Bun deci, dar jenant, căci a trecut prea puţin timp de la ţopăiala belicoasă pe care o executa PNL la ordinul lui Antonescu şi la adresa aceluiaşi Băsescu. De prin 2012 şi până hăt, în 2013, liberalii sub Antonescu se dădeau campionii absoluţi ai luptei antibăsiste, turnând venin chiar şi-n paharul colegilor de alianţă pe motiv că nu sunt destul de vioi în trânta corp la corp cu Traian Băsescu. Atunci să fi avut cineva premoniţia sau previziunea, să-i fi spus lui Ludovic Orban, care acum tună şi fulgeră în apărarea lui Băsescu, că nu va trece anul şi vor tămâia şi vor linge acolo unde au scuipat şi au suduit… Şi să fi avut inspiraţia desigur, să-l fi înregistrat la aceeaşi dată pe acelaşi Orban, ce spune despre Băsescu, într-o perfectă ecolalie şi discurs sincron cu şeful său, Crin Antonescu, adevărata Mama Omida a antibăsismului din România. Dar la liberali se poartă să schimbi nu numai şefii, ci şi opiniile şi principiile, care ajung să fie asortate la conjunctura actuală mai ceva decât cravatele. Ce păcat că PNL, după o astfel de precizare esenţială, cum că demiterea lui Băsescu „este o diversiune ieftină” şi că românii s-au săturat de scandal, nu se face chiar înaintea unei consultări electorale majore, căci nu ar fi deloc exclus ca în acest caz liberalii să-şi piardă locul călduţ în legislativ, în pofida oricărui mecanism de redistribuire…

Supăraţi pe Călin Popescu-Tăriceanu, care a avut îndrăzneala să le dovedească că există viaţă şi liberalism şi după PNL, foştii săi colegi ajunşi sub fustele lui klaus Iohannis nu se mai jenează deloc să-şi calce blazonul şi ultimul firicel de onoare în picioare, în public. Este o culme a exagerării politice să-l acuzi pe Tăriceanu că ‘ aruncă în derizoriu instituția referendumului de demitere’ când însuşi Băsescu, cel pe care-l apără Orban, a minţit cancelariile occidentale pretinzând că nu mecanismul demiterii preşedintelui nu este prevăzut în Constituţie… Dacă nu pentru altceva, măcar pentru asta şi Traian Băsescu ar merita să experimenteze demiterea chiar şi-n ceasul al unsprezecelea al mandatului său.

Problema demiterii preşedintelui este un a politică, prevăzută şi reglementată în Constituţie şi, ca atare se cuvine discutată în legislativ şi văzut în ce măsură reprezintă sau nu un demers util şi justificat. Orice partizanat agresiv împotriva unui mecanism democratic, cu întemeiere legală, nu face decât să dea de bănuit. Înverşunarea inversă şi agresivitatea a campionilor demiterilor precedente, cu atât mai mult. Justificarea lui Orban, care pretinde ca Băsescu să rămâna intangibil, oricare ar fi greşelile acestuia, pentru că „îşi termină mandatul” este cel puţin ineptă. Legile şi regulile nu se aplică conjunctural, în funcţie de perioada mandatului în care se află cel vizat. Politic ne apare a fi chiar mai mult decât o inepţie, fiind enunţată în paralel cu declaraţiile nejustificat de agresive ale lui Băsescu la adresa lui Putin şi Federaţiei Ruse, declaraţii date fără o consultare prealabilă cu celelalte forţe politice şi în paralel cu „recomandarea” Elenei Udrea ca lui Băsescu să-i fie prelungit mandatul cu şase luni.

PNL şi Ludovic Orban se prefac a nu cunoaşte Art83 din Constituţie, care specifică în mod expres că mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit în caz de război sau de catastrofă. Ne întrebăm şi noi retoric, atunci, dacă este prea târzie demiterea unui astfel de preşedinte..