REGIMUL TRAIAN BASESCU: FALIMENTE BANCARE,AUTORI CUNOSCUTI,DELOC PEDEPSITI!

12 oct.

Falimentele bancare, autori cunoscuti, deloc pedepsiti!.

29-07-13-P_11

Falimentele din ultimii douazeci de ani ale băncilor au fost, în cea mai mare parte, rezultatele fraudelor directorilor si presedintilor acestora. Multi dintre ei, după o perioadă scurtă de detentie, sunt astăzi în libertate. Costurile de “restructurare” a sistemului bancar au fost suportate din bugetul de stat, mai exact din banii contribuabililor. Legea, ca de obicei, este îngăduitoare cu cei mari si aspră cu cei mici.

Mai toti artizanii falimentelor bancare din perioada postdecembristă au reusit să-si facă un drum spre prosperitatea personală lăsând în urmă sute de mii de oameni cu economiile spulberate. Prima bancă care a dat faliment a fost Credit Bank. Fraudele au distrus atât institutia ca atare, cât si încrederea cetătenilor în sistemul bancar în general. Sumele depuse de oameni au fost recuperate după multi ani de procese si tergiversări, din păcate fără ca cetătenii să primească banii la valoarea din momentul constituirii depozitelor.

Cât despre institutiile creditoare ale celor două bănci, si astăzi sunt pe rolul instantelor de judecată procese care par că nu se mai termină. Sever Muresan, principalul autor al fraudelor de la Dacia Felix, a fost arestat la sfârsitul lunii iunie 1999 în Ungaria, de unde a fost transferat într-o închisoare din Geneva.

Itele continuă să fie încurcate si în cazul Credit Bank. Multitudinea de dosare deschise în cazul Marcel Ivan – Credit Bank au rămas nesolutionate. Credit Bank a fost prima bancă din România pe care BNR a sustinut-o, intervenind în 1995, când presedintele băncii, Marcel Ivan, a fost arestat. O dată cu retragerea sprijinului BNR, banca a început să decadă rapid, iar justitia si-a făcut de lucru cu interminabile procese între bancă si numerosii săi debitori sau cu deja celebrul proces purtat cu BNR. Marcel Ivan a fost cercetat pentru gestiune frauduloasă si acuzat în mai multe dosare că a prejudiciat banca cu sume de ordinul milioanelor de dolari.

Cea mai răsunătoare “prăbusire” bancară din istoria postdecembristă a României este fără îndoială cel al BANCOREX. Banca Mileniului Trei nici măcar nu a mai apucat să treacă în anul 2000. Fosta Bancă Română de Comert Exterior beneficia de un capital social care îi permitea să fie în topul celor mai mari bănci din România. Având numeroase sucursale în tară si în străinătate, BANCOREX avea un personal bine calificat în comertul exterior si se bucura de încredere pe plan international. În perioada postdecembristă, banca a asigurat prin creditul extern de care beneficia marea majoritate a importurilor de petrol ale României, într-o perioadă când nu existau institutii de stat sau private capabile să facă acest lucru. Răzvan Temesan este considerat de către justitie principalul autor al colapsului BANCOREX. Din cele 13 dosare întocmite de Parchet, numai unul mai este pe rol la ora actuală. Dosare precum.AN.CA.,BANCOREX – Temesan – Păunescu – Dinulescu – BANKCOOP, “Valeologia”, “Temesan-Agroholding” au fost închise prin retragerea acuzatiilor. Răzvan Temesan a fost arestat în 1997, dar pus în libertate la scurt timp de către Tribunalul Bucuresti. O a doua retinere are loc în primăvara lui 1999, când a fost emis un mandat de arestare pentru 30 de zile, fiind acuzat că a aprobat abuziv un acreditiv de 5,5 milioane dolari pentru firma “Agroholding” din Bucuresti. Banii erau destinati unui import de motorină din Franta. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi primit o condamnare la închisoare pe o perioadă de 5 până la 15 ani.

Banca de credit cooperatist – BANKCOOP a fost la rândul ei o “tintă” pentru cei care trebuiau să-i protejeze interesele. Având ca obiect principal de activitate sustinerea sectorului cooperatist si a întreprinderilor mici si mijlocii, BANKCOOP a reprezentat o sperantă pentru revitalizarea acestor domenii. Alexandru Dinulescu, principalul autor al “tunurilor” date la BANKCOOP, a reusit să fugă din tară în primăvara anului 1998, la ora actuală fiind dat în urmărire prin Interpol. Se presupune că si-a deschis o afacere bănoasă împreună cu fiul său în Statele Unite. De numele lui Dinulescu sunt legate dosare precum “Dragodan-Safi”, afacerea combinelor John Deere, în urma căreia BANKCOOP a fost prejudiciată cu 47 de milioane de mărci germane, afacerea blindatelor, soldată cu o fraudă de 2,8 miliarde de lei, si multe altele. Pe 4 octombrie 2002 agenţii FBI au comunicat la Bucureşti că l-au găsit pe urmăritul Dinulescu şi au cerut instrucţiuni, precum şi documentele necesare extrădării. Dar, dacă dincolo de Atlantic lucrurile s-au mişcat firesc şi rapid, pe malurile Dîmboviţei nu s-a mişcat nimic. FBI s-a pus pe aşteptat hîrtiile de la Bucureşti, iar Dinulescu s-a apucat să îşi strîngă lucrurile. Îndată ce Poliţia şi Ministerul Justiţiei au aflat de identificarea fugarului în America, la 15 octombrie 2002, cineva a turnat. La 18 octombrie, Dinulescu şi-a încărcat lucrurile într-un camion şi a dispărut împreună cu soţia, într-o destinaţie necunoscută, lăsînd FBI cu buza umflată. Contrariaţi de lipsa de reacţie a colegilor de la Bucureşti, cei de la FBI au spus că, foarte probabil, Dinulescu a fost alertat de cineva din România.

Neatinsă de mâinile celor pusi pe căpătuială nu a scăpat nici Banca Columna. De altfel, crearea ei pare să fi fost menită unor operatiuni de spălare a banilor. Practic, banca a fost înfiintată de persoane care se ascundeau în spatele unei căsute postale din Elvetia. Implicată în aparentă în procesul investitional din tara noastră, cu plasamente atractive si beneficiind de o reclamă agresivă, Banca Columna era doar un castel de nisip. A fost de ajuns un control al BNR pentru ca adevărul să iasă la iveală. Nici la această oră organele de anchetă si justitia nu au reusit să dea de capătul afacerii.

Afacerea “FNI” – economiile romanilor pe aripile Vantului

De departe, cel mai rasunator tun postdecembrist a fost “Afacerea FNI”. Peste 300.000 de romani care sperau intr-o viata mai buna si-au vazut spulberate economiile plasate la FNI. In mai 2000, Fondul a intrat in incapacitate de plata, evaporandu-se din conturi peste 8.000 de miliarde de lei. Fondul Naţional de Investiţii a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobînzilor bancare cît şi prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a investiţiilor făcute la FNI. Prin contractul semnat de directorul CEC la acel moment, Camenco Petrovici şi semnat cu SOV Invest (firma care administra FNI), CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii, să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial, acest gir dat de catre o instituţie bancară a statului reuşind să atragă un numar mare de persoane să-şi plaseze banii la FNI.

La data prabuşirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasîndu-şi investiţiile in ultimele 12 luni de existenţa a Fondului.

Sorin Ovidiu Vantu, cel care a infiintat FNI si era considerat principalul vinovat, nu a fost sanctionat de Justitie. Scandalul FNI a implicat direct Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finantelor, CEC si guvernul. Parchetul General a trimis in judecata 14 persoane cu functii la CNVM, CEC sau SOV INVEST.

Afacerea “Albina” – o banca furata cu totul

Anul 1999 a fost cel mai negru pentru sistemul bancar. Pentru multi dintre noi, cel mai rasunator faliment este reprezentat de Bancorex. Aproape 600 de milioane de dolari si 9.846 miliarde lei este costul suportat de stat (sub forma titlurilor de stat scadente in 1999) pentru lichidarea bancii “mileniului trei” (pierderi de doua miliarde de dolari). La aceasta se adauga si cele 3.712 miliarde lei, bani cheltuiti pentru restructurarea Bancii Agricole.

Totusi, in acea perioada a retinut atentia expertilor un alt caz, mult mai putin mediatizat, cel al Bancii Albina. Nu se cunoaste in totalitate prejudiciul creat de falimentul bancii, dar putem estima la aproape 1.200 de miliarde de lei aportul Fondului de Garantare al Depozitelor Bancare la lichidarea Albina.

Ce este insa deosebit in acest caz? Banca Albina a fost singura institutie de acest fel din Romania in care valoarea creditelor neperformante a fost egala cu aceea a activelor bancii! In plus, este banca comerciala cu existenta cea mai scurta (trei ani) si prima la care s-a declansat procedura de faliment.

Inca din primul an de activitate (1996), Banca Albina s-a aflat in dificultate financiara, situatie fireasca, in conditiile in care actionarii nu au asteptat nici macar sa treaca un an pentru a incepe jumulirea banilor proaspat intrati. Un raport al societatii lichidatorului bancii indica un grup de sase firme, apartinand lui Giovani Giovanardi (actionar al bancii), care au acumulat cele mai mari restante. Practic, majoritatea firmelor care au beneficiat de imprumuturi si care apoi “au uitat” sa inapoieze banii apartin actionarilor. Societatile grupului patronat de Giovanardi si administrat de Valentina Petrosanu (SC Seld Comexim SRL, SC Sogexport SRL, SC Farom Italgom SRL s. cl.) erau inregistrate la 25 mai 1999 avand credite restante de 57,8 miliarde lei (peste valoarea capitalului social al bancii – 50 miliarde lei) si 62,6 miliarde lei dobanzi neachitate, in total o suma echivalenta cu 7,77 milioane dolari.

Salvarea aparentelor – Initial s-a incercat acoperirea pierderilor cu ajutorul capitalului atras prin practicarea unor dobanzi fabuloase la depozite. Actiune numai de fatada, pentru ca in 1998 gaura se largeste la 38,9 miliarde lei de la 0,56 miliarde in 1996. Cu toate acestea, Banca Albina raporteaza un profit de 21 de miliarde lei, trecand dobanzile si penalitatile neincasate pe credite curente. Surprinzator, BNR nu sesizeaza nicio abatere, dar, in schimb, situatia este semnalata in Consiliul de Administratie de unul dintre membrii neinfluenti. Alaturi de cele sase firme sunt aduse in discutie alte 21 care primisera credite fara a se constitui garantii. La 30 septembrie 1998, rata creditelor clasificate in categoria “pierderi” si “indoielnice” ajunsese la 57,7%, cu mult peste “pragul” prevazut de BNR – 30%. In 1999, Albina a intrat in incapacitate de plata. Creditele neperformante ajunsesera la 100%. La acel moment nu a mai fost absolut nimic de furat.
Potrivit statisticilor oficiale, in Romania, din 1947 incoace, aproape sase milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul cu echivalentul a peste 25 de miliarde de euro. Pana in 1989, principala cauza erau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut “pe viu” jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au “zburat” peste mari si tari. Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA ori Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul: cati mai multi deponenti, pentru ca “alesii” sa-si poata recupera “investitiile” initiale. Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: “consolidarea” neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.

Sursa:Financiarul.ro/

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: