Marţi, Traian Băsescu a fost din nou invitat la B1 Tv, postul de suflet al domniei sale, de unde a mai atacat încă o dată pe toată lumea, desigur mai puţin pe Elena Udrea şi PMP-ul său, şi a mai ţinut o altă predică despre funcţionarea statului de drept.

În această ultimă problemă, şeful statului a încercat să înrămeze discuţia ca o mare bătălie între „sistem”, termen atât de vag încât poate fi definit oricum ai dori, şi oamenii noi intraţi în slujba statului care doresc o funcţionare corectă a instituţiilor acestuia. Apoi liderul de la Cotroceni a discutat despre cum, cel puţin la nivelul tribunalelor şi al Procuraturii, se duce această luptă între vechi şi nou, între corupţie şi corectitudine. Desigur, rolul domniei sale a fost acela de a promova procurori şi judecători tineri, care sunt dispuşi să facă ceea ce trebuie pentru a construi o Justiţie puternică şi independentă.

Astfel, Traian Băsescu a fost acela care i-a numit în funcţie şi de i-a susţinut pe magistraţii noi, cu ajutorul cărora nu a reuşit încă înfrângerea sistemului, dar a reuşit îngenunchierea acestuia. În schimb, vorbind despre starea actuală a acestei bătălii, şeful statului a afirmat următoarele: „Cazul Voiculescu este parte a sistemului îngenuncheat. Banii de la Crescent transferați, făcut un trust media care este utilizat împotriva statului. Fără menajamente! Instituțiile care n-au fost obediente Varanului au fost pulverizate pur și simplu, fie că a fost vorba de DNA, de Înalta Curte, de DIICOT, de Președinție, de SRI de multe ori. Deci ăsta este sistemul: reminiscențele vechi care s-au transferat, să știți, și generatiei noi. Și s-ar putea să vedeți cum decizii de procurori au fost controlate de un ziarist important. Nu voi merge mai departe”.

În primul rând, întreaga argumentaţie a lui Traian Băsescu suferă de o fractură logică din moment ce, pe de o parte şeful statului vorbeşte despre o justiţie care nu mai funcţioneză la ordine şi imediat după aceea se referă la un jurnalist care controlează procurori. Cele două stări de fapt se exclud reciproc, ele nefiind compatibile în niciun caz.

Trecând însă peste această lipsă de logică şi admiţând că declaraţia şefului statului este mai mult decât o fumigenă marca Traian Băsescu, iar deciziile anumitor procurori au fost sau sunt în continuare controlate de un jurnalist nenumit şi important, atunci se poate pune întrebarea despre cât de independentă este în realitate Justiţia. În fond, dacă cineva din mass-media poate influenţa anchete judiciare, atunci cel care are cu adevărat puterea de a schimba procurori şi judecători ce face oare?

Desigur, dacă îl credem pe Traian Băsescu, care mulţumită Monicăi Macovei este cel care numeşte procurori şi judecători, domnia sa nu a făcut decât să întărească statul de drept prin subminarea sus-numitului sistem. Faptul că adversarii politici ai preşedintelui au fost sau sunt în permanenţă în colimatorul procurorilor nu reprezintă decât o coincidenţă fericită pentru domnia sa.

Se spune că gura păcătosului adevăr grăieşte, proverb care se potriveşte foarte bine afirmaţiilor făcute de preşedintele Traian Băsescu. Prin modul în care a pus problema marţi seară, liderul de la Cotroceni nu a făcut decât să recunoască din nou că pentru domnia sa o justiţie independentă înseamnă în realitate o justiţie subordonată lui şi regimului pe care l-a cosntruit în ultimul deceniu.