Arhiva | 5:31 pm

INTAIUL DEMIS PENAL TRAIAN BASESCU DESFIINTAT DE AMR.ARTICOLUL 140 C.P.P,O PROBLEMA FALSA!

3 feb.

Asociația Magistraților din România (AMR) susține că articolul 140 din CPP atacat de Traian Băsescu, care a creat zarvă în presă mai multe zile, este o problemă falsă și invocată artificial.

Imagine

 

AMR clarifică problema într-un comunicat de presă semnat de judecătoarea Gabriela Baltag: “Niciun text din noul cod nu obligă organele de urmărire penală să aducă la cunoştinţă învinuitului probele pe care le administrează în scopul dovedirii învinuirii sale decât la terminarea urmăririi penale”.

Cauza interceptărilor eronate, emoția majoră

Potrivit AMR, articolul 140 din noul Cod de procedură penală este în strânsă concordanţă cu prevederile art. 6 alin. (3) pct. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi cu Decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, decizie ce reţine, printre altele, faptul că, urmărirea penală poate a fi începută, atât “in rem”, cât şi “in personam”. În comunicat, mai este subliniat că AMR “speră că doar emoţia majoră a intrării în vigoare a noilor dispoziţii în materie penală este cauza interpretărilor eronate, regretabile şi distorsionate ale conţinutului legal”.

Potrivit alineatului 1 al articolului 140 din noul Cod de procedură penală, “supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea”.

De ce lipsește articolul 141 

AMR subliniază că “în mod cu totul surprinzător nu au fost menţionate, pentru o abordare deplină a problemei ‘interceptărilor’, şi existenţa dispoziţiilor art. 141 din Noul Cod de procedură penală care reglementează situaţia cazurilor urgente, ce nu suportă amânare, a împrejurărilor în care organele de urmărire penală au posibilitatea de a proceda direct la autorizarea interceptărilor pe o perioadă de cel mult 48 de ore, cu obligaţia ulterioară de a se adresa în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru confirmarea acesteia”.

FOSTUL CONSILER POLITIC NIELS SCHNECKER „CRACANEL” SI TRECUTUL SAU TUMULTOS :”CONSILIER LA PRIVATIZAREA FLOTEI?!”

3 feb.

 

 

 

Şeful de campanie al lui Crin Antonescu, omul de afaceri Niels Schnecker (53 de ani), şi-a publicat pe site-ul personal un CV impresionant, dar „a uitat“ să treacă şi anii în care a absolvit studiile înalte sau perioada în care a profesat. Potrivit CV-ului său oficial, primul contact al lui Niels Schnecker cu elita politică americană a avut loc pe când acesta avea numai 27 de ani. Mai precis, directorul de campanie al lui Crin Antonescu susţine că a fost numit consilier special la Casa Albă în 1987, perioadă în care preşedinte era Ronald Reagan, dar documentele aflate în arhiva de la Casa Albă, publicate online, îl contrazic.

Numele lui Niels Schnecker nu figurează între consilierii lui Ronald Reagan, nu doar în 1987, ci pe parcursul ambelor mandate ale acestuia. În schimb, arhiva documentelor din timpul administraţiei Reagan arată că fostul şef de stat a numit-o în funcţia de consilier special pe Mary F. Wieseman. Conform vechiului CV, în aceeaşi perioadă, respectiv în 1987, omul de afaceri se afla în Colorado, unde a deţinut funcţia de CEO al International Investment Bankers Group Inc. În acelaşi an, obţine şi un MBA în cadrul National Center for Business Studies din Washington D.C.
 
Însă ultimele două instituţii nu pot fi găsite de motoarele de căutare şi nici nu există nicio referire la ele. Numele său nu apare, ulterior, nici printre membrii echipelor de campanie ale lui George Bush Sr., George W. Bush, Rudolph Giuliani, deşi CV-ul său pretinde că ar fi fost consilier al candidaţilor la campaniile prezidenţiale derulate în perioada 1984 – 2008. Şi nici în Comitetul Naţional Republican, din care acesta susţine că face parte, nu figurează. Singura legătură dintre numele lui Niels Schnecker şi republicani poate fi identificată pe lista sponsorilor. Într-adevăr, Schnecker a avut donaţii modice, în două rânduri, 250 şi 1.550 de dolari, pentru cauza republicanilor, potrivit unui document al Comisiei Electorale Federale din SUA.
 
ABSOLVENT DE SORBONA: FACULTATE INEXISTENTĂ
 
Niels Schnecker susţine că a absolvit cursurile Universităţii Sorbona, în cadrul Faculté de la Romande. Facultatea respectivă nu există, însă, iar în ce priveşte situaţia absolvenţilor, prestigioasa universitate pune la dispoziţie, pe site-ul propriu, un anuar în care se regăsesc numele studenţilor actuali, dar şi ale foştilor studenţi. Totodată, Schencker susţine că este doctor în filosofie economică, diplomă obţinută, de asemenea, în cadrul Universităţii Sorbona. Cu toate acestea, numele său nu se regăseşte printre foştii studenţi.

Consilier la privatizarea flotei?

Niels Schnecker a sosit în România în 1994, potrivit unui interviu acordat în 2010. „Eram avocat în Johannesburg, Africa de Sud, şi m-a convins să mă întorc (n.r. – în România) răposatul ambasador Mihai Botez, Dumnezeu să-l ierte!“, povestea Schnecker pentru „Evenimentul zilei“. Cu toate acestea, într-un articol publicat de acelaşi cotidian în 1993, Niels Schnecker figura pe lista de experţi mandataţi de Guvernul României. „În 1993 nu eram consilier la Navrom“, a comentat, scurt, Schnecker, pentru Adevărul .

DOVADA CA DEMISUL PENAL TRAIAN BASESCU A INCERCAT SA ABUREASCA PE ROMANI SI DOVADA CA STS A MINTIT IN PRIVINTA LOCALIZARII AVIONULUI IMPLICAT IN TRAGICUL ACCIDENTDIN MUNTII APUSENI,IN CARE SI-AU PIERDUR VIATA DOI OAMENI!

3 feb.

 

Încercând să apere conducerea STS în contextul accidentului aviatic din Apuseni, Traian Băsescu a declarat că STS nu poate localiza telefoane mobile, ci doar fixe, şi că nu are capacitatea şi nici echipament pentru a realiza aceste localizari.

Lumea Justiţiei a arătat că declaraţia preşedintelui Băsescu a fost una falsă. Proba se regăseşte chiar pe site-ul oficial al STS, la adresa www.stsnet.ro, unde se află toate detaliile legate de activitatea STS, ca administrator al Serviciului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă.

Pe site se arată căsistemul 112 functionează la nivelul întregii ţări, în toate reţelele de telefonie, fixe sau mobile.

Preşedintele Basescu a spus că, în cazul în care exis o singură dovadă care să arate că STS poate identifica şi localiza şi telefoane mobile, nu va ezita să-l schimbe pe Marcel Opriş.

INTRUCAT DEMISUL PENAL TRAIAN BASESCU A INCERCAT IERI SA-I ABUREASCA PE ROMANI,DACA ARE CURAJUL SA RASPUNDA ACEST MINCINOS PATOLOGIC LA SAPTE INTREBARI!

3 feb.

 

Traian Băsescu vrea să scoată STS basma curată pentru modul în care a acţionat după accidentul din Apuseni. Este mai uşor de localizat un fugar în Kenya decât un avion căzut în Apuseni. Să nu ştie Traian Băsescu că şi militarii sunt demişi.

7 întrebări pentru Traian Băsescu

  1. Pe 23 martie 2012, preşedintele Traian Băsescu, declara triumfal: „Vă pot spune că Boldea este perfect localizat, în orice moment se poate declanşa operaţiunea de reţinere a lui” (Fostul deputat Mihail Boldea, urmărit penal, plecase din ţară şi se afla în Kenya – n.a.). Care a fost instituţia care l-a localizat pe Boldea?
  2. Cum a fost localizat Mihai Boldea în Kenya? A utilizat doar telefoane fixe?
  3. Dacă Traian Băsescu spune adevărul (personal nu cred – n.a.) că STS nu are tehnică pentru localizarea/identificarea telefoanelor mobile, ci doar pentru localizarea telefoanelor fixe, de ce mai este bugetat cu sume foarte mari acest serviciu, ţinând cont de faptul că în România telefonia fixă mai este utilizată doar în proporţie de 10%?
  4. Traian Băsescu a afirmat în declaraţia de presă de la Palatul Cotroceni: „În ceea ce priveşte directorul Opriş, el nu este om politic. Nu poţi să îl tratezi ca pe om politic care poate fi schimbat ca să dea bine.Şi el (…) a făcut o carieră militară şi nu îmi pot permite să îmi bat joc de el”. De când un militar nu poate fi demis? Pentru ce mai există atunci tribunalele militare, inclusiv Curtea Marţială? De trecerea în rezervă a militarilor pentru erori s-a auzit la Palatul Cotroceni?
  5. Care este legătura între cazul „Hayssam” şi tragedia din Apuseni? De ce a dat Traian Băsescu acest exemplu?
  6. Fuga lui Hayssam este considerată de Traian Băsescu un eşec?
  7. Cum puteau instalaţiile radar să localizeze avionul, din moment ce ultimii km au fost parcurşi sub plafonul de acţiune a radarului?

PREMIERUL VICTOR PONTA SE INTALNESTELA ORELE,15,30 ,LA PALATUL VICTORIA,CU MISIUNEA COMUNA A FMI,CE SI BM!

3 feb.

Premierul Victor Ponta se întâlneşte, ora 15.30, la Palatul Victoria, cu reprezentanţii delegaţiei comune a Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale.

 

Imagine

 

 

Preşedintele Traian Băsescu a primit duminică, la Palatul Cotroceni, delegaţia comună a Fondului Monetar Internaţional, CE şi Banca Mondială, şeful statului transmiţând că nu susţine introducerea unei accize suplimentare pentru benzină şi motorină, deoarece nu o consideră necesară.

REMEMBER: 92 DE ANI,DE LA TRATATUL DE LA TRIANON:BATALIA PENTRU TRANSILVANIA!

3 feb.

 

Înainte ca Marele Forum al Pacii, care si-a deschis lucrarile în capitala Frantei, la 18 ianuarie 1919, sa recunoasca unirea Transilvaniei cu România, a existat o alta recunoastere internationala a justetei cauzei românesti, cel putin la fel de importanta ca si cea a guvernelor tarilor lumii. Este vorba de recunoasterea opiniei publice internationale.
 
Un fapt recunoscut
La începutul secolului al XX-lea, caracterul românesc al Transilvaniei încetase sa mai fie apanajul unui grup restrâns de cunoscatori, cum fusese în Evul Mediu, si devenise, treptat, un fapt comun, cunoscut si recunoscut de cercuri tot mai largi ale opiniei publice internationale. Contribuisera la aceasta românii ardeleni însisi, prin revolta lui Horea, Closca si Crisan, prin unirea unei parti a românilor ardeleni cu Biserica Catolica si activitatea „Scolii ardelene”, prin revolutia de la 1848 si miscarea „memorandista” etc. Iar, la 1 Decembrie 1918, când, la Alba Iulia, peste 100.000 de români prezenti la Marea Adunare Nationala au votat unirea teritoriilor românesti din partea ungara a fostei monarhii habsburgice cu Tara, opinia publica internationala, în imensa ei majoritate, a salutat evenimentul ca un fapt de justitie si normalitate, a carui împlinire era doar o chestiune de timp.
Iar timpul, în sfârsit, venise!
Specialistii sunt chemati sa-si spuna cuvântul
 
Conferinta de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, s-a impus în istoria relatiilor internationale, fara îndoiala, în primul rând prin importanta hotarârilor sale, care au schimbat nu numai harta Europei, dar si soarta unor natiuni, inclusiv a natiunii române. Ea se remarca însa si prin rolul important pe care l-au jucat expertii si oamenii de stiinta în impunerea unor decizii ale „Consiliului celor Patru Mari” (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franta si Italia). Practic, nu a existat pâna atunci si nici dupa aceea o conferinta de pace în care rolul specialistilor si al oamenilor de stiinta sa fie atât de mare în determinarea hotarârilor luate de oamenii politici ai lumii.
 
Comisia americana vine cu o propunere realista
În SUA, înca din 1917, a fost creata o Comisie de investigare (Inquiry Commission), având drept coordonator pe colonelul House, un apropiat al presedintelui Woodrow Wilson. Din comisie mai faceau parte, printre altii, profesorul Clive Day, seful Departamentului de Stiinte Politice al Universitatii Yale, Charles Seymour, profesor de istorie la aceeasi universitate, Will S. Monroe, pofesor de istorie la Scoala Normala din Montclaire, Douglas Johnson, profesor de geografie la Columbia University etc. Comisia a redactat peste 20 de studii în care recunosteau dreptul poporului român la unitate national-statala. „Românii – se arata într-un referat întocmit de John F. Carter Jr. – traiesc astazi pe locurile unde au trait cu cincisprezece secole în urma stramosii lor daci si romani”.

În ianuarie 1919, în recomandarea pe care Comisia o facea presedintelui Wilson, se sustinea ideea de a se acorda României întreaga Transilvanie, zonele locuite de români din Ungaria si doua treimi din Banat. Frontiera propusa era foarte apropiata de cea pe care, în final, Conferinta o va stabili între România si Ungaria.
Comisia britanica sustine Unirea pe principiul nationalitatilor
 
În Marea Britanie, echivalentul britanic al Inquiry Commission a fost Departamentul de Informare Politica (Political Intelligence Department – P.I.D.), din cadrul Foreign Office-ului, condus de Sir William George Tyrell, colaborator apropiat al ministrului Afacerilor Externe, Sir Edward Grey. Din P.I.D. faceau parte eminenti cunoscatori ai situatiei din Europa Centrala si de Sud-Est, precum Harold Nicolson si Allen Leeper, dar Departamentul se baza si pe prestigiosi colaboratori precum Robert Seton-Watson si altii.
Acest grup, înca din 1916, când guvernul britanic nu luase înca în considerare dezmembrarea Imperiului habsburgic, cu o extraordinara capacitate de anticipare a evolutiilor politice din regiune, avansa ideea disparitiei Imperiului, a carui existenta era în contradictie cu aspiratiile de libertate si unitate nationala ale popoarelor pe care le subjuga. Într-o alta lucrare – Peace Handbooks -, George Walter Prethero, coordonatorul activitatii P.I.D., sustinea unirea Transilvaniei si Banatului cu România, pe baza principiului nationalitatilor.
 
Expertii francezi vin cu o solutie favorabila
 
Si guvernul francez a trecut, în ianuarie 1917, la formarea unui Comité d’Études, care sa faca propuneri pentru reglementarea problemelor postbelice din Europa Centrala. Doi membri ai Comitetului – André Tardieu si geograful Emmanuel de Martonne -, în proiectele privind frontiera de vest a României, au dat solutia cea mai favorabila României.
Datorita situatiei în care s-a aflat în anii 1916-1918, România nu a putut crea un colectiv de experti în vederea pregatirii documentatiei si lucrarilor necesare pentru apararea drepturilor tarii la Conferinta Pacii. Dar când s-a negociat „pacea” cu Puterile Centrale, semnata la 7 mai 1918, la Bucuresti, guvernul Marghiloman a reusit sa prezinte un excelent studiu în care se demonstra caracterul românesc al Dobrogei. Din pacate, factorul politic antiromânesc a primat însa atunci, si nu argumentele si dreptatea.

Profesionalismul specialistilor români

Delegatia româna la Conferinta de la Paris, condusa de primul ministru I.I.C. Bratianu, a avut însa în componenta sa valorosi experti în domenii variate: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic si financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Crisan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie si etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militare (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-mémoire-urile etc. înaintate reprezentantilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mâinile lor puterea deciziei, se caracterizeaza prin înalt profesionalism, argumentatie moderna, sobra si, lucru demn de remarcat, prin respectul datorat popoarelor vecine.

Dar nu numai învingatorii – „mari” sau „mici” – au apelat la oamenii de stiinta în vederea pregatirii participarii lor la Conferinta de Pace, ci si tarile aflate în rândul celor învinsi. Pentru ca – într-un anumit sens – Conferinta de la Paris era „un altfel de razboi”, pe care cei învinsi pe câmpul de lupta au sperat si au cautat sa nu-l piarda si la masa verde.
Documentarul fara pereche al Ungariei
 
Ungaria este un exemplu. Când, în ianuarie 1920, delegatia maghiara, condusa de contele A. Apponyi, soseste la Paris, la invitatia Conferintei de Pace, ea este însotita de 38 de experti alesi dintre personalitatile stiintifice cele mai stralucite ale inteligentei ungare, multi dintre ei specialisti în problemele românesti si, în mod special, în problemele Transilvaniei. Delegatia aducea cu sine un material documentar si de propaganda imens, despre care Nicolae Titulescu, semnatar, împreuna cu Ioan Cantacuzino, al Tratatului de la Trianon, declara câtiva ani mai târziu: „Afirm ca Ungaria s-a prezentat la Conferinta pacii cu un material documentar fara pereche si de asa natura, încât cercetarea lui nu poate provoca decât admiratia pentru patriotismul celor ce l-au adunat. Afirm, fara teama de a putea fi dezmintit, ca nu este un singur argument, ca nu este un singur considerent întrebuintat de propaganda actuala care sa nu fie cuprins în materialul prezentat Conferintei pacii”.
Si delegatia ungara se mândrea, pe buna dreptate, cu materialul prezentat în fata Conferintei de la Paris:„Aceasta lucrare este un tezaur unic al stiintei ungare. Niciodata n-a aparut o lucrare similara. Ar fi imposibil sa se faca una la fel în viitor. Este o lucrare standard, izvor constant pentru istoricii viitorului”.

Într-adevar, si astazi unii istorici, nostalgici ai Coroanei Sfântului Stefan, întrebuinteaza acelasi „tezaur” de argumente în pledoarii revizioniste. Dar faptul ca acest „tezaur” nu se mai „îmbogateste” dovedeste o epuizare, care anunta un apropiat sfârsit.
Dupa ce la 31 ianuarie 1919, Ion I.C. Bratianu a expus în fata Consiliului Suprem punctul de vedere românesc, în problema Banatului, iar la 1 februarie a prezentat revendicarile teritoriale complete ale statului român, la 3 februarie, Consiliul Suprem a format Comisia pentru Studiul Chestiunilor Teritoriale ce interesau România. Este vorba de opt excelenti experti, câte doi din partea fiecarei mari puteri: Clive Day si Charles Seymour (SUA), Sir Eyre Crowe si Allen W.A. Leeper (Anglia), André Tardieu si Jules Laroche (Franta) si Giacomo de Martino si contele Vannutelli-Rey (Italia).
Se traseaza frontiera de vest a României
La începutul lunii aprilie, raportul Comisiei era gata. Au fost luate în considerare în trasarea frontierei de vest a României fata de Ungaria si Serbia elemente de ordin etnic, istoric, economic, cultural si de ordin strategic-militar. Si chiar daca au fost exprimate puncte de vedere usor diferite, ele s-au apropiat destul de repede. În linii generale, frontiera trasata avea în vedere revendicarile românesti, dar era la Rasarit de linia acceptata prin Tratatul din august 1916. La 12 mai 1919, Consiliul celor Patru a aprobat traseul frontierei între România si Ungaria, care a ramas neschimbat si dupa ce, la începutul anului 1920, delegatia ungara a luat cunostinta de el si si-a exprimat punctul de vedere.
Fixarea liniei de frontiera nu a însemnat însa si sfârsitul greutatilor pe care România le avea de înfruntat pentru a vedea realizata si în fapt unirea Transilvaniei si a tuturor teritoriilor locuite de români din fosta dubla monarhie cu Tara.
 
Confruntari pe zona neutra
 
În aprilie 1919, când trupele române se aflau pe o linie la vest de Muntii Apuseni, ele au trebuit sa duca o actiune ofensiva împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, instaurata la 21 martie 1919, pentru împingerea trupelor ungare dincolo de zona neutra stabilita de Consiliul Suprem la 26 februarie 1919. Scopul crearii acestei zone era acela de a împiedica producerea unor ciocniri între trupele române si cele ungare. La încheierea operatiunii, trupele române s-au oprit pe linia Tisei, unde au asteptat în zadar realizarea dezarmarii armatei ungare, în conformitate cu prevederile armistitiului din 13 noiembrie 1918 de la Belgrad, pentru a fi ferite de un atac din partea acesteia. Prevedere care s-a dovedit a fi absolut necesara: întrucât dezarmarea nu s-a produs, la 20 iulie a avut loc un atac ungar. Reactia armatei române a fost prompta: contraofensiva victorioasa a dus armata româna la trecerea Tisei, urmata de prabusirea guvernului bolsevic de la Budapesta si ocuparea capitalei ungare.
 
Românii n-au dorit aceste noi confruntari si jertfe. „Nu platisem, se vede, destul acest scump Ardeal pentru dreapta stapânire a caruia sute de mii dintre ai nostri au închis ochii luptând în oroarea spitalelor” – scria atunci Nicolae Iorga. Si marele istoric continua: „Mai trebuia, în momentul când oastea, ca si poporul, puteau crede ca dajdea de sânge s-a împlinit cu vârf si îndesat, aceste cumplite lupte din câmpia Tisei, cu trei pâna la sase sute de raniti în fiecare zi si cu colonei cazând în fruntea regimentelor pe care eroic le duc la asaltul liniilor dusmane”.
 
O bucurie demna
 
Când, la 4 iunie 1920, la Trianon a fost semnat Tratatul de pace cu Ungaria, la Bucuresti nu au fost manifestatii exuberante de satisfactie. Bucuria a fost prezenta, o bucurie „linistita”, profunda, calma. Era reactia faptului ca se cunosteau de mai înainte prevederile acesteia si recunoasterea Unirii Transilvaniei cu România? Desigur. Dar nu numai aceasta. Reactia calma, demna avea explicatii multiple, complexe. Românii considerau recunoasterea Unirii un fapt de normalitate care trebuia sa se întâmple, mai devreme sau mai târziu, pentru ca ideea de unitate româneasca era sapata adânc în constiinta lor de o istorie lunga de secole. Pe buna dreptate, Nicolae Titulescu declara: „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, si îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfintire a unei ordini de drept mult mai redusa decât aceea pe care veacuri de convietuire si suferinte comune au sapat-o în constiinta istorica a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastra publica, Tratatul de la Trianon evoca mai curând ideea unei completari decât ideea unei amputari”.
 
… fara a ofensa suferinta
 
Si mai era ceva, care poate surprinde în atmosfera de ura acumulata în anii razboiului, prelungita si în anii postbelici: respectarea durerii celor învinsi.Acestui sentiment îi dadea glas Nicolae Iorga: „Ca unii care avem în inimile noastre cultul omeniei, întelegem si prin experienta proprie, care e lunga de atâtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrângerii. (…) Din suflet compatimim pe unguri, ale caror calitati de rasa suntem în stare a le pretui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atât de însemnate si neputinta de a se conduce în momente de criza. Si, oricât ar fi fost de firesc ca la Bucuresti sa se faca demonstratie pentru triumful final al unei ostiri asa de încercate, care e cea mai mare iubire si mândrie a noastra, n-a stat în intentia noastra sa ofensam suferinta. (…). Si am dori ca prin aceasta sa fim si provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizatiei moderne pe un popor maghiar rationabil, fara nimic din acel imperialism coplesitor pentru altii, care exclude pâna acum pe unguri de la orice colaboratie folositoare”.

Întelegerea româneasca pentru durerile altora ar trebui sa implice, obligatoriu, si respectul altora pentru drepturile românesti.

BASISTUL NIELS SCHNEKER „CRACANEL”,CONSULTANTUL POLITIC A LUI CRIN ANTONESCU SI-O DAT DEMISIA DUPA CE L-A INGROPAT PE CRIN!

3 feb.

Consultantul politic Niels Schnecker a decis să părăsească echipa de campanie pentru prezidenţiale a preşedintelui PNL, Crin Antonescu, în urma problemelor de comunicare întâmpinate în decursul colaborării din ultimele luni de zile, au declarat pentru MEDIAFAX surse din partid.

 

 

Consilierul lui Crin Antonescu, Niels Schnecker, îşi va da demisia din această funcţie, el renunţând astfel să coordoneze campania prezidenţiabilului USL, potrivit unor surse.

Schnecker a fost numit anul trecut în funcţia de consilier al lui Crin Antonescu şi coordonator al campaniei pentru prezidenţiale.

 

 

Schnecker a preluat poziţia de coordonator al campaniei prezidenţiale a lui Crin Antonescu în urmă cu câteva luni de zile.

%d blogeri au apreciat asta: