Traian Băsescu vorbea atunci despre modul în care un jurnalist nenumit, dar important, ar fi controlat la un moment dat deciziile procurorilor, situaţie care la finalul mandatului său nu mai avea cum să aibă loc.

Argumentându-şi demersul înainte de şedinţa CSM, judecătorul Horaţius Dumbravă, care a depus cererea iniţială de anchetă, declara: „Domnul preşedinte a indicat un procuror. Oricum, mie mi se par jalnice afirmaţiile la final de mandat, dar, mă rog, haideţi să vedem ce va face Inspecţia Judiciară. De ce spun jalnice, pentru că să ameninţi un procuror în direct la o televiziune mie mi se pare incalificabil, pe de o parte. Pe de altă parte, dacă ar fi adevărat, era necesar să fi anunţat DNA şi nu să fi venit la televizor să fi spus ceea ce a spus. Haideţi să vedem ce va spune şi plenul CSM”.

Trecând peste subiectul anchetei, la fel de interesant este şi palmaresul instituţiei care se ocupă de cauză. Inspecţia Judiciară a fost în prim-plan la începutul anului, când la cererea CSM a apreciat că declaraţiile făcute de premierul Victor Ponta în legătură cu încarcerarea lui Adrian Năstase au afectat independenţa justiţiei. De atunci, acestă structură teoretic autonomă, care se ocupă de verificarea independentă a tuturor organismelor componente ale sistemului de Justiţie din ţara noastră, a fost chemată în repetate rânduri de CSM pentru a se exprima asupra unor declaraţii politice care ar fi afectat independenţa justiţiei. Sub nevoia de a demara verificări necesare pentru a apăra reputaţia profesională şi imaginea publică a anumitor magistraţi şi a sistemului în ansamblul său, Inspecţia Judiciară s-a făcut mai degrabă remarcată ca o insitituţie care comenta pentru CSM declaraţiile făcute de anumiţi oameni politici, mai ales din zona celora care i se opun lui Traian Băsescu.

Dacă într-adevăr anchetarea de către Inspecţia Judiciară a afirmaţiilor preşedintelui Băsescu reprezintă mai mult decât un exerciţiu de imagine din partea CSM, atunci ne-am putea afla în faţa unui moment important. În fond, Traian Băsescu este obişnuit să profereze acuze dure la adresa anumitor magistraţi definiţi generic ca făcând parte din vechiul sistem corupt pe care a încercat şi a reuşit să îl înfrângă. Desigur, ca şi în cazul declaraţiei menţionate anterior, şeful statului nu a prezentat niciodată vreo dovadă clară şi nu i-a păsat deloc de efectele colaterale ale afirmaţiilor sale.

În egală măsură, important este şi mesajul pe care CSM l-a transmis prin simpla acceptare a cererii transmise de Horaţius Dumbravă. Admiţând că ce a spus Traian Băsescu trebuie să facă obiectul unei anchete, Consiliul nu spune altceva decât că nu va mai tolera ca Justiţia să fie mai fie atrasă în jocurile politice practicate de liderul de la Cotroceni.

Până acum, Traian Băsescu a tot încercat să se prezinte drept apărătorul independenţei Justiţiei din România, în timp ce adversarii săi erau prezentaţi ca dorind să controleze procurorii şi judecătrorii. Va fi interesant de văzut cum se va mai raporta liderul de la Cotroceni la această temă din momentul în care chiar domnia sa va fi subiectul unei anchete serioase, din care poate să reiasă fără drept de apel modul iresponsabil al preşedintelui de a se raporta la puterea judecătoarească.