASESCU-UDREA-BOC CARE AU APROBAT PPP PRIVIND AGENTIA NATIONALA DE CADASTRU FACUTA DE REGIMUL PEDELIST!

10 iul.

Premierul Victor Ponta a declarat marţi seară că memorandumul privind aprobarea oportunităţii de demarare a proiectului de parteneriat public-privat privind Agenţia Naţională de Cadastru pe care PDL şi preşedintele Traian Băsescu l-au criticat a fost iniţiat de fostul ministru Elena Udrea şi aprobat de Guvernul Boc.

1346085028udrea

„Am văzut că cei de la PDL şi preşedintele (n.r.- Traian Băsescu) au spus că cei de la USL vor să fure cadastrul şi să-l privatizeze. Nu vrem. Citesc aici memorandum privind aprobarea oportunităţii de demarare a proiectului de parteneriat public-privat privind Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, la asta se referea PDL că vrem să furăm în parteneriat, însă s-ar putea să aveţi o surpriză, memorandumul este iniţiat de către doamna ministru Elena Udrea. Cred că preşedintele dacă ştia nu mai critica acest document. Este semnat de Emil Boc. Deci e ca la povestea aia, la fel de penibilă, când domnul Boc zicea că am mărit preţul la gaze şi a apărut memorandumul că l-a mărit el”, a spus Ponta la România Tv.
El a adăugat că memorandumul respectiv a fost aprobat în şedinţa Guvernului din 25 ianuarie 2012. „E un lucru bun ce a vrut să facă doamna Udrea, îl facem noi acum, n-au fost ei în stare să-l facă, şi anume în zona rurală unde oamenii nu au bani să-şi facă cadastru am pus în programul 2014-2020 500 de milioane de euro pentru ca să cadastrăm practic tot teritoriul rural, iar în zona urbană, acolo unde sunt alte venituri şi în general e vorba de firme de investiţii imobiliare, într-un parteneriat, nu se privatizează, ci vine o firmă privată, prin licitaţie publică, face cadastru acolo unde nu s-a făcut şi din taxa pe care o încasează statul o parte plăteşte datoria la firma respectivă. Deci era o idee bună ce a avut doamna Udrea, o facem acum mai bine pentru că o facem prin licitaţie, prin procedură deschisă”, a mai explicat premierul.

PREMIERUL FRANCEZ JEAN-MARK AYRAULT VA EFECTUA O VIZITA OFICIALA LA BUCURESTI JOI SI VINERI UNDE SE VA INTILNI CU PREMIERUL PONTA!

10 iul.

Premierul francez Jean-Marc Ayrault este aşteptat joi şi vineri în România pentru a reafirma diferitele dimensiuni şi perspective ale parteneriatului strategic dintre Paris şi Bucureşti, relaţiile dintre cele două ţări nelimitându-se la chestiunea romilor, potrivit anturajului prim-ministrului francez, relatează marţi AFP.

07091814-1763337373

Relaţiile dintre Franţa şi România au avut parte de turbulenţe, în special în vara lui 2010, prin politica de expulzare a romilor spre ţara lor de origine, politică dusă de fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, notează agenţia franceză.

În cadrul acestei vizite va fi vorba despre „reafirmarea tuturor elementelor parteneriatului franco-român”, semnat în 2008, dar care a fost prelungit în februarie şi care stabileşte direcţia pentru perioada 2013-2018, dar şi de a arăta că relaţiile franco-române nu se rezumă la chestiunea romilor”, a precizat anturajul premierului francez.

Se va insista în special asupra importanţei schimburilor economice şi comerciale cu această ţară din Balcani, care s-au ridicat anul trecut la 6,25 miliarde de euro, Franţa fiind al treilea partener comercial al României, după Germania şi Italia, subliniază AFP. Potrivit Băncii Naţionale a României, Franţa este al patrulea investitor extern.

Jean-Marc Ayrault va fi însoţit de patru miniştri: Stéphane Le Foll (Agricultură), Nicole Bricq (Comerţ Exterior), Philippe Martin (Ecologie) şi Thierry Repentin, ministru delegat pentru Afaceri Europene.

În ceea ce priveşte romii, un dosar care bântuie relaţiile bilaterale de mai mulţi ani, guvernul francez recunoaşte că „această chestiune nu a fost reglată”, dar salută „schimbarea majoră” reprezentată de faptul că Bucureştiul îşi recunoaşte „responsabilităţile în integrarea romilor” în România, adaugă France Presse.

Semn al legăturilor culturale vechi dintre Franţa şi România, o ţară unde francofonia rămâne extrem de dinamică, Jean-Marc Ayrault va inaugura joi liceul francez ‘Anna de Noailles’ din Bucureşti (după numele unei romanciere franceze de origine greco-română).

Jean-Marc Ayrault va vizita vineri centrul tehnic şi de testare al Dacia, filială a Renault, de la Titu, în sudul ţării, mai notează agenţia franceză.

SANTANA ft.CHAD KROEGER – INTO THE NIGHT!

10 iul.

NICOLE CHERRY – MEMORIES!

10 iul.

ROXETTE – LISTEN TO YOUR HEART!

10 iul.

ROBERT PALMER – SIMPLY IRRESISTIBLE!

10 iul.

BEYONCE & SHAKIRA – BEAUTIFUL LIAR!

10 iul.

„MASCARADA DEMOCRATIEI” IN ROMANIA: SISTEMUL POLITIC ESTE SFASIAT DE LUPTA INTRE TABARA”SISTEM „(A LUI BASESCU) SI TABARA „RENEGATILOR”(A LUI CRIN ANTONESCU)!”

10 iul.

Privit din exterior, sistemul politic din România pare a fi un melanj infernal din grupuri de interese, servicii secrete care s-au penetrat reciproc şi au penetrat adânc atât sfera economică cât şi partidele politice, organizaţii cu caracter ocult şi agenţi de influenţă ai puterilor străine.

4romania-flag2

Pentru liniştea cetăţeanului de rând a fost creat un sistem care mimează o organizare democratică a societăţii, toate grupurile de interese fiind forţate de circumstanţe sau raţiuni utilitare să aibă grijă de aparenţe, indiferent de intensitatea bătăliilor din interiorul sistemului. Colegii noştri din Occident au o denumire specială pentru o astfel de structură societală: „Mascarada”. Se pare că am ajuns în faza în care sistemul „Mascaradei” începe să dea semne de dezintegrare, iar protagoniştii şi-au dat jos măştile.

Lupta relativ deschisă dintre două coaliţii largi din cadrul serviciilor secrete a căpătat intensitate în vara anului trecut în contextul referendumului. La momentul publicării în presă a interceptărilor telefonice ale preşedintelui Băsescu şi ale lui Sorin Blejnar a devenit clar că o parte din servicii l-a trădat pe Băsescu şi a intrat în conflict deschis cu acea parte a sistemului care i-a rămas fidelă. Al doilea incident major al luptei din interiorul serviciilor a fost linşajul deputatului Stan şi votul parlamentului care l-a salvat de arest, în ciuda ordinelor clare venite de la conducerea PSD care dorea ca Stan să ajungă după gratii. Acum, am ajuns la al treilea incident major, în care bătălia se dă pentru discreditarea patronului RTV Sebastian Ghiţă, aceste acţiunii fiind un răspuns la campania mediatică pornită de RTV împotriva lui Crin Antonescu.

Acest „război civil” din interiorul serviciilor nu poate fi „tradus” cu exactitate în termeni politici, în sensul că acest conflict nu reflectă conflictul aparent dintre USL şi preşedintele Băsescu. Demonstraţie: în cazul deputatului Stan, atât Traian Băsescu cât şi Victor Ponta şi-au dorit arestarea lui Stan. Conflictul nu poate fi interpretat nici ca o dispută pe filiera SIE-SRI. Formal, atât deputatul Stan (în virtutea funcţiei pe care o ocupa în comisia SRI de la Parlament) cât şi Sebastian Ghiţă fac parte din „zona SRI”, dar este clar că se află în tabere diferite.

Situaţia „de pe front” este fluidă, dar până acum poate fi constatată existenţa următoarelor părţi beligerante.

Tabăra „Sistem” este formată din acele structuri şi persoane care se simt confortabil în actuala configuraţie a paralelogramelor de forţă şi doresc conservarea stării existente. O listă (deloc exhaustivă) a celor care fac parte din această tabără l-ar include pe Traian Băsescu (şi camarila), grupul Udrea din PDL, grupurile oligarhilor portocalii („drumari”, „băieţii deştepţi” etc), părţi din SIE şi SRI, STS, Victor Ponta (grupul Sârbu din PSD), grupul Tăriceanu din PNL, o grupare media cu RTV în calitate de „vârf de lance” etc.

Tabăra „Renegaţilor” este formată din cei care au fost daţi la o parte în procesul împărţirii principalelor fluxuri financiare şi elementelor-cheie a puterii politice. O listă (deloc exhaustivă) de participanţi ar include „garda veche” din SRI (cei care comunicau prin intermediul lui Ion Stan), grupul „Antenelor” (cu Voiculescu în rol de joker din cauza vulnerabilităţilor juridice), o parte din grupurile oligarhice (Ioan Niculae etc.), grupul Antonescu din PNL, o parte din PSD (oponenţii lui Ponta), o serie de „mamuţi din media” (Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu etc). Ambele liste sunt inexacte şi fluide, mai ales în condiţiile în care trădările se ţin lanţ şi sunt un lucru cotidian.

Este clar că se încearcă interpretarea conflictului din interiorul serviciilor secrete (implicit a clasei politice) într-o cheie geopolitică, care presupune căutarea intensă a celor care „s-au vândut Moscovei” şi „au trădat calea europeană”. Această încercare este firească, dar în cazul dat conjunctura geopolitică joacă un rol neobişnuit în contextul declanşării războiului civil în interiorul sistemului de conducere a României. De obicei, asemenea conflicte izbucnesc atunci când un teritoriu devine centrul atenţiei a mai multor forţe geopolitice care intră într-un conflict pentru obţinerea controlului. Pentru cineva care nu a văzut alte situaţii, aceasta este unica explicaţie plauzibilă, însă ceea ce se întâmplă în România (de altfel ca şi alte câteva state din Europa de Est) nu seamănă cu un conflict clasic dintre două Mari Puteri de genul conflictelor pentru controlul ţărilor din Africa sau America de Sud din secolul trecut. Situaţia seamănă mai mult cu ceea ce se întâmpla în fostele republici sovietice atunci când elitele locale au simţit slăbiciunea centrului de comandă şi control de Moscova. Obedienţii de odinioară au început să se sfâşie între ei ca nişte câini de luptă care au rămas fără stăpân şi lesă. Retragerea SUA din Europa de Est şi concentrarea asupra problemelor din zona Asia-Pacific (situaţia economică îi permite Washingtonului să se concentreze doar asupra unui singur teatru de operaţiuni) devine din ce în ce mai evidentă şi coincide în mod vizibil cu schimbarea cadrelor în diplomaţia, serviciile secrete şi armata americană. Recent am asistat la o situaţie destul de comică în care presa de la Bucureşti s-a repezit să obţină de la Ambasada SUA asigurări în privinţa continuării planurilor de amplasarea a scutului antibalistic la Deveselu, fără a înţelege că până la momentul anulării definitive şi oficiale a planului, atât însărcinatul cu afaceri de la Bucureşti cât şi funcţionarii din Departamentul de Stat sunt obligaţi prin fişa postului să spună că planurile oficiale sunt în vigoare. Raportului Curţii de Conturi al Congresului SUA şi raportul Academiei de Ştiinţe a SUA care arată inutilitatea şi ineficienţa amplasării scutului în Europa de Est dau o direcţie clară în vor evolua lucrurile.

Însăşi posibilitatea unui război pe faţă dintre două coaliţii largi în interiorul serviciilor secrete, implicit în interiorul clasei politice, demonstrează faptul că Washingtonul nu mai are posibilitatea (sau dorinţa) de a interveni hotărât în vederea disciplinării vasalilor. Probabil, intervenţia din această vară a fost ultimul moment în care „aripa dură” de la Washington în persoana secretarului de stat Clinton a putut interveni brutal în situaţia politică de la Bucureşti. Posibilităţile de intervenţie încă există, dar sunt din ce în ce mai reduse, iar cei din interiorul sistemului politic se simt lăsaţi fără supraveghere, fiind imediat tentaţi să interpreteze această situaţie ca o posibilitate pentru a declanşa o bătălie pentru lichidarea concurenţilor.

Pentru cetăţeanul de rând, această situaţie va genera o posibilitate inedită de a afla măcar o parte din adevărul despre modul real în care este condusă şi controlată ţara în care trăieşte, ambele tabere aflate în războiul civil al serviciilor fiind interesate de discreditarea oponenţilor. Rezultatul cel mai important şi inevitabil al acestei confruntări va fi distrugerea totală şi iremediabilă a încrederii populare în sistemul politic şi în structurile statului, ceea ce va face imposibilă continuarea „Mascaradei” pentru câştigători, oricare ar fi ei.

DEUTSCHE WELLE SI OLIGARHIA GRUPATA IN SPATELE LUI „FRAU -FUHRER”ANGELA MERKEL DESPRE „COLONIA „ROMANIA CONDUSA DE SLUGOIUL TRAIAN BASESCU!

10 iul.

Deutsche Welle, în care se reiterează că „România ar putea ajunge să fie condusă de un parlament absolutist, dotat cu o majoritate aptă să schimbe constituţia, agreată şi alcătuită după bunul plac al Vocii Rusiei şi Antenei 3”.

hitler-Merkel

deutsche-welle-romania.jpg.1000x297x1

„Aşadar, mai pe româneşte, nu faceţi pe poliţiştii cu România, domnilor de la „Deutsche Welle”! Deşi postul dvs. de radio se numeşte „Deutsche Welle” nu sunteţi vocea întregii Germanii, ci a unei oligarhii grupate în spatele bustului generos al „frau-fuhrer” Angela Merkel. Această oligarhie care conduce Germania îl sprijină susţinut pe Băsescu şi camarila sa pentru a rămâne neclintiţi în fruntea României. Întrebarea este: de ce nemţii, cunoscuţi drept oameni pragmatici şi dintr-o bucată, sprijină asemenea lichele în fruntea unei ţări care face totuşi parte dintr-o uniune al cărei motor pretind că sunt? Pot oare, ca oameni ai cuvântului dat, să coopereze cu nişte indivizi făţarnici, care mint aşa cum respiră? Iată că pot, pentru că: 1) Tocmai pragmatismul face ca ei să susţină această clică în fruntea României, întrucât astfel această ţară contribuie la bugetul UE, dar nu primeşte nimic în schimb; 2) Nemţii nu cooperează, ci dau directive acestor slugoi. Iar pentru restul românilor toarnă generos aceeaşi gargară cu „democraţia”, cu”instituţiile statului de drept” şi cu”valorile occidentale”.
Au „prins şpilul” că făţărnicia se poartă şi aduce foloase; articolul în limba română din „Deutsche Welle” numit „Colonia România” musteşte de făţărnicie de la cap până la coadă. Şi de ranchiună, întrucât nemţii nu pot să uite că românii le-au „tras clapa” în cel de-al doilea război mondial. De aceea ei vor ca românii să se uite numai către Occident şi să-l venereze; o dată ca să le facă numai vidanjare şi salahorie, apoi ca aceştia să nu vadă cum Germania, pentru a-şi făuri prosperitatea, a demarat o colaborare de anvergură cu Federaţia Rusă, materializată mai ales prin North Stream, devenit funcţional. Probabil voiau să dirijeze publicul român pe făgaşul apusean cu fraze stupide ca: „Va ajunge România realmente să fie condusă integral de la pupitrul unui parlament absolutist, dotat cu o majoritate aptă să schimbe constituţia, agreată şi alcătuită după bunul plac al Vocii Rusiei şi al Antenei 3?”

Însă, cum subtilitatea le lipseşte aproape cu desăvârşire, au reuşit să irite Rusia, deocamdată la nivel de luptă pe tărâm jurnalistic; articolul „Deutsche Welle atacă Vocea Rusiei” scris de Valentin Mândrăşescu este o reacţie promptă şi firească. Însă nemţii trebuie să fie extrem de prudenţi de acum încolo, întrucât ruşii n-au uitat făţărnicia de după acordul sovieto-german din 1939…

În cele ce urmează, să parcurgem succint articolul cu pricina, intitulat „Colonia România” publicat, repet, pe site-ul în limba română al DW (vezi Colonia România).

Aşadar, autorul se întreabă: „Sunt românii independenţi cu adevărat? Şi dacă sunt, îşi vor putea păstra ei oare independenţa după alegerile de la 9 decembrie 2012?” Răspunsul este: nu, românii nu mai sunt independenţi. S-a văzut clar în această vară la referendum: voinţa populară, exprimată prin vot, a fost aruncată la gunoi prin dictatul de la Bruxelles, Berlin, Washington. Următoarea întrebare: „Ce înseamnă orientarea României spre Vest?” nu poate avea decât următorul răspuns: înseamnă jefuirea avuţiei naţionale, distrugerea cu bună ştiinţă a industriei, agriculturii, infrastructurii, pauperizarea populaţiei României, transformarea acesteia în mână de lucru ieftină, care poate călători liber prin Europa numai pentru a slugări pe salarii modeste şi fără forme legale occidentalilor înstăriţi.

Următoarea frază: „Nenumăratelor atacuri anti-occidentale din ultimele luni ale „patrioţilor” de serviciu din subordinea tripletei Ponta-Antonescu-Voiculescu, forţele grupate în ARD n-au reuşit să le opună mai nimic, dacă facem abstracţie de rateul ecoului legionaroid al invocării versurilor lui Radu Gyr”. Gata, ne-am dat seama: oftaţi plini de nostalgie după legionarii lui Corneliu Zelea Codreanu! Este lucru ştiut: acesta a declarat că într-atât crede în victoria Germaniei, încât preferă să se prăbuşească tot neamul împreună cu Axa Berlin-Roma. Nu trebuie să oftaţi după ce a fost odată: mai sunt unii, pe la tabloidul „România Liberă”, care susţin că Băsescu trebuie să modifice votul popular, în caz că naţiunea „derapează” de la Axa Washington-Londra-Bucureşti. Cam mulţi obsedaţi de axe imaginare…

Însă DW îşi dă arama pe faţă în cele ce urmează: „Dimpotrivă, criza financiară şi economică confruntând zona euro şi soluţiile propuse de germani întru aplanarea ei au scos în evidenţă că parte din elitele europene năzuiesc chiar la o integrare accelerată şi prin urmare la o reducere notabilă, pe viitor, a suveranităţii statelor membre ale UE”. I-auzi, se naşte AL PATRULEA REICH? Iată cum fundamentează această teorie, drăguţii de ei: „Fiindcă, din unghiul acestor elite, Bătrânul Continent nu va putea face faţă rigorilor economico-financiare ale globalizării dacă nu-şi va oferi crearea Statelor Unite ale Europei. În acest scop li se cere statelor naţionale să renunţe la bună parte din independenţa lor, care, în interesul tuturor părţilor membre ale acestui tot numit Comunitate, se vede transferată autorităţilor de la Bruxelles”. Bine că o spuneţi deschis şi pe faţă!

Dar despre România ca parte a noului conglomerat ce spune DW? Cam asta: „Pe de altă parte, este perfect adevărat că România este o ţară cu o economie şi o forţă armată slabe, lipsită de suficiente resurse şi de tradiţii de rezistenţă. Anemia ţării îi amplifică vulnerabilitatea şi sporeşte poftele hrăpăreţe ale celor ce vor să pună mâna pe puţinul pe care-l are. La fel de adevărat este că occidentul a investit masiv în România şi doreşte să-şi protejeze investiţiile”. La ordinul cui au acţionat toţi guvernanţii din 1990 încoace când au distrus economia naţională, când au redus forţele armate la dimensiuni caricaturale? Cum a investit masiv occidentul în România? Nu cumva prin preluarea, la preţ de nimic, a numeroase active în România? După care a urmat distrugerea fizică a numeroase capacităţi productive, numai pentru a pune mâna pe terenurile aferente? Iar ca să arate ca au făcut şi investiţii reale, au însăilat ici-colo câteva făbricuţe, care reprezintă doar o fărâmă din industria românească din 1989! Poate că mai mult a investit Occidentul în zona speculaţiilor financiare, care ştim deja ce impact negativ au asupra oricărei economii!

După care DW ne arată ce perspective minunate ne aşteaptă pe noi, cetăţenii prin adoptarea „mult-hulitului capitalism”. Ni se spune despre domnia legii, de câştigarea unor drepturi fundamentale… vrăjeala de rigoare, până la următoarea frază: „Societăţi deschise, în care cetăţenii se feresc să fure şi-şi investesc în schimb banii, energiile creatoare şi puterea de muncă doar în măsura în care li se recunosc şi li se respectă realmente drepturile”. Cum poate fi o societate deschisa, când oamenilor li se recunosc şi li se respectă drepturile după o anume măsură? Adică aşa a hotărât cineva acolo, sus, ca unii să fie favorizaţi şi alţii să fie paria?

Aici am vrut să ajung: de ce acest sistem de „valori democratice” este pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă?

Daca tot se vorbeşte despre drepturi fundamentale, întreb: de ce nu există pentru toţi oamenii dreptul de a se afirma, de a porni în viaţă cu şanse egale, diferenţierea urmând a fi făcută doar de efortul individual, de munca şi de instruirea fiecărui individ? Când dreptul la afirmare este dat numai de averea personală şi a familiei, când cretinii cu bani mulţi se ridică, dobândind putere şi influenţă, în ciuda faptului că nu ştiu nici să se iscălească, toată această propagandă occidentală este ca un imens balon de săpun care, odată spart, lasă vederii toate zoaiele lumii reale clădită după capriciile „zeului ban”!

Nu sunt un pro-occidental sau pro-american. Pentru simplul motiv că nu sunt primit în acest sistem. Pur şi simplu nu am dreptul de a mă afirma, de a folosi experienţa de o viaţă, de a trăi decent, eu şi familia mea. Nu am măcar dreptul la o slujbă decentă. De ce? Pentru faptul că am peste 50 ani, că m-am format ca om în perioada socialistă, că am obiceiul să gândesc analitic, nefiind un individ „profilat” care să întrebe şi când are voie la WC. Iar ca mine sunt mulţi. Iar noi nu dorim o asemenea integrare a ţării noastre. Dorim ca România să aibă lideri puternici, cu personalitate, nu nişte „yesmeni” cu spinările încovoiate în faţa celor mari. Dorim ca România să facă alianţe şi legături bilaterale în toată lumea, acolo unde interesele o cer. Pentru că numai aşa putem avea o economie sănătoasă, care să permită un bun nivel de trai. Pentru că trebuie să renunţăm la mentalitatea de slugi. Dacă ne vom purta ca oameni liberi, vom fi trataţi ca oameni liberi!”

Sunt românii independenţi cu adevărat? Şi dacă sunt, îşi vor putea păstra ei oare independenţa după alegerile de la 9 decembrie 2012? Ce înseamnă orientarea României spre Vest?

Nenumăratelor atacuri anti-occidentale din ultimele luni ale „patrioţilor” de serviciu din subordinea tripletei Ponta-Antonescu-Voiculescu, forţele grupate în ARD n-au reuşit să le opună mai nimic, dacă facem abstracţie de rateul ecoului legionaroid al invocării versurilor lui Radu Gyr. Şi de efortul moral lăudabil al Monicăi Macovei.

Dar campioana credibilităţii româneşti pare uneori mai solitară decât un alergător de cursă lungă. Nimic nu i-a evidenţiat mai clar singurătatea decât vetoul cu care granzii partidului ei s-au opus unora din verdictele de integritate pronunţate de şefa Comisiei de Etică a ARD.

Dincolo de impotenţa forţelor de centru-dreapta, care par să se fi declarat învinse încă înainte de a se ciocni cu adversarul, frapează la actuala confruntare electorală românească stridenţele ultranaţionaliste ale becalizatului şi voiculizatului USL.

Cuplate cu enormul interes faţă de evoluţia Bucureştilor, unul de o intensitate fără precedent, manifestat în ultimele luni atât la Moscova şi Vocea Rusiei, pe de o parte, cât şi la Bruxelles ori Berlin, pe de alta, aceste stridenţe evidenţiază miza reală a alegerilor româneşti.

Alegeri care, ca niciodată din 1990 încoace ar putea, după cum cred unii în România, să determine în buzunarul cui anume ar urma să intre „colonia” România după data de 9 decembrie 2012.

În legătură cu aceste alegeri se pun câteva întrebări presante. Va ajunge România realmente să fie condusă integral de la pupitrul unui parlament absolutist, dotat cu o majoritate aptă să schimbe constituţia, agreată şi alcătuită după bunul plac al Vocii Rusiei şi al Antenei 3? Cât de rapid se va transforma ţara într-o republică bananieră? Cât de grabnic se va desăvârşi opera de destructurare a statului de drept românesc iniţiată în timpul puciului parlamentar din vara acestui an?

În fapt, unica dezbatere substanţială prilejuită de actuala campanie electorală a avut loc în cuprinsul restrânsei prese independente româneşti. În România Liberă, Dan Cristian Turturică s-a întrebat în context, „cu cine va vota oare Gazprom la scrutinul românesc de la 9 decembrie?”.

Pentru că dacă, după această dată, vor veni la putere, la Bucureşti, „acei politicieni care, enervaţi de susţinerea pe care europenii şi americanii o acordă instituţiilor ce încearcă să le blocheze afacerile corupte, propagă deja un virulent discurs antioccidental combinat cu răspunsuri galeşe la avansurile Moscovei, s-ar putea ca foarte curând toate proiectele care ne-ar putea reduce dependenţa de gazele ruseşti să fie trase pe linie moartă. Sau încetinite până la punctul în care nu ar mai constitui o ameninţare pentru supremaţia Gazprom”, scrie editorialistului României Libere.

Luciditatea sa merită elogiată. Nu mai puţin remarcabilă este, de regulă, sagacitatea lui Andrei Cornea. Care, în paginile Revistei 22 a publicat un editorial memorabil. Înverşunatul partizan al democraţiei şi adversar al maşinăriei propagandistice puse pe picioare de Voiculescu îşi surprinde cititorii bătând brusc în toba Antenelor. Potrivit agitpropului marca Felix, Antonescu et eiusdaem farinae România ar fi, chipurile, o colonie. În speţă una, la alegere, a UE, a NATO, a Germaniei şi a occidentului. Or, într-un mod cu totul aiuritor, Cornea se afirmă şi el gata să admită că ar fi „ceva adevărat în teza statutului de colonie al României”.

Într-o succintă incursiune istorică Andrei Cornea aminteşte de lungul şir al puterilor cărora ţara s-a văzut nevoită să li se supună din 1859 încoace, de la turci, ruşi, sovietici până la „tutela marilor puteri, Franţa şi Germania”. Publicistul român nu trece sub tăcere „uriaşele diferenţe legale, militare şi politice” între apartenenţa României la UE şi NATO, pe de o parte, şi cea la Tratatul de la Varşovia şi CAER impusă Bucureştilor după ocupaţia sovietică.

Dar tot el şterge apoi într-o oarecare măsură aceste diferenţe în articolul său. Care, cu o combinaţie unică de pragmatism şi fatalism tipic dâmboviţean, susţine că o „ţară relativ mică” precum România, fără „prea mari resurse”, fără „o tradiţie a rezistenţei îndârjite”…şi „slabă din punct de vedere economic şi militar” nici nu ar putea altfel decât să fie supusă celor mari şi tari. Altfel spus, orice ar face, România nici n-ar putea scăpa în veci pururi de soarta ei tristă de colonie.

În acest context, autorul articolului citat îşi pune toate nădejdile în voinţa occidentului de a nu accepta ieşirea României din zona de influenţă apuseană. Oarecari speranţe mai investeşte Cornea şi într-o prezumtivă capacitate a premierului plagiator, Ponta, de a învăţa din propriile greşeli şi de a se disocia, „sub presiunea externă”, de radicalii şi de puşcăriabilii din jurul unui Antonescu ori Dragnea. „Scăparea”, cu alte cuvinte, rezidă, potrivit publicistului de la „22”, în faptul că miza alegerilor nu e doar „…naţională, ci şi geopolitică”.

Or, acest punct de vedere şchioapătă rău. Nu pentru că România ar fi vreun model de independenţă. Ci pentru că în lumea globalizată nu mai există independenţe, ci doar interdependenţe. Iar acestea cresc exponenţial când o ţară îşi asumă coaliţii. Nici o ţară a Uniunii Europene şi de altfel nici un stat care este membru al vreunei alianţe nu se poate bucura de o suveranitate absolută.

Dimpotrivă, criza financiară şi economică confruntând zona euro şi soluţiile propuse de germani întru aplanarea ei au scos în evidenţă că parte din elitele europene năzuiesc chiar la o integrare accelerată şi prin urmare la o reducere notabilă, pe viitor, a suveranităţii statelor membre ale UE.

Fiindcă, din unghiul acestor elite, Bătrânul Continent nu va putea face faţă rigorilor economico-financiare ale globalizării dacă nu-şi va oferi crearea Statelor Unite ale Europei. În acest scop li se cere statelor naţionale să renunţe la bună parte din independenţa lor, care, în interesul tuturor părţilor membre ale acestui tot numit Comunitate, se vede transferată autorităţilor de la Bruxelles.

Pe de altă parte, este perfect adevărat că România este o ţară cu o economie şi o forţă armată slabe, lipsită de suficiente resurse şi de tradiţii de rezistenţă. Anemia ţării îi amplifică vulnerabilitatea şi sporeşte poftele hrăpăreţe ale celor ce vor să pună mâna pe puţinul pe care-l are. La fel de adevărat este că occidentul a investit masiv în România şi doreşte să-şi protejeze investiţiile.

Dar problema independenţei nu se mai pune de mult în termenii naţionalişti de secol XIX pe care-i utilizează propagandiştii din mass-media voiculesciano-rtvr-istă, ori chiar unii publicişti ai presei româneşti cu opţiuni democratice şi pro-occidentale. America e în mâna manipulărilor valutare ale Chinei. Beijingul a început să înghită Grecia şi parte a industriei constructoare de maşini germane. Rusia cumpără Ciprul bucată cu bucată. Emiratele Arabe achiziţionează hălcile cele mai savuroase ale Franţei.

Independenţa autentică nu mai este demult, dacă a fost vreodată, una a ţărilor şi colectivităţilor majoritare, ci ţine esenţialmente de amplitudinea şi calitatea libertăţii cetăţenilor şi, prin urmare, de independenţa veritabilă a instituţiilor statelor lor de drept.

În chestiune e, înainte de orice, puterea indivizilor, a cetăţenilor unui stat luaţi individual, de a rezista celor aflaţi la cârma ţării, de a-şi reclama şi impune drepturile, ori de câte ori s-ar vedea ele încălcate.

Din acest punct de vedere a vorbi despre „diferenţe”, fie şi „uriaşe”, între UE şi NATO, pe de o parte, şi URSS, Tratatul de la Varşovia şi CAER pe de alta echivalează cu distorsionarea realităţilor. Disjuncţia dintre Moscova de atunci şi Bruxelles-ul de azi e radicală. Ea ţine de valorile divergente ale acelor sisteme de alianţe.

Spre deosebire de cele colectiviste şi antiliberale impuse de varii oligarhii moscovite cu forţa tancurilor sau, mai nou, cu a preţului exorbitant pentru gazul metan, cele occidentale au propus întotdeauna aderenţa la drepturi şi libertăţi individuale şi la societăţi deschise. Pentru ele opţiunea, incompatibilă cu orice formă de totalitarism, în favoarea democraţiei, a domniei legii şi a unui sistem de piaţă liberă e una constitutivă.

Apartenenţa la UE şi NATO înseamnă, e adevărat, şi acceptarea mult hulitului capitalism. Dar mai înseamnă totodată şi domnia legii pentru toţi şi nu doar pentru unii, precum şi înzestrarea oamenilor din ţările lor membre cu libertăţi şi drepturi civile fundamentale, libertăţi şi drepturi de care înainte de aderarea la NATO şi UE românii nu s-au putut bucura nicicând.

În plus, domnia legii, justiţia independentă şi corolarul lor, în speţă învestirea cu putere autentică a cetăţeanului, care ţin de esenţa valorilor apusene constituie şi baza prosperităţii societăţilor moderne. Societăţi deschise, în care cetăţenii se feresc să fure şi-şi investesc în schimb banii, energiile creatoare şi puterea de muncă doar în măsura în care li se recunosc şi li se respectă realmente drepturile.

Încât suveranitatea României nu este, la urma urmei, altceva decât independenţa indivizilor, a cetăţenilor ei, nu e decât libertatea românilor luaţi individual, nu e decât caracterul funcţional al instituţiilor statului lor de drept, care le asigură şi garantează drepturile. Cele la care, în vară, au atentat liderii USL când au încercat să pulverizeze separaţia dintre puteri.

Aşa văzute lucrurile, interesul occidentului pentru România nu ar putea dăinui defel dacă românii aleg ei înşişi să iasă din comunitatea valorilor euro-atlantice. Spre deosebire de fluctuaţiile de capital, care se deplasează în funcţie de posibilităţile sale de a creşte, investiţiile strategice sunt condiţionate de încredere. De o încredere ce depinde esenţialmente de apartenenţa la un set de valori comune şi de hotărârea de a le apăra. În numele acestor valori presa occidentală şi, în siajul ei, cancelariile apusene au intervenit în vară întru anularea derapajului prin care USL a început să transforme România din stat de drept în viitoare colonie.

Dar la marginea sistemelor de alianţă occidentală arde. Pe alocuri focul arde aprig. Altundeva pârjolul e mocnit. La graniţele siriene flăcările stau să cuprindă Turcia şi Libanul. Filiala palestiniană a Frăţiilor Musulmane a incendiat Gaza. Iar salafiştii şi aliaţii lor din Al Quaida au aprins fitilul butoiului cu pulbere din Mali şi Magreb. În răstimp, din Cipru şi Grecia şi până în România şi Ungaria, periferia Uniunii Europene continuă perceptibil să gliseze spre Rusia, ultranaţionalism şi extremism.

În aceste condiţii nu e deloc sigur că democraţiile occidentale nu vor hotărî la un moment dat că a sosit vremea unei ample reevaluări. Şi poate a unei scurtări salvatoare a propriilor linii de comunicaţii prin eliminarea din clasă a copiilor excesiv de turbulenţi. Încât democraţia va conta net mai mult decât banii UE la alegerile din decembrie. Miza scrutinului e mai mare decât pare.

%d blogeri au apreciat: