Arhiva | 5:06 pm

SONDAJ CSCI: VICTOR PONTA DACA AR CANDIDA LA PREZIDENTIALELE DIN 2014 AR OBTINE 59 % DIN VOTURILE ELECTORILOR ROMANI,PE CAND CRIN ANTONESCU AR OBTINE DOAR 41 % DI VOTURILE ELECTORILOR ROMANI!

26 dec.

  Premierul Victor Ponta ar fi favorit în cursa pentru funcţia de preşedinte al României, dacă alegerile ar avea loc duminica viitoare. Asta arată un sondaj CSCI realizat în decembrie.

Deşi nu şi-a anunţat intenţia de a candida pentru prima funcţie în stat, prim ministrul Victor Ponta este favoritul românilor, devansându-i clar pe politicienii de dreapta care ar putea intra în cursa pentru Palatul Cotroceni.

Astfel, dacă ar avea loc alegeri prezidenţiale duminica viitoare, Victor Ponta ar câştiga detaşat, cu 32% din intenţiile de vot, în timp ce Crin Antonescu ar obţine 24%. Mihai Răzvan Ungureanu ar primi 21% din voturi, Cătălin Predoiu 8%, iar Dan Diaconescu 6%.

Mai mult, Victor Ponta ar învinge orice candidat de dreapta dacă ar ajunge în turul doi.

Astfel, prim ministrul ar obţine 59% din voturi dacă ar concura cu Crin Antonescu, care ar obţine 41%. Dacă în turul doi l-ar avea adversar pe Mihai Răzvan Ungureanu , Ponta ar obţine 66% din voturi, iar cu Cătălin Predoiu contracandidat ar obţine 67 de procente.

Sondajul CSCI a cuprins şi întrebări legate de alegerile europarlamentare din 2014 şi arată că PSD ar obţine 41% din voturi, PNL 19%, PDL – 17%, UDMR şi PPDD câte 6%, iar Mişcarea Populară – 5 procente.

Sondajul a fost realizat în perioada 18-22 decembrie, pe un eşantion reprezentativ de 1123 de persoane, cu o marjă de eroare de plus/minus 3%.

Reclame

MESAJUL DE CRACIUN AL LUI EDWARD SNOWDEN ,FOST ANGAJAT LA NSA: „INTIMITATEA CONTEAZA!”

26 dec.

  În fiecare an, postul de televiziune Channel 4 transmite un mesaj alternativ de Crăciun pentru a rivaliza cu mesajul Reginei. Anul acesta, postul de televiziune l-a avut invitat la „microfonul de Crăciun” pe Edward Snowden, cel care a publicat secretele NSA şi a declanşat cel mai răsunător scandal de spionaj al deceniului.
Edward Snowden a vorbit în direct despre supraveghere şi intimitate. Într-un mesaj video de două minute, Snowden spune că „britanicul George Orwell ne-a avertizat asupra pericolului deţinerii unor asemenea informaţii”.
„Copilul din ziua de astăzi va creşte fără să aibă nici cea mai mică idee în legătură cu ceea ce înseamnă intimitatea. Niciodată nu va şti ce înseamnă să ai un moment de intimitate, doar pentru tine, care nu a fost înregistrat sau analizat. Asta e o mare problemă, pentru că intimitatea contează, inimitatea ne permite să realizăm cine suntem şi cine dorim să devenim”, a declarat fostul consultant al NSA.

Într-un interviu acordat cotidianului „The Washington Post”, Snowden a mărturisit că simte că misiunea lui aproape s-a încheiat.

„Pentru mine, ca satisfacţie personală, misiunea este aproape îndeplinită. Am câştigat deja. În momentul când jurnaliştii au putut să muncească, tot ce am făcut a fost validat. Nu am vrut să schimb societatea. Am vrut să dau societăţii o şansă să se schimbe singură. Tot ce am vrut a fost ca publicul să poată să se autoguverneze”, a mai spus Snowden.

Americanul a recunoscut că şi-a dat seama că nu are niciun model pe care să-l urmeze, ci pur şi simplu trebuie să facă ceea ce simte şi cât mai bine.

UKRAINA INCERACA SA FIE TRASA DE TITANICUL EUROPEAN CARE SE SCUFUNDA!

26 dec.

Ucraina încearcă să fie trasă în Titanicul european

Actuala situaţie din jurul Ucrainei este rezultatul a două decenii de spălare intensă a creierelor. Pe de o parte, după destrămarea URSS, în Ucraina a crescut o generaţie de alegători care cred cu sfinţenie că UE este o organizaţie de caritate, iar politicienii europeni sunt magicieni care pot dintr-o trăsătură de condei să transforme Ucraina în Provence.

Pe de altă parte, a crescut o generaţie de politicieni europeni care cred cu sfinţenie că pentru fericirea de a atinge „marele proiect al Europei unite” se pot aduce orice sacrificii. Iar orice cerere de sprijin economic concret ei o consideră aroganţă şi blasfemie.

Dacă lăsăm deoparte emoţiile, laitmotivul reacţiilor politicienilor europeni la decizia preşedintelui Ianukovici de a nu semna acordul de asociere poate fi redus la lozinca „nu îndrăzniţi să calculaţi banii!”.

„Cunoscând presiunile externe suportate de Ucraina, noi credem că argumentele pe termen scurt nu trebuie să fie ocultate de beneficiile pe termen lung pe care ar putea să le aducă acest parteneriat”, se menţionează în declaraţia comună a preşedinţilor Comisiei Europene şi Consiliului European, Jose Manuel Barroso şi Herman Van Rompuy. Vicepreşedintele SUA, Joe Biden, a declarat în discuţia avută cu Ianukovici că „SUA sunt convinse că integrarea în Europa va oferi Ucrainei oportunitatea strategică de a consolida democraţia şi economia, de a aduce ţara pe calea prosperităţii”. Este semnificativ faptul că autorităţile ucrainene sunt acuzate de mercantilism, fără a se uita să se specifice „beneficiile economice” mitice, pe care Ucraina le-ar obţine de pe urma asocierii cu UE, însă nimeni nu propune Ucrainei bani pentru modernizarea economiei.

Politicienii europeni s-au obişnuit să acţioneze în condiţii de creştere economică şi sistem bancar stabil. După integrarea Europei de Est în Europa, creditele ieftine şi accesibile pentru consumatori, acordate de băncile occidentale, au diminuat temporar efectele negative ale dezindustrializării şi prăbuşirii sectorului real al economicei, stârnind euforia est-europenilor de pe urma „succeselor economice înregistrate graţie colaborării cu UE”. Acum a început perioada de mahmureală amară: uzinele vechi au fost dărâmate şi vândute în întregime, infrastructura s-a distrus, iar sectorul serviciilor, care deservea „cererea de credite”, deja nu mai poate asigura creşterea. „Minunea economică” a luat sfârşit.

Este demonstrativă reacţia utilizatorilor români de rând ai reţelelor sociale la decizia lui Ianukovici. Cei mai mulţi dintre ei îi invidiază pe ucraineni şi regretă faptul că în România nu s-au găsit politicieni care să estimeze consecinţele apropierii de UE înainte ca aceasta să aibă loc. Este surprinzător cât de mult se deosebesc estimările politicienilor europeni, orientaţi spre „consumul intern”, de declaraţiile „integratorilor europeni” titulari. Iulian Fota, consilier al preşedintelui României pe probleme de securitate, a declarat într-un interviu recent pentru presa locală că „Bruxelles-ul este rupt de realitate şi se confruntă cu o prea costisitoare inabilitate strategică. UE începe să nu mai conteze în Europa de Est”. Lipsa dorinţei Bruxelles-ului de a ajuta cu bani pe vasalii săi fideli din Europa de Est îi obligă chiar şi pe cei mai loiali să caute finanţare în altă parte. În locul UE, în Europa de Est vin China şi Rusia, însă politicienii din cadrul regimurilor rusofobe din Polonia, ţările baltice şi Suedia fac tot posibilul pentru ca Ucraina să rămână izolată de acest proces pan-european. În timp ce se încearcă legarea Ucrainei de mâini şi târârea ei în cala Titanicului european, ţările, care deja au navigat pe vasul european, fug de pe el, agăţându-se de investiţiile chinezeşti şi ruseşti.

Rusofobii europeni au înregistrat o serie întreagă de înfrângeri geopolitice. Pe lângă „virajul” Ucrainei, în ultimele săptămâni a început construirea South Stream în Serbia şi s-au semnat documentele de participare la el a Turciei, însă evenimentul cel mai dureros a fost summit-ul China-Europa de Est, desfăşurat la Bucureşti. Dorinţa Chinei de a negocia investiţii cu ţările est-europene, fără participarea Bruxelles-ului, a stârnit un acces de furie în rândul oficialilor europeni. Comisarul european De Gucht a declarat că Beijingul foloseşte împotriva Europei tactica „divide et impera”, iar Comisia Europeană a trimis cancelariilor din 15 ţări participante la forum două circulare în care a interzis sub formă de ultimatum semnarea de acorduri separate cu China. Rezultatul presiunii a fost zero. Ţările est-europene au semnat un număr record de acorduri, iar mulţi politicieni s-au folosit de această ocazie pentru a arăta Bruxelles-ului că discuţiile despre valorile europene nu vor înlocui niciodată banii reali.

În ziua în care pe „euromaidan” susţinătorii asocierii cu UE strigau „Ucraina – Europa!” şi fluturau steagurile Uniunii Europene, din sala de şedinţe a Parlamentului român au fost scoase steagurile UE şi înlocuite cu cele ale Republicii Populare Chineze, pentru a face o surpriză plăcută premierului chinez, care a adus la Bucureşti bani reali, nu promisiuni „de viaţă în roz în familia europeană”. Printre politicienii est-europeni devine la modă să numere banii, aşa că iubitorii ucraineni a tot ce este european pot să răsufle uşuraţi, Ucraina s-a înscris perfect în tendinţa europeană generală.

DE CE NU VA FI PRIMITA ROMANIA IN ZONA SCHENGEN?!

26 dec.

De ce nu este primită România în spațiul Schengen?

Așa cum ştie toată lumea, primirea României şi a Bulgariei în spațiul Schengen, un spaţiu în care sunt desfiinţate de facto frontierele interne ale statelor incluse în acest spaţiu, a fost amânată de nenumărate ori în ultimii ani de către Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) al UE-ului.

Dar cât de justificate sunt aceste decizii ale Consiliului JAI sau mai bine zis ale decidenților informali care conduc UE-ul? Lăsând la o parte pretextele, ridicările din umeri, încurajările ipocrite sau admonestările iritate, ar trebui să ne întrebăm care este motivul real al divizării UE-ului în două segmente extrem de distincte: Zona Schengen (ZS) și Zona non-Schengen (ZNS).

În opinia mea, carantina sine die impusă României şi Bulgariei de către Bruxelles în ceea ce priveşte accesul în ZS reprezintă o decizie determinată în mod exclusiv de mentalități și de interese unilaterale. Şi care sunt aceste mentalităţi şi interese? Cei care cunosc cât de cât Occidentul ştiu, desigur, că acolo sărăcia este considerată în ultimă instanţă o boală contagioasă, iar săracii nişte bolnavi care trebuie trataţi şi de care trebuie să te fereşti dacă vrei să rămâi sănătos. Desigur, există şi în Occident oameni înţelegători şi milostivi faţă de cei săraci, mai ales în Grecia, în Italia şi în Spania. Dar în Olanda, în Suedia, în Danemarca, în Finlanda, în Germania, în Austria, în Ţările Baltice, în Marea Britanie şi în multe alte state occidentale există foarte puţină înţelegere şi milă pentru cei săraci şi pentru sărăcie.

Această inapetenţă a Occidentului pentru sărăcie şi pentru cei săraci poate fi judecată în fel şi chip, dar cred că aceste judecăţi de tip speculativ nu reprezintă soluţii reale în ceea ce priveşte eradicarea sărăciei. Iar celor care se îndoiesc de faptul că majoritatea occidentalilor consideră sărăcia o infirmitate nescuzabilă care trebuie tratată şi de care trebuie să te fereşti le recomand să analizeze ultimele discursuri ale lui David Cameron privind problema liberului acces al românilor şi al bulgarilor pe piaţa forţei de muncă a Marii Britanii. Ce spune de fapt premierul Marii Britanii? Dacă accesul forţei de muncă din România şi din Bulgaria nu va mai fi îngrădit ca şi până acum, atunci Marea Britanie va fi invadată de muncitori români şi bulgari foarte săraci, iar autorităţile britanice vor fi obligate să asigure protecţie socială pentru soţiile şi pentru copiii acestor nefericiţi. Se îndoieşte cineva că marea majoritate a britanicilor consideră că atât premisa, cât şi concluzia acestui silogism sunt perfect valide? În plus, trebuie să ținem cont că Marea Britanie nu face parte din ZS. Dar Franţa face parte din această zonă. Iar dacă România şi Bulgaria ar deveni „colege” cu Franţa în ZS, atunci autorităţile franceze n-ar mai putea expulza, ca şi acum, romii români şi bulgari în ţările natale, ci, dimpotrivă, ar trebui să creeze locuri de muncă, grădiniţe, şcoli, cantine şi spitale pentru aceşti nou veniţi.

Desigur, putem să calificăm discursurile politicienilor şi liderilor de opinie occidentali care militează pentru expulzarea romilor emigraţi din România şi din Bulgaria şi pentru neincluderea acestor ţări în ZS drept populiste, xenofobe, rasiste sau denigratoare. Putem să ne prefacem că nu înţelegem realitatea şi să declarăm, la fel ca şi miniștrii de externe din România şi din Bulgaria, că „nu există nici un motiv… bazat pe realități concrete” care să justifice existenţa ZNS. Dar toate astea nu vor ajuta la nimic. Din păcate, faptul că România şi Bulgaria sunt cele mai sărace ţări din UE nu reprezintă o mistificare sau un pretext propagandistic. În opinia mea, eradicarea sărăciei din aceste ţări reprezintă o problemă concretă care implică în mod necesar soluţii concrete şi nu speculaţii sau frustrări, indiferent dacă România şi Bulgaria vor fi sau nu vor fi acceptate vreodată la „masa bogaţilor”. Atunci când produsul intern brut (PIB) per capita într-o ţară membră a UE reprezintă doar 21% din media UE (cazul Bulgariei) sau 25% din media UE (cazul României), în termeni statistici nu putem clasifica aceste ţări decât ca foarte sărace în raport cu grupul de ţări care formează UE-ul, oricât de mult ne-ar deranja acest calificativ. Pentru că atunci când produsul intern brut per capita dintr-o ţară sau dintr-o comunitate este inferior pragului critic de 60% din valoarea agregată a aceluiaşi indicator, acea ţară sau acea comunitate este profund afectată de sărăcie. În acest caz, sărăcia reprezintă, pur şi simplu, o „realitate concretă” şi nu o injurie. Din această perspectivă, datele prezentate în continuare reflectă faptul că România şi Bulgaria au fost în momentul primirii în UE şi continuă să fie ţări foarte sărace comparativ cu celelalte ţări din UE.

12

Surse de date: 1. Eurostat, GDP and main components – Current prices (nama_gdp_c); 2. Eurostat, Demographic balance and crude rates, (demo_gind).

Pe de altă parte, poziţia de lanternă roşie a României şi a Bulgariei în ceea ce priveşte prosperitatea ţărilor din UE este reflectată şi de următorul clasament, un clasament cu mult mai semnificativ decât cel precedent. Astfel, Bucureştiul şi Sofia ocupă ultimele locuri într-un clasament al prosperităţii capitalelor Slovaciei, Sloveniei, Cehiei, Poloniei, Ungariei, României şi Bulgariei, iar Iaşul, Craiova, Galaţiul, Varna şi Plovdivul ocupă, de asemenea, ultimele locuri într-un clasament al prosperităţii celor mai importante capitale regionale din ţările menţionate, valorile indicatorului PIB per capita din anul 2010 fiind în aceste cazuri mai mici decât mediile naţionale ale acestei variabile!

131

Sursa datelor: Eurostat, Gross Domestic Product (GDP) at current market prices (met_e3gdp).

Printr-o simplă comparare a datelor precedente se poate observa că – exceptând oarecum Slovacia, Estonia şi Bulgaria – celelalte state care au aderat la UE în perioada 2004-2007 nu au reuşit să recupereze în perioada de după aderare absolut nimic din marile decalaje de productivitate a factorilor de producţie (munca şi capitalul) comparativ cu statele din UE cu un nivel ridicat de dezvoltare economică. Dimpotrivă, fractura dintre Vechea şi Noua Europă a devenit șşi mai vizibilă în ceea ce priveşte nivelul dezvoltării economice şi al prosperităţii după marea extindere din primul deceniu al acestui mileniu. Drept urmare, mulţi lideri de opinie și politicieni consideră – pe bună dreptate – că UE-ul este o grupare supra-statală în care unele state se îmbogăţesc pe seama celorlalte!

Dar cum poate fi explicată această destructurare şi fracturare economică a UE-ului? În opinia mea, fenomenul de „acumulare a decalajelor” în cazul noilor veniţi în UE, ca să utilizez un concept extrem de adecvat utilizat cu succes de Bogdan Murgescu într-un cu totul alt context, este un fenomen extrem de contradictoriu în ceea ce priveşte natura şi cauzalitatea. În opinia mea, este evident că eficacitatea şi eficienţa dezvoltării economice sunt direct legate de eficacitatea şi de eficienţa investiţiilor. Desigur, pentru intensificarea creşterii economice sunt necesare multiple investiţii fezabile din punct de vedere financiar. În 2004, atunci când s-a declanşat procesul de extindere al UE, marile companii transnaţionale din Germania, Franţa, Olanda, Austria, Italia şi din alte state occidentale aveau suficiente resurse financiare pentru a contracara penuria investiţională din statele recent admise în UE. Boom-ul investițional care a urmat a creat iluzia că deceniile de subdezvoltare din perioada comunist-socialistă a noilor veniţi în UE vor fi „arse” în doar câţiva ani. Paradoxal, această iluzie, intens mediatizată, a răvăşit imaginaţia multor oameni care, după decenii de restricții și de trai modest, au început să consume cu frenezie bunuri mult prea costisitoare în raport cu veniturile lor precare.

În acest context, supracreditarea consumului în detrimentul investiţiilor a generat o creştere economică nesustenabilă în toate ţările din UE, dar mai ales în cele recent admise în piața comună europeană. Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cum nu se poate mai bine că supracreditarea consumului în detrimentul investițiilor în capital fix generează invariabil o alocare ineficientă și nesustenabilă a resurselor financiare. Cu alte cuvinte, intensificarea sustenabilă a creşterii economice implică un nivel investiţional ridicat în bunuri de capital cu destinaţie productivă și nu un consum exacerbat. În caz contrar, consumul exacerbat va acţiona ca un drog asupra procesului de creștere economică, iar această viciere a creşteri economice va genera sevraje şi crize catastrofale.

3535

Surse de date: 1. Eurostat, GDP and main components – Current prices (nama_gdp_c); 2. Eurostat, Demographic balance and crude rates (demo_gind).

Într-adevăr, seriile de date din tabelul precedent reflectă cât de riscantă poate deveni creşterea economică bazată pe supracreditarea consumului șşi a investiţiilor destinate masificării consumului. Să luăm ca exemplu situaţia României de la începutul anului 2007, anul în care România a fost admisă în UE. În loc să investească în agricultură, în industria alimentară sau în alte domenii în care exista în acel moment cerere solvabilă excedentară în raport cu oferta autohtonă, foarte mulţi investitori privaţi din ţară sau din străinătate au investit în bunuri de capital destinate stimulării consumului de bunuri şi servicii. Mai mult, băncile din România au stimulat această exacerbare a consumului prin supracreditarea acestuia. Drept urmare, multe mall-uri, hoteluri, restaurante, investiții imobiliare şi aşa mai departe s-au dovedit a fi afaceri nefezabile financiar şi au generat pierderi şi blocaje financiare enorme. Iar agricultura, industria alimentară, producţia de bunuri cu valoare adăugată mare şi alte domenii care ar fi generat o creştere economică sustenabilă au fost marginalizate de către investitorii privaţi şi de către stat.

Au existat, însă, şi investitori, mai ales germani, francezi, americani şi chinezi, care au rezistat tentaţiei de a investi în afaceri de tip cazinou, preferând să finanţeze proiecte mult mai fezabile pe termen lung. Astfel, compania Renault a externalizat la Piteşti şi în alte localităţi un segment important al producţiei sale de autoturisme şi de componente pentru autoturisme. Acelaşi lucru l-au făcut şi câteva companii germane importante care au externalizat la Timişoara, la Arad, la Sibiu, la Braşov, la Oradea şi în alte localităţi româneşti fabricarea unor componente pentru autoturisme. Pe de altă parte, compania Ford a creat la Craiova capacităţi de producție care au scos din letargie un oraş cu un potenţial ştiințific şi industrial important. Nu în ultimul rând voi menţiona faptul că investiţiile companiei americane Smithfield au redresat competivitatea binecunoscutei companii timişorene Comtim, una din cele mai importante companii din UE în domeniul producţiei şi comercializării cărnii de porc. Drept urmare, Smithfield-ul din Timişoara a fost achiziţionat recent de o campanie chineză de foarte mare anvergură. Datele prezentate în continuare reflectă deosebit de clar impactul acestor investiţii în configurarea unor noi zone economice mai competitive şi mai fiabile comparativ cu situaţia de acum două decenii. Evident, includerea capitalei României şi a judeţului Ilfov în această hartă a celor mai competitive regiuni ale României este discutabilă datorită deficitelor comerciale uriaşe înregistrate de companiile cu sediul în Bucureşti şi în Ilfov.

245

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, Buletin statistic județean, 8/2013.

Pe de altă parte, absenţa din clasamentul anterior a judeţelor Iaşi, Galaţi, Cluj și Prahova este surprinzătoare ţinând cont de potenţialul economic al acestor zone. Din păcate, însă, aceste zone nu au reușit să-şi fructifice în ultimii ani potenţialul economic prin punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie compatibile cu cerinţele clienţilor interni şi externi. Drept urmare, exporturile companiilor ieşene, gălăţene, clujene şi prahovene din prima jumătate a acestui an au fost extrem de modeste: 348 631 mii euro (Iași), 383 872 mii euro (Galaţi), 465 320 mii euro (Cluj), respectiv 668 176 mii euro (Prahova).

Din cele prezentate rezultă că admiterea României în ZS reprezintă o problemă cu mult mai puţin importantă comparativ cu deteriorarea dramatică în ultimii ani a situaţiei economice şi a nivelului de trai. Aşa cum am argumentat, redresarea economică a României implică o creştere semnificativă a volumului, a eficacităţii şi a eficienţei investiţiilor. Pe de altă parte, sunt necesare măsuri concertate pentru stoparea declinului demografic. În sfârşit, trebuie soluţionate următoarele probleme stringente: migraţia forţei de muncă calificate, multiplicarea datoriei publice, diminuarea motivaţiei pentru muncă, deteriorarea calităţii învăţământului şi dezintegrarea sistemului de formare profesională.

În opinia mea, soluţionarea acestor probleme reziduale implică înainte de orice revenirea cu picioarele pe pământ a celor care deţin în acest moment cele mai importante funcţii în top managementul României: şeful statului, şeful guvernului şi guvernatorul BNR. Mai întâi, aceşti trei decidenţi majori ar trebui să reformuleze politica externă şi internă a României în funcţie de nevoile sale stringente: investiţii, resurse umane, proiecte fezabile şi pieţe accesibile. Ce rost au parteneriatele strategice ale României cu SUA sau cu Marea Britanie? Ce câştigă România din aceste parteneriate? În opinia mea, absolut nimic. Cât despre costurile acestor parteneriate, nu are rost să mai vorbim: carne de tun pentru războaiele coloniale din Afganistan şi din Irak, cele mai scumpe autostrăzi din câte s-au construit vreodată, fregate casate cumpărate la preţuri exorbitante, dezastre ecologice de tip Chevron, baze militare la Constanţa şi la Deveselu care afectează securitatea Rusiei. Şi pentru ce toate astea? Pentru că România a fost primită în NATO şi în UE datorită „pilelor” puse de americani şi de britanici? Evident, România are nevoie acum de parteneriate reciproc avantajoase cu Germania, cu China şi cu Rusia, singurele puteri globale care pot satisface la costuri accesibile nevoile stringente ale României. În aceste condiţii, cred că a venit vremea ca România să-şi decidă singură viitorul şi nu să aştepte clemenţa Consiliului JAI sau nu mai ştiu cui pentru a fi primită în ZS.

THE NATIONAL ENQUIRER :MICHELLE OBAMA,PRIMA DOAMNA A USA,A PREGATIT A TREIA ORA ACTELE DE DIVORT PRIN AVOCAT!

26 dec.

Michelle Obama vrea să divorţeze

Revista americană The National Enquirer a anunţat de Crăciun că soţii Obama divorţează. Potrivit tabloidului, prima doamnă a pregătit actele pentru avocat.

Chiar şi în rândul presei de scandal americane, The National Enquirer are o reputaţie foarte dubioasă. Auditoriul său este stabil şi foarte special. Restul citesc The National Enquirer cu mare prudenţă.

Soţii Obama au fost despărţiţi de presă de câteva ori. Revista The National Enquirer a făcut acest lucru de trei ori. Poveştile premergătoare divorţului au fost descrise cu lux de amănunte care, de obicei, nu sunt comunicate presei şi nici chiar avocaţilor.

În 2001, Michelle Obama, potrivit versiunii The National Enquirer, a ameninţat că-l va părăsi pe Barack Obama dacă acesta va participa la alegeri pentru al doilea mandat. În 1996, au răsunat aceleaşi ameninţări, doar că ele au fost făcute înaintea încercării lui Obama de a fi ales în Congres.

În 2004, The National Enquirer„a despărţit” acest cuplu din cauza adulterului lui Obama săvârşit cu una din asistentele sale.

În prezent, revista se bazează pe „o sursă informată” şi scrie că Michelle a fost înfuriată de comportamentul lui Barac Obama la slujba în memoria lui Nelson Mandela, care a avut loc pe stadionul din Johannesburg pe 12 decembrie. Ea consideră că preşedintele a flirtat cu premierul danez Helle Thorning-Schmidt, care stătea între Obama şi şeful cabinetului britanic, David Cameron. Ei se amuzau şi râdeau în timp ce se fotografiau cu telefonul mobil al premierului danez. Acest lucru a provocat un mic scandal: nu este un comportament potrivit funeraliilor. Însă Michelle a fost indignată de atenţia pe care soţul său a acordat-o lui Helle Thorning-Schmidt.

Soţia preşedintelui, este un avocat cu multă experienţă, care a absolvit Princeton şi Harvard Law School. De obicei, oamenii care au asemenea profesii nu sunt predispuşi la emoţii excesive, iar motivul este şi el neserios. De exemplu, soţia preşedintelui Bill Clinton nu l-a părăsit nici chiar după scandalul legat de Monica Lewinski cu toate că a avut mult mai multe motive decât un flirt inofensiv şi poze cu telefonul mobil.

Oprah Winfrey, una dintre cele mai renumite realizatoare de televiziune americană, a întrebat-o pe Michelle Obama cu două luni în urmă ce reprezintă pentru ea căsătoria cu preşedintele şi cum rezistă la viaţa din Casa Albă. Soţia preşedintelui a spus că e cam dificil, însă a ştiu pe ce cale o sa meargă.

„În general, trebuie să fie un adevărat parteneriat. Trebuie să-l iubeşti foarte mult şi să-l respecţi pe cel cu care te-ai căsătorit. Căsătoria este un drum dificil. Doi oameni nu pot fi lipiţi unul de altul, să mai crească şi pe alţii şi să creadă că totul va fi fără probleme până la sfârşitul vieţii. Asemenea gânduri reprezintă reţeta catastrofei. Însă dacă la sfârşitul zilei poţi să-i spui partenerului tău: „Îmi placi”, înseamnă că aveţi ceva mai mult decât o simplă dragoste”.

LIDERUL PNL CRIN ANTONESCU A RISCAT ENORM DEMULT PE PLAN POLITIC:”DACA TRAIAN BASESCU SE VA INTOARCE LA COTROCENI,EU MA VOI RETRAGE DEFINITIV DIN VIATA POLITICA.DUPA REFERENDUMUL DIN 29 IULIE AJUTAT DE MARILE PUTERI BASESCU S-A INTORS LA COTROCENI,DUPA CE A FOST DEMIS DE 8,5 MILIOANE DE ELECTORI,IAR CRIN ANTONESCU A RAMAS IN POLITICA!

26 dec.

Preşedintele PNL Crin Antonescu a riscat extrem de mult pe plan politic în momentul în care a anunţat de la tribuna Parlamentului că se va retrage definitiv din viața politică în cazul în care preşedintele Traian Băsescu nu va demis după referendumul din 29 iulie 2012. Cum-necum, Traian Băsescu a rămas la Cotroceni după referendum, iar Crin Antonescu s-a contrazis și a continuat în politică, reprezentând în acest moment candidatul USL pentru alegerile prezidențiale din 2014.

Top Țeapă – Antonescu: Dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni după referendum, mă retrag din politică

“Drumurile mele şi ale dvs, domnule preşedinte, oriunde v-aţi afla, se despart. Ne cam despărţim. Dacă nu veţi fi demis la referendum, eu, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică”, declara președintele PNL, în 6 iulie 2012, de la tribuna Parlamentului.

Ulterior, la 17 iulie, într-o emisiune la Realitatea Tv, liderul liberal reitera: “Dacă Traian Băsescu se întoarce președinte la Cotroceni, eu mă retrag. Și am să vă spun de ce: 1. Să nu-l mai sâcâi pe dl Băsescu. Până la urmă, când se invalidează referendumul? Când nu vin jumătate plus unu dintre români. Eu cred că mai mult de jumătate plus unu dintre români au suferit foarte mult în acești ani. Dacă o vor spune, dacă e așa, atunci dl Băsescu va pleca. Dacă nu, dl Băsescu se va ocupa în continuare cu binefacerea, cu poporul român. Și eu îmi văd de treaba mea…”.

Continuarea o știm cu toții: CCR l-a salvat pe Traian Băsescu de la demitere, iar acesta s-a întors la Cotroceni, acolo unde va rămâne cel mai probabil până în decembrie 2014, când mandatul său se va încheia. În același timp, Crin Antonescu a continuat în viața politică, unde este extrem de activ – președinte al Senatului, președinte PNL și co-președinte USL – și se pregătește pentru prezidențialele din 2014.

TRAIAN BASESCU ,PRIMUL CRACIUN CU NEPOTICA SA SOFIA ANAIS!

26 dec.

  Președintele Traian Băsescu a postat pe Facebook o fotografie în care o ține în brațe pe nepoata sa, Sofia Anais, chiar în fața bradului de Crăciun.

Șeful statului își petrece Crăciunul la Predeal, împreună cu familia, la fel ca în anii trecuți.

În 2012, şeful statului i-a invitat şi pe jurnalişti la o plimbare cu snowmobilul. Ulterior, preşedintele şi familia sa au sărbătorit Anul Nou în stațiunea Covasna.

O fotografia cu Sofia Anais a fost postată pe Facebook și de către mama sa, Elena Băsescu.

”Avem un Crăciun însorit și sper să aveți parte cu toții de soare și în suflet, și în case! Vă doresc să vă bucurați în aceste zile de cei pe care îi iubiți, de lucrurile simple, dar atât de frumoase și să vă încărcați cu energie pentru anul ce va veni. Sărbători fericite!”, este mesajul care însoțește fotografia.

%d blogeri au apreciat asta: