Arhiva | 6:10 pm

„CONFRUNTAREA”,DINTRE PREZIDENTIABILUL ACL,NAZI,KLAUS IOHANNIS -MENGELE SI CANDIDATUL ALIANTEI PSD-UNPR-PC-PLR,VA AVEA LOC LA PALATUL PARLAMENTULUI,PROPUNERE VENITA DIN PARTEA BASISTULUI CARE CONDUCE IPP,MURARU!

6 nov.

Candidatul Alianței Creștin-Liberale (ACL), Klaus Iohannis, acceptă propunerea Institutului pentru Politici Publice (IPP) de a participa la o dezbatere electorală alături de candidatul Alianței PSD-PC-UNPR, Victor Ponta, anunță ACL într-un comunicat.

ACL propune ca întâlnirea, sub patronajul IPP, să se desfășoare pe 13 noiembrie, la Palatul Parlamentului, arătând că ‘IPP este o entitate neguvernamentală, cu experiență în organizarea unor astfel de dezbateri’.

‘Considerăm că Parlamentul României reprezintă cel mai potrivit cadru pentru organizarea acestei dezbateri, moderată de o persoană sau persoane agreate de echipele de campanie ale celor doi candidați’, se subliniază în comunicat.

Întrucât toți cetățenii României au dreptul să fie informați cu privire la acest eveniment, potrivit ACL, este necesar ca întreaga presă din România să aibă acces la dezbaterea electorală dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta.

CONDAMNAREA LOTULUI DAN VOICULESCU DIN DOSARUL POLITIC „TELEPATIA” POATE FI ANULATA!

6 nov.

Răsturnarea spectaculoasă de situaţie în dosarul în care a fost condamanat Dan Voiculescu. Potrivit încheierii din 15 octombrie există motive pentru anularea condamnării din dosarul „Telepatia”. Astfel, Voiculescu poate scăpa din închisoare, acolo unde se află pentru următorii 10 ani.

„Curtea apreciază că există o concordantă aparentă între cazurile de contestaţie invocate, motivele pe care se sprijină şi dovezile indicate”, spun judecătorii.

Judecătorii de la Curtea de Apel au admis în principiu contestaţia în anulare formulată de Dan Voiculescu care incrimina maniera suspectă de compunere a completului de judecată care a pronunţat decizia definitivă, anunță Antena 3.

Judecatorii Dan Lupascu (foto 1) si Viorica Costiniu (foto 2) de la Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti judeca, marti 11 noiembrie 2014, contestatia in anulare a lui Dan Voiculescu impotriva Deciziei nr. 888/A/08.08.2014 din controversatul dosar „Telepatia”, prin care magistratii Camelia Bogdan si Alexandru Mihai Mihalcea au dispus condamnarea acestuia la 10 ani de inchisoare, pentru spalare de bani. Lumeajustitiei.ro prezinta Incheierea din 15 octombrie 2014, prin care Curtea de Apel Bucuresti a dispus admiterea in principiu a contestatiei in anulare formulate de aparatorul lui Dan Voiculescu, avocatul Gheorghita Mateut.

Potrivit incheierii judecatorilor Dan Lupascu si Viorica Costiniu, profesorul Mateut a invocat in cerere nu mai putin de trei cazuri, din cele 9 prevazute de lege, care permit recurgerea la aceasta cale extraordinara de atac, respectiv, dispozitiile art. 426 literele b), d) si h) Cpp. De partea cealalta, cei doi magistrati au considerat admisibil un singur capat de cerere – litera d) a art. 426 Cpp: „Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare… cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate„. Este vorba despre maniera suspecta de compunere a completului de judecata care a pronuntat decizia definitiva in „Dosarul Telepatia”, format din judecatorii Bogdan si Mihalcea, magistrati care, asa cum ne amintim, au intrat in acest dosar, printr-o hotarare a Colegiului de Conducere al CAB din 26 iunie 2014, pe vremea cand inca lucrau la Tribunalul Bucuresti, deci cu 5 zile inainte de a isi incepe efectiv activitatea la Curtea de Apel Bucuresti, respectiv, 1 iulie 2014 – data care de altfel a coincis cu un nou termen in dosar.

Art. 426 – Cazurile de contestatie in anulare

Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:

a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;

b) cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal;

c) cand hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) cand judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) cand sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;

h) cand instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;

i) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta„.

Iata cum au motivat judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu decizia de admitere in principiu a contestatiei in anulare in temeiul art. 426 lit. d) Cpp:

„In legatura cu art.426 lit.d C. pr. pen. (care reuneste in aceeasi dispozitie doua cazuri de contestatie in anulare) se invoca atat faptul ca instanta nu a fost compusa potrivit legii, cat si existenta unui caz de incompatibilitate (anume cel prevazut de art.64 alin.1 lit.f C. pr. pen.).

Si de aceasta data sunt prezentate detaliat argumente faptice in corelatie cu aceste cazuri, precum si dovezi in sprijinul acestora. Astfel, pentru gresita compunere a instantei se sustine ca desemnarea directa a celor doi judecatori prin hotararea Colegiului de conducere a fost nelegala, incalcandu-se principiile distribuirii aleatorii a cauzelor si continuitatii completului de judecata, iar faptul desemnarii lor la o data anterioara inceperii activitatii la Curtea de Apel Bucuresti se pretinde ca incalca, din punct de vedere functional, competenta instantelor.

Pentru existenta incompatibilitatii sunt prezentate detaliat masurile pretins abuzive luate de completul de judecata (extinderea din oficiu a sechestrului asigurator, cu incalcarea normelor procedurale; solutionarea contestatiilor la propriile masuri; solutionarea de incidente procedurale si cereri de recuzare desi competenta revenea altui complet de judecata; adoptarea de masuri in afara cadrului procesual; respingerea nejustificata a unor cereri; antepronuntarea), toate acestea subsumandu-se cazului de contestatie de care se prevaleaza.

Se mai constata ca in sprijinul motivelor sunt invocate inscrisuri din dosar.

Curtea apreciaza ca exista o concordanta aparenta intre cazurile de contestatie invocate, motivele pe care se sprijina si dovezile indicate. In acelasi timp, nu identifica vreun impediment de ordin legal care ar fi de natura sa impiedice valorificarea directa a acestor cazuri de contestatie in anulare.

Masura in care sustinerile contestatorului si dovezile la care se refera probeaza gresita compunere a instantei si/sau existenta incompatibilitatii judecatorilor, in acceptia legii, urmeaza a fi stabilita in etapa judecatii propriu-zise a contestatiei in anulare„.

Prezentam pasajele din incheierea CAB referitoare la concluziile avocatului Gheorghita Mateut cu privire la cele trei capete de cerere:

1. Condamnarea a fost dispusa desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal in sensul ca dispozitiile art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 au fost abrogate implicit prin intrarea in vigoare a noului Cod penal, respectiv a infractiunii de tainuire prev. de art.270, situatie in care se impunea schimbarea incadrarii juridice, constatarea intervenirii prescriptiei speciale si incetarea procesului penal.

2. Instanta nu a fost compusa potrivit legii, fiind incalcat flagrant principiul distribuirii aleatorii a dosarelor si principiul continuitatii, prin desemnarea directa a membrilor completului de judecata prin hotararea Colegiului de Conducere. Se mai arata ca, desi a fost mentinuta denumirea completului – C5A continuitate – continuitatea nu a fost respectata, aceasta raportandu-se la membrii completului de judecata si nu la denumirea acestuia.

Se sustine ca a fost incalcata si competenta functionala a instantelor intrucat cei doi judecatori au fost desemnati sa judece acest dosar la 26.06.2014, anterior inceperii activitatii la Curtea de Apel Bucuresti (respectiv 01.07.2014). Se mai sustine ca, fiind vorba de o cauza complexa, membrii completului de judecata nu au avut timp sa studieze corespunzator dosarul si, cu toate acestea, in chiar ziua in care si-au inceput activitatea la aceasta instanta au luat masuri asiguratorii si au respins toate cererile formulate si exceptiile invocate, fara a le pune in discutia partilor si fara timp pentru deliberare, astfel ca masurile luate sunt lovite de nulitate absoluta.

Cu referire la teza a II-a din art.426 lit.d C. pr. pen. s-a invocat incompatibilitatea celor doi judecatori din perspectiva art.64 alin.6 si art.64 alin.1 lit.f C. pr. pen.

In primul rand, se sustine ca impotriva extinderii masurii sechestrului asigurator si a modului de punere in aplicare a formulat contestatii la executare, care au fost solutionate de aceiasi judecatori, fiind incalcate astfel dispozitiile art.64 alin.6 C. pr. Pen. In legatura cu acest aspect arata ca art.64 alin.6 C. pr. pen. nu poate fi interpretat in sensul ca limiteaza cazul de incompatibilitate doar la situatia in care instanta dispune luarea masurii asiguratorii, ci vizeaza inclusiv conditiile referitoare la modul de aducere la indeplinire a masurii luate si ca art.250 alin.6 C. pr. pen. trebuie interpretat prin corelare cu art.64 alin.6 din acelasi cod, precum si din perspectiva art.14 CEDO referitor la dreptul la un recurs efectiv.

In al doilea rand, afirma ca judecatorii cauzei erau incompatibili intrucat ‘exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea (…) ar putea fi afectata’, concluzie care, in opinia contestatorului, rezulta din urmatoarele imprejurari:

a) au adoptat o atitudine ostila inca de la primul termen de judecata (01.07.2014), respingand toate cererile si exceptiile, fara sa delibereze;

b) au dispus din oficiu masura sechestrului asigurator, fara sa o puna in discutia partilor, restrictionand si dreptul de proprietate al unor persoane care nu au nicio calitate in acest dosar;

c) au solutionat, la termenul din 01.07.2014, un incident procedural referitor la compunerea completului de judecata, precum si doua cereri de recuzare (pe care le-au respins pe fond), desi competenta revenea unui alt complet de judecata, potrivit art.98 alin.2 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor si, respectiv, art.68 alin.2 C. pr. pen.;

d) au luat masura asiguratorie in afara cadrului procesual, inaintea sedintei de judecata, fara citarea celor interesati, cu incalcarea principiului contradictorialitatii si fara a intocmi minuta;

e) actul prin care au dispus masura asiguratorie este inexistent, intrucat nu exista o ‘incheiere motivata’ (in sensul art.249 C. pr. pen.) anterioara datei de 01.07.2014 de luare a acestei masuri;

f) prin luarea masurii mentionate mai sus instanta s-a antepronuntat;

g) desi nu era o cauza urgenta (in sensul art.355 C. pr. pen.) s-a acordat termen la 07.07.2014, ignorandu-se art.100 din Regulamentul mentionat mai sus referitor la cauzele care se judeca pe perioada vacantei judecatoresti, ceea ce a nascut suspiciunea ca ‘solutionarea dosarului (…) a fost determinata de presiunile D.N.A (…)’;

h) la termenul din 04.08.2014 instanta a respins cererile de probe formulate de inculpati, cu exceptia inscrisurilor depuse la dosar, situatie in care au fost formulate doua cereri de recuzare, pe temeiuri de fapt care nu au mai fost invocate, respinse ca inadmisibile de acelasi complet de judecata;

i) la termenul din 05.08.2014 s-a respins cererea de acordare a unui termen in vederea pregatirii apararii referitor la schimbarea incadrarii juridice solicitata de reprezentantul Ministerului Public la data de 04.08.2014.

Cu privire la aceste aspecte apreciaza ca judecata nu a fost efectuata de judecatori independenti si impartiali, ci de judecatori asupra carora planeaza suspiciunea reala de partialitate, invocandu-se o serie de hotarari CEDO (respectiv: De Cubler c. Belgia, 26.10.1984; Piersack c. Belgia, 1.10.1982; Porcola c. Luxemburg, 28.09.1995; Bouloios c. Luxemburg, 3.04.2012; Nejidet sahin et Perihan sahin c. Turcia, 4.10.2010; Vaillant c. Franta, 18.12.2008; Padovani c. Italia, 26.02.1993; Kyprianou c. Cipru, 15.12.2005; Krivoshapkin c. Rusia, 27.01.2011; Ionut Laurentiu Tudor c. Romania, 24.06.2014; Haschildt c. Danemarca, 24.05.1989; Nortier c. Olanda, 24.08.1993; Saraiva de Carvalho c. Portugalia, 22.04.1994; Alonsy Kate c. Spania, 17.01.2012; Cooper c. Regatul Unit, 16.12.2003; Greaves c. Regatul Unit, 16.12.2003; Bryan c. Regatul Unit, 22.11.1995; Coëme c. Belgia; Henryk Urban si Ryszard Urban c. Polonia, 30.11.2010; Bugajuy s.a. c. Polonia, 6.11.2007), doctrina relevanta si reglementari internationale (Recomandare (2010) 12 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei; Opinia nr.3/2002 a Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni si Statutul Universal al Judecatorilor).

3. Instanta nu a procedat la audierea inculpatului cu privire la noua fapta retinuta, respectiv infractiunea prev. de art.29 lit.b din Legea nr.656/2002 in conditiile in care ‘prin schimbarea de incadrare pronuntata odata cu decizia a extins actiunea penala in mod nelegal cu privire la alte fapte’, incalcand astfel dispozitiile art.420 alin.4 raportat la art.378 C. pr. pen.. Se arata ca audierea se impunea atat din perspectiva retinerii unei noi infractiuni (cea prev. de art.29 lit.b din Legea nr.656/2002), cat si pentru noul act material care confera caracter continuat infractiunii prev. de art.29 lit.c din aceeasi lege, in conditiile in care instanta nu fusese sesizata cu privire la acestea.

Contestatorul a invocat dovezi care se afla la dosarul cauzei (respectiv: incheierile din 01.07.2014, 07.07.2014, 04.08.2014 si 05.08.2014; decizia nr.888/A/08.08.2014 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala si extras din Revista Dreptul nr.7/2014, pag.96-110, cuprinzand articolul ‘Tainuirea in Noul Cod penal’, autor M.K. Gruiu), fiind anexate in plus Hotararea Plenului CSM nr.730/18.06.2014 si Hotararea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bucuresti nr.187/26.06.2014″.

Alte pasaje din motivare:

Examinarea admisibilitatii in principiu

1. Aprecieri de ordin general privind contestatia in anulare

Codul de procedura penala reglementeaza contestatia in anulare in Partea speciala, Titlul III, Capitolul V, Sectiunea 1, art.426-432.

La fel ca si in legislatia anterioara (Codul de procedura penala de la 1968), contestatia in anulare constituie o cale extraordinara de atac, putand fi exercitata numai impotriva hotararilor penale definitive.

Comparand cele doua reglementari se poate constata, la prima vedere, ca legiuitorul s-a preocupat de aceleasi aspecte: cazurile de contestatie in anulare; cererea de contestatie in anulare; termenul de introducere; instanta competenta; suspendarea executarii; admiterea in principiu; procedura de judecata. Cu toate acestea, reglementarea in vigoare nu se substituie celei vechi (art.386-392 C. pr. pen. de la 1968) in acelasi continut, ci se remarca o serie de ‘noutati’ a caror semnificatie se impune a fi deslusita.

In primul rand, desi se pastreaza caracterul limitativ al cazurilor de contestatie in anulare, se introduc 5 cazuri noi.

In al doilea rand, unele dintre cazurile existente si in legea procedurala veche au o configuratie modificata.

In al treilea rand, sunt reglementate partial diferite aspecte precum: titularii contestatiei in anulare; continutul cererii; termenul de introducere; instanta competenta; admiterea in principiu; procedura de judecare.

La stabilirea sensului noilor dispozitii si a limitelor de aplicare a acestora nu se poate face abstractie nici de schimbarea optiunii legislative referitoare la numarul gradelor de jurisdictie, cu referire speciala la eliminarea recursului din randul cailor ordinare de atac si introducerea recursului in casatie, calificat drept cale extraordinara de atac.

Cum reglementarea anterioara a generat o jurisprudenta consistenta si o ampla dezbatere doctrinara apare problema in ce masura cele statuate/afirmate isi mentin valabilitatea sub imperiul noii reglementari si pot fi preluate tale quale.

Spre pilda, se poate sustine in noul context legislativ ca o contestatie in anulare poate avea ca temei exclusiv nulitatea actelor de procedura efectuate (error in procedendo) sau exista si exceptii ce vizeaza gresita solutionare a fondului cauzei (error in judicando)?

Pe de alta parte, este cunoscut ca unul dintre aspectele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii juridice, care impune, printre altele, ca atunci cand instantele judecatoresti au pronuntat o solutie definitiva, aceasta sa nu mai poata fi repusa in discutie, hotararea avand autoritate de lucru judecat. De aici nu trebuie sa se traga concluzia ca hotararea judecatoreasca definitiva este sacrosancta, cata vreme insasi legea permite, in cazuri strict determinate, exercitarea cailor extraordinare de atac.

Conditiile in care se poate obtine pe aceasta cale procedurala anularea hotararii definitive atacate sunt stabilite de art.426 si urm. C. pr. pen.

La fel ca si in codul vechi, procedura de judecata este divizata in etapa admiterii in principiu si cea a judecatii propriu-zise.

Din coroborarea dispozitiilor art.431 cu cele ale art.426, art.427 si art.428 C. pr. pen. rezulta ca admiterea in principiu a contestatiei in anulare presupune intrunirea urmatoarelor cerinte:

1) titularul cererii sa fi fost parte ori persoana vatamata in procesul solutionat prin hotararea atacata ori sa aiba calitatea de procuror (art.427 alin.1 C. pr. pen.);

2) cererea de contestatie in anulare sa cuprinda cazurile de contestatie si motivele aduse in sprijinul acestora (art.427 alin.2 C. pr. pen.);

3) cererea de contestatie in anulare in cazurile prevazute de art.426 lit.a si c-i sa fie introdusa in 10 zile de la data cand persoana impotriva careia se face executarea a luat cunostinta de hotararea a carei anulare se cere (art.431 alin.(2) teza I, raportat la art.428 alin.1 C. pr. pen.);

4) motivele pe care se sprijina contestatia sa fie dintre cele prevazute la art.426 C. pr. pen. (art.431 alin.2 teza a II-a C. pr. pen.);

5) in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar (art.431 alin.(2) teza a III-a C. pr. pen.);

6) sa nu existe impedimente legale de valorificare directa, nemijlocita a cazului de contestatie in anulare. Aceasta din urma conditie, desi nu este expres prevazuta de legiuitor poate fi dedusa din ansamblul reglementarilor de mai sus.

Pe cale de consecinta, daca una sau mai multe dintre aceste conditii nu este indeplinita intervine sanctiunea inadmisibilitatii.

Constatand insa indeplinirea cumulativa a conditiilor aratate mai sus instanta este obligata sa admita in principiu contestatia in anulare, neavand un drept de apreciere sub acest aspect, astfel cum rezulta din formularea imperativa a dispozitiilor art.431 alin.2 C. pr. pen.: ‘Instanta, constatand ca (…) admite in principiu contestatia (…)’.

Continutul etapei admiterii in principiu presupune insa o analiza a realizarii cerintelor de mai sus, etapa ale carei limite nu erau suficient conturate nici in vechea reglementare, ceea ce a generat solutii diferite in practica judiciara [cu titlu exemplificativ mentionam deciziile nr.5889/06.12.2007, nr.4004/29.08.2007, nr.2342/26.06.2008 si nr.190/21.01.2008 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, prin care contestatiile in anulare au fost respinse ca inadmisibile (cu toate ca in anumite situatii se fac aprecieri pe fond), precum si deciziile nr.1642/27.04.2010 si nr.1045/21.03.2008 ale aceleasi instante, prin care contestatiile in anulare au fost respinse ca nefondate].

Dispozitiile art.391 alin.2 C. pr. pen. de la 1968 au fost preluate fara modificari in art.431 alin.(2) din codul in vigoare.

Daca in legatura cu titularul cererii si termenul de introducere, in general nu se pun probleme deosebite, dificultati apar cu privire la celelalte conditii, indeosebi datorita redactarii defectuoase a prevederilor art.431 alin.2 C. pr. pen. Astfel, teza a II-a a acestui alineat impune cerinta: ‘motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art.426’. Or, art.426 nu arata ‘motivele’, ci ‘cazurile’ de contestatie in anulare. In realitate, trei sunt elementele vizate, si anume: a) cazul de contestatie (dintre cele prevazute de art.426); b) motivul adus in sprijinul acestuia; c) dovada invocata in sprijinul contestatiei (care se afla la dosar ori se depune anterior examinarii admisibilitatii in principiu). Cerintele atasate pun in evidenta necesitatea existentei unei corelatii intre cele trei elemente. Aceasta inseamna ca simpla trimitere la un caz de contestatie in anulare dintre cele prevazute de lege, fara indicarea de argumente faptice pertinente si invocarea de pretinse dovezi corelative nu satisface exigentele dispozitiilor legale citate si nu justifica admiterea in principiu a acestei cai extraordinare de atac.

Aprecierile pe care instanta este indrituita sa le faca din aceasta perspectiva isi au suport normativ in art.431 alin.1 C. pr. pen. care utilizeaza termenii ‘instanta examineaza’. Asadar nu este vorba de un simplu filtru administrativ, de o verificare pur formala in urma careia se ia act ca se regasesc cerintele enumerate, ci se parcurge un proces deliberativ. Nu trebuie sa se cada insa nici in cealalta extrema, prin parcurgerea examenului de temeinicie raportat la fondul contestatiei in anulare, deoarece in acest mod s-ar lipsi de continut judecata propriu-zisa si s-ar denatura rostul admisibilitatii in principiu, incalcandu-se in mod evident legea.

Se poate trage concluzia ca, examinand admisibilitatea in principiu instanta poate si trebuie sa verifice existenta unei concordante aparente intre cazul de contestatie (dintre cele prevazute la art.426 C. pr. pen.), motivul pe care se sprijina si dovada invocata.

Invocarea de motive straine de cazul de contestatie de care se prevaleaza (de exemplu, cand contestatorul pretinde ca sedinta de judecata nu a fost publica si invoca in motivare nevinovatia sa), lipsa pretinsei dovezi ori depunerea unei dovezi ce nu are legatura cu acel caz pe care il vizeaza (de pilda, cand sustine ca impotriva sa au fost pronuntate doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta, motivand ca nu a fost legal citat) scoate in evidenta lipsa acestei concordante.

Masura in care motivele pertinente ce au fost invocate si dovezile aratate sustin pe fond cazul de contestatie indicat formeaza insa obiectul procedurii judecatii propriu-zise reglementate de art.432 din codul mentionat.

In context se impune a fi semnalata si diferenta de reglementare in ceea ce priveste admisibilitatea in principiu a unei alte cai extraordinare de atac, respectiv recursul in casatie. Astfel, art.440 alin.2 C. pr. pen. prevede ca in etapa admisibilitatii in principiu instanta va respinge recursul in casatie, printre altele, ‘daca cererea este vadit nefondata’. Asadar, legea abiliteaza in acest caz instanta (de reformare) sa faca si aprecieri pe fond. Cum dispozitiile procedurale sunt de stricta interpretare, solutia nu poate fi aplicata prin analogie si la contestatia in anulare. Mai mult, interpretarea per a contrario exclude aceasta dezlegare in orice alte situatii, inclusiv la contestatia in anulare.

Pentru aceleasi ratiuni nu poate fi impusa nici trasatura ‘evidentei’ mentionata la examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire in art.459 alin.3 lit.f C. pr. pen. in urmatoarea cuprindere: ‘faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea conduc, in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea’.

Chiar daca ar fi indeplinite cele 5 conditii pozitive, nu se poate face abstractie de ultima, respectiv inexistenta unui impediment legal de valorificare directa a cazului de contestatie in anulare invocat.

Exista un asemenea impediment, de exemplu, atunci cand, in cazul contestatiei intemeiate pe art.426 lit.b C. pr. pen., constatarea intervenirii prescriptiei urmata de solutia incetarii procesului penal presupune ca, in prealabil, instanta sa cenzureze decizia pronuntata in apel sub aspectul identificarii si aplicarii legii mai favorabile in situatia succesiunii de legi in timp. Numai daca s-ar modifica solutia in sensul aplicarii legii noi ar putea fi discutata chestiunea subsecventa a prescriptiei raspunderii penale.

Instanta investita cu o contestatie in anulare nu are insa un control judiciar deplin – specific apelului – asupra hotararii atacate, ci actioneaza strict in limita conferita de cazurile prevazute de art.426 C. pr. pen.

Legat de cazul prevazut de art.426 lit.b C. pr. pen. se impune si lamurirea unor chestiuni de principiu, si anume: Noul continut al acestui caz de contestatie in anulare vizeaza tot erori procedurale sau constituie un exemplu de indreptare a unei greseli privitoare la solutionarea fondului cauzei (error in judicando)? In ipoteza in care pretinsa cauza de incetare a procesului penal a facut obiectul judecatii, instanta de apel statuand neechivoc asupra inaplicabilitatii sale, mai poate fi repusa in discutie aceasta chestiune?

Se pun aceste probleme pentru ca, pe de o parte, art.426 lit.b C. pr. pen. prevede ca se poate face contestatie in anulare ‘cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal’, spre deosebire de reglementarea anterioara (art.386 lit.c C. pr. pen. de la 1968) potrivit careia contestatia se putea face ‘cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art.10 alin.1 lit.f-i1, cu privire la care existau probe la dosar’.

Pe de alta parte, a ‘disparut’ recursul ordinar, fiind instituit recursul in casatie, care poate fi admis, printre altele, daca ‘in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal’ (art.438 alin.1 pct.8 C. pr. pen.). De mentionat ca, potrivit alin.2 din acelasi articol, toate cazurile de recurs in casatie ‘pot constitui temei al casarii hotararii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor’.

Din cele semnalate mai sus se poate trage concluzia ca, atat timp cat legiuitorul a renuntat la precizarea conditiei omisiunii instantei de a se pronunta asupra cauzei de incetare a procesului penal, cazul de contestatie in anulare vizeaza toate ipotezele, intrucat ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Prin urmare, greseala de judecata este cu atat mai evidenta cu cat instanta de apel a analizat acest aspect, apreciind in sens contrar. De altfel, este de reflectat daca nu cumva inclusiv sub imperiul codului anterior era vorba de error in judicando de vreme ce era in discutie fondul cauzei, prin ipoteza instanta dispunand condamnarea, cu ignorarea probelor de intemeiau solutia incetarii procesului penal.

A impune conditia omisiunii de pronuntare pe care legea noua nu o prevede inseamna a adauga nepermis la lege. In acelasi timp, ar fi absurd sa considere ca hotararea definitiva poate fi casata cand in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal, dar trebuie mentinuta cand in mod gresit s-a dispus condamnarea, desi la dosar existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal, pe care instanta le-a analizat.

Mai mult, o analiza comparativa a recursului in casatie si a contestatiei in anulare releva faptul ca pentru incetarea gresita a procesului penal se poate declara recurs in casatie in 30 de zile de la comunicarea hotararii, pe cand gresita condamnare in prezenta probelor de incetare a procesului penal poate fi anulata oricand, ceea ce denota grija legiuitorului de a asigura o protectie speciala persoanei condamnate.

In aceste conditii, opinia de larga raspandire potrivit careia contestatia in anulare poate avea ca temei exclusiv viciul de procedura se impune a fi reconsiderata in lumina noilor dispozitii legale.

Admitere in principiu

Raportand aceste aprecieri de ordin general – a caror includere in continutul incheierii se justifica prin aceea ca sustin solutia adoptata – la cauza dedusa judecatii, Curtea considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admiterea in principiu a prezentei contestatii in anulare, in sensul si pentru considerentele care urmeaza:

Cererea a fost formulata de numitul Voiculescu Dan (prin avocat Gheorghita Mateut, imputernicit conform dovezii ce poarta nr.134706/14.08.2014), in calitate de inculpat in dosarul nr.25497/3/2012** al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II- penala.

Pentru cazul prev. de art.426 lit.b C. pr. pen. nu exista o limita temporala de introducere a contestatiei in anulare, iar pentru la cazurile prev. de art.426 lit.d si h C. pr. pen., cererea a fost introdusa in termenul de 10 zile de la data la care contestatorul a luat cunostinta de hotararea a carei anulare o cere (respectiv la data de 14.08.2014, hotararea fiind pronuntata la 08.08.2014).

Cererea cuprinde cazurile de contestatie prevazute de art.426 lit.b, d si h C. pr. pen., motivele invocate in sustinerea acestora, fiind indicate si dovezile prevazute de lege.

Concret, cu referire la art.426 lit.b C. pr. pen. se sustine ca ‘inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal’. Se motiveaza in sensul ca dispozitiile art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 au fost abrogate implicit prin intrarea in vigoare a art.270 C. pen., situatie in care sanctiunea este inchisoarea de la unu la 5 ani sau amenda, astfel ca se invoca intervenirea prescriptiei speciale si se solicita incetarea procesului penal pentru aceasta fapta.

Drept dovezi sunt indicate opiniile prof. univ. dr. Valerian Cioclei si extrasul din Revista Dreptul nr.7/2014, pag.96-110, continand articolul ‘Tainuirea in noul Cod penal’, autor M.K. Guiu (dovezi depuse la dosar).

Intre cele 3 elemente (caz, motiv si dovada) exista o concordanta aparenta in sensul ca ultimele doua au legatura si vin (aparent) in sustinerea cazului de contestatie invocat. Astfel, daca se accepta teza sustinuta de contestator capata relevanta aplicarea dispozitiilor art.154 alin.1 lit.d si art.155 alin.4 Cod penal, art.396 alin.6 si art.16 alin.1 lit.f teza a II-a C. pr. pen.

Numai ca, dupa cum s-a aratat in cele ce preced, Curtea nu poate cenzura solutia din apel in privinta aplicarii legii mai favorabile, pentru a face aprecieri asupra pretinsei abrogari implicite a dispozitiei din legea veche, aplicarii legii noi, cu eventuala consecinta a constatarii prescriptiei raspunderii penale si incetarii procesului penal. Asadar, referitor la acest caz contestatia in anulare este inadmisibila.

In legatura cu art.426 lit.d C. pr. pen. (care reuneste in aceeasi dispozitie doua cazuri de contestatie in anulare) se invoca atat faptul ca instanta nu a fost compusa potrivit legii, cat si existenta unui caz de incompatibilitate (anume cel prevazut de art.64 alin.1 lit.f C. pr. pen.).

Si de aceasta data sunt prezentate detaliat argumente faptice in corelatie cu aceste cazuri, precum si dovezi in sprijinul acestora. Astfel, pentru gresita compunere a instantei se sustine ca desemnarea directa a celor doi judecatori prin hotararea Colegiului de conducere a fost nelegala, incalcandu-se principiile distribuirii aleatorii a cauzelor si continuitatii completului de judecata, iar faptul desemnarii lor la o data anterioara inceperii activitatii la Curtea de Apel Bucuresti se pretinde ca incalca, din punct de vedere functional, competenta instantelor.

Pentru existenta incompatibilitatii sunt prezentate detaliat masurile pretins abuzive luate de completul de judecata (extinderea din oficiu a sechestrului asigurator, cu incalcarea normelor procedurale; solutionarea contestatiilor la propriile masuri; solutionarea de incidente procedurale si cereri de recuzare desi competenta revenea altui complet de judecata; adoptarea de masuri in afara cadrului procesual; respingerea nejustificata a unor cereri; antepronuntarea), toate acestea subsumandu-se cazului de contestatie de care se prevaleaza.

Se mai constata ca in sprijinul motivelor sunt invocate inscrisuri din dosar.

Curtea apreciaza ca exista o concordanta aparenta intre cazurile de contestatie invocate, motivele pe care se sprijina si dovezile indicate. In acelasi timp, nu identifica vreun impediment de ordin legal care ar fi de natura sa impiedice valorificarea directa a acestor cazuri de contestatie in anulare.

Masura in care sustinerile contestatorului si dovezile la care se refera probeaza gresita compunere a instantei si/sau existenta incompatibilitatii judecatorilor, in acceptia legii, urmeaza a fi stabilita in etapa judecatii propriu-zise a contestatiei in anulare.

Referitor la art.426 lit.h C. pr. pen. contestatorul pretinde ca nu a fost audiat cu privire la infractiunile pentru care a fost condamnat, in conditiile in care instanta a schimbat incadrarea juridica, extinzand actiunea penala cu privire la alte fapte, pentru care nu a fost sesizata. Contestatorul nu afirma lipsa totala a audierii (in conditiile in care a fost audiat, la data de 07.07.2014, in legatura cu faptele pentru care a fost trimis in judecata), ci critica, in principal, schimbarea de incadrare juridica (pe care o califica drept ‘extindere a actiunii penale’) si faptul ca, in legatura cu noua incadrare juridica, nu s-a procedat la audierea sa. De asemenea, nu sustine ca ar fi cerut sa dea declaratii suplimentare, iar instanta de apel i-a refuzat acest drept. Din actele dosarului rezulta ca a fost prezent la termenele din 4.08.2014 si 5.08.2014, iar la aceasta din urma data, cu ocazia ultimului cuvant, a facut referiri inclusiv cu privire la acuzatia de spalare de bani. In conditiile in care legea nu prevede obligatia reaudierii inculpatului cu ocazia schimbarii incadrarii juridice si avand in vedere si celelalte aspecte semnalate, Curtea apreciaza ca nu exista concordanta aparenta intre argumentele faptice, dovezi si cazul de contestatie, acesta fiind invocat formal.

Totodata, se impune sublinierea ca nici schimbarea de incadrare juridica nu poate forma obiectul analizei in cadrul contestatiei in anulare.

Drept consecinta, si referitor la acest caz contestatia este inadmisibila”.

*Cititi aici integral Incheierea prin care judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu au admis in pricnipiu contestatia in anulare formulata de Dan Voiculescu

COMPLETUL DE 5 JUDECATORI DE LA ICCJ A DECIS: FOSTUL DEPUTAT PSD VIOREL HREBENCIUC RAMANE IN AREST PREVENTIV!

6 nov.

Magistrații ÎCCJ au decis, joi, ca Viorel Hrebenciuc, fostul vicepreședinte al Camerei Deputaților, să rămână în arest preventiv.

 

Fostul deputat PSD Viorel Hrebenciuc a fost arestat preventiv, pe 29 octombrie, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri, în baza unui mandat emis de instanţa supremă. El se află în arestul Poliţiei Braşov.

Completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a luat în discuţie, miercuri, contestaţia lui Hrebenciuc, arestat pe 29 octombrie, sub acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic şi cumpărare de influenţă, spălare a banilor, folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite şi instigare la folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

NAZISTUL KLAUS IOHANNIS-MENGELE,MESAJ FERM CATRE LIBERALII TUDOR CHIUARIU SI AKOS MORA: „SA PLECE!”

6 nov.

Senatorul liberal Tudor Chiuariu a declarat ca nu are motive sa plece din PNL, sustinând ca decizia instantei în cazul sau reprezinta ‘o nedreptate’.

Eu nu am niciun motiv sa plec din PNL. Daca dl Iohannis sau altcineva doreste sa aiba o dezbatere despre hotarâre, decizie sau caz, îi invit cu mare drag. Sunt multi care susotesc, dar nimeni nu are curajul sa vina la astfel de dezbatere. Eu îi astept cu drag. În rest, despre ce vorbim? O hotarâre nedreapta, care nici astazi nu este motivata. Avem o prima hotarâre care în recurs a fost reîntoarsa, fara sa existe probe, în dispretul legii’, a spus Chiuariu, pentru Agerpres.
Liberalul a subliniat ca daca cineva vrea sa se lamureasca în legatura cu cazul sau, el este primul care doreste o dezbatere în acest sens.
‘Este o nedreptate despre care eu sunt sigur ca mai devreme sau mai târziu se va afla adevarul. De fapt, si un copil îsi poate da seama care este adevarul’, a afirmat liberalul.
Candidatul ACL la functia de presedinte al României, Klaus Iohannis, a declarat joi, într-o conferinta de presa sustinuta la Cluj, ca senatorul Akos Mora ar trebui sa plece din Parlament iar senatorul Tudor Chiuariu ar trebui sa plece din PNL.
Judecatorii de la Înalta Curte de Casatie si Justitie l-au condamnat definitiv în ianuarie pe fostul ministru al Justitiei Tudor Chiuariu în dosarul Posta Româna la 3 ani si 6 luni de închisoare cu suspendare, cu un termen de 6 ani sub supraveghere.

NEONAZISTII DIN ACL ,IN FRUNTE CU NAZISTUL KLAUS IOHANNIS,AU FACUT PAKT CU EXTREMISTII UNGURI ,INCLUSIV CU UDMR-UL LUI HUNOR !

6 nov.

Victor Ponta îl are de partea sa pe Corneliu Vadim Tudor, dar l-a pierdut pe Kelemen Hunor! Oricum, liderul PRM a luat un procent mai mare decât cel al UDMR în cursa prezidențială. Hunor a anunțat că nu le poate cere maghiarilor să-l voteze pe Ponta din cauza lui Vadim. ACL a văzut breșa și încearcă să-i momească pe maghiari să voteze cu Klaus Iohannis. Mizează pentru asta pe laude aduse etniei. Mihai Răzvan Ungureanu îl ridică în slăvi pe Kelemen și pe UDMR într-un comunicat de presă remis redacției STIRIPESURSE.RO.

”UDMR a înțeles întotdeauna că interesul unei comunități puternice este subsumat interesului național. Salut recomandarea trimisă, cu viziune și înțelepciune, de domnul Kelemen Hunor alegătorilor de etnie maghiară. Întotdeauna UDMR a fost un partener respectabil, integru și onest, indiferent de conjuncturi.

Astăzi românii și maghiarii își doresc deopotrivă consolidarea unui stat român modern. Îi îndemn pe cetățenii români de etnie maghiară să voteze Klaus Iohannis. Să voteze pentru cooperare, pentru armonie, pentru liniște. Protecția drepturilor minorităților naționale, promovarea identității etnice și culturale sunt cheia de boltă într-o țară democratică, ghidată prin convingeri progresiste. Acceptarea diversității, a multiculturalismului reprezintă starea naturală de normalitate europeană, fiind un semn de respect pentru toți cetățenii unui națiuni, indiferent de comunitatea din care fac parte. Să nu lăsăm ca recrudescența unui discurs naționalist, promovat de unii lideri politici în ultimele zile, să ne întoarcă în întunericul extremismului. Să mergem împreună pe drumul unei Românii a lucrului bine făcut!”, se arată în comunicat.

GAULEITERUL NAZI,KLAUS IOHANNIS O FACUT PE EL DE FRICA JOI,LA CLUJ,CAND AFLAT LA SEDIUL PD-L ,A RAMAS 45 DE MINUTE IN PLUS DUPA CONFERINTA DE PRESA ,INTRUCAT A FOST ATACAT CU OUA!

6 nov.

Candidatul la alegerile prezidenţiale Klaus Iohannis a avut emoţii joi, la Cluj-Napoca. Aflat la sediul PDL, pentru a susţine o conferinţă de presă, acesta a trebuit să rămână 45 de minute în plus din cauza unei posibile ameninţări.

Iohannis a fost aşteptat de social-democratul Horea Nasra şi de alţi cinci membri ai TSD. Liderii de la Cluj ai PNL, Marius Nicoară şi Daniel Buda, precum şi SPP-iştii care îl însoţesc pe Iohannis, s-au temut că acesta va fi atacat cu ouă.

„Nu e deloc adevărat, sunt minciuni. Noi stăteam pe balcon afară, nu intenţionam să facem nimic nimănui. Ei au crezut că cine ştie ce vrem să le facem şi au crezut că e vreun scandal” , a declarat Horia Nasra, purtătorul de cuvânt PSD Cluj. Neoficial, acesta a admis că PSD-iştii l-au aşteptat pe Klaus Iohannis, dar nu ca să îl atace cu ouă, ci să îl întrebe dacă a fost în „judeţul Deva”.

Miercuri, candidatul la prezidenţiale declarase: „Voi efectua o serie de vizite în țară, chiar în următoarele zile ce urmează după validarea rezultatelor din primul tur. Voi merge în câteva județe: Brăila, Galați, Deva, Hunedoara.”

În cele 45 de minute de aşteptare, Daniel Buda şi Marius Nicoară au mers pe rând să discute cu PSD-iştii şi le-au cerut să nu recurgă la violenţe. Până la urmă, tinerii social-democraţi au părăsit zona, scrie presa locală.

Iohannis a vorbit la telefon cu Laszlo Tökes

6 nov.

560173_654384887993905_4231834512125240715_n

Klaus Iohannis a căzut la înţelegere cu Szilagyi Zsolt pentru voturile radicalilor maghiari din Transilvania. Individul respectiv se află în solda răspopitului Laslzo Tökes. Conform unor surse , luni după-amiază între orele 16 şi 21, mutantul sas a avut o serie de discuţii telefonice – patru la număr – cu Laszlo Tökes, pe de o parte, şi cu Szilagyi Zsolt, pe de altă parte. Subiectul a fost susţinerea ce urmează a fi acordată în turul II de către extremiştii unguri. Cei doi şovini au primit ordinul direct de la Viktor Orban să îi acorde tot sprijinul lui Iohannis, în schimbul semnării unui protocol secret, în care neamţul second-hand să îşi asume ca, în cazul în care ajunge la Palatul Cotroceni, să sprijine tendinţele de autonomie şi federalizare ale populaţiei maghiare.

Iohannis-si-Tokes  Sursele mele spun că tandemul Tökes-Szilagyi a cerut modificarea imperioasă a Constituţiei României, adică să fie eliminat Art. 1…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult

PROCURORUL GENERAL AL ROMANIEI,TIBERIU NITU A DECLARAT CA „DOSARUL FLOTA SE VA REDESCHIDE!,PROVOCANDU-I PANICA PENALULUI PENALILOR TRAIAN BASESCU!”

6 nov.

Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, nu exclude REDESCHIDEREA DOSARULUI FLOTA

Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a declarat, în această dimineață, referitor la redeschiderea dosarului Flota, după terminarea mandatului preşedintelui Traian Băsescu, că „această împrejurare, cu siguranţă, va fi avută în vedere”. Nițu a spus că intuieşte că vor fi persoane care vor face solicitări pe acest subiect.

„Noi, procurorii, ne exercităm atribuţiile aşa cum sunt ele prevăzute de lege şi nu suntem influenţaţi de final de mandat, început de mandat. (…) Cu siguranţă această împrejurare va fi avută în vedere şi intuiesc că vor fi (…) persoane care vor face fel şi fel de solicitări probabil, dar aceste analize vor fi făcute pe baza probelor şi pe baza dispoziţiilor Codului de procedură penală”, a declarat şeful Ministerului Public întrebat dacă dosarul Flota se redeschide, având în vedere că se apropie finalul mandatului preşedintelui Traian Băsescu. 

În cadrul emisiunii „Sinteza zilei” au fost prezentate o serie de documente extrase dintr-un raport premergător urmăririi penale, întocmit pe numele lui Traian Băsescu în dosarul „Flota”, realizat de Parchetul Național Anticorupție și înaintat Președinției în 2002. Raportul certifică implicarea actualului președinte în operațiuni financiare care au dus la crearea unui prejudiciu statului român de 300 de milioane de dolari.
Raportul, datat noiembrie 2002, consemnează:”Comisia specială constituită în cazul Flota a sesizat că probele administrate în dosarul penal nr.20/P/2002 privind afacerea C.N.M. Petromin S.A Constanţa Klaveness Norvegia, relevă pierderea ilegală a propietăţii de către C.N.M. Petromin S.A. Constanţa a celor 16 nave maritime angajate în relaţii cu parteneri norvegieni, estimându-se un prejudiciu de circa 300 de milioane de dolari”.
Un exemplu elocvent despre jaful comis în cazul flotei românești, cu participarea directă a ministrului Transporturilor din acea perioadă – Traian Băsescu – este oferit de cazul navei Comăneşti.
Nava Comănești a fost ipotecată pentru obținerea unui credit bancar de patru milioane de dolari, credit acordat de banca norvegiană Cristiania Bank – Oslo.
Documentele bancare atașate raportului procurorilor care au investigat acest caz indică faptul că traseul bancar al banilor obținuți în urma acestui credit ipotecar a fost următorul:
– 3.250.000 de dolari au fost viraţi în conturile companiei United Duch, care, conform investigaţiilor efectuate, NU EXISTĂ
– 250.000 de dolari au fost viraţi companiei de avocaţi Sinclaire Roche& Temperley
500.000 de dolari au fost vraţi la City Bank of London în contul companiei PETROKLAV Inc. Bahamas, al cărei  preşedinte – director general era ministrul Traian Băsescu.
Cercetările au indicat faptul că în momentul virării banilor, firma PETROKLAV Inc. Bahamas nu mai derula nici o activitate. În plus, la scurt timp după intrarea celor 500.000 de dolari în contul firmei, în octombrie 1992, Traian Băsescu a demisionat din funcţiile deţinute în societate.
Noul director al societății a declarat procurorilor că suma respectivă nu a fost regăsită în conturile

PRESEDINTELE ANRP,GEORGE BAESU: KLAUS WENER IOHANNIS,FILIERA RETROCEDARILOR,PROFITORI GRUPUL NAZIST ETNIC GERMAN SI FDGR!

6 nov.

Klaus-Johannis-nazistul bun
Prin tertipuri juridice, Klaus Iohannis a reusit sa devina succesorul celei mai mari organizatii naziste din Romania, Deutsche Volksgruppe, cu o avere imobiliara considerabila, plasata acum sub aripa Germaniei “democrate”. Faptul este incalificabil, tinand cont ca Miscarea Legionara, spre exemplu, sau succesorii de drept ai liderului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, nu au reusit sa recupereze nici macar un ac din averea legionarilor, desi aceasta organizatie nu a fost condamnata la Nuremberg. Mai mult, organizaţia nazista a carei succesor a devenit Klaus Iohannis a fost desfiintata nu de comunisti ci chiar de Regele Mihai, prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944. Ori, cand devii succesorul de drept al unei organizatii de acest gen iti asumi inevitabil si politica extremista a ei, impreuna cu toate actele ei antinationale. Organizatia nazista Deutsche Volksgruppe numara 500.000 de membri si avea o politica anticrestina si antiromaneasca – sustinand separarea unor regiuni de Romania -, motiv pentru care s-a aflat permanent in atentia servicilor speciale romanesti si a Maresalului Ion Antonescu. Ziaristi Online publica Decretul Regelui Mihai si numeroase documente din Arhiva Nationala, culese de cercetatorul Victor Dogaru, si infatiseaza mai jos toate ilegalitatiile comise de catre Klaus Iohannis, dezvaluite de publicatia sibiana “Justitiarul”, acte pe care liderii PNL si PSD ca si presedintele Traian Basescu sau organizatiile evreiesti le trec cu vederea desi nicaieri in Europa un partid sau o organizatie nu a putut recupera bunurile Partidului Nazist. De ce este tolerat “nazistul bun” Klaus Iohannis? Aceasta este intrebarea… la care vom raspunde in articolele noastre urmatoare. Iata documentele:

Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German (I)

La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul...

La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German de către primarul Klaus Iohannis. Acesta se  afla în conflict de interese, fiind primar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) la vremea respectivă. Aceste abuzuri în serviciu şi evidentul conflict de interese au fost şi sunt trecute, în continuare, cu vederea de autorităţile române.

Scurt istoric: Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a devenit oficial succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German printr-o sentinţă a Judecătoriei Sibiu

    În data de 26 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local FDGR), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.

Hans Klein 1jpgHans Klein2Hans Klein 3pg

           Maria Morar, judecătoarea iresponsabilă care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă, corupţie, carierism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar.

hotarare-FDGR-1jpghot. fdgr 2_n

Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.

Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă… Declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007 pare o schiţă umoristică de-a lui Caragiale.

Declaratie de avere MM_Page_1Declaratie de avere MM_Page_3

Sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar are puterea de a decide soarta altora!

Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului 2010 a întâmpinat-o pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

Klaus Iohannis şi Hans Klein, doi saşi care şi-au dorit să devină urmaşi ai hitleriştilor!

Ulterior, cei care au formulat Cererea de chemare în judecată au încercat să salveze aparenţele invocând că au fost interesaţi doar de bunurile patrimoniale ale respectivei organizaţii naziste, imobile care au fost confiscate prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, emis de regele Mihai, prin care fusese desfiinţată şi organizaţia nazistă respectivă. Dar, prin sintagma „succesor în drepturi” nu poţi să soliciţi calitatea de „moştenitor” al cuiva, indiferent că eşti persoană fizică sau juridică şi să încerci să succezi doar lucrurile bune, iar de cele negative să faci abstracţie! Din moment ce F.D.G.R. s-a declarat „succesor în drepturi”, atunci automat a preluat şi doctrina „decedatului” Grup Etnic German la ale cărui bunuri râvneşte!

Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis! Cităm din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.” Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, cităm în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”

Alte clădiri, de la Sibiu, retrocedate sau în curs de retrocedare către FDGR în calitate succesor al organizaţiei naziste grupul Etnic German din România: clădirea Filarmonicii, Decanatul Facultăţii de Medicina, Liceul Agricol, Şcoala nr. 12 şi multe altele în municipiul şi în judeţul Sibiu.

Lista imobilelor aflate în curs de retrocedare
Solicitanţi: Biserica Evanghelică C.A. din România
FDGR Sibiu

Sibiu

  • str. Avram Iancu, nr. 10
  • str. Avram Iancu, nr. 14
  • str. Ocnei, nr. 3
  • Aleea Filosofilor nr. 16*
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 30
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 45
  • Piața Mare, nr. 8
  • Piața Mare, nr. 9
  • str. General Magheru, nr. 16*
  • str. General Magheru, nr. 18
  • str. General Magheru, nr. 19*
  • str. Arhivelor, nr. 1
  • str. 9 Mai, nr. 47
  • str. Tipografilor nr. 18
  • str. Tipografilor, nr. 1 – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Constituției, nr. 22* (solicitată de FDGR Sibiu)
  • str. Cetății, nr. 1 (clădirea Muzeului de Istorie Naturală) – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Pompeiu Onofrei, nr. 7 – solicitată de FDGR Sibiu

Cisnădie

  • str. Cetății, nr. 17*
  • str. Măgurii, nr. 5*
  • str. Cetății, nr. 19*

Mediaş

  • str. Avram Iancu nr. 18* (clădirea Liceului ”Axente Sever” Mediaș)

Sursa: Interpelare semnată de deputatul Ovidiu Ganţ
Adresele marcate cu * reprezintă clădiri care nu sunt incluse în patrimoniul naţional

O altă serie de imobile au fost deja retrocedate Bisericii Evanghelice, inclusiv muzeul Brukenthal şi liceul Brukenthal, deşi biserica evanghelică îşi donase şi ea întreaga avere grupului Etnic German în data de 11 august 1942! Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un „stat în stat”) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Documentul prin care Biserica Evanghelcică C.A. şi-a pus la dispoziţia Grupului Etnic German întreaga avere poate să fie citit aici:

retocedari001retocedari002

Culmea este că în procesele avute cu Biserica Evanghelică din Sibiu, locatarii unor imobile revendicate de către reprezentanţii bisericii respective au câştigat în instanţă, în timp ce alţii au pierdut, deşi – culmea! – era vorba despre acelaşi imobil revendicat. Cei care au câştigat au prezentat instanţelor de judecată un precedent din justiţie, document pe care-l reproducem şi noi:

retocedari004retocedari005

După cum se observă, instanţa a invocat chiar Convenţia din 1942 prin care biserica saşilor transivăneni şi-a transferat întreaga avere Grupului Etnic German pe baza considerentelor ideologice naziste.

Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus  ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu doar primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.

Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu numai primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.

Klein Hans s-a făcut vinovat, la momentul înaintării Cererii de chemare în judecată, de comiterea infracţiunii de conflict de interese, deoarece acesta era şi membru în Consiliul Local pe care l-a chemat în judecată! Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR. Practic, FDGR s-a dat singur în judecată! „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă.

Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă. Ca urmare am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010:

„Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta  plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii:

În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.

Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.

În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein.

hotarare FDGR 1jpgfdgr 111_n

– Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944

Conventia de armistitiuConventia de armistitiu 2Conventia de armistitiu 3

Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944

Decret regele Mihai

numărul 6 al revistei „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, unde, în articolul scris de subsemnatul şi intitulat „Forumul democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (de la pagina 3 până la pagina 5) este explicată detaliat şi documentat toată istoria Grupului Etnic German din România.  http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/

Prin prezenta solicit scoaterea în afara legii şi dizolvarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002 şi cercetarea penală a numiţilor Klein Hans şi Iohannis Klaus Werner în baza aceleiaşi ordonanţe de urgenţă a Guvernului României.” http://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

Plângerea penală din data de 24 iunie 2010 a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost însă pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Rezoluţia, semnată de domnul procuror Blînda Tudor, care dispune NUP, a fost  enunţată la Dosar 3345/P/2010 în data de 5 mai 2011!!! Subliniem, cu indignare, faptul că cercetarea a durat unsprezece luni şi o zi!  Deci, 11 luni de „muncă” se regăsesc pe o pagină format A4 în Rezoluţia redactată şi semnată de domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Parchet

Împotriva acelei rezoluţii telegrafice,  o jignire adusă meseriei de procuror!, am depus următoarea plângere, în data de 28 iunie 2011, din care spicuiesc esenţialul:

Consider că Rezoluţia în cauză este neconformă cu realitate şi de aceea vă solicit reînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este greşită şi nelegală din următoarele motive:

1. Nu poate să fie solicitată recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii, solicitantul dezicându-se de doctrina acesteia, deoarece automat nu mai are cum să fi succesor (moştenitor), fiindcă nu mai  ar avea  în comun exact identitatea organizaţiei al cărei moştenitor se revendică. Crezul unei organizaţii, care se regăseşte în statutul acesteia,  indiferent că asocierea este politică sau de altă natură, îi conferă identitate proprie acesteia şi o diferenţiază de alte organizaţii.

2. În ceea ce priveşte aspectul patrimonial, invocat de subinspectorul de poliţie Dumitrescu Ciprian în Referatul din 04.01.2011, se observă clar o contradicţie între statutul F.D.G.R. , recunoscut şi prin declaraţia numitului Hans Klein,  cum că organizaţia este „constituită fără scop patrimonial” şi declaraţia aceluiaşi Hans Klein că  „F.D.G.R. este succesoarea în drepturi patrimoniale a Grupului Etnic German”.

Referat politiejpgReferat politie 2jpg

Declaratie Hans KleinDeclaratie Hans Klein2

Acest aspect contradictoriu evident a fost trecut cu vederea de către domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Statutul F.D.G.R., la capitolul introductiv, „Dispoziţii generale”,  la Art. 1, susţine următoarele: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.” Prin revendicarea drepturilor patrimoniale ale organizației hitleriste Grupul Etnic German, FDGR – Sibiu încalcă chiar propriul statut, art. 1! ( http://www.fdgr.ro/ro/statutul_organizatiei/ )

3. Mai mult, subsemnatul susţin şi argumentez că această organizaţie aşa-zis  „democratică” a fost creată premeditat  în scop revizionist. Astfel, la articolul 6, al aceluiaşi Statut F.D.G.R. sunt scrise următoarele: „F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrângere.” Adică, fondatorii din anul 1990 al acestei asociaţii etnice (ce fel de democraţie poate să fie într-o organizaţie constituită pe criterii etnice, exclusiviste şi care participă la alegeri ca un partid politic?!) pregăteau terenul pentru revendicările lor ulterioare de succesiune după Grupul Etnic German!!! Singura problemă care a stat şi stă, în continuare, în calea planurilor acestor neonazişti este aceea că Grupul Etnic German nu a fost desfiinţat prin constrângere de către comunişti, aşa cum avocaţii FDGR sau ai Consistoriului Bisericii Evangelice C.A. au susţinut permanent, în fals, în faţa instanţelor de judecată, atunci când s-au revendicat imobile în numele celor două instituţii ale minorităţii germane. Aşa cum am arătat şi în plângerea penală iniţială: Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere la momentul istoric respectiv.

În concluzie, solicit reînceperea urmăririi penale împotriva Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) şi a persoanelor  care-l reprezintă şi susţin,  în continuare, că cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

De asemenea, făptuitorii au încălcat şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”  Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.”

Am depus plângerea aceasta pe data de 28.06.2011, iar de data aceasta a fost foarte promptă Turcu Paraschiva, prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui.

Interesant este că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010), în data 12.07.2010 în urma plângerii depuse de mine în data de 24 iunie 2010 – plângere plasată “strategic” la parchetul inferior! – revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală!

Cerere revizuire ParchetpgCerere revizuire parchet 2

O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă îmi dau dreptate, dar, pe altă parte, colegii lor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de mine şi totodată chiar de colegii lor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în cele două procese intentate de către acesta, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Despre „datul pe după cireş” al procurorului Turcu Paraschiva şi NUP-ul acesteia, în episodul următor!

(Va urma)

 Marius Albin MARINESCU / JUSTITIARUL

Primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis, este principalul motor al unei reţele care a retrocedat “in integrum”, scoţând din patrimoniul public, multe din clădirile de patrimoniu ale oraşului, cu excepţională valoare culturală şi istorică. În 3 noiembrie, Corpul de Control al Guvernului a început verificări la Sibiu, după ce Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor a constatat nereguli. În anul 2010, Klaus Iohannis a fost şi primar şi preşedinte al Comisiei de retrocedări a municipalităţii. Atunci au fost retrocedate numeroase clădiri şi terenuri, între care Palatul Brukenthal, Filarmonica, sediul Inspectoratului şcolar, şcoli, grădiniţie, toate în favoarea Forumului Democrat German, prin Consistoriul evanghelic. Iohannis, el însuşi un campion al achiziţiilor imobiliare litigioase, i-a făcut fericiţi nu doar pe cei din Biserica Evanghelică şi Forumul Democrat German. Un lider PDL-PNL, Ştefan Max Baune, furnizor al municipiului cu autobuze second-hand, a primit 16 case. Presa de investigaţii descrie o reţea coordonată din Germania care, prin intermediul Clubului Economic German, acţionează pentru accelerarea retrocedărilor în favoarea Consistoriului Evanghelic German. Sunt nominalizaţi Şteffan Mildner, Max Baune, Andreas Huber, Astrid Fodor ca formând reţeaua lui Klaus Iohannis.
Pentru apetitul în afacerile imobiliare dubioase, candidatul la preşedinţie este de altfel “alintat” cu numele de Haus Iohannis.


Forumul Democrat al Germanilor, profitor imobiliari
Retrocedarea unui ansamblu imobiliar din centrul Sibiului, aflat pe strada Magheru 1 – 3, către Forumul Democrat al Germanilor din România – FDGR este un caz revoltător, arată ancheteonline.ro Acest impozant imobil situat în centrul oraşului este un monument istoric renovat din bani publici şi a fost revendicat în instanţă în 1993, invocându-se că FDGR ar fi succesorul de drept al unei fundaţii de caritate care a funcţionat până la instaurarea regimului comunist. Nu există absolut niciun act la dosarul de retrocedare depus în instanţă care să probeze faptul că FDGR are dreptul juridic de a fi declarat oficial continuatorul acestei fundaţii. Primăria Sibiu şi Consiliul Local nu au întreprins niciun demers pentru a apăra domeniul public al sibienilor, susţinînd în instanţă că nu se opune acestei retrocedări. Acest imobil a fost rechiziţionat de Grupul Etnic German, organizaţie hitleristă care a funcţionat în România, între 1940 şi 1944. Conform unui Decret Regal din 8 octombrie 1944, consfinţit prin documente internaţionale după cel de-al doilea război mondial, statul român a devenit proprietarul clădirii, mai arată jurnaliştii de la ancheteonline.ro. Toate legile interne şi internaţionale din 1945 încoace statuează că imobilele care au aparţinut organizaţiilor fasciste, hitleriste sau colaboratoare ale regimului nazist sunt confiscate şi trec în proprietatea statului. Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul din str. Magheru 1-3 care a fost naţionalizat de drept şi nu abuziv înainte de 6 martie 1945. Cu toate acestea, monumentul istoric a ajuns în proprietatea FDGR, statul fiind păbubit cu peste 1,5 milioane de euro.

FDGR, urmaş al baronului?
Baronul sas Von Reissenfels a înfiinţat o fundaţie care să-i adminsitreze averea imobiliară după moartea sa. Această fundaţie a funcţionat până în 1940 când, după înfiinţarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizaţii hitleriste. Ancheteonline.ro mai arată că toate bunurile care a aparţinut comunităţii săseşti, inclusiv imobilele din centrul Sibiului, au ajuns în posesia Grupului Etnic German în urma unui decret semnat în 1940, dar şi a unui acord încheiat de Grupul Etnic German cu Biserica Evanghelică în 1942. În 1944 s-a decis confiscarea tuturor bunurilor care au aparţinut organizaţiilor ce au colaborat cu Germania nazistă, iar imobilele din strada Magheru 1-3 au intrat în proprietatea statului. FDGR s-a înfiinţat imediat după Revoluţie ca reprezentantă a saşilor şi şvabilor România şi s-a autodeclarat continuatorul fundaţiei care administrează Fondul baronului von Reissenfels.

Tribunalul Sibiu îi recunoaşte acest drept în 1993 printr-o sentinţă absurdă, pentru că FDGR nu are nimic în comun cu această fundaţie şi nici cu administrarea averii lăsate moştenire de baronul sas. Tot în 1993, FDGR a devenit proprietarul imobilului din Magheru 1 – 3. Trebuie precizat că Fundaţia Reissenfels a funcţionat ca o asociaţie familială de caritate, în timp ce FDGR este o organizaţie politică, având acelaşi statut ca şi UDMR. Cele două organisme au funcţionat în perioade diferite, având scopuri şi obiective diferite. Fundaţia Reissenfels s-a ocupat de ajutorarea nevoiaşilor din Sibiu, indiferent de etnie sau religie. În schimb, FDGR Această reprezintă numai interesele comunităţii germane, nu numai din Sibiu ci din toată ţara.

Abuzurile lui Iohannis

FDGR şi reprezentanţii săi, cum ar fi primarul Klaus Iohannis, au luat decizii discreţionare, alungând oameni sărmani din casele lor, mai arată ancheteonline.ro. În testament, baronul Reissenfels cerea ajutorul Primăriei Sibiu pentru a pune în aplicare măsurile sociale de ajutorare a celor nevoiaşi. Ce a făcut însă primăria Sibiu, reprezentată de Iohannis, şeful FDGR, succesorul Fundaţiei Reissenfels? După ce locatarii de la adresa Magheru nr.5 (imobil legat de sediul Forumului German) şi-au cumpărat apartamentele în baza legii 112/1995, FDGR în complicitate cu Primăria, prin abuz, i-au alungat pe oameni în stradă. Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al FDGR şi de primar al Sibiului, nu a ţinut cont de o eroare din Cartea Funciară, eroare recunoscută chiar de Forum în 1993, ci a profitat de situaţie pentru a-i alunga pe oameni din casele lor. Oamenii s-au dus în audienţă la primarul Iohannis care le-a arătat pumnul şi i-a ameninţat cu un proces nemţesc. Cel care a condus FDGR în perioada în care statul român pierdea prin înşelătorie imobilul din Magheru nr.1 – 3 este Paul Philippe, un apropiat al lui Klaus Iohannis. Philippi s-a înrolat voluntar în 1942 în structurile Wehrmacht şi a luptat pe frontul de răsărit. După 1944 s-a refugiat în Germania, dar a fost arestat de americani, care l-au internat 30 de luni într-un lagăr pentru “denazificare”. După 1989 a venit în ţară şi a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2000, primarul Klaus Iohannis i-a conferit lui Philippi ordinul “cetăţean de onoare al Municipiului Sibiu”.

Imobile retrocedate către Forumul Democrat al Germanilor din România: Inspectoratul şcolar Judeţean Sibiu (str.Berăriei, nr 2), fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu(transformat în restaurantul Hermania), ( str. Filarmonii nr.2), Serviciul Judeţean Ambulanţa Sibiu ( str. Funarilor nr.1), sediul FDGR din Piaţa Mare, dar şi multe alte clădiri din centrul istoric.

PREMIERUL VICTOR PONTA IL ACUZA PE DEMENTUL TRAIAN BASESCU CA A CERUT AJUTORUL SRI,SA-L AJUTE IN CAMPANIE!

6 nov.

basescu-sri
Candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, Victor Ponta a declarat, miercuri, că supărarea preşedintelui Traian Băsescu pe SIE şi SRI ţine de faptul că acestea au refuzat să-l ajute împotriva adversarilor politici în această campanie pentru prezidenţiale.

„Vă spun foarte direct şi foarte politic cum văd lucrurile. SRI şi SIE sunt două instituţii fundamentale ale statului care s-au reformat mai mult din afară, decât din interior, dar domnul Băsescu are meritul că i-a lăsat să se reformeze. A numit directori foarte buni. Eu cred că şi domnul Ungureanu a fost un bun director…domnul Maior, domnul Meleşcanu şi i-a lăsat în pace. Când s-a ajuns la începutul campaniei electorale domnul Băsescu a considerat că aceste Servicii trebuie să-i facă servicii, să-l ajute în campania electorală împotriva adversarilor politici. A primit de la ambele Servicii, eu am voie să spun acest lucru, un refuz. Şi atitudinea, supărarea şi frustrarea domnului Băsescu faţă de SIE şi din câte ştiu şi faţă de SRI este la stilul: de ce nu m-aţi ajutat în campania electorală ? Ori eu cred că au făcut foarte bine că nu l-au ajutat şi că nu trebuie să mă ajute nici pe mine, nici pe altcineva’, a declarat premierul, la Digi24, întrebat cum caracterizează relaţia pe care o are preşedintele în funcţie cu Serviciul de Informaţii Externe, după declaraţiile şefului statului care a descris o ‘relaţie scurtcircuitată’ cu SIE.

Întrebat ce a cerut de la SRI actualul preşedinte, Ponta a spus: ‘A cerut să fie sprijinit’.

Despre ce fel de informaţii ar fi solicitat şeful statului de la SRI, premierul a spus că nu doreşte să spună mai mult decât a spus.

PRIMARUL PSD AL MUNICIPIULUI PITESTI ,TUDOR PENDIUC SUSPECTAT DE DNA DE SAVARSIREA UNOR FAPTE DE CORUPTIE!

6 nov.

Primarul municipiului Pitești, Tudor Pendiuc, este suspectat de DNA de săvârșirea unor fapte de corupție, respectiv abuz în serviciu și luare de mită, în legătură cu inițierea unui proiect de modernizare a serviciului public de transport local de călători în municipiul Pitești, au declarat pentru AGERPRES surse judiciare.

Procurorii DNA efectuează, joi, 18 percheziții în București și Argeș, cercetările vizând Primăria și pe edilul din Pitești, Tudor Pendiuc, și mai mulți oameni de afaceri.

Potrivit datelor de la dosar, mita în acest caz se ridică la 1 milion de euro.

Din documentele procurorilor reiese că, la data de 22 februarie 2007, Tudor Pendiuc, în calitate de primar al municipiului Pitești, a întocmit „Expunerea de motive” pentru inițierea unui proiect de hotărâre privind avizarea asocierii în participațiune a SC Publitrans 2000 SA cu o altă firmă, în vederea modernizării serviciului public de transport local de călători în municipiul Pitești.

Publitrans 2000 SA este o companie publică care asigură transportul de călători în Pitești.

Concret, în această asociere, Publitrans 2000 SA venea cu mijloace fixe, iar o altă firmă trebuia să aducă, ca aport, mai multe autobuze.

O comisie de evaluare a constatat că oferta asocierii dintre SC CNCD SA și SC Girexim Universal SA a fost singura care îndeplinea condițiile de calificare și criteriile de desemnare în vederea încheierii contractului, deși nu era proprietara autobuzelor.

În scopul participării la procedura de atribuire a contractului cu SC Publitrans 2000 SA, între SC Girexim Universal SA, societate administrată de Gheorghe Văsîi, și SC CNCD SA, unde Valentin Vișoiu a avut calitatea de asociat, în data de 28 august 2007, a fost încheiat un acord de asociere în scopul participării la procedura de atribuire a contractului de asociere în participațiune cu SC Publitrans 2000 SA.

Obiectul acordului de asociere a fost modernizarea transportului public local de călători în municipiul Pitești, prin realizarea în comun a următoarelor activități: achiziția de autobuze și efectuarea transportului public local de călători.

Conform acestui acord, contribuția financiară a fiecărei părți la realizarea contractului de asociere în participațiune cu SC Publitrans 2000 SA este de 50%, iar liderul asocierii este SC CNCD SA.

Dar pentru că SC CNCD SA nu avea autobuze, această societate a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC BMC Truck&Bus SA.

Potrivit obiectului contractului, SC BMC Truck&Bus SA se obliga să vândă către SC CNCD SA un număr de 80 autobuze urbane marca BMC tip 250 SLF.

Prin urmare, CNCD SA nu era proprietara autobuzelor, așa cum era cerința prevăzută la pct.1 din caietul de sarcini.

Potrivit procurorilor, a fost înregistrat contractul de asociere în participațiune încheiat între SC Publitrans 2000 SA și asocierea CNCD SA — Girexim Universal SA, unde Gheorghe Văsîi deține calitatea de administrator și asociat.

Conform contractului, Publitrans 2000 SA a pus la dispoziția asocierii mijloace fixe, terenuri, personal calificat, iar asociatul a contribuit cu un aport social constând în 80 de autobuze transport persoane.

Anchetatorii susțin că Gheorghe Văsîi, în calitatea sa de administrator, a pus la dispoziția comisiei de evaluare a ofertelor date nereale cu privire la proprietatea celor 80 de autobuze.

Cu toate acestea, din fondul Consiliului local a fost alocată suma cu titlu de subvenție, virându-se până la data 31 decembrie 2012 suma de 56.930.743 lei.

Procurorii au mai constatat faptul că procentul privind repartizarea beneficiilor și a pierderilor sunt calculate eronat.

Astfel, comisia de negociere a condițiilor de asociere înscrise în contractul cadru a hotărât repartizarea beneficiilor sau a pierderilor realizate din activitatea comună realizată de co-asociați în funcție de aportul fiecăruia în asociațiune, respectiv 24,92% pentru Publitrans 2000 SA și 75,8% pentru asociația CNCD SA — Girexim Universal SA.

Din actele aflate la dosarul instrumentat de DNA rezultă că reprezentanții Girexim Universal SA și CNCD SA au oferit, cu titlu de mită, suma de 1.000.000 de euro, din care jumătate sub forma unor imobile situate în municipiul București, respectiv complexul rezidențial „Quadra Place”, situat pe str. Fabricii nr.47.

În incinta acestui complex rezidențial, deține un apartament fiica primarului Pendiuc, respectiv Emanuela Elena Pendiuc.

AGERPRES.

FOSTUL DEPUTAT PSD ,VIOREL HREBENCIUC VA AFLA JOI DACA VA FI ELIBERAT DE COMPLETUL DE 5 JUDECATORI DE LA ICCJ!

6 nov.

ÎCCJ se pronunță joi în cazul contestației lui Viorel Hrebenciuc la decizia prin care a fost arestat preventiv pentru 30 de zile în dosarul retrocedărilor.

Completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a luat în discuție, miercuri, contestația lui Hrebenciuc, arestat pe 29 octombrie, sub acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic și cumpărare de influență, spălare a banilor, folosire a influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite și instigare la folosirea influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

Potrivit DNA, începând cu aprilie 2013, Viorel Hrebenciuc, împreună cu deputatul Ioan Adam, Paltin Sturdza și Dan Bengescu, a constituit și coordonat un grup ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier în suprafață de 43.227 ha dobândit prin hotărâre judecătorească a Tribunalului Covasna.

DNA mai arată că în 17 octombrie 2014 Viorel Hrebenciuc și-a folosit influența față de Dan Șova, în scopul de a-l determina să inițieze o propunere legislativă privind amnistia și grațierea unor pedepse.

Scopul demersului era acela de a evita executarea unei eventuale pedepse aplicate lui Miron Mitrea, care fusese condamnat în primă instanță pentru luare de mită.

„Demersul a fost acceptat de către Dan Șova, care a afirmat că este obligatorie adoptarea acestei propuneri legislative. Totodată, suspectul a acceptat promisiunea lui Viorel Hrebenciuc că îl va sprijini să obțină funcția de președinte al unui partid politic, în dauna celorlalți contracandidați, pentru a-l determina pe ministrul Justiției să inițieze un proiect de lege având ca obiect abrogarea art. 13 din Legea nr. 78/2000. Având în vedere că Viorel Hrebenciuc este acuzat în două dosare penale sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, proiectul l-ar fi vizat în mod nemijlocit, împiedicând tragerea sa la răspundere penală”, precizează DNA.

AGERPRES.

KELEMEN HUNOR SI UDMR VA DECIDE ASTAZI 6 NOIEMBRIE PE CINE VA SUSTINE LA PRESEDINTIE IN CEL DE AL DOILEA SCRUTIN!

6 nov.

udmr
UDMR va decide astăzi pe cine va susţine în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Conducerea Uniunii analizează la Cluj-Napoca ofertele electorale ale celor doi candidaţi rămaşi în cursă, dar cel mai probabil susţinerea UDMR va fi direcţionată către candidatul PSD, Victor Ponta.

De altfel, Hunor i-a transmis lui Iohannis ca a inţeles mesajul său cu privire la faptul că nu doreşte să negocieze cu nimeni pentru o susţinere înainte de turul doi.

„Domnul Iohannis a zis că nu discută cu nimeni, degeaba vreau eu dacă el nu vrea. Eu nu am cum să nu respect aceasta declaraţie. Am inţeles mesajul”, a mai spus Kelemen.

Şi Dan Diaconescu a promis că va anunţa astăzi ce recomandare le va face celor care l-au susţinut în primul tur de scrutin, iar europarlamentarul Monica Macovei susţine că va vota cu reprezentantul Alianţei Creştin Liberale, dacă acesta se va angaja în scris să respecte principiile statului de drept.

MICHAEL GRAY – BORDERLINE!

6 nov.

ARMAND VAN HELDEN – MY,MY,MY!

6 nov.

%d blogeri au apreciat: