Discuția propriu-zisă a debutat cu rememorarea episodului Pleșu vs Beligan, ocazie cu care am constatat că distinsa figură intelectuală continuă să nu înțeleagă ce i se reproșează. Să-ți exprimi opinia pe o temă sau alta, e permis, dar dacă ești o somitate și îți faci publică o preferință politică, se cheamă că influențezi opinia publică, prin transfer de autoritate și asta nu mai ține de libertatea de exprimare, mai ales -completăm noi ce lipsește din propoziție- dacă susții pe cineva care nu-i place domnului Pleșu.

Ca să fim siguri că am înțeles, iată schița mnemotehnică: dacă ești Pleșu, ai voie să faci transfer de autoritate și să influențezi opinia publică prin sprijinirea în repetate rânduri a lui Traian Băsescu, dacă ești Beligan și-l sprijini pe Victor Ponta, vei fi admonestat. Am putea numi această schemă regula priorității mâinii drepte, adică aia care pentru unii dă, ca o mumă și pe alții îi pleznește, ca o ciumă. Dacă te poziționezi cu spatele la Ateneu și te uiți pe hartă, în jos, spre bulgari, direcția fondurilor culturalicești înfipte în vena NEC-ului păstorit de distinsul cenzor politic Pleșu este fix spre dreapta, ceea ce înseamnă că bănuții din care s-au instruit temeinic alde Neamțu, Papahagi, Cărtărescu, Preda și restul companiei de scheme și efecte politice ale președintelui provin din surse benefice, și nu se pot compara de pildă cu banii pentru restul cetățenilor din țara asta, niște bieți neinstruiți, căci au fost obținuți din surse malefice, cum ar fi rătăcirile după investitori de stânga, în China, ale premierului Ponta. Care premier Ponta i-a căzut atât de greu la stomac distinsului domn Pleșu încât acesta baleiază, în disperare de cauză, tot spectrul politic posibil al candidaților la prezidențiale, numai să nu-i alunece cumva ștampila, horribile dictu, spre stânga. Ar vota Andrei Pleșu pe oricine altcineva în turul doi, adică, înțelegem noi bine: și pe Udrea și Vadim și pe Funar…

​ Morala lui Pleșu este ajustată până la sacrificiu pe altarul procustian al lui Băsescu:​ cu adevărat minimissima moralia. ​ ​

Până la urmă domnul Pleșu nu se sfiește să facă exact ce-i reproșa lui Beligan, adică transfer de autoritate și-l recomandă public, prin intermediul Gândul, pe candidatul Klaus Iohannis. Ce mai putem noi spune despre întortocheatele căi ale politicii, care fac să se nimerească intelectualul estet și aferat cu politrucul monosilabic, care are mai multe case decât idei ? Am avut revelația mențiunii din finalul recomandării antigerontocrație, făcută de Beligan, dixi et salvavi animam meam, bătrânul actor rugându-i pe români să aleagă, cu orice preț, tinerii. Andrei Pleșu, a declarat-o el însuși, e doar un bătrân bolnav…