Arhiva | 5:39 pm

FILMUL FUGII LUI OMAR HAYSSAM SUB”OBLADUIREA PROFESORULUI”BASESCU,SUBIECT DE LAUDA PENTRU TRAIAN BASESCU LA CONFERINTA DE PRESA DE LA ORELE17,00!,DOSARUL OMAR HAYSSAM ESTE SECRETIZAT PENTRU 50 DE ANI!

19 iul.

După cum a relatat corespondentul în Kabul al agenţiei Reuters pe Twitter, preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, este mort. Însă nu există nicio confirmare oficială a acestei ştiri, nici măcar din tabăra opoziţiei siriene.

Ambasada Siriei la Moscova a negat informaţiile legate de moartea lui Assad. „Informaţiile sunt false”, a declarat Ambasada.

1012310_526810107368656_1783495197_n

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea jurnaliştilor Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci şi Ovidiu Ohanesian, la Bagdad, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.

La aproape un an si o luna de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Motivul: teroristul ar fi fost bolnav şi operat de cancer. Intervenţia chirurgicală a fost realizată de profesorul Mircea Beuran, şeful Clinicii de chirurgie 2 de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Ulterior, la sfârşitul lunii iunie 2006, Hayssam a fugit din România, se pare la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor de servicii de informatii române, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş.

După ce a părăsit ţara, Hayssam şi-a sunat procurorul

Mai multe convorbiri telefonice dintre procurorul de caz Ciprian Nastasiu şi sirianul Omar Hayssam, înregistrate de Serviciul Român de Informaţii, au fost declasificate şi folosite în procesul armatorului Mustafa Tartoussi, cel care l-ar fi ajutat pe sirian să părăsească România la bordul navei sale. Înterceptările au fost realizate în perioada 14 august -18 septembrie 2006.

În notele aflate la dosar, procurorul Nastasiu are apelativul „Nic”, aşa cum prefera să i se adreseze Omar Hayssam.

În paragrafe din convorbiri în care subiectul principal este fuga lui Hayssam din România, sirianul este notat cu „H”.

H: Da. Că spune că am fugit. Eu am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat, aranjat. N-am plecat nici în cutie, nici cioban, nici…
Nic: Dar, apropo, cu ce aţi plecat?
H: Am plecat bine, ca un domn îmbrăcat la costum. Atuncea…nici în maşină de corp diplomatic, nici…
Nic: Pe calea aerului.
Nic: Dar eu eram convins că aţi plecat ca un domn şi nu v-aţi dus cu berbecuţii. (râsete)”, se arată transcrierea SRI.

Hayssam susţine la telefon că a fost monitorizat permanent şi că cei care îl urmăreau erau „din interior”, nu din „exterior”.

H: Afară nu îi intersesează. Vă garantez eu. Nici cât negru sub unghie.
H: Aţi citit nu? Că am fost urmărit, supravegheat până pe 7 iulie?
Nic: Păi de cine?
H: De… n-a declarat SRI-ul că m-a urmărit până pe 7 iulie?
Nic: Asta nu ştiam. Adică… şi ei spuneau că nu v-au urmărit.
H: Minte cu neruşinare.
Nic: Deci v-au urmărit băieţii?
H: Bineînţeles. Erau ei de la antitero.
Nic: De la antitero?
H: Da
Nic: Şi în momentul în care… ei v-au lăsat să plecaţi ca un domn.
H: Nu, nu. Asta nu vă pot spune acum. O să spun când trebuie. Asta nu.
Nic: Dar măcar puteţi să-mi spuneţi cu ce aţi… pe aer, pe mare, pe teren, pe terestru, pe fluvial?
H: Cu ce am plecat? Cu avionul. Am plecat cu aerul!
Nic: Civil sau militar? Dar spuneti-mi cum aţi ieşit atunci?
H: Pe aeroport. Pe aeroport.
Nic: Care ?
H: Henri Coandă. Cu avionul.
Nic: Civil sau militar?
H: Asta vreau să vorbim între patru ochi.
Nic: hayssam
H: Paşaport românesc
Nic: Nu era de dincolo?
H: România scrie pe coperta lui.
Nic: Ce culoare are?
H: Culoare românească avea.
Nic: Filajul îl ştiaţi, îl ştiaţi dinainte?
H: Dar era cu mine, domnule Nic.
Nic: Păi cu ce aţi plecat până la urmă?
H: Am plecat cu paşaport românesc valabil. Cu poza mea şi cu alt nume.
Nic: Cu alt nume, nu s-a uitat nimeni la ea?
H: Poza mea, cu alt nume şi cu alt look.
Nic: Alt look? V-aţi pus perucă, ce v-aţi pus? V-aţi lăsat barbă? V-aţi făcut şeic sau ce?
H: Haideţi, haideţi că v-am spus cam multe. Şeic nu puteam să mă fac cu paşaport românesc. (…)”.

Nastasiu a fost sancţionat după care şi-a dat demisia

La scurt timp, procurorul de caz Ciprian Nastasiu a fost sancţionat disciplinar de CSM. Acestuia i s-a dat, vreme de trei luni, un salariu diminuat cu 15% pentru că procurorul ar fi intervenit ilegal pentru soluţionarea unor cereri în instanţă şi s-ar fi amestecat în activitatea unui alt magistrat. În acelaşi timp, Nastasiu se făcea vinovat de nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă.

În 2008 magistratul a decis să-şi dea demisia din magistratură pentru ca în noiembrie 2009 să susţină că în fuga lui Omar Hayssam din România au fost implicaţi şi un grup de intervenţie american, care a acţionat prin Ministerul Afacerilor de Externe, dar şi avocatul Mott Tzivin.

„Eu am considerat – după ce a fugit Hayssam, şi după ce am ieşit eu din sistem şi am avut acces şi la alte documente, nu din România – că a fost vorba şi de o intervenţie a unui lobby străin. Este vorba de intervenţia unui grup privat din SUA, care a acţionat prin MAE, şi de acel avocat Mott Tzivin, care a avut acces la Hayssam în trei rânduri, acces de care eu n-am ştiut”, a declarat Ciprian Nastasiu, cu ocazia lansării cărţii „Predarea României”, volum ce conţine mărturii ale fostului anchetator privind cazurile Hayssam şi privatizările unor societăţi româneşti.

Întrebat care ar fi fost interesul în compromiterea sa, Nastasiu a arătat că el a fost cel care a cerut revocarea mandatului lui Omar Hayssam.

„Pentru că am fost cel care a participat în instanţă şi am solicitat revocarea, mi-am asumat public o poziţie şi o răspundere în acest dosar. Atunci, eram ţapul ispăşitor perfect, m-am oferit pe tavă: eu sunt cel care am participat, eu am solicitat, atunci construcţia lor a fost simplă. În acel caz lucram împreună cu ofiţerii SRI şi cu cei de la poliţie pentru documentarea unui dosar de trafic de armament, fiind Omar Hayssam sursa care oferea informaţiile, iar pe de altă parte altcineva şi-a făcut treaba. A fost ca la traficul de armament – un capac. Deci, sub noi cineva a lucrat în permamenţă”, a declarat fostul anchetator DIICOT.

Citeşte mai multe:

Răpirea din Irak: Cinci ani de mistere

Răpirea celor trei jurnalişti români la Bagdad, în 2005, a ţinut cu sufletul la gură o ţară întreagă. Mai apoi, drama ziariştilor s-a pierdut în spatele unui val de speculaţii şi jocuri politice. La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”), au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului.

Cum a reuşit statul român să-i elibereze pe cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005
Măsurile luate de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti şi a însoţitorului lor, Muhammad Munaf, după ce au fost răpiţi în Irak, în 2005, de o grupare necunoscută, au dat roade după două luni, timp în care cei patru au fost ţinuţi ostatici.

Hayssam i-a trimis pe ziaristi la moarte pentru 25.000 tone de zahar

Omar Hayssam a dezvaluit in fata magistratilor Curtii de Apel Bucuresti dedesubturile rapirii celor 3 jurnalisti. Sirianul a spus ca, la baza acestei plecari, s-au aflat relatiile de afaceri pe care le

Cum au fost achitaţi complicii la fuga lui Omar Hayssam
SRI a reconstituit întregul traseu până în Siria al teroristului condamnat în România, stabilind la nivel de minut fiecare pas al său şi al celor care l-au ajutat să fugă. Judecătorii însă nu au luat în seamă în raportul SRI.

Omar Hayssam nu a fugit: „A avut un zbor confortabil“

Avocaţii sirianului nu au negat faptele de terorism ale clientului lor, dar au încercat să-i obţină o pedeapsă pentru o banală trecere frauduloasă a frontierei.

Omar Hayssam, liber în Siria. Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, a afirmat în 2010: Hayssam va fi extrădat în România după ce-şi va ispăşi pedeapsa din Siria
Autorităţile siriene ar trebui să-l pună în libertate astăzi pe Omar Hayssam, condamnat în ţara natală pentru subminarea puterii de stat. Omar Hayssam urmează să fie eliberat după patru ani petrecuţi în Penitenciarul nr. 1 din Siria, acolo unde se află încarcerat din ianuarie 2008.

MINISTRUL DE EXTERNE SERGHEI LAVROV IL ACUZA PE TRAIAN BASESCU DE IMIXTIUNE IN PROBLEMELE INTERNE ALE RUSIEI!

19 iul.

Ministerul de Externe al Rusiei, condus de Serghei Lavrov, îl acuză pe Traian Băsescu de faptul că a lansat atacuri incorecte și lipsite de temei prin afirmațiile sale despre Transnistria.

??????????????????????????

Potrivit agențiilor de presă din Rusia, ITAR-TASS și RIA Novosti, MAE rus este surprins de opiniile exprimate de Traian Băsescu în interviul acordat postului de radio România Liberă, cu privire la diferendul transnistrean și relațiile Rusiei cu Republica Moldova.

”Traian Băsescu a pus sub semnul întrebării îndeosebi sinceritatea reprezentanţilor oficiali ruşi, care pledează în favoarea unei soluţii durabile şi viabile la conflictul transnistrean”, a declarat Maria Zaharova, directorul adjunct al Departamentului Informație și Presă din cadrul MAE rus, într-un interviu.

”Considerăm astfel de atacuri incorecte şi lipsite de temei. Poziţia Rusiei este consecventă şi binecunoscută. Noi vom continua cu bună-credinţă, imparţial şi transparent să ne îndeplinim misiunea de mediator în procesul de negocieri dintre Chişinău şi Tiraspol şi de garant al viitoarelor acorduri pe care ar urma să le încheie părţile pentru rezolvarea conflictului”, a continuat oficialul.

MAE rus: Țara noastră respectă suveranitatea Republicii Moldova

”Rusia pledează pentru elaborarea unui statut special, fiabil, garantat pentru Transnistria în componenţa Republicii Moldova, cu respectarea integrităţii ei teritoriale şi a suveranităţii de stat”, a subliniat Zaharova. Diplomatul a subliniat că ”principiul neamestecului în afacerile interne rămâne o piatra de temelie în relaţiile dintre Rusia şi Republica Moldova”.

Moscova se bazează ferm ”pe evoluţia proceselor politice din Republica Moldova, în continuare fără presiuni din afară, în baza principiilor democratice, armoniei interetnice şi a unei politici externe echilibrate”, a mai spus ea, citată de Agerpres.

Declarațiile lui Băsescu, notă discordantă cu vizita lui Titus Corlățean la Moscova

Ministrul de Externe Titus Corlățean a avut recent o întrevedere cu omologul său rus, Serghei Lavrov, încheiată, potrivit spuselor ambelor părți, cu rezultate foarte bune. Cei doi șefi de diplomație au convenit să fie valorificate mai intesn posibilitățile pe care le oferă tratatul ”Privind relaţiile de prietenie şi cooperare între Federaţia Rusă şi România”, semnat acum 10 ani.

”Din păcate, în tot acest timp, documentul a rămas în rezerva de cooperare ruso-română, dar acum au început să se dezvolte premisele pentru depăşirea stagnării în relaţiile bilaterale”, a mai spus Maria Zarahova, concluzionând că Moscova porneşte de la ideea că ”şi conducerea României aspiră la realizarea acestor posibilităţi”.

EX- PRESEDINTELE BASESCU S-A INTILNIT CU DELEGATIA FMI,UNDE L-O LAUDAT PE BOC SI L-O CRITICAT PE PONTA!

19 iul.

Noul acord cu FMI trebuie să creeze României condiţii de acces în zona euro, consideră ex-preşedintele Traian Băsescu, care a făcut această declaraţie în timpul întâlnirii pe care a avur-o vineri cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional.

dKiZm4dOfA1_1L

„Trebuie să ne propunem ca acest nou acord pentru următorii doi ani să ne creeze condiţii de acces în zona euro. România nu este foarte departe de cele cinci criterii necesare, dar marea noastră problemă este legată de competitivitatea sectorului de stat. Am văzut ţări care au intrat în zona euro doar pe baza criteriilor de la Maastricht şi au fost apoi împinse în criză din cauza lipsei de competitivitate”, a spus Băsescu.

Preşedintele este de părere că unul dintre principalele obiective ale noului acord este continuarea consolidării macroeconomice a României.

„Convingerea mea este că, deşi România este reechilibrată macroeconomic, urmare a măsurilor din 2010, aceste echilibre încă sunt fragile. De aceea cred că unul dintre principalele obiective ale noului acord ar trebui să fie continuarea consolidării macroeconomice. Fără acest element nu putem previziona o creştere durabilă şi continuă, fără sincope”, a precizat Băsescu.

„Reformele structurale sau aplicarea legii noi a salarizării, care e tot o reformă structurală, sau restructurarea companiilor de stat trebuie să fie o altă prioritate a noului acord”, a continuat preşedintele.

Traian Băsescu le-a declarat reprezentanţilor FMI că „în lumea politică se vorbeşte despre o nouă lege a salarizării”, în condiţiile în care „noi avem o lege a salarizării care nu este încă pusă în aplicare şi care a fost lucrată timp de doi ani cu Banca Mondială”.

De asemenea, Băsescu a declarat că este fundamental pentru România să se creeze cât mai multe locuri de muncă.

„Un ultim aspect este crearea de locuri de muncă, fundamentală pentru noi. Aici avem ca resursă fondurile europene. Va trebui să negociem cu dumneavoastră un fond de garanţii guvernamentale mai ridicat, pentru a putea da garanţii băncilor să finanţeze IMM-urile. Altfel, băncile nu au niciun fel de disponibilitate să finaţeze economia în momentul de faţă”, a încheiat preşedintele.

EX-PRESEDINTELE BASESCU SUSTINE „FAMILIILE”DE LA COTROCENI!

19 iul.

La Cotroceni se lucrează în familie.Pe lângă ex-preşedintele Traian Băsescu şi-au găsit rostul mai multe cupluri, care îşi rotunjesc veniturile familiale din salariile de bugetari. Fie că s-au cunoscut la serviciu, fie că au ajuns pe parcurs să lucreze în aceeaşi instituţie, familiile de la Cotroceni fac carieră în cuplu.

Gmnn9mBcXqJ_1L

Administraţia Prezidenţială seamnă cu o mare familie la stat, plătită din bani publici. Mai multe cupluri, soţ şi soţie, şi-au găsit rostul pe lângă preşedintele Traian Băsescu. Familia Nove lucrează în cadrul administraţiei prezidenţiale încă din 2007. Ambii soţi au început de la stadiul de expert şi au evoluat profesional până la stadiul de Consilier Superior. Şi veniturile familiei au crescut în timp. Dacă în 2007 soţii Nove câştigau aproximativ 30 000 de lei pe an, în 2012 câştigurile celor doi au ajuns la 50 000 de lei.

Şi familia Iriza trăieşte din salariul de la Cotroceni. Soţul, Iriza Ştefan este consilier juridic şi câştigă circa 30 000 de lei pe an. Soţia sa, Iriza Mihaela este şi ea, angajată, asemenea soţului, de ani buni, în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. Deşi este consilier, aceasta nu are completată nicio declaraţie de avere şi se regăseşte doar în declaraţiile soţului.

Într-o situaţie asemănătoare este şi familia Ciubuc. Elena Ciubuc este şef de serviciu, în timp ce soţul, Mihai Ciubuc, este referent. Ultima declaraţie de avere a sa datează din iunie 2007, în timp ce, în prezenta declaraţie de avere a soţiei, apare ca angajat al administraţiei prezidenţiale.

Dascălu Ilona şi Dascălu Eduard au şi ei ani buni de când lucrează pentru preşedintele româniei, ani în care au avansat de la 30 000 de lei pe an, la aproximativ 60 000 de lei.

VOCEA RUSIEI IL DESFIINTEAZA PE EX-PRESEDINTELE BASESCU SI CAMARILA PORTOCALIE!

19 iul.

Atacurile la adresa postului de radio au devenit deja o tradiţie. Printre criticii activităţii desfăşurate de Vocea Rusiei se numără Traian Băsescu, George Maior, Iulian Chifu, Dan Dungaciu, Vladimir Tismăneanu, Valer Marian şi un număr de ziarişti „portocalii”.

kollaj_beses22.jpg.1000x297x1

În cadrul unui interviu recent, preşedintele României a catalogat activitatea postului de radio Vocea Rusiei drept „propagandă agresivă care nu întotdeauna corespunde poziţiei oficiale a Moscovei”. Este interesant că declaraţiile lui Băsescu au multe în comun cu declaraţiile consilierului prezidenţial Iulian Chifu care ne-a acuzat pe 30 decembrie 2012 de „ingerinţe” şi „imixtiuni” în afacerile interne ale României, precizând: „s-a depăşit grav măsura şi cred că responsabilii postului şi autorităţile de la Moscova trebuie să realizeze acest lucru”.

Dacă spunem lucrurilor pe nume, se vede clar că declaraţiile oficialilor români au scopul de a-i motiva pe decidenţii de la Moscova să „tragă de mânecă” echipa de la Vocea Rusiei pentru a nu strica relaţiile cu echipa de la Cotroceni. Pentru a pune punct în problema „trasului de mânecă”, Vocea Rusiei s-a adresat lui Andrei Maslov, director al Departamentului Europa 4 (Balcani) al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse. În cadrul interviului acordat postului nostru de radio, el a răspuns la următoarea întrebare:

Vocea Rusiei: Înainte de vizita în Republica Moldova, preşedintele Băsescu a acordat un interviu în care, printre altele, a menţionat că Vocea Rusiei face „propagandă agresivă” în privinţa României. Puteţi comenta această declaraţie?

Andrei Maslov: Nu avem vreo preocupare în această privinţă.

Avem un răspuns direct la o întrebare directă. Concluziile pot fi lăsate la latitudinea cititorilor. Totodată, probabil este necesar să facem o scurtă prezentare a organizaţiei media Vocea Rusiei pentru a explica ce reprezintă, ce ştie şi ce poate cel mai „bătrân” dintre posturile internaţionale de radio.

Postul de radio Vocea Rusiei a fost înfiinţat în 1929 sub numele Radio Moscova. Omologii noştri din Occident, BBC şi Vocea Americii au apărut mai târziu, în 1932 şi 1936. În perioada Războiului Rece, Vocea Rusiei a fost „prima linie de reacţie” la evenimentele internaţionale şi a jucat un rol important în bătăliile informaţionale din acea perioadă. În cadrul Crizei din Caraibe, pe 28 octombrie 1962, liderul sovietic Nichita Hruşciov a transmis live prin intermediul postului nostru de radio mesaje preşedintelui american Kennedy.

Vocea Rusiei întotdeauna a avut un stil editorial incisiv şi a fost organizaţia în care au activat analişti geopolitici de top care au avut posibilitatea de a lua decizii operative în privinţa reacţiilor la diverse evenimente internaţionale. Cel mai cunoscut reprezentant al instituţiei, decanul de vârstă şi o legendă vie a mass-media din Federaţia Rusă este Valentin Zorin. Puţini jurnalişti sau analişti politici au avut posibilitatea să stea de vorbă tête-à-tête cu Henry Kissinger sau Richard Nixon nu pentru un interviu, ci pentru discuţii referitoare la contextul geopolitic global. Valentin Zorin este un expert în domeniul relaţiilor cu SUA şi în această calitate el a fost prezent în cadrul delegaţiilor oficiale sovietice la negocierile purtate de liderii sovietici cu omologii americani. El este unicul jurnalist rus care a primit o scrisoare de felicitare de la Kremlin în care, la textul protocolar, preşedintele a adăugat cu pixul următoarea frază: „Întotdeauna v-am urmărit cu mare interes şi satisfacţie. Aproape tot şi aproape întotdeauna a fost strălucit şi talentat. Succes! Putin”

Pe parcursul existenţei postului, Vocea Rusiei a fost o rampă de lansare pentru specialişti care au fost cooptaţi de alte instituţii, dar care au rămas necunoscuţi publicului larg. Există însă o excepţie de la această regulă. Evgheni Primakov, primul director al SVR, ex-ministru al afacerilor externe şi ex-premier al Federaţiei Ruse şi-a început cariera la Vocea Rusiei în care a activat în calitate de corespondent, redactor-şef adjunct şi coordonator al Direcţiei Orientul Apropiat.

Vocea Rusiei a lucrat şi lucrează în continuare în baza unei politici editoriale independente şi a promovării intereselor Federaţiei Ruse în spaţiul informaţional. Este firesc să fie aşa şi cititorii noştri au suficientă inteligenţă pentru a înţelege că nu există organizaţii media care să nu aibă o agendă proprie. Poveştile despre „prezentarea neutră” sunt pentru oameni cu inteligenţă substandard. Peste 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu în vara 2012 au avut posibilitatea să vadă adevărata faţă a organizaţiilor media din Occident care se pretind obiective şi echidistante. Pentru orice om inteligent, mitul referitor la obiectivitatea şi neutralitatea inerentă a surselor precum Deutsche Welle sau New York Times a fost spulberat.

Vocea Rusiei promovează interesele Rusiei. Este ceva firesc. Este nefiresc atunci când preşedintele României promovează interesele unei companii canadiene (afacerea Roşia Montana) sau companiei austriece OMV.

Noi oferim cititorilor noştri posibilitatea de a privi lumea prin prisma unor idei şi unor valori care nu se regăsesc în presa occidentală şi publicul nostru apreciază această posibilitate.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE PUBLICA A ADMINSTRATIEI PREZIDENTIALE:OMAR HAYSSAM „COSMARUL „LUI BASESCU A FOST ADUS IN TARA!

19 iul.

Omar Hayssam adus în România . El a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru implicare în răpirea celor trei jurnalişti români la Bagdad.

1374210397072763772_omar

Fuga lui din ţară a determinat la acea vreme demisiile şefilor serviciilor de informaţii, dar şi a procurorului general al României. Pe sfârșit de al II-lea mandat… Traian Băsescu dă o lovitură mediatică care il baga la „apa”. Purtătorul de cuvânt al președintelui României, domnul Bogdan Oprea, face următoarea declarație de presă:

– „În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak stabilită de instanţele româneşti este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, mulţumeşte instituţiilor şi ofiţerilor implicaţi în această amplă operaţiune, care, timp de mai bine de 5 ani, au urmărit cu tenacitate să-l aducă în ţară pe domnul Omar Hayssam pentru ispăşirea pedepsei.”.

Departamentul de Comunicare Publică
19 Iulie 2013

REMEMBER.RAPIREA JURNALISTILOR ROMANI DIN IRAK SI COSMARUL HAYSSAM,PENTRU „PROFESORUL” BASESCU CARE I-A DAT AVEREA ACESTUIA SA O”ADMINISTREZE”PREA-CINSTITUL DOCTOR YASIN!

19 iul.

Trei jurnalişti români, Marie Jeanne Ion , redactor-şef adjunct la Prima TV, cameramanul Sorin Dumitru Mişcoci, de la acelaşi post de televiziune, şi Eduard Ovidiu Ohanesian , reporter la cotidianul România Liberă, au fost daţi dispăruţi în seara zilei de 28 martie 2005 la Bagdad, împreună cu însoţitorul lor, Mohammad Munaf, cetăţean american de origine irakiană. Ei se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian şi cu noul preşedinte al Irakului, informează Agerpres .

1374217765rapi

După sesizarea Ministerului Afacerilor Externe privind posibila răpire a ziariştilor, MAE, împreună cu principalele servicii de informaţii ale României, a alcătuit o celulă de criză pentru gestionarea situaţiei.

La întoarcerea din vizitele în Irak şi Afganistan, la 29 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu a declarat că se caută soluţii pentru rezolvarea situaţiei. El a convocat Grupul operativ constituit la Palatul Cotroceni, aflat sub coordonarea sa.

În seara aceleiaşi zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam, şef al grupului de firme ‘Manhattan’ din Bucureşti, a anunţat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare: câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru, potrivit afirmaţiilor prezentate de presa centrală.

Cum a fugit Omar Hayssam din România.

Omul de afaceri sirian a fost reţinut preventiv, la 5 aprilie 2005, de procurorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în ceea ce priveşte afacerea ‘Volvo Truck’. La 20 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a anunţat începerea urmăririi penale în cazul său.

Primele imagini cu jurnaliştii români, alături de ghidul lor, au fost difuzate de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar în seara celei de-a treia zi de la dispariţie, la 30 martie 2005. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declaraţie în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor. Conducerea postului de televiziune a cerut la 31 martie 2005, printr-un comunicat, eliberarea imediată şi necondiţionată a celor trei jurnalişti români şi a însoţitorului lor irakiano-american, fiind pentru prima oară când Al Jazeera face un asemenea gest în cazul unor răpiri.

Un al doilea set de imagini a fost difuzat la 1 aprilie 2005 de agenţia de presă Reuters. În fotografii apar numai cei trei jurnalişti, care se identifică ţinând în mână paşapoartele şi legitimaţiile de presă, fără ghidul lor, Mohammad Munaf.

Pentru prima dată de la izbucnirea crizei ziariştilor români, preşedintele Traian Băsescu a oferit detalii despre situaţia acestora la 12 aprilie 2005. Şeful statului a declarat, la Radio Mix FM, că autorităţile române sunt în legătură cu gruparea care-i deţine pe cei trei jurnalişti şi a subliniat că procesul de eliberare este dificil şi va mai dura.

Pe parcursul crizei, presa a lansat diferite scenarii şi zvonuri privind numele grupării care i-a răpit pe jurnalişti, implicarea unor persoane de origine arabă în răpire, precum şi despre eliberarea lor. Acestea au fost dezminţite de fiecare dată de autorităţi.

Situaţia jurnaliştilor răpiţi în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie 2005, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceştia. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităţilor române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariştii vor fi ucişi. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori de la 28 martie 2005 şi al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariţie. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnalişti încătuşaţi, separat de ghidul lor, şi el cu cătuşe la mâini.

Marie Jeanne Ion face un apel către Guvernul şi Preşedinţia României şi cheamă la manifestaţii pentru eliberarea lor pentru a face presiuni asupra autorităţilor privind retragerea trupelor militare din Irak. Într-un mesaj separat, Mohammad Munaf face un apel către preşedintele american George W. Bush să intervină pentru eliberarea sa. Este pentru prima dată de la dispariţie când răpitorii se identifică: în imagini apare numele grupării ‘Brigăzile lui Mu’adh Bin Jebel’.

La 26 aprilie 2005 s-a ajuns într-un al doilea moment critic, când postul Al Jazeera a difuzat imagini şocante cu cei patru ostatici: Sorin Mişcoci este îmbrăcat în haine portocalii, ceea ce înseamnă – potrivit cazurilor precedente de răpiri – că a fost desemnat să fie executat, iar Ovidiu Ohanesian este ras în cap; Mohammad Munaf apare separat, fiind şi el îmbrăcat în portocaliu. Înaintea difuzării imaginilor, redacţia Prima TV a primit o înregistrare audio cu cei trei ziarişti care apelează la poporul român să facă presiuni asupra oficialilor pentru a retrage trupele din Irak.

La data de 4 mai 2005, preşedintele Traian Băsescu a precizat că negocierile cu răpitorii decurg foarte greu, după instalarea noului guvern democratic în Irak. O ultimă intervenţie a preşedintelui a avut loc pe 19 mai 2005, când şeful statului a declarat într-o emisiune televizată că în cazul jurnaliştilor răpiţi ‘orice este posibil’, ‘de la o soluţionare pozitivă totală la o soluţionare parţială’, şi menţionează posibilitatea unor execuţii.

Pe parcursul crizei, liderii Alianţei PNL-PD şi UDMR au recomandat prudenţă şi reţinere în declaraţii cu privire la criza ostaticilor din Irak. PSD şi PRM s-au pronunţat în favoarea discutării unui calendar al retragerii trupelor româneşti din Irak, aprobat de Parlament. PUR a anunţat că va propune Coaliţiei de guvernământ retragerea imediată a trupelor din Irak. Totodată, liderul PUR Dan Voiculescu a afirmat, la 24 aprilie 2005, că este dispus să se pună ‘gaj’ în schimbul eliberării celor trei tineri jurnalişti români.

Din seara în care a fost transmis primul ultimatum, rudele celor răpiţi în Irak, alături de ziarişti de la ‘Prima TV’ şi ‘România Liberă’, s-au adunat în faţa Palatului Cotroceni şi au început să manifesteze în tăcere pentru eliberarea acestora.

Cea mai amplă manifestare de solidaritate faţă de ziariştii captivi în Irak a început la 24 aprilie 2005, la Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară. Sute de persoane s-au aflat în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu a expus atunci, pe clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti, un afiş de mari dimensiuni cu imaginile celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, precum şi a jurnalistei franceze Florence Aubenas, dispărută din ianuarie 2005 în Irak. O mobilizare fără precedent a mai multor reprezentanţi din presa europeană în campania privind eliberarea jurnaliştilor a avut loc la 5 mai 2005, când 198 de instituţii media din toată Europa au lansat un apel la adresa statelor membre ale UE privind intensificarea demersurilor pentru eliberarea ostaticilor din Irak.

Criza ostaticilor din Irak a luat sfârşit la 22 mai 2005, când Administraţia Prezidenţială a anunţat că ‘cei trei cetăţeni români – Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Eduard Ohanesian – şi cetăţeanul american de origine irakiană Mohammad Munaf se află, începând cu ora 13,44, sub controlul autorităţilor române’.

În prima sa declaraţie de presă de după eliberarea ostaticilor din Irak, pe care a făcut-o la 22 mai 2005, preşedintele României, Traian Băsescu, a mulţumit familiilor acestora, jurnaliştilor, comentatorilor, serviciilor secrete de informaţii străine şi române, precum şi autorităţilor americane din Irak, comunităţii arabe din ţară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operaţiunea de eliberare a ziariştilor a fost executată sută la sută de serviciile de informaţii ale statului român, ‘într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia de Informaţii a Armatei’. Şeful statului a menţionat că statul român nu şi-a negociat nici politica externă şi nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliştilor. Totodată, Traian Băsescu a făcut un apel la presa română să manifeste reţinere în zilele următoare în cazul celor trei jurnalişti eliberaţi după aproape două luni.

În seara aceleiaşi zile, postul Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video în care apar cei patru ostatici şi unul dintre răpitori, care anunţă, în limba arabă, că îi eliberează pe prizonieri în urma apelurilor şeicului saudit Salman Fahd al’Oda şi ale Comunităţii arabe şi islamice din România.

După 55 de zile de captivitate în Irak, ziariştii români au fost aduşi în ţară la data de 23 mai 2005.

––

Numele lui Omar Hayssam, un investitor controversat în mediul de afaceri din Buzău, unde deţine mai multe proprietăţi, a intrat în vizorul opiniei publice din România odată cu declanşarea cazului răpirii, în Irak, la sfârşitul lunii martie 2005, a celor trei ziarişti români şi a însoţitorului lor Mohammad Munaf.

Omar Hayssam a sponsorizat deplasarea ziariştilor în Irak, iar după răpirea acestora el a pretins că a fost contactat telefonic de irakianul care-i însoţea şi cu care era în relaţii de prietenie, fiind astfel înştiinţat că răpitorii condiţionează eliberarea ostaticilor de plata unei sume de 4 milioane dolari.

Omar Hayssam a fost reţinut de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , la 5 aprilie 2005, în dosarul ‘Volvo Truck’, iar abia pe 20 aprilie 2005, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au dispus începerea urmăririi penale a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, spălare de bani şi înşelăciune.

Mandatul de arestare preventivă i-a fost prelungit de mai multe ori, la solicitarea procurorilor PÎCCJ, până în octombrie 2005, când aceştia au finalizat urmărirea penală şi au decis trimiterea sa în judecată alături de complicele său Mohammad Munaf, pentru asociere în scopul săvârşirii de acte de terorism, finanţarea acestei asocieri şi complicitate la acte de terorism.

Anchetatorii au stabilit că cei doi sunt vinovaţi de constituirea şi finanţarea grupului terorist care i-a răpit în Irak pe cei trei jurnalişti români, Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, iar primul termen al procesului a avut loc la 31 octombrie 2005, când judecarea dosarului a fost amânată pentru lipsă de procedură.

Avocaţii apărării au cerut în repetate rânduri eliberarea omului de afaceri româno-sirian, pentru ca acesta să-şi petreacă ultimele luni de viaţă alături de familie şi pentru a putea fi tratat într-o clinică de specialitate, fiind diagnosticat cu cancer la colon.

Omar Hayssam a părăsit, pe 27 aprilie 2006, Penitenciarul Rahova, unde a fost deţinut timp de un an şi trei săptămâni. Eliberarea sirianului a avut la bază acte medicale care precizau că suferă de cancer, dar şi o adeverinţă emisă de un medic al închisorii. Curtea de Apel Bucureşti a admis propunerea procurorilor de revocare a mandatului de arestare preventivă şi de înlocuire cu interdicţia de a părăsi ţara.

La 19 iulie 2006, magistraţii CAB au decis reîncarcerarea omului de afaceri sirian Omar Hayssam, pe motiv că acesta tergiversează actul de justiţie şi se sustrage judecăţii.

Avocaţii omului de afaceri sirian au afirmat în instanţă că Omar Hayssam este internat într-un sanatoriu de boli canceroase, la Vălenii de Munte – judeţul Prahova, însă magistraţii au susţinut că nu există acte probatorii şi au dispus reîncarcerarea acestuia.

Omar Hayssam a fost dat în urmărire internaţională în data de 21 iulie 2006.

Fostul procuror general al României Ilie Botoş a demisionat în data de 21 iulie 2006 din funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la o zi după ce şefii Serviciului Român de Informaţii , Serviciului de Informaţii Externe şi Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă – Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean – au demisionat, în urma dispariţiei omului de afaceri sirian Omar Hayssam, acuzat de fapte de terorism.

Discutarea dosarului a continuat la CAB, Hayssam fiind judecat în lipsă.

Ziariştii Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci au cerut daune morale de câte două milioane de euro de la Omar Hayssam şi Mohammad Munaf, pentru perioada în care au fost răpiţi.

Avocaţii lui Hayssam au cerut judecătorului achitarea clientului lor pentru săvârşirea de acte de terorism şi schimbarea încadrării juridice în complicitate la lipsire ilegală de libertate în dosarul în care sirianul este acuzat de asociere în vederea săvârşirii infracţiunii de terorism în legătură cu răpirea celor trei jurnalişti români în Irak.

Printre motivele cererii avocaţilor se numără acela că nu au fost administrate probele necesare elucidării acestui caz şi, de asemenea, nu a fost audiat pe fond nici inculpatul Omar Hayssam şi nici nu s-a reuşit audierea prin videoconferinţă a şapte martori din dosar, printre care Mohammad Munaf.

Judecătorul a acceptat audierea, la cererea apărării, a avocatului lui Munaf din Irak, Arief Badie Ezet, însă a respins revocarea mandatului de arestare în lipsă a lui Hayssam.

Avocatul din Irak al lui Munaf a declarat că de la 27 mai 2007 a fost împuternicit printr-o procură dată de Caled Omar, tatăl lui Omar Hayssam, să-l reprezinte pe Hayssam în faţa autorităţilor irakiene.

Dosarul lui Omar Hayssam a fost disjuns, în cursul urmăririi penale, de cel al lui Mohammad Munaf, deoarece acesta din urmă a fost reţinut de forţele americane în Irak şi nu a putut fi luată legătura cu el.

Omar Hayssam este acuzat că ar fi finanţat o grupare teroristă din Irak, în vederea răpirii celor trei jurnalişti români la Bagdad.

Scopul acestei acţiuni ar fi fost acela ca sirianul să obţină încuviinţarea de a părăsi ţara cu rolul de negociator pentru eliberarea jurnaliştilor şi de a beneficia de clemenţa autorităţilor române dosarele în care era cercetat şi trimis în judecată.

Omar Hayssam i-a cerut, în 2005, permisiunea preşedintelui Traian Băsescu de a părăsi ţara în vederea negocierii eliberării jurnaliştilor, însă a fost refuzat.

La acea dată, Hayssam avea interdicţia de a părăsi ţara, fiind urmărit penal în două dosare economice, respectiv ‘Foresta Nehoiu’ şi ‘Volvo Truck’.

Instanţa Curţii de Apel Bucureşti l-a condamnat, la 13 iunie 2007, pe omul de afaceri Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare în procesul în care este acuzat de acte de terorism în legatură cu răpirea celor trei jurnalişti români în Irak.

Omar Hayssam şi Mohammad Munaf au fost acuzaţi de iniţiere, constituire şi sprijinirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism prevăzute de articolul 35 din Legea 535/2004.

Avocaţii sirianului Omar Hayssam au cerut, pe 18 februarie 2008, casarea sentinţei CAB şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că la procesul pe fond nu au fost administrate 24 de probe cerute de apărare.

La data de 20 februarie 2008, ÎCCJ a respins cererea avocaţilor lui Omar Hayssam de trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti a dosarului în care sirianul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru fapte de terorism.

Instanţa a respins recursul sirianului Omar Hayssam şi a menţinut condamnarea de 20 de ani de închisoare pronunţată pe data de 13 iunie 2007 de CAB.

De asemenea, la termenul din 18 februarie 2008, judecătorii au respins şi două excepţii de neconstituţionalitate invocate de apărătorii lui Hayssam.

Magistraţii ÎCCJ au amânat la ultimul termen, la cererea avocaţilor, judecarea recursului lui Omar Hayssam.

Avocatul jurnalistei Marie Jeanne Ion a cerut eliberarea unui certificat ORNISS pentru a putea avea acces la informaţiile secrete din acest dosar, iar apărătorul lui Ovidiu Ohanesian a solicitat termen pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa amânând cauza pentru 18 februarie 2008.

Judecătorii au amânat pe data de 19 noiembrie 2008 judecarea recursului lui Hayssam, deoarece avocaţii sirianului au declarat că au primit mai multe documente din partea acestuia şi a lui Mohammad Munaf, în limba arabă, documente ce au legătură cu acest dosar, dar care încă nu au fost traduse în limba română.

Instanţa a acordat un nou termen în acest dosar, pentru că a constatat lipsă de procedură, Ovidiu Ohanesian neavând angajat un apărător în această cauză.

Judecătorii CAB l-au condamnat, pe 13 iunie 2008, pe omul de afaceri sirian Omar Hayssam la 20 de ani de închisoare, pentru fapte de terorism, respectiv pentru punerea la cale a răpirii celor trei jurnalişti români în Irak.

Omar Hayssam a fost, de asemenea, condamnat la 15 ani de închisoare pentru fapte prevăzute de Legea 535/2004, omul de afaceri urmând să efectueze pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 20 de ani de închisoare şi 10 ani interzicerea unor drepturi, după efectuarea detenţiei.

Instanţa a decis ca Omar Hayssam să achite câte două milioane de euro daune morale ziariştilor Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci.

––-

Cetăţeanul sirian Omar Hayssam a fost dat în urmărire internaţională la 21 iulie 2006. La momentul dispariţiei sale, România nu avea, în vigoare, un tratat bilateral de extrădare cu Republica Arabă Siriană.

În cadrul vizitei pe care preşedintele Traian Băsescu a efectuat-o la Damasc, în octombrie 2008, unul dintre subiectele abordate cu omologul său sirian Bashar Al-Assad a fost şi cel referitor la omul de afaceri Omar Hayssam, condamnat, în iunie 2007, la Bucureşti, pentru terorism în dosarul răpirii ziariştilor români în Irak.

În noiembrie 2009, preşedintele Traian Băsescu declara că în Siria a abordat şi problema începerii negocierilor pentru modificarea acordului de extrădare dintre România şi Siria, în aşa fel încât Omar Hayssam să poată fi extrădat în România. În ianuarie 2010 Ministerul Justiţiei anunţa că a elaborat proiectul de tratat privind extrădarea între România şi Siria.

În urma finalizării negocierilor tehnice la nivel de experţi între România şi Siria, la 10 noiembrie 2010, la Palatul Cotroceni, a fost semnat de către ministrul român al Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi ministrul de Externe al Republicii Arabe Siriene, Walid Al-Moalem, Tratatele între România şi Republica Arabă Siriană privind extrădarea şi Tratatul privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, la 3 februarie 2011, decretele pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor între România şi Republica Arabă Siriană privind extrădarea şi a celui privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

Senatorii din Comisia juridică au aprobat, la 24 aprilie 2012, în unanimitate, rapoartele privind cele două proiecte de lege. La 8 mai 2012, plenul Senatului a aprobat, în şedinţa de plen, proiectele de lege pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea între România şi Siria, precum şi a Tratatului între România şi Siria privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

%d blogeri au apreciat asta: