Arhiva | 6:46 pm

CARACATITA MAFIOTA IOHANNIS.RETEAUA PUSCARIABILILOR!

7 nov.

Klaus Iohannis nu a lucrat de unul singur. El si-a creat o adevarata retea bine organizata  de devalizare a patrimoniului si a banului public. Afacerile clanului Iohannis s-au constituit pe mai multe paliere: retrocedari, imobiliare, trafic de copii. Primii bani adevarati i-a facut din intermedierea de adoptii internationale, pe care apoi i-a investit in achizitionarea de case.In declaratia sa de avere apare ca in 1990 avea depozite in banca de 9000 de dolari, iar in 1992, cumpara prima casa cu 75 000 de marci. Pe atunci era doar un simplu profesor de fizica, sotia era profesoara de engleza, parintii sai niste sarantoci, iar soacra- femeie de serviciu.

Dupa ce  a devenit primar, Iohannis  s-a implicat direct in procesul de restituire de imobile, construind in jurul sau o structura de tip mafiot pentru retrocedari , facand uz de fals, prin fabricare de documente si  crearea de mostenitori fantoma. De asemenea, Iohannis a pus bazele unei retele inchegate in primarie, formata din  oameni dedicati satisfacerii intereselor sale personale, care au lucrat direct pentru el, binenteles, in baza unor numeroase beneficii. Cel mai pretios personaj din primarie este seful cantinei saracilor, Viorel Gligore,  fost gestionar al fermei de porci din perioada comunista( care alimenta clientela PCR) si care aprovizioneaza acum  familia Iohannis, in fiecare zi,  cu mancare. Drept recompensa, fiica acestuia,  Mirela Gligore a primit functia de purtator de cuvant al primariei.

Mai mult, primarul s-a inconjurat  de oameni de afaceri, numai  unul si unul, care pe rand au intrat la puscarie. Acestia au capusat, ani de zile, bugetul local, pana cand procurorii DNA le-au pus catusele. Din aceasta caracatita nu lipsesc  personajele de aceeasi etnie germana cu Iohannis, care s-au adaptat excelent,  mediului dambovitean.

Prieten cu notarul

O relatie trainica de peste 25 de ani a construit Klaus Iohannis si familia sa cu notarul Gabriel Busca. Acesta apare in mai toate afacerile puse la cale de Iohannis, de pe vremea cand era simplu profesor, pana in zilele noastre, cand indeplineste  functia de notar de serviciu al primariei Sibiu. Prima sa semnatura  o gasim in   documentatia necesara pentru adoptiile de copii din anii ’90. Urmarind evolutia ulterioara a cuplului bine sudat Iohannis-Bucsa, putem intelege implicarea directa a primarului in traficul de copii,  imediat dupa Revolutie. Cu alte cuvinte, putem spune  ca notarul Bucsa s-a implicat in elaborarea actelor de adoptii internationale,  cunoscandu-se  foarte bine cu familia Iohannis.

Apoi, notarul Bucsa s-a dovenit a fi un pion important in combinatiile infractionale  puse la cale de Klaus Iohannis si sotia sa pentru a pune mana pe mai multe  imobile din Sibiu. (Citeste si: http://ancheteonline.ro/2014/09/cum-s-a-imbogatit-familia-primarul-sibiului-klaus-iohannis-manual-de-fraudare-a-legii-fals-uz-de-fals-fals-intelectual-marturii-mincinoase/)

Complice la falsuri

Astfel, acesta s-a dovedit a fi complice la fals, uz de fals, la elaborarea de documente fictive si acte de mostenire ilegale, fapt demonstrat in instanta.

Notarul Busca si-a pus semnatura pe intreaga documentatie privind fabricarea de acte false prin care familia Iohannis, impreuna cu Bastea Ioan au devenit proprietari pe doua imobile din centrul Sibiului, la adresele Magheru 35 si Balcescu 29, printr-o asa zisa retrocedare . Instantele au demonstrat, din 2005 incoace,  ca cele doua case au fost restituite pe baza unor certificate de mostenitor false. Din pacate, desi judecatorii au atras atentia asupra fenomenului infractional, care a dus la anularea acestor certificate de mostenitor, pana acum nu a fost condamnat decat un simplu functionar dintr-o comuna din Brasov ( vezi in articolul la care am facut referire mai sus).

Legalizarea infractiunilor

De asemenea, Gabriel Busca a devenit omul de casa al primarului Klaus Iohannis, dupa 2001. Stampila acestuia apare in mai toate procesele de retrocedare dubioase, de care au profitat personal Ioahnnis, oamenii din clica sa, dar si FDGR si Biserica Evanghelica controlate de edilul Sibiului ( presedinte al Forumului intre 2000-2012). De exemplu, Bucsa a semnat documentele pentru retrocedarea cladirilor din centrul orasului, a scolilor gradinitelor sau muzeelor, in special catre FDGR si Biserica Evenghelica. Totodata, toate actele de restituire de proprietati (  precum Curtea de Fier, gradinita 44), care au ajuns in portofoliul unor personaje duboase precum Stephan Braune, ( un apropiat al lui Iohannis) , au trecut prin biroul lui Bucsa. ( citeste si: http://ancheteonline.ro/2014/10/reteaua-samsarilor-imobiliari-din-sibiu-controlata-de-iohannis-cum-deveni-proprietar-de-imobil-retrocedat-un-neamt-parasutat-in-romania-dupa-revolutie/)

De partea cealalta a legii

Un alt personaj foarte important din gasca lui Iohannis este avocatul Dorin Suciu, fost presedinte al Baroului Sibiu. Acesta este cel care a intermediat sau a cumparat drepturile litigioase in cele mai multe dintre cazurile de retrocedare a imobilelor din centrul Sibiului ( si nu numai), constituind o veriga esentiala in reteaua de samsari imobiliari controlata de Iohannis. Avocatul Suciu a aparat familia Iohannis in procesele privind retrocedarea ilegala a  caselor din Magheru 35 si Balcescu 29 si il gasim si  ca intermediar si comparator de drepturi litigioase in restituirile de imobile care au ajuns in proprietatea lui Stepahn Braune( prietenul lui Iohannis), vicepresedinte PDL Sibiu.  In tandem cu primarul Sibiului , avocatul Suciu a fost tartorul unui retrocedari pe baza de acte false, cum ar fi imobilele din str. Munteniei 42 si Cetatii 26, care au aparatinut unor sasi ce au parasit Romania. ( citeste si http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1724484-avocatul-suciu-veriga-retrocedarilor-scandaloase-din-sibiu.htm).

Un judecator, in tabara adversa

In zona justitiei, Klaus Iohannis a obtinut imunitate din partea unor judecatori, care l-au ajutat sa obtina sentinte favorabile  care au fopst apoi infirmate de alte instante ( vezi cazul caselor din Magheru 35 si Balcescu 29, pe care le-a pierdut). Un prieten foarte apropiat al primarului este judecatorul Marcel Rusu, fost presedinte al Tribunalului Sibiu. Acesta a dat sentinta civila nr.6011 din 20 iulie 1998, prin care familia Iohannis a obtinut anularea titlurilor de proprietate a mai multor familii care locuiau si aveau acte in regula in Magheru 35 si Balcescu 29, pe baza unui certificate de mostenire  false, fapt constatat de alte complete de judecata.

Tot din sfera juridica, o alta veriga importanta in lantul samsarilor imobiliari este si juristul primariei, Dorin Nistor, cel care a parafat toate  actele emise de autoritatea locala privind retrocedarile de imobile din Sibiu. De exemplu, acesta si-a pus semnatura, alaturi de cea a primarului, pe  unele restituiri a caror beneficiar a fost Stephan Braune, sponsor important al lui Iohannis.

Reteaua din primarie

O gasca de profitori s-a construit in timp si in primaria Sibiu, in jurul intereselor lui Klaus Iohannis. Acestia controleaza tot ce misca in urbe, nimic nu se construieste, nu se da un aviz,  fara cunostinta lor. Si mai ales, la ordinul edilului.

Arhitectul sef al primariei este Ioana Urdea, prietena de familia cu primarul Iohannis. Ea lucreaza direct cu unul dintre cei mai mari profitori ai regimului Iohannis, Werner  Keul, care dirijeaza acordarea de autorizatii de constructii in Sibiu.

Directoarea Simona Pop de la Departamentul Administrare  Unitati Scolare Preuniversitare  este prietena cu Klaus Iohannis, cei doi activand inainte la Liceul Gheorghe Lazar. Ea si-a pus avizul pe retrocedarea a jumtate din scolile sibiene catre Biserica Evenghelica si FDGR, ajungandu-se in situatia ca unitatile scolare sa fie tolerate in spatiile proprietate a bisericii augustane.

Un alt personaj important din sfera de influenta a lui Iohannis este si viceprimarul  Fodor Astrid Cora, care si-a cazat fiica, cu chirie, intr-un imobil retrocedat in mod ilegal catre FDGR, in strada Magheru nr.3.

De la bucatarie de partid, la aprovizionarea lui Iohannis

Insa, de departe, cea mai importanta piesa din anturajul primarului, care functioneaza in cadrul institutiei este Viorel  Gligore, sef al cantinei sociale. Acesta aprovizioneaza in fiecare zi familia Iohannis cu mancare gatita ( din banii destinati saracilor din Sibiu),  pentru ca doamna Carmen nu face pe bucatareasa. Sursele noastre sustin ca sotia primarului nu are decat indeletniciri legate de modul in care arata: coafura, manechiura, sauna, sala de sport. Acest Gligore este nimeni altul decat fostul sef al gospodaririi de partid din vremea lui Ceausescu, cel care conducea ferma de porci a PCR din str. Podului,  pana in 1989.  Drept recompensa pentru deranjul sau, Iohannis i-a angajat fiica, Mirela Gligore,  in functia de purtator de cuvant al primariei.

Filiera  germana

Din cercul de prieteni de familie ai lui Iohannis fac parte conationali de-ai sai germani sau austrieci, care controleaza afacerile derulate in Sibiu prin intermediul primariei. De exemplu, Werner Keul, care controleaza mafia autorizatiilor de constructii din aceasta urbe. Surse politice ne-au declarat ca orice om de afaceri care vrea sa investeasca in Sibiu,  ar fi obligat sa treaca prin sita  firmei sale de consultanta pentru a obtine autorizatiile necesare  inceperii derularii unui proiect.

Spre exemplu, presa locala scria in 2006 ca, “investitorii interesati de relatii de afaceri cu Primaria Sibiu primeau de la functionarii locali, la cerere, numarul de telefon al lui Werner Keul, desi acesta nu ar avea nimic de-a face cu administratia locala”  (citeste: http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1722192-keul-dublat-banii-lui-johannis.htm).

De asemenea, acesta a mai fost implicat intr-un scandal public in 2005, fiind acuzat ca s-a folosit de domeniul public pentru a-si construi o intrare intr-un supermarket care ii apartinea, ceea a dus la mutarea intrarii in orasul Sibiu cu 50 m!!! ( citeste: http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1735486-baronul-keul-face-blat-afacerile-sibiului.htm)

Werner Keul a fost, o vreme, managerul FC Sibiu, precum si administratorul Clubului Economic German Transilvania.

Un alt prieten la catarama cu Iohannis este si finul sau  Andreas Huber, consul onorific al Austriei la Sibiu, reprezentantul Opel pe zona Ardealului, detinand firma “Autohaus Huber”. In virtutea relatiei de cumetrie, Huber a beneficiat mereu de contracte preferentiale cu primaria. De exemplu, potrivit presei locale, in 2009, Primaria Sibiu a incheiat un contract cu SC Aubermann SRL pentru servicii de curatenie in cele doua sedii ale sale. In aceasta firma , Andreas Huber este actioner cu 60%, iar fiul sau, Jurgen Huber, cu 40%. SC Aubermann a mai obtinut doua contracte cu AJOFM Medias si cu Centrul de Formare Profesionala a Adultilor din Sibiu.

O alta afacere dubioasa incheiata in 2006, gratie influentelor lui Iohannis pe zona Ardealului, a fost incheierea contractului, pe baza de negociere directa  intre firma Autohaus Huber si E.On.Gaz Romania. Potrivit contractului, societatea de distrubuire de energie achizitiona un lot de masini in valoare de 2 milioane de euro pe o perioada de 3 ani.

Un alt fin al lui Iohannis a fost propulsat in lumea buna a politicii romanesti.   Este vorba despre medicul Jurgen Porr, care fost pus in functia de presedinte al FDGR in locul lui Iohannis, dupa ce acesta s-a inscris in PNL.  Porr a primit votul unanim al membrilor FDGR, neavand in cursa niciun contracandidat. Asta se intampla in iunie 2013. Porr mai este consilier judetean FDGR si presedinte al consiliului  de administratie al Spitalului clinic  judetean Sibiu.

O alta relatie fructuoasa a lui Klaus Iohannis este cea cu Michael Schmidt, seful Automobile Bavaria, reprezentanta BMW in Romania. In 2007, Iohannis primea cadou un automobile BMW, ultimul tip, asta desi el mai avea in portofoliu un Audi A6, pentru care Primaria Sibiu platea 6000 de euro leasing, pe luna, din 2004. . Acum in campania electorala, Schmidt s-a arata din nou generos cu edilul Sibiului, oferindu-i spre inchiriere, un apartament de lux din zona Primaverii, cu doar 500 de euro pe luna.

Puscariabilii

Primarul Sibiului s-a inconjurat si de oameni de afaceri puternici si onerosi din zona. Unul cate unul a ajuns la puscarie. I-au finantat campaniile electorale in 2004 si 2008, dar acum, pentru prezidentiale,  nu au mai reusit pentru ca sunt dupa gratii sau in arest la domiciliu.

Un asemenea personaj este Ilie Carabulea, care a prosperat in perioada mandatelor de primar al lui Iohannis. Dupa principiul “o mana spala pe alta” Iohannis i-a oferit lui Carabulea numeroase oportunitati de afaceri, la limita sau in afara legii, in schimb, edilul a avut asigurata o  finantare permanenta pe linie politica. De altfel, imaginea lui Iohannis este bine spalata in paginile ziarului Tribuna, detinut de Ilie Carabulea.

Una dintre cele mai controversate afaceri in care au fost implicati cei doi prieteni,  este  construirea hotelului Ramada, detinut de omul de afaceri. Aici trebuia sa fie ridicat un sediu pentru Facultatea de Transporturi, potrivit intelegerii dintre Carabulea si Primarie. Hotelul a fost ridicat pe structura cladirii fostei Primarii, terenul fiind in proprietatea statului.  Ilie Carabulea a castigat, in mod dubios, contractul pentru amenajarea in acest spatiu o unei unitati de invatamant superior, proiect care trebuia derulat printr-o fundatie a omului de afaceri. Insa, fara sa tina cont de prevederile contractului, acesta a construit un hotel, chiar pe domeniul public al primariei. Totul, binenteles in intelegere cu Klaus Iohannis.

Cei doi prieteni sunt si vecini in centrul vechi al Sibiului. Chiar in curtea din str. Nicolae Balcescu 29, langa imobilul detinut in mod frudulos de Iohannis, si Carabulea detine un spatiu comercial. Omul de afaceri a pus mana printr-o retrocedare controversata pe fostul cinematograf  Pacea,( veci de 100 de ani) unde a amenajat un complex comercial.

Un alt apropiat al lui Iohannis, sponsor in campaniile sale electorale, este  Ioan Hambasan, care a fost saltat de procurorii DNA  pentru luare de mita, acum fiind arestat la domiciliu. Acesta a fost presedintele echipei de fotbal  CSU Vointa Sibiu. Hambasan a beneficiat de  numeroase fonduri din banii primariei pentru finantarea echipei de fotbal. Potrivit declaratiei acestuia, timp de 2 ani( 2012-2013) el a obtinut 260 000 de euro din bugetul local. De asemenea, in 2011, Hamasan a mai primit 500 000 de lei pentru investitii in baza sportiva de la CSU Vointa Sibiu. In urma unui control, Curtea de Conturi a stabilit ca primaria a acordat acesti bani din bugetul local in mod ilegal.

Un bun prieten al lui Iohannis a fost si Ilie Vonica, fostul patron de la compania farmaceutica Polisano, care s-a sinucis in urma scandalului legat de decontarea falsa a unor medicamente pentru bolnavi de cancer. Vonica s-a aruncat in gol de la balconul casei sale dupa  ce procurorii au inceput urmarirea penala in cazul sau si a sotiei acestuia. In  dosar mai sunt urmariti penal 13 medici si farmacisti pentru ca ar fi inctomit retete false. Daniela Vonica este momentan  in arest preventiv.

Sub regimul Iohannis, omul de afaceri Ilie Gradinar a fost, la un moment dat, cel mai bogat bugetar din Romania. Din pozitia de director in Primaria Sibiu si sef la Centrale Termice Sibiu, el a capusat prin intermediul a mai multor  firme,  compania de distributie a caldurii, aflate in subordinea consiliului local. Ela fost trezorierul organizatiei PSD Sibiu, apoi, dupa ce Iohannis a ajuns la PNL, Gradinar l-a insotit si acum este trezorierul filialei liberale. De asemenea, el a fost  acuzat in presa locala ca s-a imbogatit in urma falimentarii statiunii Ocna Sibiului ( citeste :  http://www.turnulsfatului.ro/26686/cum-a-scos-ilie-gradinar-bani-din-falimentul-statiunii-ocna-|-foto.html)

Patronul de la SC Constructii SA, Ioan Tuseneanu  este un alt apropiat al lui Iohannis. Acesta este abonat la mai toate contractele de asfaltare si intretinere a drumurilor din Sibiu . De asemenea, SC Constructii SA a castigat si lucruri de constructii a unor sedii de institutii locale, cum ar fi Directia de Finante Publice Locale.

Partenerul de tenis a lui Iohannis este Marius Vecerdea, proprietarul bazei sportive  Pamira. Vecerdea organizeaza in fiecare an un turneu international  de tenis din banii primariei.

Binenteles, toate aceste relatii apropiate dintre primarul Klaus Iohannis si acolitii sai sunt construite in jurul constructiei bugetare a orasului Sibiu. Nimic nu este pe gratis, iar cel care piede in final este contribuabilul roman.

CIRCULA PE NET. SCRISOAREA UNUI ARDELEAN,ANDREI FAGARAS,ADMINISTRATORUL PAGINII DE FACEBOOK „IUBIM ARDEALUL -MANDRU CA SUNT ARDELEAN”,CA NU-L VOTEAZA PE GAULEITERUL KLAUS IOHANNIS PENTRU CA S-A ASOCIAT CU EXTREMISTUL UNGUR , IREDENTISTUL LASZLO TOKES!

7 nov.

Andrei Făgăraş, administratorul paginii de Facebook „Iubim Ardealul – Mândru că sunt ardelean” i-a scris lui Klaus Iohannis o scrisoare deschisă în care îl condamnă pe acesta pentru asocierea lui Laszlo Tokes și îl acuză că nu poate solicita votul ardelenilor fiind susținut de extremiști maghiari. El se consideră păcălit de candidatul ACL pentru faptul că i-a dat acestuia votul său în primul tur al alegerilor prezidențiale.

Mai jos, textul integral al scrisorii:

„Un ardelean către Iohannis

No… Iohannis, cum să te votez mă eu pe tine când te văd de mână cu Tokes?

Eu am crescut și mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții, ca și tine, în Ardeal. M-am mândrit întotdeauna că sunt un ardelean, cum zice lumea, cinstit și așezat, care își iubește țara, regiunea familia și prietenii, indiferent de etnie. Cu toate că sunt mândru de apartenența mea locală, niciodată nu voi striga că moldovenii sunt leneși sau că oltenii sunt proști doar pentru că eu m-am născut aici, în Transilvania.

De la un „ardelean sadea” ca tine așteptam la mai mult. Îți spun sincer, dragă Iohannis, că opțiunea mea tindea spre tine pentru că ești de-al nostru, pentru că ai făcut din Sibiu un loc frumos și pentru că mulți din prietenii mei te-au iubit pentru asta. Aveai o fărâmă de speranță pe care ne-o dădeai nouă, celor care am crescut în inima României, în Transilvania, că România o poate lua pe o cale mai bună. Acum, am un nou motiv să mă bucur că sunt ardelean mai încet, mai prudent. Am cumpătat foarte bine ce am de făcut la vot duminică și pentru că nu m-am grăbit, am decis deja că votul meu nu îți mai aparține și, dacă îți pasă, îți explic și de ce:

Dragă Iohannis,

România în care îmi cresc eu copilul nu trebuie să fie un teatru de război între regiuni, între români și unguri, între moldoveni și ardeleni, între munteni și olteni. Tu spui „noi ardelenii” eu spun noi, românii. Tu spui că moldovenii te-au tras în jos la vot, eu spun că mulți ardelenii sunt ca mine și nu te mai votează în veci. Tu spui că vrei „să-i rupi” la vot pe români așa cum Băsescu spunea cu zâmbetul ală tâmp că i-a ciuruit pe toți care nu au fost cu el.

Dragă Iohannis, nu te votez pentru că ne iei de proști pe noi, pe ăștia din Ardeal.

După frenezia generală de săptămâna trecută, toată lumea calculează șanse. După ce ai obținut un 30% inclusiv cu votul meu, m-am gândit că poate nu acum, dar poate mai târziu România se limpezește la minte și după 10 ani alege un președinte care ne iubește pe noi, pe români, pe toți cei care au tricolorul pe buletin sau carte de identitate cum îi spune acum. M-am înșelat de-a binelea. România nu poate să aleagă un astfel de președinte pentru el nu există. Nici nu s-au adunat bine buletinele de vot de la toate secțiile că ai început să primești susținerea de la toți cei care m-au călcat pe nervi toată viața: de la Tokes, de la Biro și de la alți iredentiști care de când mă știu au spus că sunt prea buni pentru țara asta.

Dragă Iohannis, nu te votez pentru că Tokes.

Extremiștii, secesioniștii, cei care seamănă ură în mințile celor daca au avut mai puțin noroc și în România au învățat o singură limbă și nu Limba Română. Dacă este un cancer care insidios se răspândește în Ardeal acela este reprezentat de indivizii odioși ca Tokes, ca Biro, ca Izsak Balazs președintele așa numitului Consiliu Național Secuiesc. Cine …. mea sunt oamenii ăștia și de ce îi tot ții aproape de tine?

Nu te pot vota, deși aș vrea pentru că accepți cu moaca ta de neamț aprecierea extremiștilor care pe nedrept se numesc români și nu cauți aprecierea moldovenilor pe care îi consideri inferiori, inculți, săraci și proști.

Dragă Iohannis, nu te votez pentru că ai lehamite de România?

Mi-am dat seama că ai câștigat votul meu și al celor apropiați mie nemeritat. Greșeala mea, sau “ghinion” cum ar spune unii. Dar acum că m-am dezmeticit, poți să îmi explici și mie de ce Doamne iartă-mă nu te duci de 1 decembrie, când tot românul sărbătorește, la ceremoniile organizate, în mod paradoxal inclusiv de tine, la Sibiu. Ești de 14 ani primar și ai avut de 14 ori ocazia să te duci la ceremoniile de 1 decembrie, Ziua Națională a României, tu ai ales să mergi o singură dată în 14 ani. De ce? Ai ceva împotriva zilei de 1 decembrie? Te întreb pentru că încă vrei să fii președintele românilor și te mai întreb, nu din simplă curiozitate, dar pentru că știu că prietenul tău Tokes, de fiecare dată când vine 1 decembrie apare pe televizor și spune că ține doliu. Așa ne ești și tu Iohannis?

Dragă Iohannis, cum să te votez mă eu pe tine când te văd de mână cu Tokes?

Nu mă sperie nimic mai mult pe lumea asta decât să știu că la Cotroceni am putea avea un președinte ca tine. Un președinte care stă de mână cu Tokes și le cere voturile ardelenilor. Dragă Iohannis tu știi că maghiarii sunt în covârșitoarea lor majoritate oameni cu capul pe umeri? Cum crezi tu că un extremist împuțit ca Tokes poate să-i convingă pe maghiari să te voteze? Cum îți imaginezi tu că, stând lângă acest individ, care a făcut atât de mult rău prin ura cu care a scuipat pe România, poți să crești șansele de a fi președintele României?

Dragă Iohannis, nu mai vreau să încerci să mă convingi pe mine să te votez.

Nu îți cer eu explicații, pentru că pe mine m-ai pierdut de mușteriu. Îți cer totuși să le explici românilor care încă nu sunt hotărâți, care încă au dubii cu privire la ceea ce trebuie să aleagă 16 noiembrie ca să fie mai bine, explică-le lor, dragă Iohannis cum poți să fii președintele României cu oameni ca Tokes lângă tine. Explică-le românilor din Ardeal, din Oltenia, din Banat, din Moldova, din Maramureș, din Muntenia și din Dobrogea de ce fugi de români în brațele lui Tokes.

Unde este Tokes nu este România și unde este România nu poate fi Tokes. Dragă Iohannis, România trebuie să te vadă așa cum ești, dar tu alegi să stai ascuns. Aici te înțeleg, după prostiile pe care le-ai debitat toată campania și cu prieteni ca Tokes, sincer și mie mi-ar fi rușine să apar la televizor.

Dragă Iohannis, România te așteaptă la urne şi chiar dacă nu pot să vorbesc în numele ardelenilor, aşa cum tu adesea alegi să faci, eu cred, cu drag, că pe 16 noiembrie Transilvania îţi va da o lecţie de civilizaţie şi te va învăţa minte un lucru pe care îl vei ţine minte toată viaţa: Ardealul este România”, scrie Andrei Făgăraș.

CIRCULA PE NET.FOSTUL PRESEDINTE EMIL CONSTANTINESCU SI SCRISOAREA DE SUSTINERE PENTRU VICTOR PONTA!

7 nov.

Fotul preşedinte Emil Constatinescu oferă surpriza campaniei electorale. Acesta îi trimite o scrisoare de susţinere lui Victor Ponta, candidatul PSD. Redăm mai jos documentul:

„Vă scriu în legătură cu acordarea în şedinţa de Guvern din 4 noiembrie 2014 a unui aviz favorabil pentru proiectul de lege care prevede dublarea indemnizaţiilor pentru persoanele persecutate din motive politice de regimul comunist.

Sunt îndemnat la acest demers pentru că Fundaţia Română pentru Democraţie, pe care am construit-o în 1992 pentru a promova în România o democraţie bazată pe respectul legii şi al cetăţeanului a iniţiat, după terminarea mandatului meu prezidenţial şi revenirea în societatea civilă, mai multe proiecte dedicate recuperării adevărului istoric privind rezistenţa anticomunistă şi lupta împotriva regimului dictaturii comuniste în România, printre care: „Jilava Fortul 13, Memorialul totalitarismului: represiune şi rezistenţă”, finalizarea monumentului „Aripi” dedicat rezistenţei anticomuniste, „Legea recunoştinţei pentru deţinuţii politici anticomunişti, deportaţi şi urmaşii acestora”. Aceste proiecte, promovate în parteneriat cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc, vizează nu numai păstrarea în memoria naţională pentru generaţiile postcomuniste a rezistenţei poporului român, plătită cu suferinţe cumplite dar şi o reparaţie pentru eroii care au întruchipat această rezistenţă.

În 1996, odată cu alegerea mea ca preşedinte al României şi cu victoria în alegeri a coaliţiei civico-politice pe care am condus-o, foştii deţinuţi politici anticomunişti au accedatla cele mai înalte poziţii în conducerea statului: preşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte al Senatului, ministru de Interne, ministru al Informaţiilor, Avocatul Poporului, preşedintele Comisiilor juridice, de cercetări a abuzurilor, de control a SRI, posturi de prefecţi şi preşedinţi ai Consiliilor Judeţene. În perioada 1996-2000 aceşti înalţi demnitari, precum Ion Diaconescu, Mircea Ionescu Quintus, Gavril Dejeu, Sorin Bottez, Paul Mitroi, Constantin Ticu Dumitrescu, Ionescu Galbeni, Nicu Stăncescu, cea mai mare parte plecaţi dintre noi, nu şi-au folosit funcţiile şi poziţiile obţinute pentru a realiza avantaje materiale pentru ei şi familiile lor şi nici măcar pentru obţinerea unor beneficii în favoarea celor care au suferit ca şi ei în închisorile şi lagărele de muncă forţată. Ei şi-au dedicat toate eforturile exclusiv integrării euro-atlantice a României, promovării statului de drept şi reformelor politice, sociale şi economice în ţara noastră.

Acum, ţelurile pentru care au acţionat ei atunci s-au realizat prin aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană şi integrarea în NATO, integrare care a confirmat implicit statutul de democraţie consolidată şi economie de piaţă liberă în România. Ultimii 14 ani au marcat însă instaurarea unei profunde crize morale în societatea românească. Iată de ce cred că, odată cu terminarea unei dezolante campanii electorale, trebuie reinstaurate autentice repere de conştiinţă individuală şi publică.

Aceasta mă face să apreciez decizia Guvernului de a acorda aviz favorabil şi susţinere financiară proiectului de lege iniţiat de fostul preşedinte al Senatului, Crin Antonescu, decizie care deschide calea unei proceduri de urgenţă pentru aprobarea acestuia în Parlament. Mă voi implica personal, în numele Fundaţiei Române pentru Democraţie, împreună cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România pentru a convinge parlamentarii din tot spectrul politic să voteze această lege în luna decembrie, marcată de Ziua Naţională şi aniversarea a 25 de ani de la prăbuşirea regimului comunist în România. Este prima dată, de la guvernarea Tăriceanu, când se face un gest concret pentru aceşti martiri şi a urmaşilor lor – care în spiritul legii sunt exclusiv soţiile lor – şi care, în următorii 10-15 ani, vor părăsi această lume.

Ţin să apreciez public disponibilitatea pe care aţi avut-o de a vă întâlni personal, de mai multe ori, cu conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi de a schimba denumirea fostului Secretariat pentru problemele revoluţionarilor, astfel încât să includă toată lupta anticomunistă din 1945-1989 şi de a numi un subsecretar de stat în persoana preşedintelui AFDPR, care să conducă un departament destinat exclusiv problemelor lor.

Am obligaţia de a menţiona şi sprijinul pe care dumneavoastră personal precum şi miniştrii Culturii, Educaţiei Naţionale, Afacerilor Interne, Justiţiei şi Apărării Naţionale l-au acordat proiectului „Jilava Fortul 13, Memorialul totalitarismului: represiune şi rezistenţă” prin transferarea clădirii şi spaţiului aferent Fortului 13 de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor la Ministerul Culturii în vederea transformării acestuia în Memorial şi ulterior în Muzeu al represiunii regimurilor totalitare, precum şi deschiderea finanţării prin Ministerul Culturii pentru acest proiect, care a început cu amenajarea celulei în care a decedat în urma torturilor Monseniorul Vladimir Ghika, beatificat în acest an şi a continuat cu amenajarea celulelor dedicate altor martiri.

Amintesc şi sprijinul pe care Guvernul României şi Primăria Capitalei l-au acordat organizării la Bucureşti, în luna august 2014, de către Fundaţia Română pentru Democraţie a Congresului Internaţional al Foştilor Deţinuţi Politici din Europa Centrală şi de Est, care s-a încheiat cu adoptarea Declaraţiei de la Bucureşti, de condamnare a crimelor şi ideologiei comuniste.

Nu în ultimul rând, trebuie aduse la cunoştinţa opiniei publice marile eforturi financiare şi logistice impuse de realizarea monumentului „Aripi” al rezistenţei anticomuniste 1945 – 1989, opera maestrului Mihai Buculei, proiect iniţiat în 1997 şi care va fi finalizat în lunile următoare. Prin valoarea artistică şi dimensiunile sale, acest complex sculptural, care va fi amplasat în Piaţa Presei Libere, va fi probabil unul dintre cele mai impresionante monumente realizate în ultimele decenii în Europa şi un simbol al Capitalei României în secolul XXI.

Toate acestea sunt fapte şi nu declaraţii, mai mult sau mai puţin ipocrite, de condamnare a comunismului. Dar, dincolo de aceste acţiuni meritorii, cred că este nevoie de mai mult. Revoluţia din 1989, pentru România şi pentru celelalte ţări foste comuniste din Europa de Est, a fost unul momentele pe care istoria le descrie drept definitorii. În astfel de momente cruciale un popor nu acţionează numai pe baza intereselor ci conform modului de a fi ca popor, adică prin acel comportament care-i defineşte identitatea naţională.

În cele două decenii şi jumătate scurse de la Revoluţia din 1989, statul român şi-a realizat două interese politice majore: integrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Primul ne garantează independenţa, unitatea şi securitatea statului, eliberându-ne de spaime seculare. Cel de-al doilea, prin recunoaşterea statutului de democraţie consolidată şi economie de piaţă funcţională, ne oferă protecţie economică într-un moment de criză financiară globalizată. Oricât de mari realizări ar fi acestea, la scara întregii istorii a poporului român, este totuşi vorba de interese politice, militare, economice, sociale, culturale, nu de idealuri. Politica, economia, justiţia şi starea morală a societăţii româneşti au stat şi vor mai sta o vreme sub semnul păcatului originar: represiunea criminală din decembrie 1989.

Martirii revoluţiei din 1989 şi martirii rezistenţei împotriva comunismului din perioada 1945 – 1989 care au murit pentru libertate, adevăr, dreptate şi democraţie, punând aceste idealuri mai presus decât viaţa lor reprezintă sacrificiul fondator al renaşterii naţiunii române.

Dacă dorim să dăm un sens acestui sacrificiu fondator trebuie să ne schimbăm modul tradiţional de comportament bazat pe o strategie de supravieţuire printr-un model de comportament bazat pe respectul de sine. Abia atunci Revoluţia din 1989 va fi momentul definitoriu pe baza căruia putem construi un model naţional al demnităţii şi o viziune românească asupra lumii în care trăim.

Dumneavoastră, domnule prim ministru, aţi menţionat de mai multe ori că aţi fost un foarte tânăr participant activ, în 1990, la fenomenul Piaţa Universităţii. Speranţele puse atunci în progresul României prin adevăr şi justiţie pot fi îndeplinite acum de generaţia tinerilor de atunci dacă ei vor avea puterea să se desprindă de tot ce a fost urât şi umilitor în tranziţia post comunistă.

Ar fi cel mai semnificativ răspuns la suferinţele celor care au luptat pentru o Românie demnă, chiar atunci când nu aveau nicio speranţă că aceasta se va întâmpla în timpul vieţii lor. Mai ales dacă acest răspuns va fi materializat atâta timp cât ultimii dintre ei mai sunt printre noi.

Cu gânduri alese,

Emil Constantinescu

NEGOCIERI ESUATE INTRE STAFURILE DE CAMPANIE ACL SI ALIANTA PSD-UNPR-PC,CARE REFUZA CA CANDIDATUL ACL KLAUS IOHANNIS SA APARA INTR-O DEZBATERE ELECTORALA CU CANDIDATUL ALIANTEI PSD-UNPR-PC,VICTOR PONTA LA CELE 4 TELEVIZIUNI!

7 nov.

Liviu Dragnea, şeful campaniei lui Victor Ponta, a participat la sediul ACL la negocieri pentru organizarea unor dezbateri electorale între cei doi candidaţi din turul 2 al alegerilor prezidenţiale. Întâlnirea a rămas fără rezultat pe moment.

„Am încercat să-i convingem că 4 e mai mare decât 1. Prezenţa la 4 dezbateri dă de 4 ori mai multe şanse cetăţenilor să vadă cei doi candidaţi. Ei tot vorbesc de finală. Noi nu credem că pregătim un meci de fotbal. Vorbim de dezbateri la care cetăţenii au dreptul să se uite pentru a-şi alege preşedintele. Ne-au spus că dacă este posibil ca dezbaterea de joi să fie transmisă pe toate televiziunile. Părea mea e că cei cu care ne-am întâlnit ar agrea 4 dezbateri, dar nu-l pot convinge pe domnul Iohannis”, a declarat Liviu Dragnea la plecarea din sediul ACL.

Liviu Dragnea a explicat că Victor Ponta va merge la cele 4 televiziuni deja anunțate, indiferent dacă Iohannis vine sau nu. ”Dacă vineri dimineață constatăm că nu a venit, atunci e clar: fuge de dezbateri”.

DUPA UNIVERSITATEA DIN IASI SI UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI SI CLUJ REFUZA O DEZBATERE ELECTORALA INTRE KLAUS IOHANNIS SI VICTOR PONTA,CANDIDATI LA ALEGERILE PREZIDENTIALE!

7 nov.

Universitatea din Bucureşti a precizat vineri că nu va organiza o dezbatere electorală între cei doi candidaţi la alegerile prezidenţiale, Victor Ponta şi Klaus Iohannis.

„Universitatea din Bucureşti nu va organiza o dezbatere electorală între cei doi candidaţi la alegerile prezidenţiale. Universitatea din Bucureşti nu este responsabilă pentru comunicatele şi informările venite din partea altor asociaţii sau organizaţii. Universitatea din Bucureşti şi Facultatea de Drept nu au primit până în acest moment nicio solicitare oficială pentru a organiza sau a găzdui o dezbatere electorală între candidaţii din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale’, a anunţat conducerea Universităţii din Bucureşti într-un comunicat de presă.

Totodată, reprezentanţii instituţiei resping orice tentativă de implicare politică şi amintesc că folosirea spaţiilor universităţii în alte scopuri decât cele didactice şi ştiinţifice nu este permisă.

„Universitatea din Bucureşti reaminteşte că, în conformitate cu decizia Consiliului de Administraţie din data de 8 octombrie, UB respinge orice fel de tentativă de implicare politică iar folosirea spaţiilor instituţiei în alte scopuri decât cele didactice şi ştiinţifice nu este permisă”, se afirmă în comunicatul de presă.

Precizările Universităţii din Bucureşti vin după ce Societatea Studenţilor Universităţii Bucureşti (SSUB) le-au propus vineri celor doi candidaţi la alegerile prezidenţiale să participe luni, la o oră ce poate fi stabilită împreună cu echipele de campanie, la o dezbatere publică ce ar urma să aibă loc în Aula Magna a Facultăţii de Drept, scrie Agerpres. O propunerea asemănătoare a venit şi de la Klaus Iohannis.

HINGHERUL DE COPII ,GAULEITERUL NAZI,KLAUS IOHANNIS SEFUL SAMSARILOR IMOBILIARI DIN SIBIU!,CUM A FOST RETROCEDAT PALATUL BRUCKENTHAL ,GRUPULUI NAZIST ETNIC GERMAN!

7 nov.

iohannis-bruckenthal

Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), impreuna cu corpul de control al premierului au demarat o ancheta asupra modului in care s-au facut unele retrocedari la Sibiu, ca urmare a unor articole publicate de ziarul nostru si preluate apoi de o mare parte a presei. Un caz controversat asupra caruia se vor apleca inspectorii de la ANRP este si restituirea ( a se citi instrainarea) muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica, fapt intamplat in 2005. Este vorba despre un muzeu, care face parte din patrimoniul national, aflat in subordinea Ministerului Culturii, care a fost retrocedat unei entitati private. Situatia actuala a acestei institutii de cultura romaneasca este cel putin curioasa deoarece este finantata in continuare de la bugetul de stat( aici fiind vorba despre salariile angajatiilor, investitii de restaurare si intretinere a cladirilor), dar toate veniturile incasate in urma expozitiilor, manifestarilor, plata vizitatori, intra in buzunarul Bisericii Evanghelice. O formula de capusare a banului public, situata la limita legii.

Cum s-a ajuns la instrainarea muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica? Surse politice ne-au declarat ca ar fi fost vorba despre un troc politic intre Klaus Iohannis si Traian Basescu, in timpul campaniei electorale a alegerilor prezidentiale din 2004. Fiind la Sibiu, in campanie, Basescu i-ar fi promis lui Iohannis ca daca il sustine sa ajunga presedinte, viitorul Guvern, sub regimul sau, va da drumul la retrocedari de institutii publice, pe lista fiind si muzeul Brukenthal. Asa s-a intamplat ca primarul Sibiului sa tradeze PSD, cu care avea o intelegere politica si sa treaca in barca Aliantei DA. Drept urmare, dupa ce Basescu a devenit sef al statului, in 2005, Guvernul, prin comisia speciala de retrocedari de imobile catre minoritati nationale, aflate in subordinea ANRP, condusa de celebra Ingrid Zaroor, a intocmit o rezolutie prin care restituia ( instraina) Muzeul Brukenthal catre Biserica Evanghelica.

Aceeasi Ingrid Zaroor

Amintim faptul ca Ingrid Zaroor este cea care, in calitate de presedinte ANRP, a deschis Cutia Pandorei a restituirilor de cladiri institutii publice ( scoli, licee, gradinite, muzee, arhive), dar si de proprietati (cladiri, terenuri agricole si paduri)  catre urmasi ai criminalilor de razboi ( vezi cazul grofilor unguri si a Grupului Etnic German). Interesant este faptul ca reteaua de samsari imobiliari constituita in jurul lui Iohannis, din care face parte si Biserica Evanghelica, nu a procedat la intentarea de proces pentru a pune mana pe muzeul Brukenthal ( asa cum actionase pana in 2005 pentru multe cladiri din centrul instoric), ci a achiesat la o decizie politica , luata la Bucuresti, ca urmare a negocierilor purtate personal de Iohannis cu  Basescu, in timpul campaniei electorale pentru prezidentiale.

Astfel, Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania a emis decizia nr.614 din 21 noiembrie 2005 “privind solutionarea dosarului intocmit in baza cererii de retrocedare nr.49 din 19.12.2002, depuse de catre parohia Evanghelica Sibiu, prin Consistoriul Superior, reprezentat de catre domnul Friedrich Gunesch si de catre doamna Gertrud Kred, prin care se solicita retrocedarea imobilului ( constructie si terenul aferent) situate in Municipiul Sibiu, str. Piata mare, nr.4, judetul Sibiu”.

Muzeul Brukenthal, in domeniul public al statului

In decizia se spune ca “la data solutionarii cererii de retrocedare, imobilul se afla in administrarea Ministerului Culturii si Cultelor si reprezinta sediul Muzeului National Brukenthal”. Deci, este retrocedat un muzeu aflat in patrimoniul national, terenul aferent fiind in domeniul public. Oare nu era nevoie de o hotarare de guvern prin care acest teren trebuia trecut din domeniul public  in domeniul privat al statului, inainte de a se face retrocedarea??? Oare nu este vorba in acest caz de abuz in serviciu?

La articolul 1 din decizia de retrocedare se spune ca “se restituie constructia veche a Muzeului National Brukenthal, evidentiata in Planul de situatie anexat ( care constituie parte integranta a prezentei Decizii) ca reprezentand corpul A, impreuna cu terenul aferent acesteia, din imobilul situatein Municipiul Sibiu, Piata Mare, nr.4, judetul Sibiu, inscris in cartea funciara nr.1603 a localitatii Sibiu, nr. top 365, Parohiei Evanghelice CA Sibiu”.

La articolul 2, se precizeaza ca ödata cu imobilul retrocedat in natura, “se restituie si bunurile mobile, daca acestea au fost preluate impreuna cu imobilul respectiv si daca acestea mai exista la data depunerii cererii de retrocedare. Aceste bunuri mobile urmeaza a fi evidentiate intr-un Protocol de predare-primire incheiat cu detinatorul actual”. Cu alte cuvinte, odata cu imobilul, a fost retrocedat integral Muzeul National Brukenthal, cu intreg patrimoniul inestimabil al acestei institutii de cultura nationala. Totul, a intrat in proprietatea privata a Bisericii Evenghelice. Oare cum suna acest lucru pentru organele de ancheta?

“Predarea efectiva a imobilului se va face prin protocol de predare-primire intre detinatorul actual si titularul retrocedarii. Terenul disponibil aferent imobilului retrocedat se va evidentia in schita cadastrala intocmita de catre cele doua parti”, se mai spune la articolul3.

La articolul 6 se mentioneaza faptul ca “prezenta decizie poate fi atacata in termen de 30 de zile de la comunicarea la instanta de contencios administrativ in a carei circumscriptie teritoriala este situat imobilul solicitat la retrocedare”.

Ca urmare, pentru ca statul ca nu a fost in stare sa-si apere drepturile, instrainand un muzeu national, la limita sau chiar in afara legii, catre un cult religios de drept privat, 50 de cetateni din Sibiu au atacat in instanta aceasta decizie a ANRP. Sibienii de buna credinta au pierdut la Curtea de Apel, pe motiv ca nu aveau calitate procesuala. Deci, nu pe fond, ci doar prin chicite avocatesti. Oare cine avea calitate procesuala in acest caz, de vreme ce statul si-a abandonat, cu buna stiinta, un bun de valoare culturala ce depaseste granitele Romaniei???

Plangerea cetatenilor sibieni

“Subsemnatul Sasu Ioan, domiciliat in Sibiu, reprezentat al unui grup de 50 de sibieni, formuleaza cerere de chemare in judecata impotriva Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, prin presedintele Zaroor Ingrid, prin care solicit: anularea deciziei nr.614/21 noiembrie 2005, emisa de parata, prin care s-a retrocedat Muzeul national Brukenthal si terenul aferent acestuia, situate in municipiul Sibiu, Piata Mare, nr. 4, Judetul Sibiu catre parohia Evanghelica Sibiu; suspendarea formalitatilor de publicitate imobiliara prevazute de lege, pana la solutionarea cauzei”,se arata in plangerea depusa de cetatenii sibieni.

In continuare se arata ca “deoarece, niciuna dintre autoritatile statului, mai ales Primaria mun. Sibiu (nr. reprezentata de Klaus Iohannis) nu au luat nicio pozitie oficiala, credem ca este de datoria noastra in a incerca, prin demersul nostru, sa pastram acest inestimabil bun pentru comunitatea sibiana. Consideram ca aceasta este o problema de ordin public si astfel, avem un interes legitim, ca si cetateni romani, dar mai ales ca sibieni, in a constesta actul administrativ al retrocedarii”.

In argumentatia lor, sibienii au facut apel la istorie: “Testamentul baronului Samuel Von Brukenthal prevede ca unicul mostenitor este Johann Michael Joseph von Brukenthal, care va intra in posesia intregii averi ( conform testamentului); este enumerata averea, iar cladirea in care se afla muzeul, numita in testament “casa din Sibiu-palatul din Piata Mare”, intra in posesia si proprietatea acestui unic mostenitor; tot testamentul prevede “Casa din Sibiu” sa fie folosita pentru pastrarea bunurilor care vor trece in proprietatea Gimnaziului Evanghelic; testamentul lui Brukenthal prevede ca bunurile si valorile care trec in proprietatea vesnica si de necontestat a Gimnaziului Evenghelic din Sibiu si anume: biblioteca, tablourile, gravurile, colectiile de minerale, antichitatile, colectia de numistatica si fondul de 36 mii de florin”, se precizeaza in documentatia depusa la dosar.

In contestatia sibienilor, se subliniaza faptul ca “Biserica Evenghelica, potrivit testamentului contelui von Brukenthal are rolul sa vegheze( n.r. nu sa aibe in proprietate) prin prim preotul bisericii din oras la mentinerea integritatii institutului ( gimnaziului) si nicidecum nu este beneficiarul legatului din testament. Gimnaziul Evanghelic din Sibiu, indicat in testament se numea , in anul 1940, Liceul de baieti Brukenthal si asupra “integritatii patrimoniului”trebuia sa vegheze consistoriul Bisericii Evenghelice, conform testamentului”, se sustine in plangere.

Baronul Brukenthal lasa mostenire Gimnaziului, nu Bisericii Evanghelice

Dar sa vedem ce scrie in testamentul baronului Samuel von Brukenthal, redactat la 3 ianuarie 1802, la Sibiu: “In final, in cazul stingerii descendentilor masculine ai liniilor feminine ale lui Samuel von Brukenthal, atunci dispun ca intreaga mea avere imobila si mobila – cu singura exceptie, colectia numita mai jos- sa treaca imediat in posesia liniei nepotului meu Johann Michael Soterius von Sachsenheim, tot in calitate unui Fides Commissi, astfel precum am dispus mai sus, de la un singur la un singur mostenitor masculin. In acest caz, retrag din averea mea biblioteca, colectia de tablouri si acvaforte, apoi colectiile de minerale, antichitati si monezi, pe care prin prezenta le dedic in mod special si le donez irevocabil in totalitatea lor impreuna cu capitalul de intretinere al acesteia de 36 000 guldeni pentru a intra definitiv in proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Drept pentru care in scopul pastrarii integritatii acestei institutii-imediat dupa decesul meu-primpreotul Parohiei din Sibiu, impreuna cu un membru mirean al Consistoriului Superior Evanghelic sa preia supravegherea si conducerea cat si responsabilitatea pentru ca totul din prezentul legat sa fie respectat in mod minutios. (…) Dar daca se stinge linia masculina sau daca apare cazul de la punctual 5 din Statutul fidei commis-ului, atunci acest bun (n.r. cazul imobilului in care se afla muzeul Brukenthal), sa nu treaca la legatul mentionat aici, ci sa treaca in posesia Gimnaziului Evanghelic din Sibiu”.

Ca urmare, asa cum scrie alb pe negru, prin testament, , baronul von Brukenthal a lasat mostenire imobilul din str. Piata Mare, nr.4, numit si Palatul din Sibiu, Gimnaziului ( astazi colegiu) Brukethal si doar “in supravegherea si conducerea”Bisericii Evanghenlice”, nicidecum in proprietatea reprezentatilor acestui cult.

Mai mult, in plangerea despusa de cetatenii sibieni, se mentioneaza fapte petrecute in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care au dus la instrainarea bunurilor apartinand Gimnaziului Evanghelic catre o organizatie hitlerista care a functionat pe teritoriul romanesc: Grupul Etnic German. Ce s-a intamplat atunci? :”Prin legea nr.830/21 noiembrie 1940, se constituie ca persoana juridica Grupul Etnic German din Romania, organizatie de orientare fascista; in Monitorul Oficial nr.188/14august 1942 se comunica: Consistoriul Regnicolar al Bisericii Evanghelice din Romania, in marele Congres general, in sedinta din 2 iulie 1942, a predat prin Conventia Generala nr.k1321/42 tot invatamantul , Grupului Etnic German; in aceasta conventie la capitolul 3, alin.1 si 1, se prevede ca biserica preda toata averea mobila si imobila care formeaza proprietatea ei si care a servit scopurilor scolare si de educatie Grupului Etnic German; in aceasta categorie de bunuri intra si patrimoniul liceului de baieti Brukenthal ( tabloul D pozitia 6 din Monitorul Oficial nr.188/42), urmasul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu din testamentul Baronului von Brukenthal”.

Bunurile Grupului Etnic German sunt confiscate de statul roman

In continuare se arata ca “legea nr.485/7 octombrie abroga legea nr.830/21 noiembrie 1940 cu privire la constituirea Grupului Etnic German; astfel, Grupul se desfiinteaza iar toate bunurile aflate in proprietatea acestuia trec in proprietatea statului roman ( art.1, anexa 5 din lege), inclusiv bunurile apartinand Liceului de baieti Brukenthal. Prin legea nr.2 din data de 3 ianuarie 1945 se infiinteaza Comisariatul general pentru administrarea si lichidarea bunurilor Grupului Etnic German si care a emis Ordinul nr.1512 din 23 aprilie 1945. Prin acesta se ordona preluarea tuturor bunurilor proprietate ale fostului Grup Etnic German. Apoi, prin Deciziunea civila nr.87/22 martie 1947 pronuntata de Curtea de Apel Sibiu se respinge ca nefondata actiunea in contencios administrativ nr.2205/29 august 1945 introdusa de Biserica Evanghelica contra statului roman; aceasta hotarare judecatoreasca, investita cu autoritatea lucrului judecat, vine sa intareasca, irevocabil, prelurarea bunurilor Grupului Etnic German de catre statul roman”.

Drept urmare, se sustine in plangere “ordonanta nr. 94/2000 nu se aplica in cazul Muzeului Brukenthal din urmatoarele motive: Ordonanta se refera la imobile ori in testament au fost lasate mostenire Gimnaziului Evanghelic doar bunuri mobile; Biserica Evanghelica nu este in niciun fel succesorul Gimnaziului Evanghelic din Sibiu; bunurile care apartineau liceului de baieti Brukenthal, succesor al Gimnaziului Evanghelic din Sibiu au fost preluate de catre statul roman in 7 octombrie 1944, deci inainte de 6 martie 1945, termen imperativ prevazut de ordonanta 94/2000”.

Ca o concluzie, trebuie precizat ca prin decizia comisiei speciale din cadrul ANRP s- a savarsit un abuz prin retrocedarea muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica. In testament se spune clar ca singurul mostenitor al bunurilor familiei baronului Brukenthal este Gimnaziul Evanghelic, al carui succesor este liceul de baieti Brukenthal, institutie de invatamant care nu are nicio legatura cu Biserica Evanghelica.

Elevii de la Liceul Brukenthal, victime ale educatiei naziste

De asemenea, acest liceu, “supravegheat si condus”, de Biserica Evanghelica a ajuns in proprietatea Grupului Etnic German, in baza conventiei de reglementare a raporturilor dintre biserica si Grup, din anul 1942. In conventie, la capitolul 2, art.1 se arata ca “Biserica Evanghelica preda toate instutiile germane scolare si de educatie sustinute si conduse de ea , cu efect imdiat, Grupului Etnic German. Ea preda cu efect imediat si conducerea pedagogica, disciplinara si administrativa a tuturor institutiilor germane si de educatie sustinute pana acum de Biserica Evanghelica, caruia ii pune la dispozitie intregul ei aparat de administrare scolara. Biserica Evanghelica preda totodata toata averea mobila si imobila care formeaza proprietatea ei si a servit scopurilor scolare si de educatie”.
Drept urmare, Gimnaziul Brukenthal a fost transformat, prin incuviintarea Bisericii Evanghelice, care coordona activitatea scolara a acestuia, Grupului Etnic German, transformandu-l intr-o institutie de propaganda si manipulare ideologica. Aici, elevii scolii de baieti erau transformati in tineri hitleristi, educati in spiritul rasei germane pure. “Biserica Evenghelica din Romania se incadreaza fara rezerve in noua ordine de viata a poporului german si in special a grupului etnic german, fara a viola simtul moral al rasei germane”, se spune in art1. al Conventiei.

Ca urmare a acestei situatii, de indoctrinare a scolilor germane din Romania, noua putere democratica instalata dupa intoarcerea armelor impotriva Germaniei naziste din 23 august 1944, prin decret regal, a fost nevoita sa desfiinteze acest nucleu hitlerist, iar bunurile acestuia sa fie confiscate, in intelegere cu tarile occidentale. In acest context, mentionam ca legile de retrocedare de dupa 1990, au avut drept scop reconstituirea dreptului de proprietate, pe baza instaurarii unei juste dreptati ca urmare a abuzurilor comise de comunisti, prin confiscarea averilor. Or, in cazul nostru, nu este vorba despre asa ceva, iar prin confiscarea averilor nazistilor, s-a facut un act de dreptate poporului roman.

Argumentatia ANRP: Toate scolile germane din Sibiu au fost ale Bisericii Evanghelice!?

Care a a fost argumentatia pentru retrocedarea ( instrainarea ) Muzeului Brukenthal? “Potrivit art.12 din Statutul Organic al Bisericii Evanghelice din Romania, toate bisericile, scolile si institutiile de binefacere de sub supravegherea bisericii regnicolare sunt proprietatea bisericilor scolare, bisericilor districtuale, bisericii generale sau proprietatea unor parti singuratice ale bisericii generale(…) Prin urmare, din prevederile statutare mentionate anterior, reies urmatoarele: scolile aflate in subordinea Bisericii Evanghelice au fost proprietatea acesteia; comunitatea bisericeasca Evanghelica Sibiu,intabulata in cartea funciara, reprezinta unul si acelasi lucru cu Parohia Evenghelica; In ceea ce priveste modalitatea preluarii imobilului de catre stat, din actele doveditoare aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare, a reiesit faptul ca imobilul in cauza a fost preluat in mod abuziv de statul roman in temeiul decretului nr.176/1948 pentru trecerea in proprietatea sttaului a bunurilor bisericesti”.

Referitor la conventia din 1942, de predare a bunurilor bisericii evenghelice catre Grupul etnic German, comisia de retrocedare din cadrul ANRP sustine ca “predarea efectiva a averii Bisericii Evenghelice, art.3, pct 7 din Conventia Generala stabilea ca aceasta se va face prin hotararile titularilor de drept ai Bisericii care sunt: congresul general bisericesc pentru averea bisericii regnicolare evanghelice, congresele districtuale bisericesti, pentru averea comunitatilor districtuale si reprezentantii comunitatii bisericesti pentru averea comunitatilor locale, precum si prin declaratia de primire a conducerii Grupului Etnic German. In consecinta, simpla incheiere a Conventiei Generale amintite nu a dus la schimbarea proprietarului bunurilor vizate. In cazul analizat, titularul dreptului de proprietate a imobilului era Parohia Evanghelica din Sibiu, persoana juridica distincta de semnatarul conventiei”.

Este vorba despre o interpretare mincinoasa a legii, de catre comisia din cadrul ANRP, special facuta pentru a acoperi abuzul savarsit. Asta pentru ca, inainte de incheierea conventiei din iulie 1942, a existat un congres general al bisericii evanghelice, ( din care facea parte si Parohia Evenghelica Sibiu), care a consfiintit predarea averii catre Grupul Etnic German. Astfel, in decizia publicata in Monitorul Oficial din data de 14 august 1942, se arata ca “Noi, profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Departamentul Culturii Nationale si Cultelor, avand adresa k.1345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicular evanghelic din Romania, prin care aduce la cunostinta Ministerului Culturii Nationale, marele congres general al bisericii evanghelice in sedinta din 2 iunie 1942 , a predat tot invatamantul scolar ( primar, secundar si normal), Grupului Etnic German”.

Deci, Biserica Evanghelica a predat toate bunurile sale, Grupului Etnic German, in urma unei decizii luate de “marele congres”, la care au participat toti reprezentatii acestui cult, inclusiv cei de la Sibiu. Aceasta masura luata de Biserica Evanghelica a avut caracter de lege, fiind inaintata Ministerului Culturii, care a publicat-o in Monitorul Oficial.

Sibienii nu au calitate procesuala!

In final, din pacate, initiativa cetateasca a celor 50 sibieni, care au incercat sa blocheze punerea in aplicare a acestei decizii discutabile, de retrocedare a muzeului Brukenthal catre Biserica Evanghelica, nu a avut sorti de izbanda, fiind respinsa la Curtea de Apel Alba Iulia, dupa ce Tribunalul Sibiu si-a declinat competenta. Magistratii de la Curtea de Apel Alba Iulia nu au judecat, in fond,  cauza, respingand cererea sibienilor pe motiv ca ei nu au calitate procesuala. In sentinta civila din 23 iunie 2006, judecatorii din Alba Iulia ”examinand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Sasu Ioan ( n.r. reprzentantul celor 50 de cetateni), invocate de parata si intervenientul ( n.r. comisia speciala din cadrul ANRP) in interes propriu, Curtea de Apel constata ca aceasta este intemeiata. Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persona reclamantului si cel care ai fi titular al dreptului afirmat. (…). Reclamantul nu a facut dovada interesului legitim privat definit de articolul 2 alineatul 1 litera O din Legea nr.554/2004 ca “posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considererea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat, doar sustinerea interesului legitim pe motivul pastrarii bunului pentru comunitatea sibiana si justificarii demersului ca o datorie morala, nefiind in masura sa probeze existent acestui interes”.

Deslusind cele spuse prin limbajul de lemn specific Codului Civil, ne exprimam dezamagirea ca judecatorii nostri nu pot judeca sau gandi dincolo de litera legii, refuzand sa merga mai departe, gandind in spiritul legii. Cetatenii Sibiului nu au drept procesual activ sa lupta in justitie pentru bunurile comunitatii lor, ei neputand decat sa asiste pasiv, la instrainarea valorilor lor culturale. Potrivit instantei, doar Primaria Sibiu putea ataca in contencios administrativ aceasta retrocedare dubioasa. Or, primar era tocmai Klaus Iohannis, cel care s-a vandut lui Basescu, pentru retrocerea muzeului catre Biserica Evanghelica. In asemenea caz, oare cine mai poate apara drepturile comunitatii sibiene?

PENALUL PENALILOR TRAIAN BASESCU NU SCAPA DE DOSARUL FLOTA!

7 nov.

Traian Băsescu nu scapă de dosarul “Flota”

Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, susţine că după terminarea mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu dosarul “Flota” ar putea fi redeschis. Controversatul dosar în care Traian Băsescu a fost inculpat după ce au dispărut navele maritime româneşti a fost curăţat de procurorii anticorupţie. Fostul procuror şef al DNA, Daniel Morar a anunţat în februarie 2008 că dosarul a fost închis încă din decembrie 2007, deşi, iniţial statul român a fost prejudiciat cu aproximativ 275 milioane de euro. Mai mult, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a ţinut să facă câteva precizări importante legate de dosarul “Flota”: “în timp ce era domnul Traian Băsescu ministru al Transporturilor, a început anchetarea sa pentru dosarul «Flota». A durat foarte mult. În 1999 a fost gata prima expertiză care îl punea pe primul plan ca responsabil pentru o uriaşă fraudă de aproape 300.000.000 de euro. Exista o expertiză înaintată Parchetului General.” În schimb, deputatul Nicu Marcu a spus că trebuie bine să se facă lumină în dosar, indiferent care va fi rezultatul: “nu e un prejudiciu de câteva sute de lei, ci foarte mare, plus un patrimoniu pe care România l-a avut în anii ’90. E bine ca românii să ştie ce s-a întâmplat cu Flota”.

Fostul procuror şef al DNA, Daniel Morar a închis pe “şest” dosarul “Flota”, în decembrie 2007

Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a anunţat că după terminarea mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu se va avea în vedere redeschiderea dosarul “Flota”, închis pe şest în decembrie 2007. Vestea despre închiderea dosarului a fost dată în februarie 2008, la bilanţul DNA, de procurorul Daniel Morar. “Noi, procurorii, ne exercităm atribuţiile aşa cum sunt ele prevăzute de lege şi nu suntem influenţaţi de final de mandat, început de mandat. (…) Cu siguranţă această împrejurare va fi avută în vedere şi intuiesc că vor fi (…) persoane care vor face fel şi fel de solicitări probabil, dar aceste analize vor fi făcute pe baza probelor şi pe baza dispoziţiilor Codului de procedură penală”, a declarat Tiberiu Niţu, întrebat dacă dosarul Flota se redeschide, având în vedere că se apropie finalul mandatului preşedintelui Traian Băsescu.
În schimb, deputatul Nicu Marcu a spus că este convins că se va face lumină în dosarul Flota, caz în care Traian Băsescu a fost implicat ca ministru al Transporturilor. “E bine ca românii să ştie ce s-a întâmplat cu Flota”, a declarat deputatul Nicu Marcu.

Dosarul “Flota”
România a pierdut o serie de nave maritime-mineraliere de mare capacitate în urma încheierii unor contracte derulate fraudulos între asocierea CNM Petromin SA Constanţa cu grupul de firme private Torvald Klaveness Oslo din Norvegia, în perioada aprilie 1991 – august 2000. Preşedintele Traian Băsescu a fost implicat în dosar ca ministru al Transporturilor. O expertiză publicată în timpul primului mandat de preşedinte al lui Băsescu a arătat că nu s-a înregistrat niciun prejudiciu pentru partea română, fapt folosit de şeful statului în declaraţii publice pentru a-i sancţiona pe cei care l-au învinovăţit, de-a lungul timpului, de vânzarea Flotei.

Iniţial, în acest dosar au fost cercetate 136 de persoane, 80 fiind deferite justiţiei, la 10 august 2004, iar pentru altele 51 procurorii separând faptele. Potrivit unei prime expertize dispuse de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie (fostul PNA, actualul DNA), prin înstrăinarea a 16 nave, cei 80 de inculpaţi din dosar ar fi păgubit statul român cu peste 11.000 de miliarde de lei, echivalentul a 275 de milioane de euro. PNA a plătit pentru prima expertiză 10.000 de euro la nivelul anului 2004, când dosarul a fost înaintat instanţei supreme. Cea de-a doua expertiză din dosar a fost dispusă după ce DNA a infirmat soluţia dată de procurorii PNA, care au decis în 2004 trimiterea lui Băsescu în judecată, împreună cu alte 79 de persoane. Dosarul a fost de fapt restituit anchetatorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub pretextul unui text de lege abrogat ulterior. Potrivit articolului 209 din Codul de Procedură Penală, rechizitoriul nu fusese semnat de şeful PNA aşa cum prevedea legea, ci de adjunctul său. Textul de lege cu pricina a fost abrogat ulterior, iar legea actuală stipulează că regularitatea actului de sesizare a instanţei se face de către şeful secţiei de parchet. În august 2005, PNA s-a transformat în DNA, iar conducerea a fost preluată de alţi procurori. Deşi instanţa supremă cerea doar semnătura şefului de parchet, conducerea actuală a decis reluarea cercetările în dosar, fiind dispusă o nouă expertiză financiar-contabilă şi separându-se faptele lui Traian Băsescu de cele ale celorlalţi acuzaţi, deoarece beneficiază de imunitate.

Dezvăluirile fostului preşedinte Emil Constantinescu
În anul 1999, Traian Băsescu putea fi dus “în cătuşe” la Parchet în dosarul Flota, a spus fostul preşedintel Emil Constantinescu într-o emisiune la Antena 3. “În timp ce era domnul Traian Băsescu ministru al Transporturilor, a început anchetarea sa pentru dosarul «Flota». A durat foarte mult. În 1999 a fost gata prima expertiză care îl punea pe primul plan ca responsabil pentru o uriaşă fraudă de aproape 300.000 de euro. Exista o expertiză înaintată Parchetului General. Mi-era foarte uşor, era suficient să nu spun să nu se întâmple asta ca domnul Traian Băsescu să fie adus în cătuşe. Eu m-am opus să nu se facă asta, pentru că, fiind liber parchetul, aşa era normal să se întâmple, deci fostul ministru al Transporturilor care apoi devenea primarul general al Capitalei să fie adus în cătuşe şi cu mare tam-tam pe baza unei expertize şi a unei anchete de 3 ani”, a declarat Emil Constantinescu. 

%d blogeri au apreciat asta: