Alegerea lui Donald Tusk în funcţia de preşedinte al Consiliului European reprezintă fără îndoială un moment istoric, fiind pentru prima dată când un politician din Estul fost comunist obţine o funcţie atât de importantă. Deja, alegerea sa a generat o serie de reacţii pozitive în rândul statelor intrate în UE. De exemplu, primul-ministru român îşi exprimase susţinerea pentru Tusk încă din ajun, considerând că numirea unui politician din Est în fruntea Consiliului „este un lucru bun pentru România”. Preşedintele Traian Băsescu, aflat încă la Bruxelles, a spus la rândul său după confirmarea desemnării lui Tusk: „Foarte bine. Execpţional! În sfârşit o recunoaştere a importanţei Estului”. Şi totuşi, dacă urmărim raportările celor doi lideri de la Bucureşti faţă de premierul polonez, vedem o diferenţă extrem de importantă.

Citeşte şi: Ponta: Nu am primit niciun răspuns de la Băsescu despre participarea la Consiliul European

Este perfect adevărat că Victor Ponta şi Donald Tusk fac parte din familii politice diferite, dar dacă privim lucrurile mai în detaliu vedem foarte multe asemănări între cei doi. Ambii fac parte dintr-o generaţie de politicieni pragmatici, pentru care idea unei Europe unite cu adevărat reprezintă poate cel mai mare proiect de politică comunitară. În plus, deşi amândoi au marşat de-a lungul timpului pe nevoia de a avea o relaţie civilizată cu Federaţia Rusă, de la debutul crizei din Ucraina atât premierul român cât şi premierul polonez au susţinut nevoia unei poziţii ferme din partea NATO şi au făcut paşi importanţi în direcţia întăririi relaţiei cu SUA.

În schimb, preşedintele Traian Băsescu a reuşit în ultimele luni performanţa negativă de a cultiva o relaţie nu prea prietenoasă cu noul lider al Consiliului European. De la începutul acestui an, şeful statului român a formulat multe critici surprinzătoare la adresa premierului Poloniei. De exemplu, Traian Băsescu a criticat acum câteva luni modul în care Donald Tusk şi ministrul său de externe, Radoslaw Sikorski, se implicaseră în negocierile de la Kiev, deşi în realitate între poziţia oficială a statului român şi cea a Poloniei nu existau mari diferenţe.

Apoi a urmat propunerea premierului Tusk în ceea ce priveşte formarea unei uniuni energetice la nivelul UE ca manieră de a limita influenţa politică pe care Moscova o are graţie exporturilor de gaze. Şi de această dată, reacţia lui Traian Băsescu a fost una specifică mai degrabă unui marinar prost crecut decât cea a unui om de stat, preşedintele României reproşându-i lui Donald Tusk că nu a apărat proiectul Nabucco, pe care Bucureştiul îl susţinuse până în ultima clipă. În schimb, poziţia lui Victor Ponta pe marginea propunerii lui Tusk a fost una pozitivă, liderul Executivului român susţinând iniţiativa unei politici energetice comune la nivelul UE.

Toate aceste elemente sunt importante deoarece ele demonstrează diferenţele dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta în ceea ce priveşte atitudinea generală în ceea ce priveşte politica externă. Pe de o parte, şeful statului nu ratează aproape nicio ocazie de a încerca să se prezinte ca un lider puternic, atacând nejustificat pe oricine şi nepăsându-i de consecinţele pe termen mediu şi lung. În opoziţie, atitudinea pragmatică a premierului Ponta, care îmbină atunci când este nevoie o atitudine fermă cu un limbaj diplomatic coerent, a adus numai beneficii României.

Citeşte şi: Traian Băsescu a DEZVĂLUIT obiectivul cu care se duce la Consiliul European

Alegerea lui Donald Tusk reprezintă o şansă extrem de importantă pentru statele din Estul Europei în general şi pentru România în special. Încercând să cultive o relaţie de prietenie cu omologul său polonez, premierul Victor Ponta a creat premisele unei poziţionări mult mai bune pentru ţara noastră în raport cu noua conducere a UE. În schimb, Traian Băsescu a avut proasta inspiraţie de a fi criticat un politician în plină ascensiune şi, cel mai probabil, până la finalul mandatului liderul de la Cotroceni va fi marginalizat pe plan european, în calitate de exponent al unui mod anacronic de a face politică.