În 2012 presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului .

Pentru prima dată după 1990, 7,4 milioane de români au votat pentru o cauză. Votul nu a fost recunoscut. Uriaşele presiuni ale oficialilor UE şi CE au anulat votul popular. Cotidianul.ro vă prezintă cum s-a ajuns ca istoria să fie schimbată arbitrar în vara anului 2012 şi ce „surprize” ni se mai pregătesc.
O declaraţie care spune totul
„Preocuparea noastră a fost ca procesul juridic, procesul constitţtional să fie respectat în conformitate cu statul de drept. Am luat notă astăzi de reinstalarea preşedintelui în funcţie şi noi considerăm că este o etapă suplimentară în cadrul acestui proces. Deci, luam notă de faptul că acest proces este acum complet respectat aşa cum am cerut şi noi, dar rămânem vigilenţi”. Această declaraţie – cea mai recentă privind evoluţiile politice din România – a fost făcută marţi 28 august de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Olivier Bailly în cadrul unei conferinţe de presă.
Declaraţia lui Baylli a trecut cvasi neobservată de presă. Ziarele pro-Băsescu, cele care până mai ieri făceau „breaking-news”-uri din tot ce spuneau oficiali ai CE, acum au ignorat-o. Din două motive: nu le mai erau de folos vorbele purtate de Baylli şi, în al doilea rând spusele oficialului european demonstrau cine au fost artizanii salvării miraculoase a lui Traian Băsescu
Da, declaraţia oficialului CE – mai precis formularea, „aşa cum am cerut şi noi” – sintetizează cel mai bine direcţia pe care au luat-o evenimentele majore din ultimele două luni de la Bucureşti. Demonstrează, dacă mai era nevoie de aşa ceva, că principalul rol în deciziile politice luate la Bucureşti l-au avut extraordinarele presiuni externe venite atât din partea unor oficiali ai CE cât şi din partea unor grei ai politicii europene. Cu alte cuvinte, fără aceste presiuni extraordinare, altfel s-ar fi scris istoria României în lunile iulie şi august: concret, voinţa populară, exprimată de voturile celor 7,4 milioane de români ar fi respectată şi preşedintele Traian Băsescu ar fi fost demis. Despre aceste presiuni şi cum au influenţat punctual viaţa politico-socială a României, vă prezentăm pe larg o analiză detaliată. (În ceea ce priveşte expresia „rămânem vigilenţi”, veţi afla din episoadele următoare ce urmează să se întâmple în România).
Etapa 1: perioada 20 iunie – 4 iulie 2012, înainte de suspendare
Remember: ce „crime” au comis guvernanţii români
Pe 26 iunie Parlamentul a adoptat o modificare la legea CCR, retrăgându-i o atribuţie minoră, pe care oricum, nu a avut-o până în 2010; În aceiaşi zi în Parlament se aduce o modificare a legii referendumului, readucând-o mai aproape de varianta din 2007. Pe 28 iunie, ministrul de atunci al justiţiei a solicitat – legal – ANI să verifice dacă în cazurile judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc există suspiciuni de incompatibilitate. Pe 29 iunie, Victor Ponta se duce la summitul de la Bruxelles, decizia CCR nefavorabilă lui neproducând efecte, dar având girul Parlamentului. Pe 3 iulie, Parlamentul a revocat – legal – preşedinţii PDL ai celor două Camere şi pe şeful instituţiei Avocatul Poporului.
Primele „focuri de avertisment”
Cu mult înainte ca Traian Băsescu să fie suspendat de Parlament, în spaţiul public au fost date câteva declaraţii care prevesteau „salvele de rachete” ce urmau să fie trase de la Bruxelles şi alte capitale europene. Pe 20 iunie, ambasadorul CE la Bucureşti, Nicolae Idu face o declaraţie surprinzătoare pentru acel moment: „E important ca MCV să continue. Există nenumărate propuneri în acest sens făcute de statele membre”. Suntem aici, practic, în faţa reglerării tirului împotriva guvernanţilor de la Bucureşti, guvernanţi care au arătat că nu agrează o menţinere a MCV. Declaraţia a trecut neobservată şi nu i s-a dat importanţă, deşi în acest caz înregistrăm un prim gest de ostilitate faţă de noul cabinet Ponta.
O zi mai târziu, pe 21 iunie după o clasică întâlnire a membrilor comisiilor de politică externă a parlamentului cu ambasadorii UE, Mircea Geoană relatează o doleanţă a acestora: „subiectul reprezentării la Consiliul European trebuie să fie clarificat cu calm şi raţional”. (Ne aflam în perioada discuţiilor privind cine pleacă la Bruxelles, Ponta sau Băsescu – n.a.). În mod logic, ambasadorii UE nu ar fi trebuit să se pronunţe în această problemă. totuşi, de ordin inter. Dar au făcut-o.
După 6 zile de linişte – în care doar câteva publicaţii externe înteţeau, încurajate de la Bucureşti, scandalul plagiatului – pe 27 iunie, liderul grupului PPE din Parlamentul European, Josepf Daul trece la primul atac frontal: „Premierul român, Victor Ponza trebuie să demisioneze, dacă acuzaţiile de plagiat se dovedesc a fi fondate”. Tot în aceiaşi zi, agenţia Reuters informeauă că un doctor şi roi poliţişti sunt cercetaţi pentru că au vrut să-l ajute pe Adrian Năstase să nu ajungă la închisoare.
După cum se poate observa, existau două teme care urmau să fie utilizate – în ceastă perioadă doar de aliaţii europeni ai PDL şi prietenii lui Traian Băsescu – pentru „tocarea” cabinetului Ponta şi a USL: plagiatul, chestiunea Năstase şi eventual „politizarea” ICR.
CCR principala muniţie pentru adversarii europeni ai guvernanţilor
Înainte de suspendarea lui Traian Băsescu şi în zilele următoare, de fapt până pe 9 iulie (trebuie reţinută această dată) s-a lansat primul val de presiuni asupra guvernanţilor şi asupra USL.cu efecte decisive la Bucureşti.
Primul atac vine tot de la Josepf Daul, pe 28 iunie: „Sunt profund îngrijorat de nerespectarea statului de drept în România. Am fost extrem de neplăcut surprins să aflu că Victor Ponta a ignorat decizia CCR cu privire la reprezentarea României la Consiliul CE. în plus, nefiind mulţumit de aceastaâă decizie, a mers mai departe, trecând Monitorul Oficial, care ar fi trebuit să publice decizia respectivă în scopul intrării acesteia în vigoare, sub autoritatea Guvernului”.
Cu această declaraţie încep „oficial” presiunile legate de „atacuri la independenţa justiţiei”. (În „Europa”, independenţa justiţiei este ceva „sfânt” – n.a.). În fapt nu este vorba de nici un atac la justiţie, pentru că CCR nu face parte din Puterea judecătorească. Dar pentru Bruxelles această confuzie nu contează. Şi nu contează nici faptul că în realitate nu există atacuri la CCR. Declaraţia lui Daul conţine şi o minciună grosolană: cea referitoare la preluarea de către guvern a Monitorului Oficial, pentru evitarea publicării în timp util a deciziei CCR privind reprezentarea la CE. Reamintim, preluarea Monitorului Oficial a devenit efectuvă pe 30 iunie, deci după decizia CCR şi după summitul de la Bruxelles care s-a ţinut pe 29 iunie. Mai mult, o motivare de 60 de pagini nu putea fi gândită şi redactată în 24 de ore. Dar, fără o minimă verificare, Daul a acceptat să popularizeze o minciună transmisă din ţară.
Pe 3 şi 4 iulie se trage din toate direcţiile
3 iulie ziua atacurilor concertate asupra adversarilor lui Traian Băsescu. Din nou Josef Daul cu un ton mai vehement: „Sunt absolut indignat de ceea se întâmplă în Romania în acest moment. Am aflat despre ultimele evoluţii politice generate de coaliţia social-liberală aflată acum la putere. Înlocuirea Avocatului Poporului, cererile de revocare a celor doi preşedinti ai Senatului şi Camerei Deputaţilor şi planul de modificare a Legii Curtii Constitutionale şi inlocuirea a doi judecatori sunt absolut uimitoare. Dacă acestea vor fi puse în practică, statutul democraţiei în România dă serioase motive de îngrijorare. Nici un stat membru al UE nu poate încălca astfel statul de drept şi toate principiile democratice”. (Declaraţia este dată înainte de revocarea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga). Iese la rampă ambasadorul SUA, Mark Gitenstein: „Sunt profund preocupat de orice încercare de ameninîare a independenţei instituîiilor democratice din România Manipularea sau ameninţările la adresa instituţiilor dumneavoastră, în special a instanţelor judecătoreşti”, aşa sună un comunicat al ambasadei. Deşi rezidează în Bucureşti, şi este foarte bine informat, şi ambasadorul SUA vede probleme acolo unde ele nu sunt. Tot în această zi se „pronunţă”, în premieră şi un înalt oficial al CE, comisarul pentru justiţie, Viviane Reding: „Sunt profund îngrijorată de recentele atacuri la independenţa Curţii Constituţionale din România”. Este adevărat, afirmaţia este făcută pe Twitter, dar a penetrat spaţiul public.
Pe 4 iulie şi o declaraţie a preşedintelui Comisiei de la Venezia, Gianni Buquicchio: „Am aflat cu profundă îngrijorare de mai multe tentative de a pune presiuni asupra CCR şi de a-i submina independenţa. CCR a solicitat sprijinul Comisiei de la Venezia în aceasta privinţă. Cer Romaniei, care este un stat membru al Comisiei de la Venezia, al CE, precum şi al UE, să respecte pe deplin Constituţia şi standardele internaţionale privind independenţa sistemului judiciar şi a supremaţiei legii”. Tot în aceiaşi zi, europarlamenarul Markus Ferber, liderul delegaţiei Germaniei (CSU-CDU), din Parlamentul European, declară, pentru Adevarul, că va iniţia demersurile pentru o sancţiune fără precedent împotriva României din cauza „pericolelor care ameninţă statul de drept”. În sfârşit, Gunther Krichbaum, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene al Parlamentului german si membru al Partidului Crestin-Democrat condus de cancelarul Angela Merkel, declară: „Ce s-a întâmplat în Parlamentul României depăşeşte sub aspect negativ tot ce s-a întîmplat până acum în Ungaria”
Cum a acţionat propaganda în perioada respectivă
3 iulie. Monica Macovei: „ Art 7. din tratatul privind UE, care prevede că drepturile unui stat membru pot fi suspendate, inclusiv dreptul de vot în Consiliu (…) în situaţii excepţionale, se poate lua la propunerea PE sau a Comisiei Europene, cu aprobarea PE; eu vreau să cer acest lucru”.
3 iulie. Judecătorii CCR: „Având în vedere situaţia deosebit de gravă, atacurile fără precedent la adresa Curţii Contituţionale şi a judecătorilor săi, precum şi ameninţările cu revocarea lor, Curtea Constitutionala a sesizat Comisia Europeana pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Venezia), Conferinta Curţilor Constituţionale din Europa, precum şi celelalte institutii europene”.
3 iulie: 10 ONG apropiate de PDL şi Traian Băsescutrimit organismelor europene un document plin de dezinformări grosolane şi cer sancţiuni împotriva României.. http://www.cotidianul.ro/10-ong-uri-iresponsabile-au-cerut-sanctiuni-contra-romaniei-188222/
Primul efect al presiunilor externe
Pe data de 5 iulie, ministrul de atunci al justiţiei, Titus Corlăţean, retrage de la ANI solicitarea de verificare a judecătorilor CCR, Augustin Zegrean şi Iulia Motoc. Paradoxal, dacă solicitarea nu ar fi fost retrasă şi dacă ANI ar fi descoperit că respectivii judecători sunt incompatibili, o eventuală decizie de încetare a mandatului se lua prin votul majorităţii membrilor CCR. După cum se poate observa, nimeni, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici preşedintele României şi nicio altă instituţie nu are puterea de a demite, de a înlocui vreun judecător al CCR. Iar o eventuală modificare radicală a Legii CCR se poate face doar după modificarea Constituţiei. Cu toate acestea, oficialii europeni, presa străină prietenă a taberei lui Traian Băsescu au dat declaraţii şi informaţii de parcă s-ar fi pregătit executarea în piaţă publică a judecătorilor CCR.
În 2012, presiunile extraordinare ale „Europei” au schimbat voinţa poporului (II)
Pentru prima dată după 1990, 7,4 milioane de români au votat pentru o cauză. Votul nu a fost recunoscut. Uriaşele presiuni ale oficialilor UE şi CE au anulat votul popular. Cotidianul.rovă prezintă cum s-a ajuns ca istoriasă fie schimbată arbitrar în vara anului 2012 şi prima mare lovitură dată românilor de către CCR.
Încă o declaraţie care „spune totul”
Euronews: Cât de îngrijorată sunteţi de actuala furtună politică care are loc acum în România?
Vivian Reding: Foarte mult, şi întreaga Comisie este îngrijorată, şi întregul Consiliu este. Şi aţi văzut reacţiile, care au fost foarte clare. Democraţia este un bun care trebuie păstrat. Avem nevoie de judecători independenţi. Nu putem desfiinţa curţile constituţionale. Şi trebuie să respectăm ce spun curţile.”
Euronews: Ce poate face Europa pentru a-l determina pe premierul Victor Ponta să-şi ţină promisiunile?
Viviane Reding: Ei bine, cred că s-au întâmplat multe. Curtea Constituţională a luat o decizie şi aceasta a fost aplicată. Cred că am oprit derapajele. Lucrurile sunt destul de liniştite acum, nu sunt perfecte, dar cel puţin nu au mers până la extremă (…) Şi mă bucură să văd că întreaga Comisie, Consiliul şi Parlamentul European şi-au unit vocile pentru a spune nu – democraţia trebuie apărată, oricine se află la putere.
Răspunsurile date de comisarul pentru Justiţie, Viviane Reding, reprezintă o nouă confirmare a faptului că majoritatea oficialilor europeni, conducătorii unor instituţii cu greutate în UE, sunt cei care au avut cuvântul decisiv în ceea ce priveşte ce s-a întâmplat în ultimele două luni în România în favoarea taberei lui Traian Băsescu. Şi confirmă şi faptul că nu a fost ascultată decât această tabără, de la care s-au preluat toate elucubraţiile şi dezinformările din lunile iulie şi august.
Etapa a II-a: 5 iulie – 24 iulie, înainte de referendum
Remember: ce „crime” au făcut guvernanţii şi USL
4 iulie: OUG 38 – „dublează” legea prin care se aducea o modificare minoră unei singure atribuţii a CCR, din cauză că legea era atacată la Curte de PDL
5 iulie: OUG 41 – readuce articolul 10 din legea referendumului la varianta din 2007, singura variantă declarată constituţională în urma a 3 sesizări a CCR de către PDL în primăvara anului 2007.
5 iulie: se prezintă parlamentului cererea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.
6 iulie: Parlamentul votează cu 256 de voturi „pentru” şi 114 „contra” suspendarea lui Traian Băsescu.
Remember: ce informări au primit oficialii europeni
4 iulie. Monica Macovei: Suntem în plină lovitură de stat! Ponta şi USL se şterg pe picioare cu Constituţia, legea şi instituţiile democratice” şi că „trăim zile de urgie care şterg 22 de ani de construcţie democratică.
9 iulie. Steffen Seibert (purtător de cuvânt al guvernului Germaniei): Cancelarul Angela Merkel a avut astăzi o convorbire telefonică de lungă durată cu preşedintele român, Traian Băsescu. Discuţiile au vizat dezvoltările interne din România. Informările preşedintelui Băsescu confirmă neliniştile guvernului federal. Cancelarul consideră că este inacceptabil că într-o ţară membră a Uniunii Europene să fie încălcate principiile statului de drept. Cancelarul va sprijinii UE să tragă concluziile care se impun.
„Artileria grea” trage salvă după salvă
Începând cu 5 iulie se înteţesc atacurile externe la adresa guvernanţilor. Cele mai multe vin din partea aliaţilor europeni ai PDL, adică din partea liderilor PPE. Dar încep să curgă şi poziţii oficiale din partea conducătorilor principalelor organisme europene. Că majoritatea acestora fac parte tot din PPE nu mai are nicio importanţă. Se insistă până la saturaţie pe tema „CCR”, pe tema „încălcării statului de drept” şi apare în premieră şi tema „suspendării lui Traian Băsecu. La unison, oficialii europeni vorbesc „limba” vorbită în ţară de Traian Băsescu, PDL şi aliaţii lor, iar ameninţările la adresa României sunt din ce în ce mai evidente. Iată doar câteva exemple:
5 iulie. „Seria de decizii luate de guvernul României în ultimele zile sunt foarte îngrijoratoare. Comisia Europeană trebuie să acţioneze imediat şi să puna ţara sub supraveghere atentă (…) planul de a înlocui judecători de la CCR, iar acum lansarea procedurii de suspendare a presedintelui Basescu….”, Alain Lamasoure (preşedintele Comisiei de buget din Parlamentul European) şi Elmar Brok (preşedintele Comisiei de Afaceri Externe).
5 iulie. „Grupul parlamentar CDU/CSU observă cu mare ingrijorare modul în care se urmăreşte transformarea structurilor statale ale Romaniei într-o democraţie dirijată. Solicităm refacerea statului de drept. În aceste condiţii accesul României în spatiul Schengen este pus serios sub semnul întrebării (…) Procedura de suspendare a preşedintelui Basescu reprezintă punctul culminant înregistrat până acum al unei serii de decizii politice prin care Ponta şi coalitia sa de guvernare social-liberală au abrogat separaţia puterilor în stat în România. (…) Atacurile lui Ponta împotriva instituţiilor statului român poartă toate trasaturile unei lovituri de stat montate.” Michael Stubgen (purtător de cuvânt CDU şi CSU) şi Gunther Kirchbaum (preşedinte al Comisiei pentru afaceri Europene din Bundestag).
6 iulie. „Sunt foarte îngrijorat de evoluţiile din România în privinţa justiţiei. Îi voi contacta pe Victor Ponta şi Traian Băsescu”. Herman Van Rompuy (preşedintele Consiliului European)
10 iulie. „Pot spune că suntem îngrijoraţi, şi am mai spus asta, suntem îngrijoraţi de viteza şi de consecinţele deciziilor luate în ultimele săptămani şi mai avem multe întrebări cu privire la problema respectării independenţei Curţii Constituţionale şi a puterilor legale prevazute de Constitutie”. Pia Ahrenkilde Hansen (purtător de cuvânt al Comisiei Europene).
11 iulie. „Personal, văd un mare pericol în recentele evenimente din România care ar putea pune în discuţie progresele realizate în cursul ultimilor ani”. Viviane Reding
12 iulie: Cele 11 puncte impuse autorităţilor române
Comisia Europeană îi solicită premierului Ponta, printre altele:
Reinstaurarea atribuţiilor CCR (problema era deja rezolvată)
Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (solicitare în contradicţie cu recomandările Comisiei de la Veneţia, organism cu greutate al… Comisiei Europene)
Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al DNA (Ponta şi Antonescu anunţaseră din timp că nu vor fi schimbări)
Nicio graţiere prezidenţialăîn cursul preşedinţiei interimare (Antonescu anunţase deja acest lucru)
Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţăîn cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului (guvernelor Boc şi MRU nu le-a fost impusă niciodată o astfel de condiţie)
Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor CCR
Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare(Nu a fost cazul liderilor USL)
Abuzuri de drept şi decizie pur politică la CCR
Pe 10 iulie CCR, judecă modificarea adusă de Parlament art. 10 din Legea referendumului, în urma sesizării depuse de PDL. Când judecă o contestare a unei legi, indiferent dacă este vorba de control anterior (al intrării legii în vigoare – n.a.) sau de control posterior (judecarea unei legi aflate în vigoare – n.a.), CCR poate da doar două soluţii: admite sesizarea în cazul în care există elemente de neconstituţionalitate, sau respinge sesizarea, dacă integral legea este constituţională. În cazul sesizării PDL, CCR a dat o decizie nemaiîntâlnită în analele istoriei instituţiei. În primul rând, nici nu respinge, dar nici nu admite sesizarea PDL. Constată în schimb că legea pentru modificarea art. 10 este constituţională, dar condiţionează constituţionalitatea ei de asigurarea pragului de participare de 50% la urne. Suntem în faţa unui abuz de drept. În primul rând pentru că legea se referea doar la un singur articol. CCR nu-l putea declara neconstituţional deoarece îşi încălca propria jurisprudenţă. Condiţionarea de pragul de participare nu avea nicio legătură cu sesizarea PDL. Avem aici cel de-al doilea abuz de drept. Condiţionarea cu pragul de participare nici măcar nu trebuia amintită în textul motivării din cauză că în Legea referendumului (unde se „lipea” noua variantă a art. 10 aşa cum a fost votată în Parlament) exista, la alin. 2 al art. 5 prevederea care stabilea pragul de participare de 50%.
De ce a făcut atunci CCR această condiţionare ilegală? Răspunsul este simplu. CCR a făcut un murdar joc politic în favoarea lui Traian Băsescu. Judecătorii ştiau că vor exista voci în USL care să susţină organizarea referendumului în baza OUG 41, care nu era atinsă de CCR. Judecătorii au mizat cu bună ştiinţă pe următoarea temă a presiunilor oficialilor europeni: „Respectaţii deciziile CCR”. Ceea ce a şi urmat.
Conduite şi decizii politice influenţate de presiunile externe
6 iulie: Premierul Victor Ponta declară: „Guvernul nu va agrea schimbarea persoanelor care conduc Parchetul general, DNA, ANI” (Pe 12 august expira şi prelungirea mandatului şefului DNA şi el putea fi schimbat în depline condţii de legalitate – n.a.)
10 iulie: În prima declaraţie de presă în calitate de preşedinte interimar, Crin Antonescu spune: „În mandatul meu de preşedinte interimar nu voi opera nicio schimbare la vârf a Parchetului General sau DNA”.
15 – 16 iulie: Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă art. 10 din Legea referendumului în varianta venită de la CCR şi armonizează şi OUG 41 cu soluţia CCR. (Parlamentul avea posibilitatea legală şi constituţională de a nu se atinge de OUG 41 şi în acest caz, prevederile ordonanţei ar fi fost aplicate la referendum, adică nu ar fi existat prag de participare de 50% – n.a.)
24 iulie: Preşedintele interimar Crin Antonescu promulgă legea prin care s-a remodificat legea referendumului şi promulgă şi legea de aprobare a OUG 41, modificată şi ea cu prevederile CCR. (Preşedintele interimar Crin Antonescu avea posibilitatea legală şi constituţională de a promulga cele două legi până în a 20-a zi calendaristică de la primirea lor de la Parlament, adică cel târziu pe 8 august. Dacă ar fi promulgat cele două legi, sau măcar legea de aprobare a ordonanţei pe 27 iulie, deci mult în interiorul termenului prevăzut de legislaţia în vigoare, atunci referendumul s-ar fi organizat în baza OUG 41 şi nu ar mai fi existat prag de participare de 50% – n.a.)
Casetă tehnică: cum arată un dispozitiv al unei Decizii CCR
Dispozitivul unei Decizii CCR, indiferent de situaţii conţine o formulă standard, „ CURTEA CONSTITUŢIONALĂ – În numele legii – DECIDE”.
Dacă există elemente de neconstituţionalitate, se utilizează următoarele formulări: „Constată că Legea privind (…) este neconstituţională” sau „Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile Legii (…) sunt neconstituţionale”.
Dacă legea este „curată” formularea este următoarea: „Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate a ….”, iar dacă sesizarea nu face obiectul controlului de constituţionalitate, formularea este următoarea: „Respinge, ca inadmisibilă, excepţia (sesizarea) de neconstituţionalitate a dispoziţiilor…”.
Iată însă cum arată formularea în ceea ce priveşte art.10 din legea referendumului: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ – În numele legii – DECIDE:
Constată că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente
Share this: Politica,Istorie,Economie,Muzica,Investigatii,Partide,Conspiratii mondiale,Educatie,Invatamant,Sport,Cultura,Social-media
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Etichete:29 IULIE 2012, DICTATURA UE SI CE, Politica, VOTUL CARE L-A DEMIS PE BASESCU.1946
Comentarii recente