TRAIAN BASESCU SI FRISOANELE UNEI NOI SUSPENDARI,DATORITA COSMARULUI CEL BANTUIE”HAYSSAM!”

Aducerea lui Omar Hayssam în ţară nu înseamnă doar clarificarea unor necunoscute, ci şi un catalizator pentru o nouă încercare de suspendare a preşedintelui, este de părere chiar Traian Băsescu. El spune că nu ştie de ce se discută constant pe marginea plecării sale premature de la Cotroceni şi explică de ce a început să poarte iar tricoul albastru, devenit celebru în perioada dinaintea referendumului.

Cu ocazia unui interviu acordat pentru România Liberă, Băsescu a explicat ce a însemnat aducerea sirianului în ţară şi, surprinzător sau nu, a nominalizat partidele cu care Hayssam a avut cele mai strânse legături.

“După aducerea lui Hayssam în ţară s-a activat din nou teoria suspendării preşedintelui. Asta-i viaţa, eu nu puteam renunţa la un obiectiv de cinci ani – aducerea lui Hayssam – doar de dragul de a nu supăra pe cineva. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu IPRS Băneasa, Foresta Nehoiu, afacerile imobiliare, cine l-a sprijinit politic să fie atât de prolific în procesele de privatizare. Sunt lucruri pe care va trebui să le ştim. Hayssam a avut legături foarte puternice în interiorul PSD, dar nici PNL nu-i lipsit de legături cu Hayssam, nu ştiu PDL cum stă la acest capitol, că dacă aş şti aş spune. După 2004, el a făcut un efort de integrare în Alianţa DA şi-mi aduc aminte pozele cu Dinu Patriciu, cu Dorin Marian, dar nu acestea sunt marile mele aşteptări în legătură cu Omar Hayssam, ci să răspundă în faţa justiţiei, să aflăm felul în care a fugit şi să plătească cele 2 milioane de dolari fiecărui ziarist care a fost răpit în Irak, aşa cum a hotărât Înalta Curte. Sunt convins că familia lui are aceşti bani. Avem la îndemână şi procedura confiscării extinse, cu ajutorul căreia putem vedea când şi către cine a făcut transferul de proprietăţi“, a spus Băsescu.

Ȋntrebat de ce a început să poarte iar celebrul tricou albastru, şeful de la Cotroceni a motivat că albastru este “culoarea sa preferată.”

“E culoarea mea preferată, am multe tricouri la fel, le purtam şi când eram pe mare şi nu trebuia să fiu în uniformă. Sigur că nu mi-aş dori o nouă suspendare, fiindcă ar arunca din nou ţara în aer, dar venirea lui Omar Hayssam se pare că e un catalizator pe această direcţie. Sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, spus Băsescu, adăugând că nu ştie “de unde această frenezie a suspendării”.

REMEMBER.29 IULIE – ZIUA IMNULUI NATIONAL AL ROMANIEI!

Luni 29 iulie, începând cu ora 9.00, în Piaţa Tricolorului din faţa Palatului Cercului Militar Naţional, va avea loc ceremonia militară dedicată Zilei Imnului Naţional in prezenta ministrului apărării naţionale şi a şefului Statului Major General.

La eveniment vor fi prezenti, alături de militarii Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazul” şi Muzica Reprezentativă a M.Ap.N., reprezentanţi ai unor instituţii civile şi militare, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere.

Militarii din celelalte garnizoane din ţară vor lua parte la ceremoniile publice dedicate Zilei Imnului Naţional organizate în colaborare cu autorităţile publice locale.

1989- ”Desteapta-te romane”

Iata o scurta istorie a imnului national al Romaniei, intr-o prezentare pe reteaua de socializare a MApN:

IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ESTE “DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE” (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI art.12 al.3)

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Poemul “Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul “Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.

Începând din 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, “Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Mesajul imnului “Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.

Imnul conţine acest sublim “acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naţionale, de la “paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la “Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest “acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.

Sursa:Roarmy.ro/

SOCATUL TRAIAN BASESCU A AFIRMAT CA ESTE DECIS”CATEGORIC”SA CEARA CETATENIA R.MOLDOVA!,DAR OARE AMICUL SAU VORONIN IL VREA?!

Traian Băsescu afirmă că este decis „categoric” să ceară cetăţenia R. Moldova, menţionând că şi-ar dori ca românii să trăiască într-o singură ţară şi adăugând: „Dacă acum nu putem avea cetăţenie română pe ambele maluri ale Prutului, măcar să le am pe amândouă”.

Întrebat dacă este decis să ceară cetăţenie moldovenească, şeful statului a răspuns: „Da, categoric. E o chestiune sentimentală. Eu mi-aş dori ca românii să trăiască într-o singură ţară, să aibă o singură cetăţenie. Dacă mi-o vor da, după ce îmi termin mandatul, m-aş bucura să fiu şi cetăţean al R. Moldova: ar exprima ce simt. Dacă acum nu putem avea cetăţenie română pe ambele maluri ale Prutului, măcar să le am pe amândouă”.

Întrebat dacă ar putea începe acolo o nouă viaţă politică, Băsescu a răspuns: „Exclus”.

Şeful statului a mai fost întrebat dacă este interesat de funcţia de coordonator al Parteneriatului Estic, el răspunzând: „Am aflat din presă tot soiul de năzdrăvănii: unii m-au trimis la NATO, alţii la Parteneriatul Estic, mă aştept să mă trimiteţi şi la Strategia Dunării sau la Sinergia Mării Negre”.

CIRCULA PE NET.TRIST DAR ADEVARAT.ACTORUL GEORGE PISTEREANU DAR SI NOI ROMANII APLAUDAM SCRISOAREA STUDENTEI ROMANCE LA LONDRA,CARE A SPULBERAT VISUL OCCIDENTAL AL UNOR POSIBILI VIITORI STUDENTI!,CATA DREPTATE ARE!

Scrisoarea unei studente românce la Londra a devenit virală pe Facebook. Ea a spulberat visul occidental al unor posibili viitori studenți, dar, în egală măsură, a fost criticată. Mai multe bloguri au preluat scrisoarea și mai multe persoane au susținut poziția studentei. George Piștereanu, cel care a avut rolul principal în filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar și în “Loverboy”, îi dă dreptate studentei.

Actorul a scris, pe pagina de Facebook, că “În calitate de ROMÂN , care a fost la muncă și la chermeze în străinătate, îi dau dreptate”. El a adăugat: “Intrați și aruncați o privire de curiozitate (îmi cer scuze că nu am postat ceva obscen ca să ridic interesul)”.

Iată scrisoarea studentei:

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu. Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.

Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.

Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate,Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?

Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.

Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”

Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?

De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?

De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?

De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?

În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…

Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”.

PREMIERUL VICTOR PONTA IL FACE NEBUN SI IRESPONSABIL PE TRAIAN BASESCU!

Premierul Victor Ponta a fost, duminică seara, invitatul lui Cătălin Striblea la România TV, unde principalele teme au fost privatizarea CFR Marfă şi avizul pe care Guvernul îl aşteaptă de la CSAT, dar și fondurile de coeziune care au fost negociate de Traian Băsescu în defavoarea României, în condițiile în care toate țările au obținut între 2.000-2.500 de euro pe cap de locuitor, iar România abia dacă are 1.000 de euro. Declarația președintelui, referitoare la acțiunea neautorizată de aducere a lui Hayssam, este considerată o nebunie de Ponta.

Premierul Victor Ponta a reluat din nou tema privatizării CFR Marfă, afirmând că „dacă CSAT nu avizează privatizarea CFR Marfă“, aceasta nu va fi făcută.

Deosebit de acid a fost premierul la adresa lui Traian Băsescu, referitor la fondurile europene, care cita dintr-un raport al Comisiei Europene că Executivul dă dovadă de lipsă cronică de implicare în acest domeniu.

“Toate cele 28 de ţări se află în acest moment în procedura de negociere a viitorului acord 2014-2020 cu Comisia Europeană. Dintre acestea, doar șapte țări, printre care și România, pentru că eu i-am cerut asta ministrului Teodorovici, corespondează tot timpul cu Comisia Europeană, pentru că aici este vorba despre o negociere foarte dură. Noi vrem să punem bani mai mulți la infrastructură, CE zice că trebuie să puneți bani mai mulți la POSDRU, noi spunem că pentru România mai important este să facem cadastru de exemplu, ei zic să folosim banii pentru altceva. Repet, doar șapte țări au început să trimită drafturi. Noi am trimis vreo trei până acuma.

Cea ce citează Traian Băsescu este un document al unei direcții din Comisia Europeană. Este un funcționar care discută cu un funcționar din România”, spune Ponta.

Ponta a spus că Traian Băsescu citează mai degrabă dintr-un document al misiunii noastre de la Bruxelles, ambasada noastră. “Ideea că preşedintele ţării, cu steagul în spate, vorbeşte despre ceva neasumat de nimeni şi care se află în curs de negociere, eu vă spun, că e un act de subminare a intereselor ţării. Lasă să negociem cu Uniunea Europeană”.

“Anvelopa pentru fondul de coeziune este negociată de domnul președinte Băsescu în luna februarie în defavoarea României. Suntem țara, alături de Bulgaria, care am obţinut cei mai puţini bani pe coeziune, deși avem nevoia cea mai mare. Raportat la Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia, noi avem în jur de 1.000 de euro pe cap de locuitor, toate celelalte ţări au în jur de 2.000-2.500. Deci, în februarie, domnul Băsescu a făcut un deal prost pentru România, obținând foarte puțini bani, iar acum, când vrem să negociem cât mai bine, vine și ne sabotează. Mi se pare un semn de iresponsabilitate. Eu, cât o să pot, o să îl ignor şi sper că nu lansează în fiecare zi un partid pentru doamna Udrea”, a mai afirmat Victor Ponta.

Nebunia cu operaţiunea neautorizată de aducere a lui Hayssam a creat impresia pentru cei care au participat că au făcut ceva ilegal

Despre răpirea jurnaliștilor în Irak, în 2005, Ponta spune că Băsescu ne-a minţit, că ar şti multe alte lucruri. “Ne-a minţit în legătură cu toată afacerea. Cred că răpirea jurnaliştilor a deturnat un scop politic şi electoral. Penitenciarele ar fi trebuit să dea un comunicat. Preşedintele a discutat cu mine, dar nu în CSAT. Sper să spună Hayssam şi cum a plecat. Nu am aflat cum a plecat.

Problema este ministrul de Interne, care nu a răspuns. Noi nu ştim cum a plecat. Nu l-a scos PSD în 2006, eram un partid amărât. Deci, în 2006, cine l-a scos?

Eu cunosc lucrurile de dinainte şi am cunoscut când a fost adus în ţară. Pot să spun public că, evident, aducerea în faţa Justiţiei s-a făcut printr-o acţiune a statului român şi toţi aceşti oameni, absolut toţi au acţionat pe baza unei operaţiuni autorizate de statul român. Nebunia cu operaţiunea neautorizată a creat impresia pentru cei care au participat că au făcut ceva ilegal. Am vrut să anunţ că nu, au avut aprobate de mine, personal, documentele pentru aducerea în faţa Justiţiei a lui Hayssam. Cred că preşedintele a vrut să zică: neautorizată de alt stat. Noi avem documentele legale”, a mai declarat premierul, duminică seara.

29 IULIE 2013,LA UN AN DE LA REFERENDUMUL PRIN CARE 8,5 MILIOANE DE ROMANI L-AU DEMIS PE BASESCU,URA ACESTUIA SE RASFRANGE IMPOTRIVA DUSMANULUI SAU,PRESEDINTELE FONDATOR AL P.C.,DAN VOICULESCU,PUS SUB URMARIRE PENALA DE „BRATUL INARMAT”AL BASESCULUI,DNA!

Direcția Națională Anticorupție a dispus începerea urmăririi penale pe numele lui Dan Voiculescu, sub acuzația de complicitate la șantaj. Voiculescu a fost audiat, luni, la DNA, iar când a părăsit sediul instituției acesta a declarat că acțiunea împotriva sa este o încercare de intimidare a presei. Avocatul Gheorghe Mateuț a susținut, în fața sediului Direcției, că nu există vreo implicare a clientului său în dosarul Sorin Alexandrescu – RCS&RDS.

”Mi s-a adus la cunoştinţă că aş fi complice. Deci am fost, spun ei că sunt complice. Eu nu am nicio treabă cu dosarul ăsta de niciun fel, ca atare lucrurile sunt puţin complicate. Părerea mea este următoarea: este o încercare de intimidare a presei, o încercare care de mult este dorită (…) Nu avem de-a face nici măcar cu un şantaj. Este un conflict comercial între Antena Group şi RCS, conflict care durează de şase ani, conflict care nu are niciun fel de legătură cu penalul”, le-a spus Voiculescu jurnaliștilor prezenți la DNA, potrivit Mediafax.

Avocatul Gheorghe Mateuț a spus, răspunzând unei întrebări, că deciziile procurorilor de a extinde periodic cercetarea penală este una dubioasă, dat fiind că la dosar nu sunt aduse probe noi.

”A fost o declarație scurtă pentru că nu cunoaștem nimic despre acest caz. Nu a avut cunoștință despre vreo faptă sau vreo împrejurare de fapt despre acest caz”, a precizat Mateuț.

Motivarea DNA

”Probatoriul administrat până în prezent a relevat implicarea învinuitului Voiculescu Dan în activităţile desfăşurate de inculpatul Alexandrescu George Sorin. Concret, acestuia i-a fost adus la cunoştinţă, atât de către inculpat, cât şi de către fiica sa Voiculescu Camelia, fiecare demers care era realizat în scopul de a se încheia contractul mai sus menţionat. De asemenea, Voiculescu Dan i-a precizat lui Alexandrescu George Sorin că materialele compromiţătoare ar trebui să fie difuzate şi pe alte căi mediatice decât posturile de televiziune şi i-a indicat să manifeste precauţie cu ocazia întâlnirilor şi discuţiilor cu partea vătămată”, arată procurorii DNA, conform Agerpres.

În dosarul Sorin Alexandrescu au fost puși sub urmărire penală persoanele fizice Camelia Voiculescu, Dan Voiculescu, dar și fostul șef al ANAF, Șerban Pop. DNA a decis începerea urmăririi penale și pe numele unor persoane juridice: Antena Group și Antena 3.

29 IULIE 2012 ,VICTORIA DEMOCRATIEI IN ROMANIA.7,4 MILOANE DE ROMANI AU VOTAT PENTRU O CAUZA,DEMITEREA LUI BASESCU.VOTUL NU A FOST RECUNOSCUT,DATORITA URIASELOR PRESIUNI ALE OFICIALILOR UE SI CE CARE AU ANULAT VOTUL POPULAR CA IN ANII ’46!

În 2012 presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului .

Pentru prima dată după 1990, 7,4 milioane de români au votat pentru o cauză. Votul nu a fost recunoscut. Uriaşele presiuni ale oficialilor UE şi CE au anulat votul popular. Cotidianul.ro vă prezintă cum s-a ajuns ca istoria să fie schimbată arbitrar în vara anului 2012 şi ce „surprize” ni se mai pregătesc.

O declaraţie care spune totul

„Preocuparea noastră a fost ca procesul juridic, procesul constitţtional să fie respectat în conformitate cu statul de drept. Am luat notă astăzi de reinstalarea preşedintelui în funcţie şi noi considerăm că este o etapă suplimentară în cadrul acestui proces. Deci, luam notă de faptul că acest proces este acum complet respectat aşa cum am cerut şi noi, dar rămânem vigilenţi”. Această declaraţie – cea mai recentă privind evoluţiile politice din România – a fost făcută marţi 28 august de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Olivier Bailly în cadrul unei conferinţe de presă.

Declaraţia lui Baylli a trecut cvasi neobservată de presă. Ziarele pro-Băsescu, cele care până mai ieri făceau „breaking-news”-uri din tot ce spuneau oficiali ai CE, acum au ignorat-o. Din două motive: nu le mai erau de folos vorbele purtate de Baylli şi, în al doilea rând spusele oficialului european demonstrau cine au fost artizanii salvării miraculoase a lui Traian Băsescu

Da, declaraţia oficialului CE – mai precis formularea, „aşa cum am cerut şi noi” – sintetizează cel mai bine direcţia pe care au luat-o evenimentele majore din ultimele două luni de la Bucureşti. Demonstrează, dacă mai era nevoie de aşa ceva, că principalul rol în deciziile politice luate la Bucureşti l-au avut extraordinarele presiuni externe venite atât din partea unor oficiali ai CE cât şi din partea unor grei ai politicii europene. Cu alte cuvinte, fără aceste presiuni extraordinare, altfel s-ar fi scris istoria României în lunile iulie şi august: concret, voinţa populară, exprimată de voturile celor 7,4 milioane de români ar fi respectată şi preşedintele Traian Băsescu ar fi fost demis. Despre aceste presiuni şi cum au influenţat punctual viaţa politico-socială a României, vă prezentăm pe larg o analiză detaliată. (În ceea ce priveşte expresia „rămânem vigilenţi”, veţi afla din episoadele următoare ce urmează să se întâmple în România).

Etapa 1: perioada 20 iunie – 4 iulie 2012, înainte de suspendare

Remember: ce „crime” au comis guvernanţii români

Pe 26 iunie Parlamentul a adoptat o modificare la legea CCR, retrăgându-i o atribuţie minoră, pe care oricum, nu a avut-o până în 2010; În aceiaşi zi în Parlament se aduce o modificare a legii referendumului, readucând-o mai aproape de varianta din 2007. Pe 28 iunie, ministrul de atunci al justiţiei a solicitat – legal – ANI să verifice dacă în cazurile judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc există suspiciuni de incompatibilitate. Pe 29 iunie, Victor Ponta se duce la summitul de la Bruxelles, decizia CCR nefavorabilă lui neproducând efecte, dar având girul Parlamentului. Pe 3 iulie, Parlamentul a revocat – legal – preşedinţii PDL ai celor două Camere şi pe şeful instituţiei Avocatul Poporului.

Primele „focuri de avertisment”

Cu mult înainte ca Traian Băsescu să fie suspendat de Parlament, în spaţiul public au fost date câteva declaraţii care prevesteau „salvele de rachete” ce urmau să fie trase de la Bruxelles şi alte capitale europene. Pe 20 iunie, ambasadorul CE la Bucureşti, Nicolae Idu face o declaraţie surprinzătoare pentru acel moment: „E important ca MCV să continue. Există nenumărate propuneri în acest sens făcute de statele membre”. Suntem aici, practic, în faţa reglerării tirului împotriva guvernanţilor de la Bucureşti, guvernanţi care au arătat că nu agrează o menţinere a MCV. Declaraţia a trecut neobservată şi nu i s-a dat importanţă, deşi în acest caz înregistrăm un prim gest de ostilitate faţă de noul cabinet Ponta.

O zi mai târziu, pe 21 iunie după o clasică întâlnire a membrilor comisiilor de politică externă a parlamentului cu ambasadorii UE, Mircea Geoană relatează o doleanţă a acestora: „subiectul reprezentării la Consiliul European trebuie să fie clarificat cu calm şi raţional”. (Ne aflam în perioada discuţiilor privind cine pleacă la Bruxelles, Ponta sau Băsescu – n.a.). În mod logic, ambasadorii UE nu ar fi trebuit să se pronunţe în această problemă. totuşi, de ordin inter. Dar au făcut-o.

După 6 zile de linişte – în care doar câteva publicaţii externe înteţeau, încurajate de la Bucureşti, scandalul plagiatului – pe 27 iunie, liderul grupului PPE din Parlamentul European, Josepf Daul trece la primul atac frontal: „Premierul român, Victor Ponza trebuie să demisioneze, dacă acuzaţiile de plagiat se dovedesc a fi fondate”. Tot în aceiaşi zi, agenţia Reuters informeauă că un doctor şi roi poliţişti sunt cercetaţi pentru că au vrut să-l ajute pe Adrian Năstase să nu ajungă la închisoare.

După cum se poate observa, existau două teme care urmau să fie utilizate – în ceastă perioadă doar de aliaţii europeni ai PDL şi prietenii lui Traian Băsescu – pentru „tocarea” cabinetului Ponta şi a USL: plagiatul, chestiunea Năstase şi eventual „politizarea” ICR.

CCR principala muniţie pentru adversarii europeni ai guvernanţilor

Înainte de suspendarea lui Traian Băsescu şi în zilele următoare, de fapt până pe 9 iulie (trebuie reţinută această dată) s-a lansat primul val de presiuni asupra guvernanţilor şi asupra USL.cu efecte decisive la Bucureşti.

Primul atac vine tot de la Josepf Daul, pe 28 iunie: „Sunt profund îngrijorat de nerespectarea statului de drept în România. Am fost extrem de neplăcut surprins să aflu că Victor Ponta a ignorat decizia CCR cu privire la reprezentarea României la Consiliul CE. în plus, nefiind mulţumit de aceastaâă decizie, a mers mai departe, trecând Monitorul Oficial, care ar fi trebuit să publice decizia respectivă în scopul intrării acesteia în vigoare, sub autoritatea Guvernului”.

Cu această declaraţie încep „oficial” presiunile legate de „atacuri la independenţa justiţiei”. (În „Europa”, independenţa justiţiei este ceva „sfânt” – n.a.). În fapt nu este vorba de nici un atac la justiţie, pentru că CCR nu face parte din Puterea judecătorească. Dar pentru Bruxelles această confuzie nu contează. Şi nu contează nici faptul că în realitate nu există atacuri la CCR. Declaraţia lui Daul conţine şi o minciună grosolană: cea referitoare la preluarea de către guvern a Monitorului Oficial, pentru evitarea publicării în timp util a deciziei CCR privind reprezentarea la CE. Reamintim, preluarea Monitorului Oficial a devenit efectuvă pe 30 iunie, deci după decizia CCR şi după summitul de la Bruxelles care s-a ţinut pe 29 iunie. Mai mult, o motivare de 60 de pagini nu putea fi gândită şi redactată în 24 de ore. Dar, fără o minimă verificare, Daul a acceptat să popularizeze o minciună transmisă din ţară.

Pe 3 şi 4 iulie se trage din toate direcţiile

3 iulie ziua atacurilor concertate asupra adversarilor lui Traian Băsescu. Din nou Josef Daul cu un ton mai vehement: „Sunt absolut indignat de ceea se întâmplă în Romania în acest moment. Am aflat despre ultimele evoluţii politice generate de coaliţia social-liberală aflată acum la putere. Înlocuirea Avocatului Poporului, cererile de revocare a celor doi preşedinti ai Senatului şi Camerei Deputaţilor şi planul de modificare a Legii Curtii Constitutionale şi inlocuirea a doi judecatori sunt absolut uimitoare. Dacă acestea vor fi puse în practică, statutul democraţiei în România dă serioase motive de îngrijorare. Nici un stat membru al UE nu poate încălca astfel statul de drept şi toate principiile democratice”. (Declaraţia este dată înainte de revocarea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga). Iese la rampă ambasadorul SUA, Mark Gitenstein: „Sunt profund preocupat de orice încercare de ameninîare a independenţei instituîiilor democratice din România Manipularea sau ameninţările la adresa instituţiilor dumneavoastră, în special a instanţelor judecătoreşti”, aşa sună un comunicat al ambasadei. Deşi rezidează în Bucureşti, şi este foarte bine informat, şi ambasadorul SUA vede probleme acolo unde ele nu sunt. Tot în această zi se „pronunţă”, în premieră şi un înalt oficial al CE, comisarul pentru justiţie, Viviane Reding: „Sunt profund îngrijorată de recentele atacuri la independenţa Curţii Constituţionale din România”. Este adevărat, afirmaţia este făcută pe Twitter, dar a penetrat spaţiul public.

Pe 4 iulie şi o declaraţie a preşedintelui Comisiei de la Venezia, Gianni Buquicchio: „Am aflat cu profundă îngrijorare de mai multe tentative de a pune presiuni asupra CCR şi de a-i submina independenţa. CCR a solicitat sprijinul Comisiei de la Venezia în aceasta privinţă. Cer Romaniei, care este un stat membru al Comisiei de la Venezia, al CE, precum şi al UE, să respecte pe deplin Constituţia şi standardele internaţionale privind independenţa sistemului judiciar şi a supremaţiei legii”. Tot în aceiaşi zi, europarlamenarul Markus Ferber, liderul delegaţiei Germaniei (CSU-CDU), din Parlamentul European, declară, pentru Adevarul, că va iniţia demersurile pentru o sancţiune fără precedent împotriva României din cauza „pericolelor care ameninţă statul de drept”. În sfârşit, Gunther Krichbaum, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene al Parlamentului german si membru al Partidului Crestin-Democrat condus de cancelarul Angela Merkel, declară: „Ce s-a întâmplat în Parlamentul României depăşeşte sub aspect negativ tot ce s-a întîmplat până acum în Ungaria”

Cum a acţionat propaganda în perioada respectivă

3 iulie. Monica Macovei: „ Art 7. din tratatul privind UE, care prevede că drepturile unui stat membru pot fi suspendate, inclusiv dreptul de vot în Consiliu (…) în situaţii excepţionale, se poate lua la propunerea PE sau a Comisiei Europene, cu aprobarea PE; eu vreau să cer acest lucru”.
3 iulie. Judecătorii CCR: „Având în vedere situaţia deosebit de gravă, atacurile fără precedent la adresa Curţii Contituţionale şi a judecătorilor săi, precum şi ameninţările cu revocarea lor, Curtea Constitutionala a sesizat Comisia Europeana pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Venezia), Conferinta Curţilor Constituţionale din Europa, precum şi celelalte institutii europene”.
3 iulie: 10 ONG apropiate de PDL şi Traian Băsescutrimit organismelor europene un document plin de dezinformări grosolane şi cer sancţiuni împotriva României.. http://www.cotidianul.ro/10-ong-uri-iresponsabile-au-cerut-sanctiuni-contra-romaniei-188222/

Primul efect al presiunilor externe

Pe data de 5 iulie, ministrul de atunci al justiţiei, Titus Corlăţean, retrage de la ANI solicitarea de verificare a judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc. Paradoxal, dacă solicitarea nu ar fi fost retrasă şi dacă ANI ar fi descoperit că respectivii judecători sunt incompatibili, o eventuală decizie de încetare a mandatului se lua prin votul majorităţii membrilor CCR. După cum se poate observa, nimeni, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici preşedintele României şi nicio altă instituţie nu are puterea de a demite, de a înlocui vreun judecător al CCR. Iar o eventuală modificare radicală a Legii CCR se poate face doar după modificarea Constituţiei. Cu toate acestea, oficialii europeni, presa străină prietenă a taberei lui Traian Băsescu au dat declaraţii şi informaţii de parcă s-ar fi pregătit executarea în piaţă publică a judecătorilor CCR.

În 2012, presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului (II)

Pentru prima dată după 1990, 7,4 milioane de români au votat pentru o cauză. Votul nu a fost recunoscut. Uriaşele presiuni ale oficialilor UE şi CE au anulat votul popular. Cotidianul.rovă prezintă cum s-a ajuns ca istoriasă fie schimbată arbitrar în vara anului 2012 şi prima mare lovitură dată românilor de către CCR.

Încă o declaraţie care „spune totul”

Euronews: Cât de îngrijorată sunteţi de actuala furtună politică care are loc acum în România?

Vivian Reding: Foarte mult, şi întreaga Comisie este îngrijorată, şi întregul Consiliu este. Şi aţi văzut reacţiile, care au fost foarte clare. Democraţia este un bun care trebuie păstrat. Avem nevoie de judecători independenţi. Nu putem desfiinţa curţile constituţionale. Şi trebuie să respectăm ce spun curţile.”

Euronews: Ce poate face Europa pentru a-l determina pe premierul Victor Ponta să-şi ţină promisiunile?

Viviane Reding: Ei bine, cred că s-au întâmplat multe. Curtea Constituţională a luat o decizie şi aceasta a fost aplicată. Cred că am oprit derapajele. Lucrurile sunt destul de liniştite acum, nu sunt perfecte, dar cel puţin nu au mers până la extremă (…) Şi mă bucură să văd că întreaga Comisie, Consiliul şi Parlamentul European şi-au unit vocile pentru a spune nu – democraţia trebuie apărată, oricine se află la putere.

Răspunsurile date de comisarul pentru Justiţie, Viviane Reding, reprezintă o nouă confirmare a faptului că majoritatea oficialilor europeni, conducătorii unor instituţii cu greutate în UE, sunt cei care au avut cuvântul decisiv în ceea ce priveşte ce s-a întâmplat în ultimele două luni în România în favoarea taberei lui Traian Băsescu. Şi confirmă şi faptul că nu a fost ascultată decât această tabără, de la care s-au preluat toate elucubraţiile şi dezinformările din lunile iulie şi august.

Etapa a II-a: 5 iulie – 24 iulie, înainte de referendum

Remember: ce „crime” au făcut guvernanţii şi USL

4 iulie: OUG 38 – „dublează” legea prin care se aducea o modificare minoră unei singure atribuţii a CCR, din cauză că legea era atacată la Curte de PDL
5 iulie: OUG 41 – readuce articolul 10 din legea referendumului la varianta din 2007, singura variantă declarată constituţională în urma a 3 sesizări a CCR de către PDL în primăvara anului 2007.
5 iulie: se prezintă parlamentului cererea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.
6 iulie: Parlamentul votează cu 256 de voturi „pentru” şi 114 „contra” suspendarea lui Traian Băsescu.

Remember: ce informări au primit oficialii europeni

4 iulie. Monica Macovei: Suntem în plină lovitură de stat! Ponta şi USL se şterg pe picioare cu Constituţia, legea şi instituţiile democratice” şi că „trăim zile de urgie care şterg 22 de ani de construcţie democratică.
9 iulie. Steffen Seibert (purtător de cuvânt al guvernului Germaniei): Cancelarul Angela Merkel a avut astăzi o convorbire telefonică de lungă durată cu preşedintele român, Traian Băsescu. Discuţiile au vizat dezvoltările interne din România. Informările preşedintelui Băsescu confirmă neliniştile guvernului federal. Cancelarul consideră că este inacceptabil că într-o ţară membră a Uniunii Europene să fie încălcate principiile statului de drept. Cancelarul va sprijinii UE să tragă concluziile care se impun.

„Artileria grea” trage salvă după salvă

Începând cu 5 iulie se înteţesc atacurile externe la adresa guvernanţilor. Cele mai multe vin din partea aliaţilor europeni ai PDL, adică din partea liderilor PPE. Dar încep să curgă şi poziţii oficiale din partea conducătorilor principalelor organisme europene. Că majoritatea acestora fac parte tot din PPE nu mai are nicio importanţă. Se insistă până la saturaţie pe tema „CCR”, pe tema „încălcării statului de drept” şi apare în premieră şi tema „suspendării lui Traian Băsecu. La unison, oficialii europeni vorbesc „limba” vorbită în ţară de Traian Băsescu, PDL şi aliaţii lor, iar ameninţările la adresa României sunt din ce în ce mai evidente. Iată doar câteva exemple:

5 iulie. „Seria de decizii luate de guvernul României în ultimele zile sunt foarte îngrijoratoare. Comisia Europeană trebuie să acţioneze imediat şi să puna ţara sub supraveghere atentă (…) planul de a înlocui judecători de la CCR, iar acum lansarea procedurii de suspendare a presedintelui Basescu….”, Alain Lamasoure (preşedintele Comisiei de buget din Parlamentul European) şi Elmar Brok (preşedintele Comisiei de Afaceri Externe).

5 iulie. „Grupul parlamentar CDU/CSU observă cu mare ingrijorare modul în care se urmăreşte transformarea structurilor statale ale Romaniei într-o democraţie dirijată. Solicităm refacerea statului de drept. În aceste condiţii accesul României în spatiul Schengen este pus serios sub semnul întrebării (…) Procedura de suspendare a preşedintelui Basescu reprezintă punctul culminant înregistrat până acum al unei serii de decizii politice prin care Ponta şi coalitia sa de guvernare social-liberală au abrogat separaţia puterilor în stat în România. (…) Atacurile lui Ponta împotriva instituţiilor statului român poartă toate trasaturile unei lovituri de stat montate.” Michael Stubgen (purtător de cuvânt CDU şi CSU) şi Gunther Kirchbaum (preşedinte al Comisiei pentru afaceri Europene din Bundestag).

6 iulie. „Sunt foarte îngrijorat de evoluţiile din România în privinţa justiţiei. Îi voi contacta pe Victor Ponta şi Traian Băsescu”. Herman Van Rompuy (preşedintele Consiliului European)

10 iulie. „Pot spune că suntem îngrijoraţi, şi am mai spus asta, suntem îngrijoraţi de viteza şi de consecinţele deciziilor luate în ultimele săptămani şi mai avem multe întrebări cu privire la problema respectării independenţei Curţii Constituţionale şi a puterilor legale prevazute de Constitutie”. Pia Ahrenkilde Hansen (purtător de cuvânt al Comisiei Europene).

11 iulie. „Personal, văd un mare pericol în recentele evenimente din România care ar putea pune în discuţie progresele realizate în cursul ultimilor ani”. Viviane Reding

12 iulie: Cele 11 puncte impuse autorităţilor române

Comisia Europeană îi solicită premierului Ponta, printre altele:

Reinstaurarea atribuţiilor CCR (problema era deja rezolvată)
Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (solicitare în contradicţie cu recomandările Comisiei de la Veneţia, organism cu greutate al… Comisiei Europene)
Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al DNA (Ponta şi Antonescu anunţaseră din timp că nu vor fi schimbări)
Nicio graţiere prezidenţialăîn cursul preşedinţiei interimare (Antonescu anunţase deja acest lucru)
Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţăîn cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului (guvernelor Boc şi MRU nu le-a fost impusă niciodată o astfel de condiţie)
Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor CCR
Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare(Nu a fost cazul liderilor USL)

Abuzuri de drept şi decizie pur politică la CCR

Pe 10 iulie CCR, judecă modificarea adusă de Parlament art. 10 din Legea referendumului, în urma sesizării depuse de PDL. Când judecă o contestare a unei legi, indiferent dacă este vorba de control anterior (al intrării legii în vigoare – n.a.) sau de control posterior (judecarea unei legi aflate în vigoare – n.a.), CCR poate da doar două soluţii: admite sesizarea în cazul în care există elemente de neconstituţionalitate, sau respinge sesizarea, dacă integral legea este constituţională. În cazul sesizării PDL, CCR a dat o decizie nemaiîntâlnită în analele istoriei instituţiei. În primul rând, nici nu respinge, dar nici nu admite sesizarea PDL. Constată în schimb că legea pentru modificarea art. 10 este constituţională, dar condiţionează constituţionalitatea ei de asigurarea pragului de participare de 50% la urne. Suntem în faţa unui abuz de drept. În primul rând pentru că legea se referea doar la un singur articol. CCR nu-l putea declara neconstituţional deoarece îşi încălca propria jurisprudenţă. Condiţionarea de pragul de participare nu avea nicio legătură cu sesizarea PDL. Avem aici cel de-al doilea abuz de drept. Condiţionarea cu pragul de participare nici măcar nu trebuia amintită în textul motivării din cauză că în Legea referendumului (unde se „lipea” noua variantă a art. 10 aşa cum a fost votată în Parlament) exista, la alin. 2 al art. 5 prevederea care stabilea pragul de participare de 50%.

De ce a făcut atunci CCR această condiţionare ilegală? Răspunsul este simplu. CCR a făcut un murdar joc politic în favoarea lui Traian Băsescu. Judecătorii ştiau că vor exista voci în USL care să susţină organizarea referendumului în baza OUG 41, care nu era atinsă de CCR. Judecătorii au mizat cu bună ştiinţă pe următoarea temă a presiunilor oficialilor europeni: „Respectaţii deciziile CCR”. Ceea ce a şi urmat.

Conduite şi decizii politice influenţate de presiunile externe

6 iulie: Premierul Victor Ponta declară: „Guvernul nu va agrea schimbarea persoanelor care conduc Parchetul general, DNA, ANI” (Pe 12 august expira şi prelungirea mandatului şefului DNA şi el putea fi schimbat în depline condţii de legalitate – n.a.)
10 iulie: În prima declaraţie de presă în calitate de preşedinte interimar, Crin Antonescu spune: „În mandatul meu de preşedinte interimar nu voi opera nicio schimbare la vârf a Parchetului General sau DNA”.
15 – 16 iulie: Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă art. 10 din Legea referendumului în varianta venită de la CCR şi armonizează şi OUG 41 cu soluţia CCR. (Parlamentul avea posibilitatea legală şi constituţională de a nu se atinge de OUG 41 şi în acest caz, prevederile ordonanţei ar fi fost aplicate la referendum, adică nu ar fi existat prag de participare de 50% – n.a.)
24 iulie: Preşedintele interimar Crin Antonescu promulgă legea prin care s-a remodificat legea referendumului şi promulgă şi legea de aprobare a OUG 41, modificată şi ea cu prevederile CCR. (Preşedintele interimar Crin Antonescu avea posibilitatea legală şi constituţională de a promulga cele două legi până în a 20-a zi calendaristică de la primirea lor de la Parlament, adică cel târziu pe 8 august. Dacă ar fi promulgat cele două legi, sau măcar legea de aprobare a ordonanţei pe 27 iulie, deci mult în interiorul termenului prevăzut de legislaţia în vigoare, atunci referendumul s-ar fi organizat în baza OUG 41 şi nu ar mai fi existat prag de participare de 50% – n.a.)

Casetă tehnică: cum arată un dispozitiv al unei Decizii CCR

Dispozitivul unei Decizii CCR, indiferent de situaţii conţine o formulă standard, „ CURTEA CONSTITUŢIONALĂ – În numele legii – DECIDE”.

Dacă există elemente de neconstituţionalitate, se utilizează următoarele formulări: „Constată că Legea privind (…) este neconstituţională” sau „Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile Legii (…) sunt neconstituţionale”.

Dacă legea este „curată” formularea este următoarea: „Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate a ….”, iar dacă sesizarea nu face obiectul controlului de constituţionalitate, formularea este următoarea: „Respinge, ca inadmisibilă, excepţia (sesizarea) de neconstituţionalitate a dispoziţiilor…”.

Iată însă cum arată formularea în ceea ce priveşte art.10 din legea referendumului: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ – În numele legii – DECIDE:

Constată că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente

29 IULIE VICTORIA DEMOCRATIEI PRIN DEMITEREA LUI BASESCU DE 8,5 MILIOANE DE ROMANI SI GARDA PRETORIANA CARE L-A MENTINUT IN FUNCTIE CU AJUTORUL STRAINATATII!

Traian Băsescu nu vrea să piardă puterea nici când milioane de români spun clar, la urne, că nu îl mai vor. Traian Băsescu, atunci când nu are un guvern marionetă, vrea să guverneze cu ajutorul instituţiilor de forţă şi al celor de imagine. După un eşec din 2005, preşedintele şi-a securizat în permanenţă funcţia şi astăzi se poate spune că şi-a creat o gardă pretoriană mai eficientă decât a împăraţilor din Roma antică.

Un eşec major din care Traian Băsescu a tras învăţăminte

Între iunie 2000 şi iulie 2005, cariera politică a lui Traian Băsescu a cunoscut doar succese, atât pe linie de partid, cât şi în demnităţile de primar al Bucureştiului şi, din decembrie 2004, de preşedinte al României. În iulie 2005, Traian Băsescu are un plan de a creşte „acţiunile” PD, care la vreme respectivă reprezenta doar o treime din Alinţa D.A. (PNL-PD). Drept urmare, propune liberalilor forţarea organizării de alegeri anticipate, pentru a mai scădea din forţa parlamentară a PSD. Premierul Tăriceanu este iniţial de acord. Planul lui Băsescu avea şi o componentă secretă: după anticipate, preşedintele avea de gând să încalce protocolul ADA şi să numească un premier de la PD. Planul secret este divulgat de un ziarist, care l-a aflat de la… un Traian Băsescu aflat într-o stare de bună dispoziţie. Tăriceanu este avertizat şi refuză să mai demisioneze pentru a provoca anticipate. În plus, România se afla sub ape, iar bătălia cu inundaţiile nu putea fi coordonată de un guvern demisionar. Eşuarea planului lui Traian Băsescu a reprezentat prima sa mare înfrângere de pe scena politică. Din acest moment, Băsescu a decis să pună în aplicare o strategie care să-i conserve puterea personală. După ce guvernul Boc 2 cade pe 13 octombrie 2009 după o moţiune de cenzură, încep să se întrevadă şansele unei înfrângeri a binomului Băsescu – PDL. Dar strategia decisă la Palatul Cotroceni reprezintă prioritatea nr. 1 şi măsurile de prevenţie sunt luate cu şi mai mare atenţie, un rol important jucându-l şi guvernul Boc.

Strategia de care vorbim este structurată pe mai multe paliere pe are le prezentăm în continuare.

1. Numiri de executanţi docili în posturi la instituţile de forţă

11 august 2005: Daniel Morar, un procuror agreat de Traian Băsescu, este propus de ministrul (de atunci al Justiţiei) Monica Macovei pentru funcţia de şef al DNA, şi Traian Băsescu îl confirmă. De atunci, DNA-ul condus de Daniel Morar (un executant fără ezitare al ordinelor venite „de sus”) a devenit una dintre cele mai eficiente arme ale lui Traian Băsescu împotriva adversarilor politici.

7 decembrie 2005: generalul Marcel Opriş este numit director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. STS a devenit un serviciu cvasi-personal al preşedintelui.

2 octombrie 2006: Laura Codruţa Kovesi, un procuror anonim, dar fostă colegă cu liderul (din acte) PD, Emil Boc, ajunge procuror general tot pe traseul Băsescu-Macovei-Băsescu. Ca şi Daniel Morar, Laura Codruţa Kovesi a devenit o armă letală a lui Traian Băsescu.

4 octombrie 2006: George Maior, senator PSD, este dislocat din gruparea social-democraţilor şi numit şef al SRI. Mişcarea a reprezentat o lovitură pentru PSD, iar de a doua zi, Maior nu a mai ieşit din „linia” Băsescu.

27 noiembrie 2007: proaspăt demis de premierul Tăriceanu din funcţia de ministru de Externe şi aflat într-o relativă distanţare de PNL, Mihai Răzvan Ungurenu este numit şef al SIE. Niciodată, ex-liberalul nu a ieşit din cuvântul lui Traian Băsescu.

1 iunie 2010: are loc un aveniment de o gravitate deosebită ale cărui consecinţe au fost vizibile mai ales în ultimele două luni. Valer Dorneanu (propus de PSD şi susţinut şi de PNL) câştigă în Camera Deputaţilor, cu 161 de voturi „pentru” – 123 „contra”, scrutinul pentru un post de judecător la CCR. Contrar pevederilor regulamentului Camerei Deputaţilor şi a Constituţiei, preşedinta Camerei, Roberta Anastase, refuză să valideze votul.

2 iunie 2010: Traian Băsescu îi reînnoieşte mandatul de judecător la CCR lui Petre Lăzăroiu (Petre Ceauşescu înainte de 1989, când nu se ruşina cu gradul de rudenie cu şeful statului), un personaj care l-a sprijinit anteior pe „binefăcătorul” său.

14 iunie 2010: un al doilea eveniment cu consecinţe deosebite în ultimele luni. În urma surprinzătoarei trădări UDMR, care promisese susţinerea lui Teodor Meleşcanu (propunere PNL susţinută şi de PSD) pentru un post la CCR, Iulia Motoc (propunere a PDL, prietenă a Elenei Udrea şi soţia ambasadorului la UE numit de Traian Băsescu) câştigă în Senat, cu 71 voturi „pentru” – 65 „contra”, fotoliul de judecător la CCR. De menţionat că, la audierile din comisiile de specialitate, Iulia Motoc nu primise niciun vot favorabil, rezultând că şi reprezentanţii PDL votaseră „contra”. De altfel, când a avut loc scrutinul din plen, Iulia Motoc nici nu a venit să-şi susţină cauza, fiind sigură de înfrângere.

14-15 iunie 2010: PDL şi Roberta Anastase forţează şi obţin reluarea votului pentru judecătorul CCR numit de Camera Deputaţilor. După o şedinţă tensionată, în care s-a ajuns şi la agresiuni fizice, în jurul orei 1 noaptea, Ştefan Minea (propus de PDL şi fost coleg cu Emil Boc) este votat judecător. Începând cu această dată, Traian Băsescu şi PDL deţin controlul CCR, cu 5 voturi contra 4, dar, în foarte multe situaţii, Aspazia Cojocaru votează alături de colegii PDL-işti, atunci când „interesele o cer” sau când primeşte ordin.

17 iunie 2010: deşi are control asupra CCR, Traian Băsescu transmite oamenilor săi din CCR să-l aleagă pe ultra-docilul executant Augustin Zegrean în funcţia de preşedinte al instituţiei. Zegrean câştigă cu 5 voturi la 4.

28 februarie 2012: Teodor Meleşcanu, aflat într-o semi-disidenţă în PNL, este numit de Traian Băsescu şef al SIE, în locul lui MRU, desemnat premier.

2. Dislocări parlamentare de la adversarii politici

iunie – decembrie 2006: fidelii lui Traian Băsescu din PNL, în frunte cu Teodor Stolojan, Valeriu Stoica şi Gheorghe Flutur lansează o aşa-zisă platformă pentru reformă a partidului. Platforma cuprinde fruntaşi liberali de la toate nivelurile. 18 deputaţi şi 10 senatori părăsesc PNL şi se alătură sub masca „independenţilor” PD-ului. Ulterior, platformiştii formează PLD – Partidul Liberal Democrat, o grupare surogat care să producă confuzie în rândul electoratului liberal. După ce PD rămâne în afara guvernării, PLD şi PD formează o opoziţie agresivă la guvernul minoritar Tăriceanu, dar acţiunile distructive ale celor două grupări nu au succes, din cauză că, în Parlament, PSD sprijină Executivul. În toamna lui 2007, PLD fuzionează cu PD şi formează PDL.

noiembrie 2009 – martie 2010: pe modelul „platformei liberale” din 2006, sunt dislocaţi 18 deputaţi şi 8 senatori PSD, care ulterior formează UNPR. Cu ajutorul acestei gupări şi cu alţi 12 deputaţi şi 6 senatori PNL (împărţiti frăţeşte între PDL şi UNPR) se aigură majoritatea parlamentară a guvernului Boc în 2010 şi 2011, când Parlamentul devine un fel de Marea Adunare Naţională din timpul regimurilor Dej şi Ceauşescu.

3. Emiterea unor acte normative care să securizeze regimul

30 septembrie 2009: chiar în ziua în care PSD iese de la guvernare, Emil Boc emite OUG 103/2009 prin care modifică Legea referendumului, reintroducând cvorumul de participare la scrutinul pentru demiterea preşedintelui. O modificare mai mult decât decisivă în economia referendumului din 29 iulie 2012.

12 octombrie 2009: cu o zi înainte de moţiunea care îl va doborî, guvernul Boc II emite OUG 112/2009 prin care modifică ordonanţa de urgenţă – se dublează beneficiarii şi se măresc plafoanele financiare – prin care se acordau fonduri primăriilor din mediul rural pentru infrastructură şi construirea de baze sportive. Această ordonanţă a constituit de fapt un prilej pentru mituirea primarilor puterii şi un instrument pentru ca sume importnte de bani să ajungă la firmele conduse de clientela politică a PDL. Fără această ordonanţă, dezastrul de la locale ar fi fost şi mai mare în 2012 şi nu ar fi fost exclus ca numărul alegătorilor prezenţi la urne la referendum să fi fost mai mare.

februarie – octombrie 2010: prin mai multe modificări ale regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului, se legalizează UNPR în Parlament, şi se aigură astfel majoritatea în Birourile Permanente şi în comisiile de specialitate.

27 aprilie 2012: deputaţii PDL modifică şi mai restrictiv Legea referendumului (art.10), demiterea preşedintelui fiind posibilă doar dacă este votată de jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor. (Re)Modificarea de către USL a acestui articol a stârnit furtuna internă şi (mai ales) externă la adresa Cabinetului Ponta.

6 iulie 2012: înainte de suspendare, Traian Băsescu trimite Parlamentului spre reexaminare o lege (culmea, a PDL) defavorabilă anumitor ONG-uri. Prin acest gest, Băsescu şi-a fidelizat şi unele ONG-uri care din când în când îl mai şi criticau.

10 iulie 2012: plenul CSM emite Hotărârea nr. 610, prin care se prelungesc de la 15 la 90 de zile procedurile de numire a procurorului general, a procurorului şef al DNA etc. O măsură care a avut menirea evitării numirii unui nou şef la DNA în perioada suspendării lui Traian Băsescu şi mai are menirea de a stabili noi şefi ai Parchetului General şi DNA după alegerile parlamentare, în speranţa unui eşec surprinzător al USL.

4. Acapararea spaţiului mediatic

Traian Băsescu şi PDL au înţeles ce înseamnă puterea presei în menţinerea propriei puteri. Între 2001 şi 2004, fostul premier Adrian Năstase şi-a „subordonat” o mare parte din presă prin „cumpărare” cu publicitate de la stat, dar în „fişa postului” nu figura şi desfiinţarea adversarilor politici. În epoca „Băsescu”, în presa care i-a devenit fvorabilă, atacurile la adresa adversarilor politici au devenit „religie”, iar intoxicările, dezinformările şi manipulările au devenit o banalitate. Din media scrisă, Traian Băsescu a beneficiat şi beneficiază de serviciile EVZ, „România Liberă”, „Adevărul” (începând cu 2011), „Gândul” (din februarie 2012), „Cotidianul” (75% din redacţie între iunie 2006 şi iunie 2009), săptămânalul „22” şi multe altele din provincie.

În ceea ce priveşte media audio-vizuală avem: B1TV este de 6 ani televiziune prezidenţială, Realitatea TV (cu „pauze” între august 2009 şi decembrie 2010), Digi 24, 10 TV (în puţinele luni în care a funcţionat), RTV (mai rar, doar când este neapărată nevoie). RFI – sucursala România serveşte des interesele regimului Băsescu, iar site-ul Deutsche Welle – secţiunea română (redactorii români din Germania). Nu în ultimul rând, site-ul HotNews este unul dintre pilonii media din serviciul lui Traian Băsescu şi un canal de legătură cu aliaţii din străinătate ai preşedintelui.

5. ONG-uri loialiste, corespondenţi interni şi ziarişti străini, bursieri ICR

Pentru a-şi crea imagine în afara graniţelor şi pentru a transmite doar mesajele sale în exterior sunt utilizaţi corepondenţi români din presa străină, câţiva ziarişti influenţi din medii de informare din Occident şi nu în ultimă instanţă bursieri şi angjaţi ai ICR. ONG-urile loialiste au dublă misiune: de a lansa apeluri, scrisori deschise, petiţii, proteste în ţară împotriva adversarilor politici; de a „informa” (a se traduce dezinforma) organismele internaţionale privind „derapajele” guvernanţilor şi ale USL. Toate acestea „se întorc” în ţară sub forma presiunilor liderilor CE şi ale liderilor PPE.

29 IULIE -ZIUA CAND 8,5 MILIOANE DE ROMANI L-AU DEMIS PE BASESCU,CARE A FOST REINSCAUNAT DE CCR,TRIADA C.E ,MERKEL SI GORDON!

8,5 milioane de români au participat la urne pe 29 iulie. Instituţiile statului au demonstrat clar că prezenţa reală la urne a întrunit/depăşit cvorumul de participare. 7,4 milioane de români au votat demiterea lui Traian Băsescu. Nimic nu a contat însă. Voinţa poporului român a fost călcată în picioare. Vă prezentăm cine a contribuit la încălcarea voinţei populare din România.

Curtea Constituţională a României,

CCR a avut trei etape în care a acţionat pur politic. Înainte de referendum, în perioada imediat post-referendum şi în ziua de 21 august, când s-a pronunţat pe fond.

În perioada anterioară referendumului, CCR a dat o decizie care a schimbat radical regulile jocului. Pe 10 iulie a.c., atenţie, în unanimitate, CCR dă o decizie unicat, şi totodată împotriva propriei jurisprudenţe la contestaţia PDL privind legea referendumului.

PDL a contestat doar art.10 din legea referendumului, susţinând că preşedintele nu poate fi demis cu majoritate simplă ci cu majoritate calificată (50%+1 vot din numărul total al alegătorilor). Răspunul CCR a fost unul unicat din punct de vedere juridic. CCR a constatat că art.10 este constituţional, dar (fără să i se ceară) a mers mai departe şi a precizat că legea de modificare a art.10, „este costituţională, în mãsura în care asigurã participarea la referendum a cel puţin jumãtate plus unul din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. A fost pentru prima oară când CCR a condiţionat constituţionalitatea unei legi, în fapt o simplă modificare a unui articol din altă lege. Pe lângă faptul că respectiva condiţionare reprezenta doar o compunere literară, neînsoţită juridic, CCR nici măcar nu trebuia să pună respectiva condiţionare, din moment ce legea referendumului conţinea o prevedere privind existenţa unui prag de participare de jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. (art.5, alin.2).

Decizia CCR a fost dată împotriva propriei jurisprudenţe, pentru că în 2007, tot în urma unei contestaţii a PDL, a respins existenţa unui prag de participare. Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2007, s-a desfăşurat, repetăm, după confirmarea de către CCR a Legii referendumului, fără introducerea unui cvorum de participare la urne. Nu în ultimă instanţă, impunând acum cvorumul de participare, CCR a judecat şi contrar recomandărilor Comisiei de la Venezia, organism al CE care s-a pronunţa încă din 2002 împotriva existenţei unui cvorum de participare la referendumuri.

În perioada post-referendum, mai precis pe 6 august, doi judecători, Augustin Zegrean şi Ştefan Minea, introduc ilegal, într-o hotărâre luată pe 2 august o completare la text care schimbă a doua oară radical regulile jocului. Completarea a reprezentat de fapt o preluare a unei indicaţii precise a lui Traian Băsescu prin care acesta invoca (în judecarea pe fond a cauzei referendumului) apelarea la proceduri ce ţineau de Legea alegerilor prezidenţiale şi a o definiţie de ordin generalist în ceea ce priveşte listele electorale permanente. Pe 14 august, cu majoritate de voturi, judecătorii pro Băsescu dau o hotărîre care legalizează completarea de text din 6 august. Tot în intervalul 3 – 6 august, Augustin Zegrean a remis un document organismelor europene prin care reclama presiuni inventate făcute la adresa CCR. Spunem inventate, pentru că singurele presiuni asupra CCR, cele făcute de Traian Băsescu nu au fost înserate în text. Documentul a conţinut şi ameninţările la adresa Aspayiei Cojocare, dar nu se menţiona că au fost făcute de un deţinut de drept comun de la penitenciarul Poarta Albă, lăsându-se să se înţeleagă că ar fi venit din partea taberei anti-Băsescu.

Pe 21 august ignorând total documente oficiale ale autorităţilor centrale (MAE, MAI, INS etc) din care rezulta că la data de 10 iulie 2012 numărul alegătorilor era cu cel puţin 2-3 milioane mai mic decât cel existent pe listele electorale permanente (şi totodată contrazicându-şi propriile solicitări făcute guvernului de a clarifica situaţia numerică de pe listele electorale permanente), 6 judecători din 9 ai CCR, au decis că nu s-a realizat cvorumul de participare şi au invalidat rezultatul referendumului.

Componente ale serviciilor secrete

Prin agenţi de influenţă români şi străini activi sau reactivaţi (ziarişti – corespondenţi români sau străini ai unor importante medii de informare occidentale, persoane cu influenţă, lobbyşti etc), componente ale serviciilor secrete au operat în străinătate, rezultatul fiind următorul: au creat (sau au cauţionat) în rândul unor oficiali ai UE – este adevărat, cei mai mulţi din familia conservatoare din care face parte şi PDL, o imagine apocaliptică privind guvernul Ponta, şi toţi adversarii lui Traian Băsescu. Cotidianul.ro a descoperit că o parte din ponegritorii României în străinătate au fost stipendaţi de ICR (Institutul Cultural Român), un organism condus până nu demult de F.R. Patapievici şi Mircea Mihăieş. În plan intern, serviciile au lansat diverse zvonuri toate menite să-i descurajeze pe adversarii lui Traian Băsescu. Cu numeroase dezinformări au fost alimentate publicaţiile şi televiziunile favorabile lui Traian Băsescu, organe media care au lucrat la „foc continuu” pentru „şeful” lor. Ultima „acţiune” a serviciilor o reprezintă filajul făcut Monei Pivniceru, propunerea pentru portofoliul justiţiei şi „servirea” rezultatelor finalejelor – un mare „fâs” în realitate, postului RTV.

Parchetul General şi DNA

Procurorii din subordinea Laurei Codruţa Koveşi şi Daniel Morar, la puţine zile după scrutin au recurs la anchete ilegale în teren, scopul fiind semănarea de teroare în rândul celor care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Pe termen mediu sau lung, anchetele care se desfăşoară în acest moment au şi scopul de a descuraja adversarii PDL şi ai lui Traian Băsescu, de a se prezenta la viitoarele alegeri şi de a vota pentru USL sau alte grupări politice care nu sunt în siajul PDL şi Traian Băsescu. Tot procuroii din subordinea Laurei Codruţa Koveşi, în dosarele penale deschise – total nejustificat – unor demnitari din MAI (chestorul Manoloiu, secretarul de stat Nicolae Căbulea, ministrul Victor Paul Dobre) s-au implicat – prin publicarea ilegală a unor interceptări telefonice (şi ele ilegale în mare parte) – în propaganda pro Băsescu, încercând să acrediteze teoria eliminării nejustificate a categoriilor de alegători de pe listele electorale permanente şi definind, direct, prin inserţii din rechizitoriu, din cine sunt compuse listele electorale permanente. Evident, utilizând un act normativ din anul 2000, devenit caduc din 2004. Nu în ultimă instanţă, Procurorul General, Laura Codruţa Koveşi a refuzat să răspundă preşedintelui interimar, Crin Antonescu, care, uzând de prerogativele de mediator, i-a solicitat să verifice abuzurile din teren ale procurorilor.

O parte a membrilor CSM

O parte din magistraţii din componenţa CSM au pus o piedică, pe faţă, guvernului Ponta, prin refuzânt o formaliate şi anume să ia act de demisia Monei Pivniceru. Prin vocea lui Cristi Danileţ, au fost ameninţaţi cu puşcăria toţi cei care au criticat procurori, judecători sau anchetatori. De asemenea, conducerea CSM a refuzat cererea lui Crin Antonescu – care şi-a exercitat rolul de mediator – de a se sesiza şi de a veriofica abuzurile procurorilor care au demarat anchete în zonele rurale ale României. Din contră, conducerea CSM a sesizat inspecţia judiciară acuzând pe Antonescu, Ponta şi doi deputaţi PNL de presiuni la adresa justiţiei.

ONG-uri partizane şi interesate

Câteva ONG-uri (cca 10-12) compuse dintr-un număr restrâns de activişti (unii dintre ei se regăsesc simultan în board-urile a două sau trei organizaţii), s-au erijat în unicii reprezentanţi ai societăţii civile şi au bombardat organismele europene cu dezinformări grosolane privind guvernanţii şi adversarii lui Traian Băsescu. Drintre ONG-uri amintim:

GDS, Expert Forum, Freedom House România, Romanian Center for European Policy etc iar dintre activişti, la loc de frunte trebuie nominalizat Sorin Ioniţă.

Media

Până la schimbarea conducerii, postul public de televiziune – post pentru care românii plătesc efectiv taxă din propriul buzunar – a fost în serviciul lui Traian Băsescu. Şi după schimbarea conducerii, o componentă, TVR Info, în special prin site-ul TVRInfo.ro a continuat să activeze ca o oficină a lui Traian Băsescu şi a aliaţilor săi. Evenimentul Zilei, România Liberă, Adevărul, B1TV, Hotnews (împreună cu sateliţi de mai mică anvergură) au fost organele media care au excelat la atacuri murdare la adresa adversarilor lui Traian Băsescu şi au fost campioane la manipulări şi dezinformări. Realitatea TV şi RTV au avut de asemenea momente în care şi-au uitat menirea.

Ambasadorul SUA, Mark Gittenstein

Ambasadorul SUA la Bucureşti a avut în mai multe rânduri intervenţii pe faţă, în sprijinirea lui Traian Băsescu. Mark Gittenstein a făcut numeroase declaraţii (fără să verifice starea de fap) ghidat doar după aritcolele din presa pro Băsescu sau după afirmaţiile fără acoperire ale Monicăi Macovei & Co. Prima ieşire în public, pe 3 iulie, într-o declaraţie de presă remisă Hotnews (sic!): „Sunt extrem de îngrijorat în legatură cu orice tentativă de ameninţare a independenţei instituţiilor democratice ale României”. Inutil să spunem că nicio instituţie democratică nu era ameninţată. Chiar în preziua suspendării, ambasadorul spunea: „dacă suspendarea este făcută într-un mod care pare manipulator sau prin încălcarea Constituţiei (…) aceasta va avea un foarte serios efect asupra modului cum este văzută în întreaga lume aplicarea legii în România”

Pe 11 iulie, când a criticat organizarea unui referendum „după o legislaţie care nu este în concordanţă cu Constituţia”.

Ambasadorul SUA şi-a arătat „imparţialitatea” şi când, a invitat doar câţiva (cinci) ziarişti la o întîlnire cu asistentul dnei Hillary Clinton (trimis special la Bucureşti pentru „a vedea care este situaţia”), toţi, fără excepţie, partizani pe faţă a lui Traian Băsescu.

Philip Gordon emisar Casa Albă

Ultima lovitură de măciucă a venit din partea emisarului Casei Albe, Philip Gordon, care, în primă instanţă la vizitat pe preşedintele suspendat, şi abia ulterior s-a întâlnit cu preşedintele interimar în exerciţiu şi primul ministru al României. Gordon, a participat şi la reuniunea restrânsă cu ziariştii pro Băsescu şi a făcut celebra declaraţie „Au fost, aşa cum ştim cu toţii, informaţii credibile despre un vot ilegal răspândit la referendum. S-au făcut eforturi pentru modificarea listelor electorale, ceea ce ar afecta cvorumul, şi aparente încercări de a forţa Curtea Constituţională în ce priveşte validarea referendumului”. Tot Gordon a fost cel care a „decretat”: „dorim să vedem cum Curtea va lua o decizie cât mai repede posibil”. Se poate spune că aceste declaraţii au cântărit enorm în convingerea unor judecători ai CCR să ignore numărul real de alegători şi să invalideze referendumul. Culmea, cu câteva zile înainte, ambasadorul SUA declara: „ Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară”.

Oficiali ai Comisiei Europene + alţi lideri PPD

Toată luna iulie, dar şi în august, lideri ai Comisiei Europene au tocat mărunt guvernul Ponta şi în general autorităţile centrale. Lor le-au ţinut isonul şi mai mulţi lideri ai PPE, familie politică din care face parte şi PDL. Este dificil de apreciat ce procent din declaraţiile oficialilor CE au avut la bază dezinformările grosolane de la Bucureşti venite în special pe canalele dirijate de Monica Macovei, în ce măsură au contribuit articolele „criminale” din o serie de publicaţii străine sau ale celor de la Bucureşti şi cât la sută a contat că şefii CE fac parte din PPE. Un lucru este cert, replici la dezinformările grosolane de la Bucureşti, inclusiv un apel al 100 de intelectuali (majoritatea din mediul universitar) în care se arăra care este de fapt realitatea, nu au fost băgate înseamă. România a fost pusă la zid, vârful de lance fiind „atacul la independenţa justiţiei”, o gogoriţă marca Monica Macovei & Co. Un lucru este cert: sub presiunea extraordinară a Bruxelles-ului, liderii USL au avut un moment de mare slăbiciune, şi în Parlament, coaliţia aflată la guvernare a adoptat legea referendumului (după aberanta decizie din 9 iulie a CCR) după indicaţiile CE, adică a fost legalizat cvorumul de participare. USL avea instrumente legale şi constituţionale să evite legiferarea cvorumului, dar presiunile uriaşe ale oficialilor europeni, iminenţa unui raport de ţară negativ – aici se pare că s-ar fi utilizat şi şantajul – au condus la cedarea de la mijlocul lunii iulie. Iată aici o parte din ultimele declaraţii ale oficialilor europeni:

José Manuel Barroso (preşedinte al CE): „Sunt profund îngrijorat în legătură cu recentele evoluţii privind validarea referendumului de către Curtea Constituţională”.
„Acum este crucial ca Guvernul român să raspundă fără întârziere cerinţelor Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte transmisia listelor electorale”. (Aici se poate observa cât de clar era intoxicat Barroso (sau poate nu), pentru că printr-un singur telefon ar fi aflat că guvernul nu deţine listele electorale. Cum necum, se poate spune că preşedintele CE s-a făcut urât de tot de râs prin această declaraţie).
Vibiane Reindg (comisar pt.justiţie şi vicepreşedinte CE): „Suntem în continuare extrem de îngrijorați de starea democrației în România”.
Gianni Buquicchio (preşedinte Comisia de la Venezia): „Am aflat cu adâncă îngrijorare de numeroasele încercări de a exercita presiune asupra Curţii Constituţionale din România şi de a-i submina independenţa”.

Nu în ultimă instanţă, se poate spune că un rol important în economia referendumului l-a jucat şi premierul maghiar Orban Vicktor, care i-a îndemnat pe etnicii maghiari din România să nu participe la referendum.

O parte a media din străinătate

Chiar înainte de votul din parlament (6 iulie a.c. – n.a.) de suspendare a lui Traian Băsescu, în presa occidentală, în special în cea din Germania, au apărut articole devastatoare la adresa guvernului, a USL şi, în general la adresa opozanţilor lui Traian Băsescu. În timpul campaniei pentru referendum atacurile s-au înteţit, publicaţii din Austria, Elveţia. Franţa şi evident Germania ţinând capul de afiş. Nu în ultimul rând şi unele agenţii străine şi-au adus obolul pentru Traian Băsescu, vârf de lance fiind „France Presse”. Articolele i-au avut drept autori pe corespondenţii străini pentru state din zona Ewuropei de Est sau Centrale (unii dintre ei suspect de „apropiaţi” de tabăra Băsescu, alţii – s-a descoperit – stipendaţi de ICR) sau pe corespondenţi români angajaţi la diverse publicaţii din străinătate. În toate articolele din media străină care a atacat pe adversarii lui Traian Băsescu, erau utilizate doar declaraţii ale locotenenţilor acestuia sau erau citate doar pasaje din presa portocalie. De multe ori, articolele erau „făcături” redactate de „colaboratori” (nu în sensul real al termenului – n.a.) de la Bucureşti şi care aveau un singur scop: să „revină”, prin preluare în media română pro Băsescu sub titluri de genul „ce spune presa străină despre…”. Culmea, multe din „articolele din presa străină” nu erau altceva decât postări pe bloguri arondate unor publicaţii şi în niciun caz nu reflectau poziţia respectivelor medii de informare. Totuşi, sintagma „lovitură de stat”, termenul „pucişti” a fost preluat în veselie în media de dincolo de graniţe. „Vedeta” numărul unu care şi-a intoxicat citirorii cu dezinformări şi manipulări a fost, de departe, germano-austriacul Carl Petere Schwartz de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, cunoscut încă din 2009 pentru osanalele scrise la adresa guvernului Boc şi Traian Băsescu.

NOTĂ

Guvernele Marii Britanii, Italiei, Spaniei şi preşedintele Franţei nu au marşat la intoxicările de la Bucureşti şi nu s-au implicat deloc în evenimentele din România. Nu au fost singurele, dar ne-am referit la unii dintre cei ma reprezentativi actori politici din UE.

PREMIERUL VICTOR PONTA ATAC DUR LA MINCINOSUL EX-PRESEDINTE BASESCU IN LEGATURA CU AFACEREA HAYSSAM!

Ponta: Băsescu a mințit cu toată afacerea Hayssam.

Prim-ministrul Victor Ponta spune că preşedintele Traian Băsescu a minţit în legătură cu toată afacerea Omar Hayssam, începând cu răpirea jurnaliştilor şi terminând cu aducerea acestuia în ţară.

„Poate aflăm acum cine i-a răpit, cine i-a eliberat (pe jurnalişti – n.r.)”, a declarat premierul, duminică seară, la România Tv.

Întrebat ce sugerează prin aceste afirmaţii, acesta a răspuns: „Sugerez că domnul preşedinte Băsescu ne-a minţit în legătură cu toată afacerea – şi cu plecarea lui Hasyssam şi poate că Hayssam de-aia a plecat”, a mai spus Ponta.

Premierul a adăugat că vrea ca sirianul „să spună despre PSD”, dacă are informaţii despre foşti lideri ai partidului, adăugând că dacă Hayssam vorbeşte el este „cel mai relaxat”.

„N-am absolut nicio problemă pe tema asta, nu l-am întâlnit, nu îl cunosc… Nu îmi pică bine, dar nici nu îmi pică rău”, a precizat liderul social-democrat.

Ponta a confirmat că Hayssam a fost adus în ţară în dimineaţa zilei de 19 iulie, iar cu Traian Băsescu a vorbit despre acest subiect cu o lună înainte de aducerea sirianului: „Aducerea s-a făcut printr-o acţiune a reprezentanţilor statului român”.

Întrebat de unde a fost adus Omar Hayssam, Ponta a răspuns: „Doar judecătorul o să aibă acces la aceste informaţii”, adăugând însă că „nu e chiar aşa mare secretul”.

Ponta explicat, de asemenea, că nu a fost nimic ilegal sau neautorizat în aducerea teroristului sirian în ţară: „Cred că preşedintele a vrut să zică ‘Neautorizată de alt stat’. Noi avem documentele legale”.

SOCATUL TRAIAN BASESCU O VREA PE MONICA GHERGHESCU (MACOVEI) SA-I FIE URMAS LA PALATUL COTROCENI!

Traian Băsescu ar vrea ca la Palatul Cotroceni să îi urmeze unul dintre favoriţii săi. Pe „lista” preşedintelui se află câteva nume care intră în categoria glumelor.

Lista lui Băsescu

Într-un interviu acordat unuia dintre mediile de informare favorite – „România Liberă” –, unde evident nu i-a fost pusă nicio întrebare incomodă, Traian Băsescu face o trecere în revistă a posibililor prezidenţiabili pe care şi-i doreşte la Palatul Cotroceni după ce i se va termina mandatul. După ce îi enumeră pe cei (cele) pe care i-a încercat pe post de „discipoli” (Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Roberta Anastase, Monica Macovei, Elena Udrea, Emil Boc, Daniel Funeriu, Eugen Tpomac, Sever Voinescu etc.), Traian Băsescu spune cine are stofă de lider: „Cinstit vorbind, inteligenţi sunt toţi, pregătiţi în profesiile lor sunt toţi, buni politicieni sunt toţi, dar dacă printre ei este cineva foarte puternic, aceea e Elena Udrea, oricât nu v-ar plăcea. Privesc cu mare atenţie şi la Adrian Papahagi, care şi el pare a fi un om puternic, rezistent la presiunea politică şi mediatică”. Ei bine, iată un prim set de două nume pe care Traian Băsescu le propune pentru „funcţia” de urmaş. De Elena Udrea se ştia, dar să ieşi în faţă cu Adrian Papahagi credem că este o glumă reuşită.

Dar se pare că Elena Udrea este varianta feminină „B”, pentru că iată ce mai spune Traian Băsescu: „Cred că nici nu se gândeşte la aşa ceva (Elena Udrea – n.a.). E prea tânără. Ea trebuie să se mai rodeze în Executiv, în Parlament sau ca opozant convingător. Mai degrabă, în acest moment, Monica Macovei, dacă discutăm despre femei-candidat”. Şi numele Monicăi Macovei intră la categoria “glume”, pentru că atât ea, cât şi Adrian Papahagi nu ar scoate mai mult de 4, maxim 5% dintre voturile celor care vin la urne. Elena Udrea ar putea să scoată triplu, dar 15% nu o ajută deloc.

În rest, pe lista lui Traian Băsescu se mai află eternii Emil Boc şi MRU, şi ei politicieni care nu pot trece de 12-15% din voturile electoratului, şi asta chiar dacă îşi îmbunătăţesc imaginea.

Ce pare interesant este faptul că Traian Băsescu pronunţă şi nume din PDL, deşi a anunţat că a rupt orice relaţie cu acest partid şi că se va dedica PMP-ului. Surse politice avizate susţin însă că de fapt „distanţarea” faţă de PDL este una „de faţadă” şi că relaţiile sunt aceleaşi, adică foarte bune. Lucru care se observă şi în Parlament, unde PDL a atacat la CCR toate iniţiativele majore ale USL blocându-le în tandem cu Traian Băsescu.

CHER LLOYD – WANT U BACK!

VICTORIA JUSTICE – GOLD!

R.E.M. – LOSING MY RELIGION!

GWEN STEFANI – 4 IN THE MORNING!