Arhiva | 7:19 pm

TRAIAN BASESCU SI GYORGY SCHWARTZ,EVREU DE ORIGINE MAGHIARA,MILIARDARUL GEORGE SOROS SI ONG-urile FINANTATE DE ACESTA PREGATESC DETURNAREA PROTESTELOR IMPOTRIVA RMGC,II CONSIDERA PE ROMANI PROSTI!

1 oct.

Ea se referă la un neadevăr spus de Traian Băsescu, anume că „Soros nu trimite ONG-urile în stradă” sau mai pe înţelesul tuturor, Soros e interesat doar de binele românilor, nu de schimbarea raportului de forţe pe scena politică românească, în sensul generării unei „Albă ca zăpada”, care împreună cu serviciile fidele, să-i refacă lui Traian Băsescu întreaga putere pierdută odată cu alegerile din anul 2012.

basescu_soros_aur_rosia-montana

Privind din această perspectivă, îmi vine imediat în minte mişcarea Otpor, de nesupunere civilă şi rezistenţă paşnică, fondată în 1998 la Belgrad, pentru răsturnarea de la putere a preşedintelui iugoslav Slobodan Miloşevici. Prin care fundaţia Freedom House a lui George Soros (pe numele de botez György Schwartz) a creat „reformatori politici şi sociali”, specializaţi în războiul de guerilă urbană.

Formarea constă în deprinderea procedeelor de generare a contagierii afective în rândul masei de manifestanţi, prin conceperea şi lansarea de diverse sloganuri, în fapt simboluri consacrate ale războiului psihologic, menite să influenţeze, motivând participanţii la acţiunile de protest. Manualul de formare a militanţilor Otpor fiind „Lupta nonviolentă în 50 de puncte” elaborat de col. Robert Helveya, un veteran al beretelor Verzi, aparţinând trupelor pentru operaţiuni speciale ai SUA. În el fiind detaliate metodele utilizate de profesioniştii acţiunilor de protest cu scopul de a învinge frica şi de a subordona afectiv mulţimile.

În perioada 1999-2000, la 7 ani de la intrarea în vigoare în România a Legii Audiovizualului, postul de radio „B2-92”, care fusese interzis în Iugoslavia, a emis în limba sârbă din Bucureşti, programe elaborate de onegiştii lui George Soros, cu caracter anti-Miloşevici. Fără ca Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor să-i fi acordat vreo licenţă şi cu complicitatea instituţiilor de control abilitate (STS, MapN, DGIPI, SRI şi Parchetul General). Activitatea acestui post ilegal a fost condusă de Mircea Toma, şeful Biroului social-politic al publicaţiei Academiei Caţavencu. Invitat în octombrie 2008 la emisiunea „Vorbe grele”, de la Antena 2, Florin Călinescu i-a declarat jurnalistului Victor Ciutacu: „toată lumea ştie cum a venit Mircea Toma la Academia Caţavencu: în uniforma kaki!”. Mircea Toma a lucrat ca psiholog militar înainte de 1990 de unde şi aluzia cu Direcţia a IV-a de contrainformaţii militare a Securităţii.

Ca o coincidenţă, după debarcarea lui Miloşevici de la putere, mişcarea Otpor creată de Soros s-a transformat peste noapte în Partidul Democrat, cu peste 70.000 de membrii iar liderul său Zoran Dindić, a devenit în ianuarie 2001 premierul Serbiei.

Acelaşi Mircea Toma, care nu a fost niciodată la Roşia Montană, protestând prin telecomandă, este unul din organizatorii protestelor împotriva proiectului Roşia Montana, alături de Societatea Academică Română a Alinei Mungiu-Pippidi, Miliţia spirituală a lui Mihail Bumbeş. Lor li s-au alăturat Mircea Mihaies, Horia Roman Patapievici, Sabina Fati (toţi foşti şefi în Fundaţia pentru o Societate Deschisă a lui George Soros) şi Monica Macovei (fondatoarea mişcării homosexual Accept), cu alte cuvinte băsişti notorii. Despre modul în care au influenţat România ONG-urile lui Soros, imediat după debarcarea lui Ceauşescu am scris anterior:
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_10_01/Valentin-Vasilescu-Traian-Basescu-ne-crede-fraieri-9578/

În paralel cu constituirea grupului elitelor de tehnocrați de la Trocadero, despre care am vorbit anterior, Comitetul Politic Executiv al PCR a dispus generarea unei alte dizidențe de fațadă, în jurul lui Gheorghe – Gogu Rădulescu, şef al Secţiei Propagandă a CC al PCR, considerat “eminenta cenuşie” din spatele Elenei Ceaușescu. Acesta a primit misiunea să creeze și să canalizeze mișcările de disidență din rândul intelectualității pentru a forma la rândul lor elemente pentru noul eșalon al conducerii. Rădulescu a procurat locuinţe, paşapoarte şi bonuri de alimente la gospodăria C.C. multor scriitori şi artişti reuniți în „cenaclului de la Comana” (din 1969 acolo fiind casa de vacanţă a familiei Rădulescu), reușind să atragă un număr de reprezentanți ai intelectualității, cu predilecție, fii sau gineri ai kominterniștilor evrei din epoca stalinistă, căzuți în dizgrația lui Ceaușescu, fiind sprijinit în această activitate de numeroși ofițeri de Securitate (precum colonelul Vasile Mălureanu de la Direcţia I). Grupul de intelectuali din jurul lui Rădulescu era compus din Mihnea Berindei (racolat în 1968 de Securitate, nume de cod: Sandu), Andrei Pleșu (soțul agentei DIE, Catrinel Pleșu, ministru al Culturii în perioada 1989-1991 și 1997-1999, consilier prezidențial al lui Traian Băsescu 2004-2005 ), Gabriel Liiceanu (a cărui mamă fusese directoare în Ministerul de Externe pe vremea Anei Pauker, director al editurii Politice, din 1990 devenită Humanitas), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion Caramitru (autor al sintagmei “Mircea fă-te că lucrezi” cu care a început revoluția în direct la TVR), Mircea Dinescu (ginerele Liudmilei Loghinovskaia şi al lui Albert Kovács, animator al revoluției în direct la TVR, din 22 decembrie 1989 membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, președintele Uniunii Scriitorilor, membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS).

În ”Pamfletul Negru” filozoful craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara deplin puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu și Ion Iliescu s-au întâlnit acasă la fostul kominternist Ascanio Damian, cumnatul și vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu, lăsat pe dinafară (drept recompensă, în anul 2000 aceiași “intelectuali” semnau și mărșăluiau pentru “salvarea democrației” cerând poporului să voteze în turul 2 al prezidențialelor cu Ion Iliescu, în detrimentul lui Corneliu Vadim Tudor). Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să se anunțe înființarea Grupului de Dialog Social (GDS). Printre membrii fondatori se numărau Gabriel Liiceanu, Mariana Celac (sora lui Sergiu Celac, celebrul traducător al lui Ceauşescu, devenit ministru de Externe în guvernul Roman și soția lui Mihai Botez, numit ambasador al României în SUA și la ONU), Mircea Dinescu, Stelian Tănase (activist UTC până în decembrie 1989, fiu de vice-preşedinte al Consiliului Judeţean), apoi deputat Alianța Civică 1992-1996), Alin Teodorescu (informator al Securității și agent al serviciului secret AVO al Republicii Populare Ungare, din 1991 fondator și director al institutului de sondare de opinie – IMAS, șef al Cancelariei Guvernului Năstase, deputat PSD din 2004 și până în prezent), informatorul Securității – Alexandru Paleologu (devenit în 1990 ambasador la Paris), Andrei Cornea (fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948-1954, cel care l-a dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate pe George Că­li­nescu pentru a-i lua locul) și alții. Ca o ironie a sorții, Gogu Rădulescu a fost arestat în 23 decembrie 1989, la vârsta de 76 de ani, generalul Diamandescu de la Miliţie s-a mutat imediat în casa lui, la începutul lui 1991 Rădulescu decedând în închisoare. Pe 5 ianuarie 1990, la invitația lui Silviu Brucan, a aterizat pentru prima oară la București la bordul avionului personal, miliardarul american de origine maghiară George Soros, împreuna cu o femeie, cu acoperire diplomatică. El a mers direct la sediul GDS, sediu repartizat de Brucan în numele FSN în fostul local UTC al lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei 120, numindu-l pe Alin Teodorescu director al GDS și al nou înființatei fundații Soros, filiala România (al cărei buget inițial a fost de 1 milion USD). El a susținut totodată crearea unui săptămânal numit revista 22, avându-l ca redactor-șef pe Stelian Tănase și pe Dan Pavel redactor sef adjunct și înființarea pe lângă fundația Soros de ONG-uri satelit, intitulate apărătoare ale drepturilor omului.

Practic manipularea a fost principala armă folosită de acest grup anti-românesc, trecut în subordinea lui Soros, pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul din România. Pentru a accede și apoi a-și menține puterea, pseudo-elita intelectuală a GDS avea nevoie de un număr suficient de mare de indivizi formați pe un anumit tipar care să le servească interesele, evident cu viziuni, aspiraţii impuse și limitate. De aceea, primul obiectiv trasat GDS-ului a fost acela de a fabrica lideri de opinie în mediile intelectuale, profitând de dorința acestora de după 1989 de a se lansa în acțiuni practice cu orice preț, acceptând să lanseze astfel în spaţiul social mesaje nocive pentru poporul român. Teoria dezinformării se referă la orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces comunicațional, cu scopul cultivării unui anume tip de reacții, atitudini și acțiuni ale receptorilor, (denumiți în mod generic ținte), dorite de un anumit agent social. Acest tip de acțiuni sunt create în mod obişnuit de organizații specializate, militare sau paramilitare. În mod normal, SRI și MApN, instituții capabile să sesizeze acest tip de război psihologic dus împotriva populației neprotejate, ar fi trebuit să intervină, dar n-au făcut-o.

Următorul obiectiv propus de GDS a fost acela de a crea ”releele”, adică indivizii sau instituțiile utile (în principal presa) în amplificarea și programarea mesajelor GDS care constituiau conținutul dezinformării. În jargonul GDS, împrumutat de la experții americani ai lui Soros, tehnicile de influenţare şi manipulare s-au numit „profilare”. Profilarea realizată plecând de la nivel de individ, extinsă la grupuri mari de oameni, pe toate nivelurile ierarhice, a avut ca rezultat inducerea unor reflexe condiţionate. Sistemul educațional și social format în jurul idiotului și nu al omului inteligent responsabil a transformat generațiile de copiii români de după 1989 în oameni obedienți care vor căuta îndrumători pentru tot restul vieții lor, incapabili să-şi ia propriile decizii, oameni pregătiţi pentru a fi conduși, oameni iresponsabili dacă sunt lăsați de capul lor. Realitatea o demonstrează azi că populația României, supusă de 2 decenii acestei profilări, a ajuns să reacţioneze exact aşa cum a fost programată, nefiind capabilă să reacționeze când se face o nedreptate, nici când cele mai elementare drepturi îi sunt călcate în picioare, dar negând în continuare existenţa programării ca rezultat al ”profilării”.

La ordinul lui Soros, pentru a-și ascunde originile, conducerea GDS-ul s-a lipit de partidele istorice reînfiinţate după 1989 (PNȚ, PNL și PSDR), reunindu-le în anul 1991 într-o alianță politică și electorală numită Convenția Democratică. În 1996 această alianță penetrată și dirijată de GDS a distrus din partidele istorice, aducându-l la preşedinția României pe secretarul PCR al Universității București – Emil Constantinescu. Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat din nou de favoruri înalte, începând din 2004 când președinte a ajuns Traian Băsescu, conform alternanței la putere decisă de la Washington. Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, au fost numiţi consilieri la Cotroceni, Vladimir Tismăneanu (fiul lui Leon Tismineţchi zis Ciungul, stabilit în România după 23 august 1944, demnitar în cadrul CC al PCR ) şi Horia Roman Patapievici (din 1999 membru al CNSAS, șef al Institutul Cultural Român în perioada 2005-2012, fiul lui Dionis Patapievici traducător al Armatei Roșii, devenit director al Direcției Circulație Monetară la BNR și reprezentat al RPR la CAER), au ajuns în fruntea unor instituţii guvernamentale (ICCMER şi ICR). Monica Macovei a fost și ea pusă ministru al Justiției, Cristian Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu a ajuns europarlamentar PDL, fostul membru al CC UTC, Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich, a fost numit ministru de Externe, șef la SIE și premier. Astăzi școala GDS își prezintă permanent viziunea asupra societății prin Cristian Pîrvulescu, Andreea Pora, Traian Ungureanu (redactor Europa Liberă, post coordonat de CIA, în prezent eurodeputat PDL), Alina Mungiu-Pippidi, Emil Hurezeanu ( fost director al departamentului românesc al Europei Libere), iar canalele media îi servesc maselor ca pe niște oracole supreme.

Privind înapoi în timp, observăm că reformele acestor 2 pseudo-elite au produs desființarea a 80% din capacitățile industriale clădite de români în socialism, lăsând fără loc de muncă peste 3 milioane de oameni, obligați în cel mai fericit caz, să-și câștige existenta lucrând în străinătate. Tot ce au creat pseudo-elitele postdecembriste a fost doar cârpăceală și improvizație, cosmetizată propagandistic după modelul școlii noi occidentale. În rest, a fost vorba doar de acea cale simplă de înlocuire unor oameni cu alții mai slab pregătiți, dar mai lacomi decât ei și obedienți Casei Albe, pentru a pune bazele corupției generalizate în România. Ideea centrală fiind cine nu fură sau nu se căpătuiește este un prost. Corupția s-a transformat astfel din simpla găinărie și ciubucăreală a epocii Ceaușescu într-o adevărată industrie, cu un întreg păienjeniș al intereselor de clan, grup și cumetrii. Acesta fiind matricea impusă României de SUA încă din 1989 și care aduce la putere invariabil rebuturi umane, indiferent de partid. De aceea ne este așa de greu să ne identificăm cu clasa politică aflată la putere, prin rotație în România în ultimii 22 de ani.

Nu pot să nu remarc și spiritul de autoconservare de care a dat dovadă Securitatea. Ea fiind cea care a creat, a dirijat, protejat cele 2 pseudo-elite profitoare și le-a facilitat contactele cu reprezentanții autorilor războiului secret dus prin operații sub acoperire împotriva economiei socialiste.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2012_11_06/93578610/

TRAIAN BASESCU AFRONT PRESEDINTELUI PARLAMENTULUI R.MOLDOVA:”ASTEPTATI DEGEABA CA ROMANIA SA RATIFICE TRATATUL PRIVIND REGIMUL DE FRONTIERA!”

1 oct.

Traian Băsescu i-a spus astăzi președintelui Parlamentului Republicii Moldova, Igor Corman, că la Chișinău se așteaptă degeaba ca România să ratifice tratatul privind regimul de frontieră cu vecinii de la est de Prut.

093018191113318784

Președintele Legislativului din Republica Moldova a avut astăzi o întâlnire cu Traian Băsescu, la începutul căreia s-a discutat despre acordurile pe care Chișinăul urmează să le semneze la summitul de la Vilnius, considerat un pas major spre integrarea europeană a moldovenilor.

”Am văzut reacţiile Opoziţiei şi am înţeles un singur lucru: Că ei sunt extrem de vehemenţi împotriva celor două acorduri care se vor parafa la Vilnius, fie că vorbim de acordul de asociere, fie că vorbim de acordul de liber schimb, ceea ce înseamnă că aproape aveţi o misiune patriotică să rămâneţi la Putere şi după alegerile din 2014-2015 ca să se poată şi ratifica acordurile acestea şi să se poată şi implementa, pentru că altfel rămâne o poveste. Aţi văzut cum a făcut Armenia, a întors lucrurile în 24 de ore”, a spus președintele României, potrivit Agerpres.

Igor Corman s-a arătat entuziasmat de acordul prin care Republica Moldova urmează să se asocieze Uniunii Europene și și-a exprimat speranța că România va ratifica tratatul privind regimul de frontieră.

După ce Traian Băsescu a arătat că tratatul a fost ratificat de Chișinău, Corman l-a corectat: ”Nu l-am ratificat, aşteptăm acum la Bucureşti ca să fie ratificat”, a răspuns Igor Corman. “Nu, aşteptaţi degeaba”, a replicat Traian Băsescu, arătând că acest lucru nu se va întâmpla. “Trebuie să fiu foarte deschis cu dumneavoastră”, a adăugat președintele.

MORTAL COMBAT INTRE TRAIAN BASESCU vs.DAN VOICULESCU.RECHIZITORIU DNA.MIZA DESCREDITAREA ANTENEI TV GROUP!

1 oct.

Directorul general al Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, a obţinut de la fostul şef al ANAF Şerban Pop contractul confidenţial încheiat între RCS&RDS şi SC Bodu SRL, promiţând în schimb că îl va susţine mediatic să nu fie demis de la Agenţia de Administrare Fiscală şi că va promova activitatea sportivă derulată de concubina acestuia.

traian-basescu-cu-dan-voiculescu

Procurorii DNA oferă detalii în rechizitoriul trimis marţi în instanţă despre împrejurările în care Sorin Alexandrescu a intrat în posesia contractului încheiat între RCS&RDS şi SC Bodu SRL, companie deţinută de fiul lui Dumitru Dragomir.

Astfel, în ianuarie 2013, ANAF a declanşat un amplu control privind legalitatea şi corectitudinea evidenţierii în contabilitate a activităţii legate de organizarea petrecerii de Revelion 2012-2013, vizate fiind unităţi de alimentaţie publică.

O echipă a Gărzii Financiare a ajuns şi la restaurantul „Crystal Palace Ballrom”, ce aparţinea companiei Bodu SRL. În urma controlului, comisarii au observat că în actele contabile aferente lunii decembrie 2012 apărea şi un decont de 3,1 milioane euro, sumă ce le-a trezit suspiciuni privind o eventuală evaziune fiscală.

Suma a intrat în conturile restaurantului pe baza unui contract semnat între compania Bodu SRL, având ca administrator pe Bogdan Dragomir, fiul lui Mitică Dragomir, şi SC RCS&RDS SRL.

Ulterior, o copie a acestui contract a fost ridicată de comisarii Gărzii Financiare de la RCS&RDS, copie ce a ajuns în final la preşedintele de atunci al ANAF, Şerban Pop.

Procurorii susţin că Şerban Pop s-a întâlnit de mai multe ori cu Sorin Alexandrescu, cei doi cunoscându-se din vara anului 2012, şi i-a înmânat directorului Antena Group o copie de pe acel contract, deşi documentul era unul confidenţial, iar acesta din urmă a folosit informaţiile pentru a-l şantaja pe Ioan Bendei, administratorul RCS&RDS.

„Trebuie relevat că probele administrate în cauză au condus la concluzia că relaţia infracţională dintre Pop Şerban şi Alexandrescu Sorin s-a realizat pe fondul presiunilor mediatice întreprinse împotriva fostului preşedinte ANAF, legate de schimbarea din funcţia de preşedinte al ANAF. Astfel, sunt relevante probele din care rezultă că, în contextul demiterii de la conducerea ANAF, învinuitul Pop Şerban a apelat la ajutorul inculpatului Alexandrescu Sorin, pentru menţinerea sa în funcţie. Şi de asemenea că Pop Şerban a solicitat şi promovarea, prin intermediul trustului de presă Intact Media, a imaginii şi activităţii sportive derulate de concubina sa, D. I. (Deleanu Irina, n.r.), preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică”, se arată în rechizitoriul DNA.

Procurorii mai notează că, pe 9 aprilie, Şerban Pop i-a semnalat lui Sorin Alexandrescu că este posibil să fie destituit şi i-a reiterat solicitarea de a discuta cu „un anumit domn”, fără a preciza identitatea acestuia, care să îl susţină la nivelul ANAF, lăsând să se înţeleagă că ei au mai abordat acest subiect anterior, context în care directorul de la Antena Group şi-a luat angajamentul să îl sprijine.

„Astfel, la 9 aprilie 2013, inculpatul Alexandrescu Sorin l-a asigurat pe Şerban Pop că a discutat speţa cu persoana în referire, urmând a relua subiectul după revenirea sa în ţară (la momentul menţionat aflându-se în Franţa), respectiv în 10 aprilie 2013 (dată la care s-au şi întâlnit). Ulterior, în data de 11 aprilie 2013, Şerban Pop i-a solicitat inculpatului Sorin Alexandrescu să intermedieze legătura între D.I. şi o persoană care se ocupa de organizarea Cupei internaţionale la gimnastică ritmică, ce urma să se desfăşoare în data de 27 aprilie 2013. În acest context, cel dintâi i-a amintit şefului Antena Group că i-a cerut să îl anunţe cu privire la acest aspect cu o săptămână înainte de începerea concursului pentru a avea timpul necesar intermedierii legăturii, fapt acceptat de Sorin Alexandrescu”, se mai arată în rechizitoriul DNA.

Procurorii mai notează că cei doi au mai avut alte întâlniri, inclusiv la sediul Grivco, în urma cărora Sorin Alexandrescu a intrat în posesia contractului RCS&RDS.

„Practic, în schimbul serviciilor solicitate inculpatului Sorin Alexandrescu de către învinuitul Şerban Pop, legate de situaţia sa profesională, dar şi de sprijinirea preocupărilor sportive ale concubinei sale, pe care primul avea posibilitatea să i le ofere, inclusiv prin intermediul trustului de presă, învinuitul Şerban Pop i-a furnizat informaţii confidenţiale din interiorul ANAF, pe care inculpatul le-a folosit pentru şantajarea numitului Bendei Ioan”, declară procurorii.

Directorul general Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, şi Dan Voiculescu au fost trimişi marţi în judecată în dosarul privind şantajarea administratorului firmei RCS&RDS Ioan Bendei.

În acelaşi dosar au mai fost deferiţi justiţiei fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Şerban Pop, Camelia Voiculescu, asociat şi administrator al societăţilor Antena TV Group, Antena 3 şi Intact Production, care este şi singurul asociat al S.C. Intact Publishing, George Daniel Matiescu, împuternicit al Intact Publishing, precum şi firmele Antena TV Group, Antena 3 şi Intact Publishing.

Ei sunt acuzaţi în legătură cu folosirea acelor instituţii media (televiziuni, publicaţii on line şi scrise) pentru şantaj cu scopul obţinerii de foloase materiale ilicite însemnate.

TRAIAN BASESCU A CONVOCAT MARTI SEDINTA CSAT:TEMA,STRATEGIA INDUSTRIEI NATIONALE DE SECURITATE!

1 oct.

Şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), pe agenda căreia figurează strategia industriei naţionale de securitate, a început marţi, la Palatul Cotroceni.

1317053279CSAT

Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, pe ordinea de zi a şedinţei se află şi proiectul de lege privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere.

Pe timpul şedinţei vor fi abordate şi alte subiecte de interes pentru securitatea naţională, a informat Preşedinţia.

Ultima şedinţă a CSAT a avut loc pe 2 august. La acea dată s-a discutat despre subiectul privatizării companiei CFR Marfă.

PROCURORUL MILITAR COL(r) GHEORGHE OANCEA:”EXISTA UN DOSAR ROSIA MONTANA.EL TREBUIE REDESCHIS DE DNA!”

1 oct.

.•Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş
•Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect
•Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC
•Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril
•C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources x Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză
•Aurul de la Roşia Montană a fost dat cu 250.000 de dolari
•Au mărit perimetrul minei de câteva ori
•Suspiciune de fraudă bursieră
•Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO
•Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
•La Curtea de Arbitraj de la Viena recâştigăm totul
•Cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului?

basescu_soros_aur_rosia-montana

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Bănuiesc că atunci când vă uitaţi la televizor vă apucă râsul văzându-i dezlănţuiţi pe „specialiştii” în problema Roşia Montană…

Şi râsul şi revolta în acelaşi timp… Dar este opinia oamenilor, ei îşi spun părerea având informaţii la un anumit nivel, de o anumită natură. Oamenii sunt dezinformaţi de multe ori, înţelegeţi? E firesc ca ei să-şi spună punctul de vedere atât timp cât nimeni, dar nimeni (!?) competent din societate, nu vine să spună: ”Uite, lucrurile stau aşa”. În primul rând mi se pare o aberaţie această comisie parlamentară. Este o translatare a răspunderii, când e clar că Roşia Montană este o afacere, nu proiect – mulţi spun că e proiect, de unde? -, este o afacere veroasă! E construită pe laşitatea noastră a românilor, pe un „pumn de arginţi” dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut şi bulevardele şi trotuarele. Dezinteres total cuplat pe nesiguranţa zilei de mâine şi căutau să adune şi ei ceva… Şi vindeau tot! Vindeau având credinţa că ceea ce vând nu le aparţine, domnule. Fals!

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională. În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources. Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale. Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană. Ce am constatat, domnule? Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană. Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Conflict de interese clar.

Nu era doar conflict de interese, era şi o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziţie. Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

Cum apar în poveste Berceanu şi Tăriceanu?

Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la Roşia Montană, au mai existat şi alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autorităţile statului român. Cel puţin două dintre ele au făcut memorii şi ulterior plângeri la Ministerul Industriilor pentru că efectiv nu au fost luate în seamă, ceea ce trezeşte suspiciuni majore. Când vrei să faci un lucru corect – într-adevăr treci prin dificultăţi economice tu ca ţară, nu poţi să-ţi permiţi investiţii majore -, le acorzi şi ălora o şansă… Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Deci aceasta era chestiunea în discuţie; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului iniţial şi a prevederilor contractuale, conivenţa a fost ca partea română să deţină din acţiunile noii societăţi ce urma, atenţie (!), ce urma a fi înfiinţată, 40%, dar nu mai puţin de 20%, iar partea străină, 80%, dar nu mai puţin de 60%. Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Dar să revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract”. Orice litigiu, scrie în contract – nu poveşti cu New York sau Londra -, se soluţionează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport. Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus: ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”, ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine! E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resourcespentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

O vilă mai răsărită pe vremea aceea…

Cam aşa ceva… Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: “Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “. Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului. În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeţi că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Şi o să vă explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca apoi suprafaţa să crească la 42,3 km². Păi atunci ne întoarcem la ce am spus prin Protocolul de Colaborare, şi anume „reexploatarea haldelor de steril”. Păi vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante şi de nu ştiu ce? Este aberant! Spuneţi-mi şi mie, dacă sunteţi de bună-credinţă, domnilor investitori americano-canadieni – că de fapt ăştia sunt jucătorii la bursă -, sau facem minerit clasic cu cianurare? Şi de asemenea, dacă sunteţi de bună-credinţă, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept? Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Deci de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? Aceşti oameni de afaceri, Tender, ceilalţi care se asociaseră mai mult sau mai puţin cu acest Frank Timiş, au ştiut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine. De ce vă spun treaba asta?

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente. Eu vă spun un lucru: certitudinea mea este vis-a-vis de modul în care eu am intuit că s-au produs lucrurile, şi vă mai dau un argument esenţial: în 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat. Păi atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt şi-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenţionată de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea. Vi se pare esenţial sau nu? Păi lăsând la o parte modul de achiziţionare a celor 80% de acţiuni, care nu se puteau face nici la acea vreme prin încredinţare directă, vine unu’ „ia, bă, 1 miliard 200 şi ceva de milioane de lei vechi, cumpără 80% din acţiunile minei”. Vi se pare logic? Stai, domne, am şi oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai ăluia domne, şi nouă nu ne dai? Bagă-ne şi pe noi în competiţie.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american. Ce-a făcut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia, nu ştiu care anume – nu am reuşit să ajung la acel stadiu al cercetărilor, urma să fac aceste cercetări -, a fost tradus fără precizarea „proiect ” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources,intraseră vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.

La bursa de la Vancouver, ne aflam în prezenţa unei societăţi Roşia MontanăGold Corporation, cu un dosar de listare în bună regulă, acţiuni care creşteau exorbitant vis-a-vis de datele respective, ce trădau un conţinut uriaş de aur şi argint în mina Roşia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne.

Şi cum se verifică toate aceste lucruri?

Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare şi printr-o cooperare cu autorităţile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, văzând dosarul de listare la bursă. Însă comisiile rogatorii au şanse mici de reuşită pentru că autorităţile americane îşi vor proteja investitorii. Sunt două planuri foarte inteligent făcute de Timiş, Tender şi compania..

Păi Timiş parcă era un pion…

Domnu’, lăsaţi pionul cu două miliarde de euro şi cu avere. Staţi cuminte că nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit şi apoi a „miruit” pe toată lumea, dom’le. Au venit o groază de bani de la investitorii americano-canadieni.

Deci în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursă, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esenţiale: mina Roşia Montană este în continuare subvenţionată de stat. Contractul era încheiat şi bătut în cuie în 2001 iar în 2002 mina era subvenţionată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract în România, era proiect.

Doi. Cum se putea face extinderea perimetrului? Doar dacă mina aparţinea statului. Păi ce fac, îţi dau ţie societate mixtă în care tu, străin, ai 80%, extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui că reexploatezi haldele de steril? Daţi-mi o explicaţie, să răspundă cineva la aceste întrebări. În timpul anchetei m-am dus la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi am discutat cu doamna preşedintă Maria Stratulat şi erau şi directorii ei în cabinet. Mi-a prezentat harta minei Roşia Montana. Îi zic: ”Doamnă, daţi-mi vă rog o explicaţie, de ce această mină care până la momentul aşa-zisului proiect de contract de cooperare avea 12 kilometri pătraţi perimetru de explorare-exploatare a ajuns la 42,3?”. Toată lumea a dat din colţ în colţ şi n-a putut da nimeni vreun răspuns. Cum se putea face treaba asta? Prin hotărâre de guvern în condiţiile în care mina aparţinea statului. Şi-aia doar prin nişte elemente extraordinare pentru că presupunea exproprieri de terenuri, case, şcoli…

Ce s-a întâmplat cu ăştia de la Gabriel Resources, care chipurile erau în curs de asociere, că ne aflam încă în proiect, da? Ei cumpărau case, domnule! Începuseră să vină banii de la bursă şi cumpărau case şi terenuri. Dacă cineva face o analiză de genul acesta, profundă, vede că există diferenţe între dosarul aflat în funcţiune în România – operabil în România că era în stadiul de proiect – şi dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care era dosar bătut în cuie. Una era la Vancouver, alta la Bucureşti. Păi nu puteam să extind, domnule, perimetrul! Nu puteam să subvenţionez activitatea minei dacă eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri ăluia? Las la o parte faptul că i-am permis să cumpere 80% din acţiuni pe două sute şi ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalţi care veniseră să solicite asocierea.

Văzând lucrurile acestea, fireşte că am încercat să desfăşor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofiţerii SRI…

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…

Găsisem o fraudă uriaşă. Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul Joiţa Tănase îmi spune: ”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”. Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”. „Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”, mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a cotractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Domnule, eu înţeleg că nu se mai foloseşte termenul de colonie pentru ţările lumii a treia. Se folosesc alţi termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. Aşa se pun problemele. Pentru a intra în Uniunea Europeană trebuie să facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrăzile şi-aşa mai departe. Să vedem acuma la Schengen ce mai trebuie să dăm. Problema pe care mi-o pun eu ca şi cetăţean care am o situaţie decentă – am o pensie rezonabilă şi o casă în care nu mi-e frig – este că am în jurul meu bieţi oameni care n-au un loc de muncă, oameni care mor de foame. Îmi pasă şi de oamenii de-aici de la blocuri pe care-i văd cum trăiesc şi nu-mi prieşte. Degeaba am o bucată de pâine în plus dacă-l văd pe cel de lângă mine lipsit de orice perspectivă. Am ajuns să-mi întreţin rudele, să le dau bani pentru medic, să-i ajut, că nu mai fac faţă cu copiii pe care-i trimit la şcoală. Păi înseamnă că şi eu şi alţii, într-un an-doi, dacă merge tot aşa, nu ne mai primim naibii pensiile. Şi-atunci hai să ne dăm tot din casă, să ne vindem pe nimic!

Dar să revin… Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane, pentru că, atunci când s-au obţinut primele date despre mină, Frank Timiş a obţinut şi nişte credite, 3 milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. Aşa rezultă din dosarul de la secţia parchetelor militare care în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are preţul, are tot ce vreţi şi indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor.

Conform spuselor dumneavoastră, se vede tot mai clar „tunul” de pe bursă, o fraudă la care investitorii participă involuntar şi Comoara Europei, aurul în sine, la o cantitate şi o concentraţie mult mai mari decât cele servite opiniei publice…

Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităţilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank Timiş, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autorităţile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziţionat 80% din patrimoniul societăţii RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum şi de unde s-au scos eşantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenţionat de către stat activitatea din Roşia Montană.

Cacealmaua lor şi potul nostru?

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Şi vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâţia ani – că doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câştigau, având argumente… Nu că n-ai autorizaţie de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice… Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract?

Şi vă mai spun ceva. În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

Şi revenind, până acum de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a făcut acţiune în justiţie împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate… Îmi iau bănetul şi plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!

Şi-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc şi susţin interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări.

Aşadar, în cazul unui proces, câştigăm…

Păi cum să nu, domnule? Eu dovedesc frauda.

Dar cei care vorbesc de penalităţi de miliarde?

Nu cunosc aceste lucruri, sau dacă le cunosc, blufează. Este o ameninţare. Da’ de ce nu te-ai dus până acum să iei miliardele? Oricine renunţa la orice şi mergea să-şi ia muntele de bani şi să plece. De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai mulţi bani în acel perimetru? Mai vin şi ai noştri şi vorbesc aiurea despre licenţe. Licenţele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administraţiei de stat. Atâta timp cât se dovedeşte că aceste acte au fost obţinute prin fraudă, ele sunt nule de drept!

Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acţiunilor societăţii, se scoate contractul, se verifică data certă şi se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Şi se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura ”Proiect” ca şi când era un contract autentic. Şi-o să vedeţi că data contractului la dosarul de listare a acţiunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenţionarea, extinderea perimetrului şi multe altele.

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Să se dizolve această comisie şi să sesizeze parchetul! Să se redeschidă dosarul şi să clarifice multele întrebări din acest interviu. Şi să se afle cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului şi să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienţă în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace şi opinia ambasadorilor americani în legătură cu Roşia Montană: „proiect benefic care trebuie demarat”. Şi-atunci vor coopera oare autorităţile americane cu o colonie… pardon!, o ţară din lumea a treia, „aliatul” şi „partenerul” lor?

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru. Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

–––––––––––––––––––––––––––

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

DIRECTORUL ANTENEI 3,MIHAI GADEA,DESPRE TRIMITEREA ANTENEI GROUP,A LUI DAN SI CAMELIA VOICULESCU,IN JUDECATA IN DOSARUL SORIN ALEXANDRESCU:”E STUPEFIANT.BASESCU VREA SA NE INTIMIDEZE!”

1 oct.

Procurorii anticorupție i-au trimis în judecată pe Dan Voiculescu și fiica lui, Camelia, în dosarul în care Sorin Alexandrescu este acuzat de șantajarea administratorului RDC&RCS. Totodată, DNA a decis ca trei persoane juridice să fie judecate la Curtea de Apel București, acolo unde a fost înaintat dosarul: Antena 3, Antena Tv Group și Intact Publishing. Directorul general al Antena 3, Mihai Gâdea, a comentat demersul fără precedent de trimitere în judecată a unui post Tv.

gadea-sinteza-zilei-300x225

Persoanele trimise în judecată, potrivit comunicatului DNA:

1. ALEXANDRESCU GEORGE SORIN, director general al S.A. ANTENA TV GROUP S.A., în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de șantaj,

2. VOICULESCU DAN, în sarcina căruia s-a reținut complicitate la infracțiunea de șantaj,

3. VOICULESCU CAMELIA – RODICA, asociat la S.C. ANTENA TV GROUP S.A. și la S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L., în sarcina căreia s-a reținut complicitate la infracțiunea de șantaj,

4. MATIESCU GEORGE DANIEL, director general al INTACT PUBLISHING S.R.L., în sarcina căruia s-a reținut complicitate la infracțiunea de șantaj,

5. POP ȘERBAN, președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), la data faptelor, avocat suspendat, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații,

6. persoana juridică S.C. ANTENA 3 S.A., în sarcina căreia s-a reținut complicitate la infracțiunea de șantaj,

7. persoană juridică S.C. ANTENA TV GROUP S.A., în sarcina căreia s-a reținut infracțiunea de șantaj,

8. persoană juridică S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L., în sarcina căreia s-a reținut infracțiunea de șantaj.

Acuzațiile DNA

La sfârșitul lunii iulie, procurorii au decis urmărirea penală pe numele lui Dan Voiculescu, dar și a Antenei 3.

DNA în acuză pe Sorin Alexandrescu că în perioada 16 aprilie – 21 mai 2013, CEO-ul Antena Group, Sorin Alexandrescu, l-a constrâns pe administratorul RCS&RDS, Ioan Bendei, să semneze un contract de retransmitere a posturilor de televiziune aparținând Antena Group, altminteri va da publicității documente care, ”în opinia sa, argumentau o pretinsă faptă de corupție săvârșită de partea vătămată”.

”În perioada menționată, inculpatul Voiculescu Dan, prin demersurile sale, a sprijinit acțiunile desfășurate de Alexandrescu George Sorin care erau menite să mențină și să accentueze starea de presiune psihică asupra părții vătămate. Demersurile de sprijin s-au făcut în mod direct, prin discuții și îndrumări adresate inculpatului Alexandrescu George Sorin și indirect, prin intermediul fiicei sale, inculpata Voiculescu Camelia – Rodica. La rândul său, inculpatul Alexandrescu George Sorin l-a informat constant, fie direct, fie prin Voiculescu Camelia – Rodica, despre stadiul acțiunilor de șantajare și despre poziția părții vătămate”, se mai arată în comunicatul trimis de către DNA.

Ce spune Mihai Gâdea, directorul general al Antena 3

”Este stupefiant ce s-a întâmplat azi. Faptul că s-a ajuns la concluzia că se poate trimite în judecată și nu s-a ajuns la concluzia că se poate scoate de sub urmărire penală. Antena 3 nu are niciun fel de legătură cu acest dosar. Este doar rezultatul celui care e președintele României și care a întrebat dacă Antena 3 e aici. Cea ce s-a întâmplat azi e șocant, pentru că nu există niciun fel de implicare a Antenei 3 în acest dosar (…) Este pur și simplu revoltător ceea ce vedem azi. Traian Băsescu crede că în felul acesta noi vom fi intimidați dacă vrea să își termine mandatul în cel mai dezgustător mod cu putință, cred că a reușit prin ceea ce a făcut astăzi”, a spus Gâdea, într-o intervenție telefonică la Antena 3.

LIDERUL PNL CRIN ANTONESCUIN CONFERINTA DE PRESA DE MARTI:NICIUN PARLAMENTAR PNL NU VA MAI INAINTA VREO INITIATIVA LEGISLATIVA,INAINTE DE A OBTINE ACORDUL PARTIDULUI!

1 oct.

Iniţiativele legislative ale parlamentarilor PNL vor fi înaintate, de acum înainte, după ce obţin acordul partidului, a declarat marţi liderul formaţiunii, Crin Antonescu, copreşedinte al USL.

crin-antonescu-adi-piclisan

El a subliniat că această decizie a fost luată zilele trecute, în cadrul unei întâlniri a liderilor PNL, şi, ca urmare, iniţiativa a doi senatori liberali prin care cereau interzicerea exploatării gazelor de şist a fost retrasă.

Într-o conferinţă de presă susţinută la Palatul Parlamentului, Crin Antonescu a dorit să lămurească o serie de aspecte legate de funcţionarea USL, între care faptul că întâlnirile liderilor uniunii au loc periodic şi nu au un caracter extraordinar sau de criză.

„Noi, săptămânal, avem fie luni seara sau marţi, în funcţie de programul Parlamentului şi Guvernului, o întâlnire obişnuită, care nu e extraordinară, de urgenţă, de criză, la care participă preşedintele, prim-vicepreşedintele, secretarul general al PNL, miniştrii liberali şi liderii grupurilor şi vicepreşedinţii executivi, şedinţă operativă care este săptămânală şi, ca atare, nu trebuie să vă alarmaţi sau să vă alarmaţi spectatorii, cititorii prin titluri dure. Nu e cazul”, a afirmat Antonescu.

Liderul PNL a precizat că în aceste zile nu a avut loc o reuniune oficială a USL, ceea ce nu înseamnă că acţiunile comune în plan guvernamental şi parlamentar nu s-au desfăşurat normal.

„Nu a avut însă loc o întrunire oficială a USL. Între lucrurile discutate în această reuniune sunt unele care ţin de agenda şi de activitatea parlamentară – mai întâi, decizia care există, care a fost aplicată cu o anumită largheţe la nivelul Biroului Politic Central, că niciun parlamentar liberal nu mai înaintează o iniţiativă legislativă fără să o facă cunoscută conducerii grupurilor parlamentare şi forurilor de decizie ale partidului. Noi am fost şi vom rămâne un partid foarte democratic”, a subliniat preşedintele PNL, argumentând că drepturile membrilor şi, cu atât mai mult cele ale parlamentarilor, sunt respectate şi prevăzute clar în statutul formaţiunii.

Crin Antonescu a adăugat că parlamentarii PNL au şi obligaţii suplimentare faţă de oricare alt membru şi a arătat că, „dacă unui parlamentar nu i se poate lua dreptul de a face orice iniţiativă pofteşte”, acesta trebuie să aibă girul partidului din care face parte.

„De exemplu, iniţiativa a doi colegi din Bihor care interzice gazele de şist este o iniţiativă care nu are girul PNL şi pe care prin intermediul liderilor de grup le-am cerut să o retragă, nu din cauza domeniului de reglementare, ci din cauza faptului că suntem într-o perioadă complicată, în care cetăţenii şi opinia publică trebuie să înţeleagă ce vrea sau nu un partid. Şi atât timp cât eşti parlamentar al unui anumit partid (…), atâta vreme cât eu, ca preşedinte, nu-mi permit să iau iniţiative faţă de care nu am în spate girul partidului, acest lucru nu va fi permis nici pentru colegii noştri”, a mai precizat preşedintele PNL.

%d blogeri au apreciat asta: