Arhiva | 5:57 pm


10 ian.

Asistentul secretarului american de Stat, Victoria Nuland, va veni vineri și sâmbătă într-o vizită la București, ce face parte dintr-un turneu oficial pe care diplomatul îl efectuează în Europa. La două ore de la aterizarea în România, Victoria Nuland va merge la Palatul Cotroceni, pentru o întrevedere cu președintele Traian Băsescu.

Cine este khazara Nuland din Statele Unite


Victoria Nuland


O delegaţie a Departamentului de Stat american va veni, vineri, la Bucureşti pentru a discuta, printre altele, despre „eforturi de consolidare a statului de drept”, a anunţat diplomaţia americană.

Delegaţia este condusă de Victoria Nuland, Asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului John Kerry, unul dintre cei mai influenţi oameni din Departamentul de Stat. Vizita în România va dura două zile şi va include întâlniri cu oficialii români şi cu societatea civilă, pentru a dezbate problemele de pe agenda bileterală, precum statul de drept, explică Departamentul de Stat.

Înainte de a ajunge la Bucureşti, delegaţia a mers marţi în Olanda, miercuri în Germania şi va ajunge joi în Lituania. De la Bucureşti, Victoria Nuland va merge la Paris.




Victoria Nuland va ateriza la București la ora 18:00, urmând ca la ora 20:00 să aibă o întrevedere la Palatul Cotroceni cu Traian Băsescu.

Potrivit prezentării sale de pe site-ul Departamentului de Stat, Nuland este responsabilă, din funcția pe care o deține, pentru relațiile diplomatice ale SUA cu 50 de state din Europa și Asia, cu NATO, cu Uniunea Europeană și cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.



Dr. Sherwin Nuland

Nuland revisits life with a difficult father



„My own father was my tormentor, towering over me with waving arms, roaring his denunciations. Even knowing that my words were muffled by the cushion and choked by my racking sobs and the gurgling of mucoid wetness bubbling out of my nose and mouth, I kept begging him to go away. I was being suffocated by the savagery of his castigation. My head ached from the unrelenting pressure of the words, which I could almost feel. Completely beyond control now, he was flaying the skin from my soul. … I knew only that the bombardment of maniacal fury was doing its work, reducing me to a terrified and helpless infancy, and there was no way to protect myself against it. I was being paid back not just for my moment of mild teasing, but for all the indignities of a failed life as well.”

– From „Lost in America: A Journey with My Father”

Dr. Sherwin Nuland has lived his life determined to be everything his father was not – self-controlled, successful, resourceful and independent – he says in his new memoir „Lost in America: A Journey with My Father.”

But in his early 40s, in the midst of a distinguished career as a Yale surgeon and teacher, Nuland became so depressed that he was hospitalized for a year, and frustrated psychiatrists considered a lobotomy. A young psychiatrist-in-training saved him from this drastic measure by instead ordering electroshock therapy. The treatment worked. But while he was in „the blackness of despair,” writes Nuland, he was very much an image of his own father: stooped over, unsteady in his walk, defeated and lost.

Nuland, a clinical professor of surgery at the School of Medicine, went on to resume his medical career, and a literary one as well. His several books on medical topics include „How We Die,” which won a National Book Award in 1994.

In „How We Die,” Nuland touched upon the deaths of his mother, an aunt and his brother. But after its publication, he could not ignore the fact that his father, who died in 1958, was conspicuously absent on its pages, he said in an interview.

Nor could he deny the connection between his midlife depression – and several milder episodes he experienced before and since – and his feelings about his father, he notes in „Lost in America.”

Nuland wrote his memoir, he says, out of a need „to figure out how I felt about my father, what he represented in my life.”

„Lost in America” is Nuland’s own journey back to his childhood, a depiction of his father’s journey through life in America as a Jewish immigrant from Russia, and a journey both inward and forward as he untangles his complex feelings for the man who, he writes, „remains a constant looming presence in everything I do, but an unresolved one.” Published by Alfred A. Knopf, „Lost in America” was described as „breathtaking” by Publishers Weekly and The New York Times Book Review remarked that it „may well be a great book.”

Nuland describes his upbringing in the Bronx, New York, where he lived, near poverty, in a cramped apartment shared by his parents, Meyer and Vitsche Nudelman, his maternal grandmother and a maternal aunt. His father, an Orthodox Jew who emigrated from Bessarabia in 1907, was a garment factory worker whose chronic illness from a progressive disease – never identified in Nuland’s youth – bore neurological and urological symptoms. He had tremendous difficulty walking, and the odor of his urine-soaked underwear permeated the apartment.

Nuland’s mother died when he was 11, leaving her sons to tend to their father, who was „in a class by himself,” says Nuland. His father never mentioned the family or life he left behind in Russia, but also never embraced life in America. He spoke mangled English, which he never learned to read or write; Yiddish was the predominant language in their home. Writes Nuland, „he seemed unwilling or perhaps unable to do what was required to improve his station,” making his life one of numerous „small failures and perceived slights.” In time, notes the Yale surgeon, his father’s „being lost in America would give way to being lost in life.”

Fear and shame were the feelings Nuland most associated with his father, who was prone to sudden, unpredictable rages; even a mild joke could unleash his fury. As a child, his shame prompted Nuland to stay a few steps ahead of or behind his father while walking with him.

„It was unnatural to have a father like him, one whose moodiness and explosive anger were ever ready to change the atmosphere in the blink of an eye, and leave me cringing with alarm and even a sense of danger at what he might say or do,” Nuland writes. „He was a constant source of embarrassment when we were in the street together. His hacked attempts at English, his increasingly obvious difficulties with walking, the eating habits that seemed to disgust me more with each passing year – all of them repelled me. Why couldn’t he be like other men? Why couldn’t I have a father who was like everyone else’s? I was ashamed to be his son, and I wanted to be away from him.”

In high school, Nuland and his brother changed their last name, partly to disguise their Jewishness, which at the time closed certain doors for them. For Nuland, it was also an attempt to liberate himself from his father, who represented, „everything which I so desperately wanted to be rid of,” he writes.

Ultimately, there was no escape. Nuland shows how his father both depended on him and made awkward attempts to show him love. Nuland’s own loyalty forced him to arrive promptly each day to help walk his father home from work, even as a busy college student at New York University.

Later, as a student at the Yale medical school, Nuland couldn’t escape his guilt about leaving home. There, he gained insight into his father’s illness while reading a medical textbook, which described a disease that matched Nudelman’s symptoms. Suddenly, Nuland writes, „I understood the tragedy of his life.”

Age and illness softened Nudelman over the years, enough so that when Nuland was appointed a chief resident at Yale, he couldn’t wait to share the good news with his father, then hospitalized. He remembers being touched by his father’s intense pride. Two days later, Meyer Nudelman – who was „just beginning to learn how to express his depth of feeling,” recalls Nuland – died.

„There were times earlier in my life when I wanted him dead,” Nuland admitted in an interview. „But I discovered that even in death, he still had enormous power over me.”

Since writing his book, people have asked Nuland if his „journey” has helped him to forgive his father, he said.

„I don’t know what forgiveness means,” he commented. „But I do know that each of us is crying out to be understood, and I came to understand him in a way that I hadn’t before – as a man who was raging against the fates but had no control of his own fate.”


10 ian.

ABUZURILE REGIMULUI BASESCU DENUNTATE LA CASA ALBA – Peste 60.000 de romani au semnat o scrisoare catre presedintele Obama si Secretarul de stat John Kerry. Liderii SUA sunt informati despre modul in care Basescu si-a aservit Justitia: “Interventiile au mers de la instalarea unor persoane usor de manevrat in pozitii cheie la conducerea Parchetelor sau a Instantei Supreme pana la transmiterea unor indicatii privind felul in care sa administreze dosare… Li s-au adaugat altele, de la CSM pana la CCR”



UPDATE – Scrisoarea a fost semnata de peste 60.000 de romani.

Liderii SUA vor fi informati despre abuzurile comise in timpul regimului Traian Basescu si despre modul in care presedintele si-a aservit o mare parte din Justitie. 50.000 de oameni au semnat o scrisoare care va ajunge pe masa presedintelui SUA Barack Obama si Secretarului de stat John Kerry. Inititativa de a transmite scrisoarea celor doi oficiali americani a apartinut jurnalistilor Mihai Gadea si Adrian Ursu de la Antena 3. Scrisoarea poate fi semnata de oricine doreste pe site-ul

In acest mod, presedintele Obama si Secretarul de stat John Kerry sunt informati despre modul in care Traian Basescu si-a aservit institutiile de forta, serviciile secrete sau parchetele pentru a-si elimina advresarii din viata publica. Liderii SUA sunt informati de asemenea si despre cum Basescu a pus in fruntea marilor parchete, Inaltei Curti de Casatie si Justitie precum si CSM sau CCR oameni usor de manevrat si despre cum a dat indicatii in legatura cu solutionarea anumitor dosare.

In cadrul aceleasi scrisori, se aminteste ca asociatii civice sau profesionale, precum cea a magistratilor au protestat impotriva regimului despotic al lui Traian Basescu.

Prezentam in continuare scruisoarea care va ajunge pe masa presedintelui SUA Barack Obama si a Secretarului de stat John Kerry. Ea poate fi semnata aici.

Stimate Domnule Secretar de Stat,

Va adresam aceasta scrisoare deschisa in numele a numerosi romani preocupati atat de evolutia democratica a tarii lor cat si de perceptia externa a situatiei politice din Romania, dar si in privinta raporturilor dintre stat si cetatean prin prisma respectarii drepturilor fundamentale ale omului.

Ne manifestam convingerea ca sprijinul pe care Statele Unite ale Ameericii l-au acordat, pentru constructia in tara noastra a statului de drept puternic si favorabil fiecarui cetatean, se va manifesta in continuare cu aceeasi deschidere si intelegere obiectiva a realitatilor din Romania.

Tocmai de aceea nadajduim ca veti credita si punctul nostru de vedere bazat atat pe buna credinta cat si pe o cunoastere corecta a contextului intern. Romania a intrat in ultimii 9 ani pe o panta periculoasa, deviind de la cursul democratic autentic spre care nazuia.

Actualul sef al statului, presedintele Traian Basescu, exponent al vechiului regim comunist – asa cum a si recunoscut de altfel – si banuit pe baza unor indicii temeinice de legaturi cu fosta Securitate [aparatul represiv al lui Nicolae Ceausescu], si-a construit un regim propriu, cu manifestari despotice periculoase. Acest regim, consolidat alarmant in ultimii ani, se bazeaza pe aservirea totala a institutiilor de forta si utilizarea serviciilor secrete, dar si a organelor de ordine publica sau chiar a structurilor fiscale pentru haituirea sau chiar eliminarea adversarilor din viata publica ori pentru protejarea abuziva a propriei clientele politice si financiare. Mult mai grava este insa exercitarea unei presiuni sufocante si a unui control abuziv direct asupra Justitiei.

Aceste interventii ale presedintelui Basescu au mers de la instalarea unor persoane compromise si deci usor de manevrat in pozitii cheie la conducerea Parchetelor sau a Instantei Supreme, pana la transmiterea public sau in cadru restrans a unor indicatii catre procurori privind felul in care sa administreze anumite dosare. Nu au fost singurele parghii ale puterii preluate si manipulate abuziv.

Li s-au adaugat rand pe rand altele, de la Consiliul Superior al Magistraturii pana la Curtea Constitutionala. Grava incalcare a delimitarii constitutionale a puterilor in stat a mers de la suprapunerea grosolana peste atributiile Guvernului pana la atentatele repetate la credibilitatea si rolul Parlamentului sau atacurile furibunde la adresa presei, a jurnalistilor, a dreptului fundamental la opinie si libera exprimare.

Regimul conceput si pus in functiune de Traian Basescu a protejat in tot acest rastimp marea coruptie de la varful puterii politice, trimitand insa in judecata, adesea fara probe suficiente pentru a putea sustine condamnarea, fie adversarii politici, fie oameni nevinovati si neimplicati politic, dar incapabili sa se poata apara in fata unui sistem judiciar construit pe abuz sau incompetenta.

In fata acestor numeroase incercari de a subordona fiecare institutie a statului in parte, intelectuali, sindicate, asociatii civice sau profesionale au ridicat vocea pentru a protesta si a se opune regimului autocratic. Ultima si cea mai surprinzatoare a fost asociatia care ii reuneste pe judecatorii din Romania, exasperati si ei de controlul politic instituit de presedinte prin acolitii sai din Consiliul Superior al Magistraturii.

In speranta ca mesajul nostru a fost corect inteles, tot ca o preocupare de a stopa aceste tendinte extrem de periculoase pentru afectarea profunda a democratiei din Romania, va multumim pentru interesul si sprijinul manifestate permanent pentru respectarea virtutiilor democratice si, mai presus de orice, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului”.


10 ian.

Fostul premier ii contrazice pe cei care afirma ca nu ar fi trebuit condamnat intrucat a bagat Romania in UE si NATO: “Gresit! Argumentul principal este acela ca nu exista nici un fel de dovezi de vinovatie… Procurorii DNA au intervenit si au transformat acest dosar civil intr-un dosar penal. La comanda, spun eu… A fost instrumentat politic, de catre echipa numita de un om politic – Traian Basescu”



Fostul premier Adrian Nastase, condamnat la 4 ani de inchisoare in dosarul “Zambaccian”, a transmis un nou mesaj din Penitenciarul Rahova. Nastase a tinut sa ii contrazica pe cei care afirma ca nu ar fi trebuit sa ajunga la inchisoare din cauza ca datorita lui Romania a intrat in NATO si Uniunea Europeana. In opinia ex-premierului, nu acesta este motivul pentru care nu ar fi trebuit sa ajunga la inchisoare, ci faptul ca nu exista niciun fel de dovada in legatura cu vinovatia sa, condamnarea sa fiind una politica.

Adrian Nastase aminteste, intr-o postare pe blogul propriu intitulata “Un argument fals”, si de cateva elemente care demonstreaza falsitatea acuzatiilor, precum faptul ca o parte din cei 118.000 de dolari despre care procurorii sustin ca i-ar fi dat fostului consul Ioan Paun in perioada 2002 – 2004 a fost tiparita in 2005 si 2006. De asemenea, Nastase aminteste si ca nu el a numit-o in functie pe Irina Jianu, condamnata la randul ei in acest dosar, ci Miron Mitrea.

Iata postarea lui Adrian Nastase:

Unul din argumentele pe care le-am auzit, dupa pronuntarea sentintei, a fost acela ca nu ar fi trebuit sa fiu condamnat pentru ca am facut si fapte bune (NATO, U.E., vize, crestere economica, “laptele si cornul”, sali de sport etc.). Gresit!

Argumentul principal este acela ca nu exista nici un fel de dovezi de vinovatie. Dosarul Zambaccian este format din diverse bucati de acuzatii puse impreuna (Zambaccian, Cornu, Tell, numirea Irinei Jianu, importuri din China de materiale de constructii) dupa ce Basescu a stabilit, in urma alegerilor din 2004, ca eu sunt vinovat. Sigur ca e greu sa citesti acest dosar, cu 12.000 de pagini si compunerile succesive ale celor care l-au intocmit. Multi analisti dar si oameni simpli au retinut doar ceea ce, in timp, “sursele judiciare” au lansat pentru marele public, plus declaratiile mincinoase ale celor transformati, prin santaj, de catre procurori, din invinuiti (pusi la fezandat) in martori ai acuzarii.

Chiar nu va pune pe ganduri, in legatura cu acest dosar, felul in care “corpul delict” – cei 118.000 de dolari pe care, sustin procurorii, i-am fi dat lui Paun pana la inceputul anului 2004 – a fost constituit, in parte, din bancnote tiparite de Trezoreria americana in 2005 si 2006?

Chiar nu rezulta din documentele depuse de avocati faptul ca numirea Irinei Jianu a fost facuta, in anumite conditii, de catre Miron Mitrea, ca ministru, si nu de catre mine? Si sunt multe alte elemente care dovedesc falsitatea acuzatiilor.

De aceea, am pus pe blog notele scrise ale avocatilor – cuprinzand toate argumentele noastre. Le puteti parcurge. Pe baza lor putem sa comentam.

Am urmarit, spre exemplu, la un post de televiziune, explicatiile oferite de Vasile Gherasim, parlamentar PDL. El considera ca dosarul Zambaccian nu este un dosar politic pentru ca, in esenta, ar fi vorba de un conflict juridic civil intre familia Nastase si constructor. Corect. Asa am spus si noi; de aceea am si deschis o actiune civila, “in desocotire”, cu constructorul. Problema a fost ca procurorii DNA au intervenit si au transformat acest dosar civil intr-un dosar penal. La comanda, spun eu. A cui comanda? Vasile Gherasim stie foarte bine. in 2001, era primar al sectorului 1, atunci cand primarul general Basescu i-a trimis adrese prin care cerea oprirea lucrarilor la blocul din Zambaccian, constructorul castigand insa in instanta impotriva primariei generale. Fiind la PDL, in 2004, fara indoiala ca Vasile Gherasim isi aduce aminte si de sesizarea facuta de Mona Musca, din partea Aliantei D.A. (cu Basescu co-presedinte) pe aceeasi tema.

Da, dosarul Zambaccian, in continut, nu este un dosar politic. WC-urile importate, bideurile aduse din China nu sunt politice, nici importul ca atare facut de constructor, nici termopanele. El insa a fost instrumentat politic, ca modalitate de hartuire judiciara, pentru ratiuni politice, impotriva unui adversar politic, de catre echipa numita de un om politic – Traian Basescu.

Sub acest aspect, este un “dosar politic”. Pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor politice pentru 4 + 5 ani chiar nu va spune nimic?


10 ian.



Pe mai multe site-uri, fie ale bisericilor, fie de ortodoxie în general, există o listă cu 193 de păcate, care se numește “îndreptar de spovedanie“. Lista ar fi un ghid de păcate, pe care, înainte de spovedanie, oamenii ar trebui să o citească și să-și noteze păcatele lor. Printre păcatele menționate sunt: vânzarea de țigări, neplata lucrătorilor la timp, credința reîncarnării din om în animal, cheltuirea banilor pe lucruri de lux, “amețirea la cap cu băuturi alcoolice” și “vărsătura după aceea”, machiajul, vopsirea părului, purtarea bijuteriilor. Cele 193 de păcate sunt publicate pe mai multe site-uri precum:,,





 Iată cele 193 de păcate:


1. Am deznadajduit în ajutorul si mila lui Dumnezeu.
2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot în iad voi merge.
3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mântuieste, daca nu, nu.
4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am îndoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru ca nu le-am vazut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred în anumite minuni, întâmplari povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vândut tigari si/sau droguri.
11. Am înjurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamâie, morti etc.)
12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am cumparat ceva si n-am platit.
13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., în loc sa am rabdare.
17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc.
18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decât asa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat ca voi face ceva rau.
20. Am blestemat. Si pe mine însumi (însami) m-am blestemat.
21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe întelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu sa dobândeasca ceva bun, din invidie si rautate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l si discutându-l.
28. N-am înlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinta.
29. Am împrumutat cu camata (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu pret prea mare.
31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva.
32. Stiu sa descânt de rau. Stiu sa fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am „ întors lumânarile ” pentru raul dusmanilor.
34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrajitoare date „ ca sa nu se mai prinda farmecele de mine”, am facut focuri si am sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece în diferite animale (reincarnare).
36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti.
37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc.
38. Am presupus, banuit pe altii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am pacalit, înselat pe cineva. Am vândut marfa rea ca marfa buna.
42. Am nedreptatit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva si n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri straine.
45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la rude? Pacatul acesta nu se iarta pâna nu înapoiem lucrurile. Daca nu mai putem ‚ sa facem milostenie.
47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtisagul altuia. Am în casa vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug.
51. N-am întors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie.
52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.).
53. Am înselat statul, depunând declaratii de venit false.
54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea.
55. Am dat sau am luat spaga (mita).
56. Am câstigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lacomit la avere, zgârcindu-ma la milostenie.
58. Sunt necumpatat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere.
60. Daca mi-au venit în gând pacate, m-am îndulcit gândindu-ma la ele, în loc sa le alung imediat.
61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rau.
63. Am mintit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am facut sa ma urasca.
65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia.
66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugaciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica.
69. Nu mi-a fost gândul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt îmbracati.
70. Am mâncat, am baut ceva pe ascuns.
71. M-am lacomit la mâncare. Am mâncat cu nesat.
72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am îmbatat. Am si varsat dupa aceea.
73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul.
74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva în comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place sa ma laude altii. Când fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc sa am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc.
80. Am râs de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am râs.
81. Am laudat pacatele altora.
82. M-am lenevit a face rugaciune în fiecare dimineata, seara, la fiecare masa.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am tinut post negru sâmbata si duminica.
86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mâncarea de dulce, decât sa o manânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri când era harti sau sâmbata si duminica când se mânca peste, socotind ca nu sunt bune aceste rânduieli.
88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sâmbata, duminica, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.
89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, încât putea sa cada în pacatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.
91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samânta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.
93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).
94. M-am împreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu sotul (sotia) în diferite pozitii,ca animalele.
96. M-am împreunat cu sotul (sotia) în vazul sau auzul copiilor mei, crezând ca sunt mici si nu stiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Când îmi
vin aceste gânduri, nu le departez, ci ma îndulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac
99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar,
101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrâu.
102. Am trait necununat(a), adica în concubinaj.
103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
105. M-am casatorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e pacatul amestecarii de sânge).
106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii în biserica( cununia a 4-a este pacat).
108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci când o persoana îsi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii.
110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).
111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu placere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Îmi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este aceeasi cu zavistia si pizma.
117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am si îmbolnavit.
118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu.
119. Îmi place sa „ înfloresc ” lucrurile si povestile.
120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ sa fiu al naibii ” , „ sa ma ia ” .
121. Am muncit în duminici si sarbatori.
122. Am lipsit de la biserica în duminici si sarbatori. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri desarte, am fost la târg etc.
123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumânari.
124. Am stat în fata la toti în biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicându-le ca stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau.
126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi puteam sa le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti, necuratie etc.)
128. Am sfatuit si învatat pe altii sa faca pacate.
129. Am fost la petreceri destrabalate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici si sarbatori.
130. Cred în superstitii: caldare goala, sa nu ma întorc ca-mi merge rau, daca întâlnesc preot îmi merge rau etc.
131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împartasit.
136. M-am mâniat si nu mi-a trecut îndata, ci am tinut mânie.
137. Am ambitie, încapatânare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine.
138. Am fagaduit ceva si n-am împlinit. N-am tinut învoiala, promisiunea.
139. N-am tamâiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugaciune, în duminici si sarbatori.
143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am facut cruce când am trecut pe lânga biserica.
145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele.
146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si împartasit dupa aceea.
147. M-am împartasit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci când am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserica. Am plecat înainte de sfârsitul slujbei fara motive întemeiate. Am facut din acestea o regula.
150. N-am crescut copiii si finii în frica de Dumnezeu. Nu i-am învatat poruncile lui Dumnezeu. I-am învatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am vazut ca persista în greseli.
152. Nu am ascultat de parinti atunci când m-au învatat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc.
155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie.
156. M-am împartasit dupa ce am avut necuratie în vis.
157. Ca femeie, m-am împartasit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a întâmplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea speciala.
160. Am înabusit copilul lânga mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii.
162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva.
165. Am lasat nefacuta sfestanie în casa mai mult de un an de zile.
166. Am facut jocuri si râsete la priveghiurile de morti.
167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti.
169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mâna. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casa.
170. Am în casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit în casa.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în functie de cele ce visez.
175. Am cântat si am ascultat cântece lumesti si sectare.
176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.
177. Am facut nunti si petreceri cu mâncare de dulce si cu muzica în post.
178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu când a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt raspunzator în fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am platit contributia la Sfânta Biserica.
181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si îi deranjam.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am mostenire si n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie.
185. Am luat anafora si agheasma, desi mâncasem sau bausem apa dupa miezul noptii.
186. Am râvna nesocotita, habotnicie( post mult încât poate m-am si îmbolnavit, milostenie fara socoteala încât sufera cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit.
188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decât celor sufletesti.
189. În loc de a ma împaca cu aproapele, l-am tras la judecata.
190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a facut pacate.
191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata.
192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învatat pe cel nepriceput.
193. Am dat de pomana mâncare de dulce în zile de post.


10 ian.

Crin Antonescu a explicat de ce a renunțat la studiile de doctorat pe care le începuse în anul 1991.




Crin Antonescu a fost coleg de doctorat cu fostul baron PSd, Nicolae Mischie. La vremea respectivă, Mischie îl sfătuia pe Antonescu să nu abandoneze doctoratul pentru că în urmtorii 10 ani toți vor avea doctorate.

”Prin 91, cred, am început un doctorat, era un doctorat coordonat de doamna Zoe Petre, un doctorat legat de constituirea conceputului regal în conceptul lui Alexandrul Macedon, în epoca elenistică, o temă de istorie antică. Am parcurs, am dat examenele de etapă, care se dau. Între timp, devenind deputat în 92, în toamnă , la începutul lui 1993 m-am pomenit în fața unei decizii, așa am perceput eu lucrurile: fac politică mai departe, merg cu doctoratul? Eu concepânân, în 1993 d. Hr, ideea că doctoratul, și nu o spun cu răutate, nu e o chestiune de palmares, de docrație pe care ți-o dă cineva. Este un parcurs de carieră atunci când te duci pe un anumit domeniu. Nu mă refer la alte domenii, eu vorbesc de istorie, chiar nu știu cum e în alte părți. Atunci am suspendat toate aceste lucruri, i-am spus doamnei Zoe Petre.

Ca un fel de anecdotă, eram coleg la vremea respectivă, în Comisia de Educație din Cameră, cu domnul Mischie. Domnulsusținea un doctorat legat de activitatea domnului Grigore Iulian, un tânăr, un personaj politic din PNȚ, care la un moment dat a format un partid dizident.Când domnul Mischie a aflat de această decizie a mea, a spus vorbe profetice și nu glumesc deloc. Mai întâi m-a întrebat dacă sunt prost. Desigur, m-a întrebat asta amical, a dat tot dânsul răspunsul că nu și mi-a spus: cum e posibil să pui o asemenea problemă. Mi-a spus că peste 10 ani, cine nu o să aibă doctorat o să fie ultimul om. Mi-a spus, păi ce are importanță că nu dorești să faci o carieră științifică. Du-te acolo, timpul trece doctoratul vine. Domnia sa a devenit între timp doctor, nu am niciun fel de îndoială asupra temeiniciei, dar vorbele au fost adevărate, în sensul că, într-adevăr, numărul nedoctorilor din România este din ce în ce mai mic. Cred că noi am devenit o minoritate, adică nu cred, sunt sigur. Nu regret acest tip de alegere, pot să regret că nu mi-am văzut de doctorat, eventual lăsând politica, asta pot să regret, deși nici pe asta n-o regret. Ca atare, îi spun și doamnei Zoe Petre, mulțumindu-i încă o dată, când nu maisunt niici senator, nici deputat, nu mă mai apuc nici de doctorat”, a povestit Crin Antonescu.


10 ian.



Prim-vicepreşedintele PDL Cătălin Predoiu i-a cerut vineri premierului Victor Ponta să amâne intrarea în vigoare a noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală, programată pentru 1 februarie, avertizând că din cauza lipsei de personal s-ar putea ajunge la blocarea sistemului judiciar.



„Reiau apelul către Guvernul României şi personal către premierul Ponta să nu pună în aplicare noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală de la 1 februarie, pentru că sistemul judiciar nu este pregătit. Reamintesc faptul că din sistem lipsesc 150 de judecători şi 350 de grefieri necesari pentru buna punere în aplicare a noilor Coduri. Aceste măsuri trebuiau luate pe parcursul ultimilor doi ani şi nu s-au luat. Repet, dacă se pun în aplicare aceste Coduri înainte de a se asigura personalul necesar, sistemul judiciar se va bloca. Şi cer de urgenţă premierului să emită fie ordonanţă de urgenţă în acest sens, fie Parlamentul să revină într-o sesiune extraordinară şi să adopte o lege”, a declarat Cătălin Predoiu, într-o conferinţă de presă.

Prim-vicepreşedintele PDL susţine că intrarea în vigoare a noilor Coduri nu a fost bine pregătită.

„Sunt de bună credinţă totală şi-mi exprim disponibilitatea de a explica şi premierului şi ministrului Justiţiei care sunt consecinţele, care sunt problemele legate de implementare acestor noi Coduri. De ce, din păcate, sistemul judiciar nu a fost pregătit la timp pentru acest moment foarte important”, a mai declarat Cătălin Predoiu. AGERPRES.


10 ian.


CCR a declarat neconstituţională legea descentralizării moşită de Liviu Dragnea. Curtea Constituţională a admis vineri sesizarea PDL.

Guvernul şi-a angajat răspunderea în Parlament în luna noiembrie pe această lege, fiind atacată ulterior de PDL la Curte.

„Cu unanimitate de voturi, admite obiecţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă şi constată Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, în ansamblul ei, este neconstituţională”, se arată în decizia CCR.

Pe de altă parte, judecătorii CCR au respins o serie de critici formulate de parlamentarii PDL.

„Cu majoritate de voturi, respinge criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică”, se mai arată în minuta Curţii Constituţionale.

Traian Băsescu declara în decembrie că el nu crede că legea descentralizării va trece de Curtea Constituţională, precizând că o va retrimite Parlamentului în cazul în care ajunge la promulgare în forma iniţială.

„Eu nu cred că trece de CCR această descentralizare pentru că modul cum a conceput-o Guvernul contravine principiului fundamental de stat unitar. (…) Eu cred că această lege are probleme la CCR”, a spus Băsescu.

Guvernul şi-a asumat răspunderea pe proiectul legii descentralizării în 19 noiembrie 2013.

Vicepremerul Liviu Dragnea, coordonatorul proiectului de lege, spunea că domeniile care vor fi descentralizate, ca şi competenţe, atribuţii şi instituţii, sunt sănătatea, agricultura, mediul, cultura, tineretul şi sportul, autorizarea şi clasificarea în turism, cluburile şi bazele sportive, taberele şcolare, precum şi competenţele teritoriale legate de pescuit.

Dragnea afirma că în urma procesului, aproximativ 14.000 de oameni vor lucra în instituţiile descentralizate, fiind preluaţi din subordinea ministerelor, cu toate drepturile actuale şi cu cheltuielile de personal aferente, la instituţiile descentralizate care vor intra în subordinea autorităţilor locale.

Descentralizarea ar fi implicat, totodată, transferul a circa 2.000 imobile din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor teritoriale.

%d blogeri au apreciat asta: